Contestaţie la executare. Decizia nr. 469/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 469/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 469/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 469/.> Ședința publică de la 12 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător L. S. P.
Grefier D. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta intimată C. E. B. SA, prin mandatar . C. SRL, în contradictoriu cu intimații contestatori L. M. I. și L. N. M., împotriva sentinței civile nr. 1325/16.10.2013, pronunțată Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat P. M. L., pentru intimații contestatori, lipsă fiind apelanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
În conformitate cu dispozițiile existente în art. 151 alin. 2 Cod procedură civilă, doamna avocat P. M. L. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială ce atesta calitatea sa de reprezentant convențional al părților intimate.
Făcând aplicarea dispozițiilor existente în art. 224 Cod procedură civilă, instanța pune în discuția părții prezente chestiunile referitoare la aplicarea în cauză a prevederilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reprezentanta convențională a părților intimate apreciază că tribunalul este competent să soluționeze cererea de apel ce constituie obiectul prezentului dosar.
Făcând aplicarea dispozițiilor cuprinse în textul de lege menționat, în urma deliberării, tribunalul stabilește că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza de față, în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta convențională a părților intimate solicită instanție să verifice dacă apelanta intimată a îndeplinit obligația de a timbra calea de atac exercitată, arătând că, la momentul în care a studiat dosarul nu a observat existența la dosar a documentelor fiscale care atestă achitarea timbrajului.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, la dosarul cauzei, respectiv la fila nr. 11, se află ordinul de plată nr. 8008 ce a fost emis în data de 19.03.2014, pentru suma de 27 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru datorată de către apelanta intimată pentru calea de atac exercitată.
În aceste condiții, reprezentanta în instanță a părților intimate învederează instanței că înțelege să renunțe la invocarea excepției de netimbrare a căii de atac.
Instanța, din oficiu, ținând seama de prevederile existente în art. 457 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, coroborate cu cele existente în art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă, invocă excepția de tardivitate a promovării căii de atac.
Sub acest aspect, tribunalul constată că în conformitate cu dispozițiile existente în art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă, hotărârile pronunțate în primă instanță în soluționarea contestațiilor la executare pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, în timp dispozițiile cuprinse în art. 457 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă statuează: calea de atac nu poate fi exercitată decât în condițiile stipulate de lege, mențiunile inexacte existente în dispozitivul hotărârii cu privire la termenul de exercitare a căii de atac și momentul de la care acesta începe să curgă neinfluențând principiul legalității ce guvernează regimul juridic al căilor de atac.
În cauza de față tribunalul constată că părții apelante i-a fost comunicată hotărârea judecătorească ce constituie obiectul căii de atac în data de 30.01.2014 iar cererea de apel a fost formulată de către aceasta în data de 27.02.2014, cu depășirea termenului instituit de textul de lege anterior evocat.
Făcând aplicarea dispozițiilor existente în art. 224 și art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul părților intimate, prin reprezentantul lor convențional, cu privire la excepția pe care a invocat-o din oficiu.
Reprezentantul convențional al părților intimate solicită instanței admiterea excepției, fără cheltuieli de judecată.
În raport cu prevederile existente în art. 248 alin. 1 coroborat cu cele cu cele ale art. 482 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocată din oficiu.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată că, prin sentința civilă nr._/16.10.2013, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Admite în parte contestația la executare formulată de L. M. I. și L. N. M. în contradictoriu cu intimata creditoare C. E. B. SA înregistrată la ORC sub nr.J40/_/1993, prin mandatar . C. SRL și,în consecință:
Anulează executarea silită pornită în modalitatea popririi împotriva contestatorilor L. M. I. și L. N. M. în dosarul execuțional nr.145/2013 al B. G. G. C. cu consecința anulării actelor de executare având ca obiect poprirea si executarea silită mobiliară începând cu adresa de înființare a popririi emise la data de 30-05-2013 și în continuare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatori cu privire la formele de executare imobiliară efectuate în dosarul execuțional nr.145/2013 al B. G. G. C..
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, la data de_, între intimata C. E. B., pe de o parte, și L. N. S. în calitate de împrumutat și L. N. A. în calitate de soție împrumutat, s-a încheiat contractul nr._/30.05.2008. Suma împrumutată s-a ridicat la 334.350 Euro ce urma a fi restituită în 36 de rate lunare.
Titlul X al contractului reglementează garanțiile acestuia. Astfel se menționează că creditul este garantat prin: garanția reală imobiliară de rang III asupra imobilului situat în B. . înscris în CF_ B. proprietatea garanților L. M. I. și L. N. M..
La data de 30.05.2013, între C. E. B. și contestatori s-a încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1744/30.05.2008 la BNPA M. B. prin care s-a instituit ipoteca de rang III asupra imobilului situat în . înscris în CF_ B. până la concurența sumei de 334.350 la care se adaugă dobânzile, comisioanele și toate spezele contractului de credit nr._/30-05-2008 pe care îl garantează.
La pct.1.5 din Contractul de ipotecă se prevede „ Garanții ipotecari declară că renunță la invocarea beneficiului diviziunii, discuțiunii și jurisdicției, acceptând calitatea de codebitori solidari cu împrumutatul L. N. S. și L. N. A.”
În ce privește executarea silită prin poprire principala apărare a contestatorilor vizează faptul că răspunderea lor față de contractul de credit se întinde doar în limita imobilului ipotecat, neputând fi executat silit întregul lor patrimoniu.
Față de faptul că ipoteca este un drept real asupra unui imobil afectat la plata unei obligații, ce conferă creditorului un drept de urmărire ( art.1746 C.civ.) este evident că garantul ipotecar răspunde doar în limita garanției constituite și nu cu întregul său patrimoniu, nefiind asimilat unui debitor. Această concluzie derivă și din faptul că ipoteca, pentru a fi valabilă, trebuie să fie specializată sub un dublu aspect: imobilul ipotecat și suma garantată ( art.1772 C.civ.) . În cazul în care garantul ipotecar ar fi obligat să răspundă cu întregul său patrimoniu o astfel de specializare a ipotecii ar fi inutilă.
De altfel creditoarea argumentează solicitarea de a se începe executarea asupra tuturor bunurilor garanților ipotecari deoarece apreciază că aceștia sun codebitori solidari cu debitorii din contractul de credit și de garanție nr._/30.05.2008 și că în cuprinsul contractului aceștia declară că renunță la beneficiul diviziunii și discuțiunii. Această clauză este cuprinsă la pct.1.5 din contract.
Astfel, ne aflăm în situația în care contractul de credit a fost semnat de contestatori doar în calitate de garanți ipotecari iar în contractul de ipotecă contestatorii își asumă, aparent, calitatea de codebitor. Articolul 1.5 din contractul de ipotecă nu dă naștere unei obligații de restituire a creditului alături de debitor. Clauza este incompletă și nu indică ce anume contract și obligații efective îți asumă contestatorii în solidar. Practic prin inserarea acestei clauze se tinde la modificarea contractul de împrumut pe care contestatorii l-au semnat doar în calitate de garanți și nu de codebitori. Calitatea de debitor trebuie să fie asumată în mod expres iar termenii în care este redată această obligație să fie clari și necondiționați. Mai mult este esențial ca această calitate să fie stabilită în contractul de credit și nu într-un contract accesoriu de constituire a unei garanții. Evident că între contractul de credit și contractul de ipotecă există o legătură, în sensul că ipoteca este accesorie depinzând de soarta contractului de credit, însă această legătură nu poate modifica calitatea în care părțile au înțeles să se oblige prin semnarea contractului principal.
În cuprinsul contractului de credit sunt indicați codebitorii solidari: L. N. S. și L. N. A.. Garanții nu au semnat un act adițional în care să își asume vreo obligație suplimentară cele asumate în contractul de ipotecă, iar faptul că declară că renunță la beneficiul diviziunii și discuțiunii limitativ are efect doar în ceea ce privește executarea garanției anterior executării bunurilor debitorilor principali, iar nu asumarea unei obligații ce nu a făcut obiectul vreunei negocieri între părți și asumării prin vreun contract de către contestatori.
Este de observat că niciuna din garanțiile încheiate odată cu contractul de credit și de garanție nr._/30.05.2008, actul adițional nr.1/03.06.2011, respectiv angajament de fidejusiune din data de 03.06.2011, actul adițional nr.05.06.2012, contractul de fidejusiune din 05.06.2012, actul adițional nr.3/06.06.2012, contractul de ipotecă asupra conturilor din data de 06.06.2012, contractul de ipotecă autentificat sub nr.1743/30.05.2008 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1744/30.05.2008 ambele la N.P.A. O. U. – M. B. – R. O. nu se referă la dreptul de gaj general al creditorului asupra patrimoniului contestatorilor ceea ce înseamnă că aceștia nu și-au asumat în niciun fel calitatea de debitori prin semnarea contractului de credit.
În cuprinsul contractului de ipotecă, cu excepția clauzei cuprinse la pct.1.5, nu se vorbește de calitatea contestatorilor de debitori ci doar de garanți. Semnătura contestatorilor apare sub calitatea de „garanți ipotecari”.
Instanța reține că prin încheierea contractului de ipotecă contestatorii nu și-au asumat calitatea de debitori ai contractului de credit nr._/30.05.2008.
Încheierea de încuviințare a executării silite se pronunță de către instanță nu se emite doar pentru anumite forme de executare. executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate recurge la orice formă de executare o consideră necesară pentru îndeplinirea scopului executării astfel cum stabilește art.665 al.4 NCPC. Este evident că executorul, în lipsa unei indicații exprese a formei de executare în Încheierea de încuviințare, nu poate recurge decât la formele de executare permise de lege. Astfel, executarea unui contract de ipotecă imobiliară, încheiat de o persoană ce nu are și calitatea de debitor, nu poate privi decât imobilul afectat, deci forma de executare pe care executorul o poate alege este executarea imobiliară. Orice altă formă de executare ( prin poprire, mobiliară) excede obligației de garantare ce se execută.
Pentru aceste argumente, în temeiul art.719 al.1 NCPC, instanța a dispus anularea executării silite prin poprire asupra veniturilor garanților ipotecari L. N. M. și L. M. I. în dosarul execuțional 145/2013 al B. G. G. C. cu consecința anulării tuturor adreselor de înființare a popririi emise la data de 30.05.2012 precum și orice alt act de executare emis ulterior de executorul judecătoresc în cadrul popririi.
În ce privește executarea silită imobiliară, instanța de fond a reținut că părțile contestatoare au susținut că executarea silită asupra imobilului ipotecat nu este posibilă la acest moment deoarece acesta a suferit numeroase modificări care au sporit valoarea acestuia, modificări care au schimbat componența imobilului și care nu sunt înscrise în cartea funciară. Contestatorii au invocat în acest sens prevederile art. 828 al.2 NCPC.
În ședința publică din data de 04.10.2013 aceștia au făcut dovada faptului că executarea silită a bunului ipotecat a avut loc și că nu mai înțeleg sa susțină motivele din contestație ce vizează acest bun și în consecință a respins contestația la executare formulată de contestatori cu privire la formele de executare imobiliară efectuate în dosarul execuțional nr.145/2013 al B. G. G. C..
Împotriva sentinței civile nr._/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., a exercitat calea de atac a apelului intimata C. E. B. SA, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul respingerii contestației la executare ce a fost promovată de către contestatorii L. M. I. și L. N. M..
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, autorul acesteia a susținut că părțile intimate – contestatoare, prin contractul de ipotecă pe care l-au perfectat, și-au asumat și calitatea de codebitori solidari, astfel că aceștia au obligația de a proceda la restituirea sumelor de bani ce au constituit obiectul material al contractului de împrumut.
Apelanta a fundamentat în drept cererea de apel pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 466- 482 din codul de procedură civilă și în art. 34 și art. 47 din OG nr. 2/2001 republicată.
În apărare, intimații – contestatori L. M. I. și L. N. M., prin reprezentant convențional avocat P. M. L., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de apel promovată împotriva sentinței civile nr._/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., ca fiind nefondată.
În motivarea poziției lor procesuale părțile menționate au susținut în esență că este lipsită de fundament susținerea pe care a fost întemeiată cererea de exercitare a căii de atac, întrucât ei nu au dobândit, în baza actelor juridice pe care le-au perfectat cu partea apelantă, decât calitatea de debitori ipotecari, astfel că procedura executării silite poate fi urmată față de ei numai în limitele ce au fost determinate de către prima instanță.
La termenul de judecată de astăzi, tribunalul, din oficiu, pentru considerentele expuse în practicaua deciziei, a invocat excepția de tardivitate a formulării cererii de apel ce constituie obiectul prezentului dosar.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ce se aplică și în procedura de soluționare a căii de atac a apelului potrivit prevederilor art. 482 din actul normativ menționat, tribunalul se va pronunța mai întâi asupra excepției tardivității formulării cererii de apel supusă judecății, întrucât aceasta face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei, iar în acest sens constată și reține următoarele:
Una dintre regulile generale privitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este legalitatea acestora, care reprezintă un principiul deosebit de important, a cărei aplicare este incontestabilă în orice sistem procedural. În general, procedura civilă se caracterizează prin reguli precise și adeseori imperative. Instituirea căilor de atac este o problemă de interes general și ea vizează determinarea mijloacelor procedurale ce pot fi exercitate pentru reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
În afara căilor de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Acest principiul decurge din prevederile cuprinse în art. 128 din Constituția României, în conformitate cu care părțile unui litigiu au dreptul de a folosi căile de atac,, în condițiile legii’’ și a fost în mod expres consacrat de Codul de procedură civilă adoptat în anul 2010 în art. 457 alin. 1, care statuează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Așa fiind, se reține că mențiunea greșită din dispozitivul hotărârii privitoare la calea de atac care poate fi exercitată și la termenul de promovare a acesteia nu poate fi de natură a deschide accesul la o cale de atac neprevăzută de lege sau la exercitarea unei căi de atac în alt termen în afara celui instituit de lege.
Așa cum am arătat anterior, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva unei hotărâri judecătorești sunt cele reglementate de legea în vigoare la data la care aceasta a fost pronunțată.
În cauza de față, se reține că partea apelantă a sesizat instanțele judecătorești cu o contestație la executare îndreptată împotriva unei executări silite ce a avut la bază somația pe care partea intimată a emis-o în data de 29.05.2013.
În conformitate cu prevederile cuprinse în art. 24 din Codul de procedură civilă adoptat în anul 2010, care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, dispozițiile legii noi de procedură se aplică proceselor și executărilor silite începute după data intrării în vigoare a acesteia.
Așa fiind, tribunalul reține că legea aplicabilă procedurii executării silite contestate este cea indicată în mod expres de dispoziția legală precitată, în conformitate cu care, se constată că executării silite ce a fost contestată de către partea apelantă îi sunt aplicabile prevederile legii noi de procedură.
Această lege se aplică, pentru considerentele mai sus indicate, și hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată calea de atac a contestației la executare, astfel că, în cauză, contrar celor susținute de partea apelantă, nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun cuprinse în art. 466 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ci norma specială instituită prin dispozițiile art. 650 alin. 3 din actul normativ menționat, în conformitate cu care, hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Față de criteriile de clasificare a termenelor procedurale, termenul de apel este imperativ, legal și absolut, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii apelului, ca tardiv introdus .
În speță, sub aspectul analizat, se constată că părții apelante i-a fost comunicată sentința civilă nr._/16.10.2013 a Judecătoriei B. în data de 30.01.2014, iar acesta a înregistrat cererea de apel împotriva acestei hotărâri judecătorești în data de 27.02.2014, cu depășirea termenului imperativ instituit de lege în acest sens.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, va admite excepția suspusă analizei, cu consecința respingerii cererii de apel ce constituie obiectul prezentului dosar ca fiind tardiv promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității promovării cererii de apel, invocată din oficiu, și în consecință:
Respinge ca fiind tardiv promovată cererea de apel formulată de apelanta C. E. B. România SA, cu sediul în Municipiul București, B- dul Timișoara, nr. 26 Z Clădirea Anchor Plaza, sector 6, Cod Unic de Înregistrare_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J/40/_/1993, înregistrată în Registrul Bancar sub numărul RB- PJR-40-018/18.02.1999, în contradictoriu cu intimații Lăzărucă M. I. și Lăzărucă N. M., ambii domiciliați în Municipiul B., ., nr. 10, ale căror coduri numerice personale nu au fost indicate, reprezentați onvențional de avocat P. M. L., împotriva sentinței civile nr. 1325/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.09.2014.
Președinte, L. S. | Judecător, L. S. P. | |
Grefier, D. P. |
Red.LS. 24.09.2014
Tehnored.D.P. 25.09.2014 – 5 ex.
Jud fond. C. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 144/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 464/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
