Contestaţie la executare. Decizia nr. 1295/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1295/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1295/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1295/R DOSAR NR._
Ședința publică de la data de 28.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. N. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - A. G.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de recurenta – contestatoare D. V. P. M. D. C. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. B. – P. REPREZENTANT LEGAL împotriva sentinței civile nr.7670 pronunțată la data de 30.04.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise în temeiul dispozițiilor art.146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2013.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă 7670/2013 a Judecătoriei B. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea D. V., prin mandatar D. C., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. B., având ca obiect anularea somației 8/_ /_ și a titlului executoriu_, cât și suspendarea executării silite; s-a dispus restituirea către contestatoare a cauțiunii în cuantum de 145 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Corespunzător înscrisului de la dosar, la data de 03.07.2012 a fost emisă decizia de impunere nr._, cuprinzând contribuția la asigurările sociale de sănătate datorate de contestatoare pentru anul 2006, în sumă totală de 1.449 lei.
Creanța amintită se compune din suma de 472 lei debit principal, 906 lei dobânzi/majorări și 71 lei penalități, accesoriile fiind calculate până la data de 03.07.2012.
În baza acestei decizii de impunere emisă de către CASJ B., intimata AFP a municipiului B., emite titlul executoriu nr._, urmat de somația nr.8/_ /_ prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de 1.449 lei.
Cele două acte de executare i-au fost comunicate contestatoarei la data de 17.01.2013, pentru ca, la 22.01.2013 aceasta să formuleze în termenul prevăzut de art.173 alin.1 lit.a din O.G.nr.92/2003 republicată, prezenta contestație la executare.
Petitele relative la anularea deciziei de impunere și exonerarea contestatoarei de răspundere fiscală au fost disjunse la termenul din 19.03.2013 și înaintate Tribunalului B. spre competentă soluționare.
Analizând apărările formulate de contestatoare sub aspectul actelor de executare silită, instanța a reținut că acestea vizează nelegalitatea executării silite prin prisma faptului că nu datorează vreo sumă la contribuția asigurărilor de sănătate și pentru că creanța este prescrisă, fiind împlinit termenul de 5 ani.
Sub primul aspect, s-a reținut că în cadrul contestației la executare, ca și cale procedurală de înlăturare a viciilor ce afectează actele de executare silită, corespunzător art.399 alin.1 C.p.c. și respectiv art.172 alin.1 din O.G.nr.92/2003 republicată, nu pot fi făcute verificări de fond în privința existenței obligației fiscale.
Singura posibilitate a contestatoarei de a obține analizarea pe fond a titlului de creanță, respectiv a deciziei de impunere o reprezintă contestația administrativă, urmată de calea contenciosului administrativ.
Or, chiar în cadrul prezentei proceduri contestatoarea a solicitat anularea deciziei de impunere nr._/03.07.2012, petit ce a fost înaintat instanței de contencios administrativ competente spre soluționare.
Față de această împrejurare, contestatoarea poate invoca în apărare dispoziția art.141 alin.3 din O.G.nr.92/2003 republicată, în acord cu care „modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător”, numai după și dacă obține anularea deciziei de impunere de către Tribunalul B..
Pentru acest considerente, instanța va aprecia că până la acest moment, decizia de impunere nr._ din 03.07.2012 emisă de către CASJ B., îi este opozabilă contestatoarei și poate servi ca temei pentru luarea măsurilor de executare silită.
În ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție special de 5 ani, termen care începe să curgă în condițiile art.131 alin.1 din O.G.nr.92/2003 republicată, „de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”, s-a reținut că apărarea formulată de către contestatoare nu este întemeiată.
Astfel, este de necontestat că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani, însă creanța fiscală suspusă executării silite a fost stabilită prin decizia de impunere nr._ emisă la 03.07.2012.
Împrejurarea că prin mai sus evocata decizie au fost stabilite obligații fiscale aferente anului 2006 nu poate fi analizată în cadrul contestației la executare și nici nu este de natură a justifica excepția invocată.
Or, în aceste condiții, pe fondul contestației la executare, instanța a dispus respingerea, apreciind că apărările contestatoarei nu au fost întemeiate.
Relativ la cererea de suspendare a executării silite, partea contestatoare și-a îndeplinit obligația achitând cauțiunea în cuantum de 145 lei, consemnată cu recipisa CEC nr._/1 din 13.03.2013.
Însă acest fapt nu este suficient în sine pentru a atrage suspendarea executării silite, contestatoarea nedovedind vreo vătămare.
Față de aceste împrejurări, dispoziția art.403 alin.1 C.p.c. nu este incidentă.
Cauțiunea achitată, consemnată la Casa de Valori a instanței i-a fost restituită contestatoarei în condițiile art.7231 alin.3 C.p.c., respectiv la împlinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei și numai în măsura în care asupra acesteia, intimata nu a formulat o cerere pentru plata de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o sub următoarele aspecte:
Instanța de fond nu a analizat deplin motivele contestației la executare pentru anularea actelor de executare emise de intimată, lucru permis de art. 404 cod procedură civilă.
Creanța statului împotriva recurentei nu există conform OUG 150/2002, art. 6 alin. 1 lit. e care spune că pensionarii erau asigurați gratuit la data legii aplicabile, în 2005, când pentru 10 luni apartamentul a fost închiriat.
În 2005 declarațiile pe venit se depuneau la AFP B., unde i s-a comunicat că trebuie să plătească numai impozitul de 16%.
Legea 95/2006, care nu se aplică retroactiv, obligă și pe pensionari, pentru perioada 2007 – 2008 să plătească contribuția pentru sănătate pentru veniturile din chiri.
Casa de asigurări de sănătate a Județului B. a preluat de la AFP B. contribuția persoanelor fizice și declarațiile privind veniturile din chirii și la data de 25.10.2010 a emis în sarcina recurentei un titlu executoriu și o somație, cu încălcarea OUG 150/2002 pentru suma de 472 lei la care s-au calculat 791 lei dobânzi și 71 lei penalități.
Actele de executare silită întocmite de C.A.S.J. Bv. au fost anulate de Tribunalul B..
Cu toate că așa zisa creanță din 2005 s-a prescris la 31.12.2010, C.A.S.J. B. a emis pentru aceeași creanță inexistentă o nouă decizie de impunere, la 3.07.2012, după împlinirea termenului de prescripție. Casa de asigurări de sănătate nu mai era competentă să emită astfel de declarații, competența aparținând AFP B..
Declarația de impunere a fost transferată la AFP B. care, cu toate explicațiile date cu privire la prescripție și inexistența creanței, a emis titlu executoriu și somație la data de 20.12.2012.
Acestea au fost atacate în dosarul_ al Judecătoriei B. din care s-a disjuns prezenta cauză, iar criticile privind decizia de impunere au fost declinate în favoarea Tribunalului B..
Prescripția extinctivă este motiv de anulare a actelor de executare silită, pretinsa creanță fiind din anul 2005.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința recurată raportat la criticile formulate, instanța reține că recursul nu este întemeiat.
Recurenta a contestat actele de executare emise în dosarul de executare_/8/_ /_, respectiv somația 8/_ /_ și titlul executoriu_.
Instanța de fond a analizat toate criticile formulate și care puteau fi analizate pe calea contestației la executare.
În ce privește titlul de creanță, respectiv decizia de impunere, corectitudinea acesteia nu poate fi analizată pe calea contestației la executare deoarece OG 92/2003 prevede la art. 205 alin. 1, că aceasta poate fi analizată pe calea contestației administrative, iar art. 172 alin. 3 din același act normativ arată că contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Față de textele legale mai sus enunțate, existența creanței și corectitudinea emiterii deciziei de impunere se poate analiza pe calea contestației administrative, nu pe calea contestației la executare, aspect corect reținut de instanța de fond.
În ceea ce privește prescripția executării silite a creanței instanța reține incidența următoarelor texte legale din OG 92/2003:
ART. 131
Începerea termenului de prescripție
(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
ART. 132
Suspendarea termenului de prescripție
Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se suspendă:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii;
c) pe perioada valabilității înlesnirii acordate potrivit legii;
d) cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
ART. 133
Întreruperea termenului de prescripție
Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
Creanța urmărită este aferentă anului 2005, iar termenul de prescripție s-ar fi împlinit la data de 1.01.2011, însă acesta a fost întrerupt prin emiterea deciziei de impunere_/1.06.2010, urmat de executarea silită anterior contestată, iar până la emiterea noii decizii de impunere, care stă la baza prezentei executări nu s-a împlinit un nou termen de prescripție.
În aceste condiții, instanța reține că executarea silită contestată are la bază o nouă decizie de impunere, emisă în anul 2012, pentru a cărei executare nu s-a împlinit termenul de prescripție.
În consecință, instanța va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta D. V. împotriva sentinței civile 7675/2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. N. A. G. R. C.
GREFIER
L. C.
Red.SN/13.12.2013
Tehnorted./13.12.2013
Jud.fond: E.B.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1348/2013. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 1579/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
