Anulare act. Decizia nr. 1579/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1579/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1579/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1579/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.- P.
Judecător D. N.
Judecător V. M.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta pârâtă A. DE P. U. J., P. R. LEGAL în contradictoriu cu intimații reclamanți T. T. și P. I., împotriva încheierii pronunțate în ședința publică din data de 27.05.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 05.12.2013, când părțile au lipsit, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
P. Încheierea de ședință din data de 27.05.2013 a Judecătoriei B., s-a luat act de declarația reclamantului T. T. în sensul că renunță la judecată față de acțiunea formulată in contradictoriu cu pârâta Asociația De P. U.-J., având ca obiect “ anulare act “ și a respins cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, având în vedere declarația făcută de reclamantul T. T. în sensul că înțelege să renunțe la acțiune și constatând că, potrivit prevederilor art. 246 Cod procedură civilă, reclamantul poate sa renunțe oricând la judecată, declarația de renunțare putând fi făcută în scris sau verbal în ședință, în cauză sunt întrunite cerințele acestui text de lege pentru a se putea lua act de declarația reclamantului.
În ceea ce privește cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 246 alin.3 din codul de procedură civilă, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Din înscrisurile depuse de pârâtă reiese că aceasta a achitat suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, plată care nu este dovedită ca fiind efectuată, având în vedere că nu s-a depus O.P. C.E.C. Bank din data de 11.01.2013, menționat în cuprinsul facturii depus la acest termen de către pârâtă.
Împotriva acestei încheieri civile a promovat recurs pârâta Asociația de proprietari „ U. J. „ solicitând instanței de control judiciar modificarea ei în sensul acordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător ales.
Susține că, deși a fost făcută dovada plății onorariului de avocat cu factura și ordinul de plată, prima instanță a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art. 299-316 din codul de procedură civilă .
În fața instanței de recurs s-a depus dovada decesului intimatului P. I., recurenta precizând solicitarea sa în sensul obligării la plata cheltuielilor de judecată făcute în fața primei instanțe dor a intimatului T. T., acesta nedepunând întâmpinare.
Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate prin cererea de recurs și prevederile legale în materie, instanța de control judiciar constată că recursul promovat este fondat și va fi admis cu consecința modificării în parte a sentinței, potrivit celor ce urmează.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 10.05.2012, luându-se act de renunțarea la judecată succesiv, respectiv de către reclamantul P. I. prin încheierea de ședință din data de 15.04.2013 și de către reclamantul T. T. prin încheierea de ședință din data de 27.05.2013.
Deși a reținut corect incidența prevederilor art. 246 Cod procedură civilă în sensul posibilității reclamantului de a renunța oricând la judecată și obligării acestuia la suportarea cheltuielilor de judecată în cazul renunțării făcute după comunicarea cererii de chemare în judecată, prima instanță a respins cererea pârâtei cu motivarea că nu s-a făcut dovada plății sumei de 2000 lei cu acest titlu.
În fața instanței de recurs s-a depus atât factura emisă pentru această sumă cât și ordinul de plată care face dovada achitării sumei, ordin menționat pe aceeași factură depusă și în fața primei instanțe astfel că se justifică acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător .
Cât privește cuantumul acestora, instanța de control judiciar va reduce suma solicitată de 2000 lei la cea de 500 lei, conform art.274 alin.3 Cod procedură civilă, potrivit căruia judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat. Instanța, fără a interveni în raportul juridic dintre avocat și clientul său, poate aprecia în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuie suportat de adversarul său, asta față de complexitatea speței și efortul concret depus de avocatul creditorului, restul onorariului rămânând în sarcina clientului. Aceasta deoarece contractul încheiat de partea câștigătoare cu apărătorul său își produce efecte și față de partea adversă, care este obligată să plătească contravaloarea onorariului, deși ea personal nu a participat la negocierea lui; se poate spune că suntem în prezența unei excepții de la principiul conform căruia actul juridic își produce efecte numai între părți, nu și față de terți, excepție care se justifică prin prisma principiului reparării integrale a prejudiciului, ce guvernează materia răspunderii civile delictuale.
Așadar, în funcție de situația concretă din speță, instanța îl poate obliga pe cel care pierde procesul să suporte doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversă.
În cauză instanța apreciază ca medie complexitatea speței, efortul avocatului constând în concret în redactarea întâmpinării și susținerea apărării la trei termene de judecată, la care nu s-au pus în discuție chestiuni complexe care să sporească implicit și complexitatea litigiului, litigiu finalizat, de altfel, prin renunțarea la judecată a celor doi reclamanți și nu prin pronunțarea unei soluții pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Asociația de Proprietari „ U. J. împotriva Încheierii de ședință din data de 27.05.2013 a Judecătoriei B. pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă reclamantul T. T. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâta Asociația de Proprietari „ U. J..
Înlătură dispoziția de respingere a cererii de obligare a reclamanților la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată .
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate .
Fără cheltuieli de judecată în recurs .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12.12.2013.
Președinte, C. D.- P. | Judecător, D. N. | Judecător, V. M. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.VM – 18.03.2014
Tehnored.D.P. 19.03.2014 – 3 ex.
Jud fond C.A. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1295/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1331/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
