Fond funciar. Decizia nr. 1331/2013. Tribunalul BRAŞOV

Tribunalul BRAŞOV - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1331/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 1331/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar

Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1331/R

Ședința publică din data de 07 noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. S.

Judecător P. M.

Judecător A. B.

Grefier I. C.

P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentul intervenient S. R. prin M. Finanțelor P. prin D.G.R.F.P., prin reprezentant legal, recurenta reclamantă R. Națională a P.-R., prin Direcția Silvică B., recurenta pârâtă C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor B. reprezentată prin prefect, în contradictoriu cu intimatul S. E. având ca obiectfond funciar, împotriva sentinței civile nr. 2767 pronunțată de Judecătoria F. la data de 3 iulie 2013 în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 24 octombrie 2013, 31 octombrie 2013 și apoi, din aceleași motive, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL,

Constată că prin sentința civilă nr. 2767/3.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria F. a admis în parte acțiunea civilă ce formează obiectul dosarului civil nr._ formulată reclamanta R. Națională a P. R. prin Direcția Silvică B. în contradictoriu cu pârâții S. E., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., reprezentată prin prefect, cu citarea intervenientului în interes propriu S. R. reprezentat de M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P. B., și-n consecință:

A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ emis la data de 20.12.2005 pe numele antecesoarei reclamantului, S. V., de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.;

A respins restul pretențiilor;

A obligat pe pârâții S. E. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. să plătească reclamantei, fiecare, câte 1122,66 lei reprezentând cheltuieli de judecată;

A admis în parte acțiunea civilă din dosarul conexat_, formulată de reclamantul S. E. în contradictoriu cu pârâta R. Națională a P. R. prin Direcția Silvică B. și intervenientul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P. B., și-n consecință:

A constatat că titlul de proprietate al statului constând în amenajamentul silvic U.P.VI Dejani, u.a. 65 S ce corespunde terenului în suprafață de_ mp înscris la numele reclamantului în CF_ R.,CF_ R.,CF_ R., CF_ R., CF_ R., CF_ R., teren situat în localitatea Dejani nu este valabil, preluarea statului fiind abuzivă și obligă pârâta și intervenienta să lase în deplină proprietate și folosință reclamantului acest teren;

A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei și intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

P. a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul primei instanțe sub nr._, reclamanta R. Națională a P. R. prin Direcția Silvică B., a chemat în judecată pe pârâtul S. E., solicitând următoarele:

-să se constate nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr._, emis la 20.12.2005, pe numele S. V., să se constate dreptul de proprietate al Statului pentru suprafața de 15.164 mp. teren înscris în amenajamentul silvic la U.P. 6 Dejani, ua 65 S.;

-să se constate dreptul de administrare al Regiei Naționale a P. -R. prin Direcția silvică B. pentru suprafața de 15.164 mp. teren înscris în amenajamentul silvic la U.P. 6 Dejani, ua 65 S.;

-să se dispună rectificarea Cărții Funciare în sensul:

a.radierii înscrierii privitoare la dreptul de proprietate al pârâtului din:

i. C.F. 281 Dejani, nr. top 1813 în suprafață de 1.512 mp;

ii. C.F. 1122 Dejani, nr. top 1814 însuprafațăde4.312mp;

iii. C.F. 653 Dejani, nr. top 1816 în suprafață de 4.032 mp;

iv. C.F. 956 Dejani, nr. top 1817 în suprafață de 4.032 mp;

v. C.F. 1010 Dejani, nr. top 1821 în suprafață de 720 mp;

vi. C.F. 93 Dejani, nr. top 1822/1 în suprafață de 720 mp;

b.înscrierii dreptului de proprietate al Statului R. în:

i. C.F. 281 Dejani, nr. top 1813 în suprafață de 1.512 mp;

ii. C.F. 1122 Dejani, nr. top 1814 în suprafață de 4.312 mp;

iii. C.F. 653 Dejani, nr. top 1816 în suprafață de 4.032 mp;

iv. C.F. 956 Dejani, nr. top 1817 în suprafață de 4.032 mp;

v. C.F. 1010 Dejani, nr. top 1821 în suprafață de 720 mp;

vi. C.F. 93 Dejani, nr. top 1822/1 în suprafață de 720 mp;

-înscrierii dreptului de administrare al Regiei Naționale a P. -R. prin Direcția silvică B. la foaia C a:

i.C.F. 281 Dejani,nr. top 1813 în suprafață de 1.512 mp;

ii.C.F. 1122 Dejani,nr. top 1814 în suprafață de 4.312 mp;

iii.C.F. 653 Dejani, nr. top 1816 în suprafață de 4.032 mp;

iv.C.F. 956 Dejani, nr. top 1817 în suprafață de 4.032 mp;

v.C.F. 1010 Dejani, nr. top 1821 în suprafață de 720 mp;

vi. C.F. 93 Dejani, nr. top 1822/1 în suprafață de 720 mp;.

Mai solicită notarea în cărțile funciare de mai sus a prezentului proces.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că terenul înscris în amenajamentul silvic al Ocolului silvic F. la U.P. VI Dejani, ua 65 S aparține domeniului public al Statului, astfel cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat, prin Decizia Civila nr.l557/R/22.11.2001 a Curții de Apel B., imobilul este supus regimului domeniului public.

Art. 16 din Decretul Lege nr. 115/1938: "Imobilele ce aparțin domeniului public se vor înscrie numai în registrele speciale ".

Art. 5 din Legea nr. 18/1991 nerepublicată: "Aparțin domeniului public terenurile (...) cu destinație forestieră.

Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil."

Regimul juridic al imobilelor proprietate publică a statului este reglementat de Legea nr. 213/1998. Potrivit art. 11 din lege, dreptul de proprietate al statului este inalienabil, intransmisibil, insesizabil, atribute definite pe larg de același articol, iar potrivit pct. 4 din lista anexă la Lege, pădurile fac parte din domeniul public al statului, dacă nu sunt în proprietate privată.

Potrivit art. 35 alin. 1 din legea nr. 18/1991: Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice.

Administrarea fondului forestier proprietate de Stat se face potrivit art. 11 pct.l.din Legea nr.46 din 2008 de către R. Națională a P.. R. Națională a P. R. își desfășoară activitatea de administrare a fondului forestier proprietate publică de Stat în baza H.G. nr.229/2009.

Rectificarea CF reclamanta o solicită având în vedere că prin decizia civilă nr. 1557/R din 22.11.2001 Curtea de Apel B. a respins cererea de chemare în judecată formulată de S. V., cerere prin care s-a revendicat terenul înscris în:

a .C.F. 281 Dejani, nr. top 1813 în suprafață de 1.512 mp;

b. C.F. 1122 Dejani, nr. top 1814 în suprafață de 4.312 mp;

c. C.F. 653 Dejani, nr. top 1816 în suprafață de 4.032 mp;

d. C.F. 956 Dejani, nr. top 1817 în suprafață de 4.032 mp;

e. C.F. 1010 Dejani, nr. top 1821 în suprafață de 720 mp;

f.C.F.93 Dejani, nr. top 1822/1 în suprafață de 720 mp.

Suprafața a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de exp.P. R. în dosar nr. 1157 din 2000 al Judecătoriei F..

Din raportul de expertiză topo reiese că suprafețele solicitate sunt înscrise în amenajamentul silvic al Ocolului silvic F. încă din 1954, figurând la U.P. 6 Dejani, ua 65 S.

Mai mult prin Decizia Civila nr.404/R/26.10.2007, pronunțată în Dos. nr._, de către Curtea de Apel B., a fost respinsă acțiunea lui S. E. de evacuare a sa de pe imobilele în discuție, pe baza acestor considerente.

Titlul de proprietate nr._, emis la 20.12.2005, pe numele S. V., este lovit de nulitate absolută, având în vedere dispozițiile ART.III, pctvi, din Legea nt.169/1997, cu modificările ulterioare, pentru că s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru curți si construcții, s-a făcut punerea în posesie pentru această categorie de teren, însă din anul 1954 aceste terenuri sunt terenuri care fac parte din fondul forestier național, deci s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoane care nu au deținut în proprietate asemenea terenuri.

Potrivit art. 16 coroborat cu art. 26 din Decretul Lege nr. 115 din 1938 înscrierea dreptului de proprietate al Statului nu este obligatoriu. Aceleași prevederi imperative se regăsesc și în art. 5 din Legea nr. 18/1991, precum și în Legea nr. 213/1998. Cu toate acestea, întrucât menținerea înscrierii dreptului de proprietate al lui S. V. îi poate prejudicia interesele, prin solicitarea și folosirea cu rea credință a unor extrase CF, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept s-au invocat: art. 111, art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, art. 11 din Legea nr. 46 din 2008, Legea n.r 213/1998, HG. Nr.229/2009, art. 34 din Decretul-Lege nr. 115 din 1938.

La termenele din 14 septembrie și 5 octombrie 2011 intervenienta U. M. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat constatarea:

-nulității titlului de proprietate_/2005, asupra terenului în suprafață de_ mp. Emis pe numele S. V. ;

-dreptului statului de proprietate și a

-dreptului reclamantei de administrare asupra terenului în cauză, cu operațiunile de carte funciară accesorii.

A mai solicitat respingerea petitelor formulate pentru constatarea dreptului de proprietate al statului și dreptului de administrare al reclamantei asupra terenului în cauză cu operațiunile de funciară accesorii și admiterea petitului formulat pentru constatarea nulității titlului de proprietate nr._/2005, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul S. E. a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, față de dispozițiile art.III alin.2 din Legea 169/1997 și a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că este vorba de o poziție subiectivă a reclamantei. Arată că imobilul ce face obiectul acțiunii nu este teren forestier, a fost proprietatea antecesorilor pârâtului, este proprietate tabulară a pârâtului, care are posesia ca atribut al dreptului de proprietate. Susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, iar pretențiile trebuie dovedite în cadrul unei acțiuni în revendicare, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu are nici posesia imobilului.

În realitate, R. Națională vizează o păstrăvărie printre alte obiective de protocol. Așa-zisul amenajament silvic din anul 1954, nu este decât un act abuziv al autorităților comuniste prin care s-a deposedat proprietarul imobilului.

De altfel, chiar reclamanta indica că terenul are o păstrăvărie, astfel încât în mod forțat este asimilat terenului forestier. Apreciază că o acțiune de fond funciar nu poate fi promovată în cauză, în speță fiind vorba de un proprietar tabular, înscris în baza unei hotărâri judecătorești, și de un uzurpator extratabular care invocă înscrisuri discutabile.

In concluzie, solicită respingerea acțiunii, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

La termenul din 19 octombrie 2011, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta U. M. .

La termenul din 11.01.2012 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă C. județeană pentru aplicarea legii 18/1991 B..

La termenul din 29 februarie 2012 a fost depusă la dosar de către reclamantă și în scris cererea de arătare a titularului dreptului de proprietate, formulată oral la termenul din 08.02.2012, respectiv a S. R. prin M. Finanțelor P., în baza art.64-66 C., prin această cerere renunțându-se la cererea de notare în cartea funciară a prezentului proces și arătându-se că terenul în discuție constituie fond forestier proprietate publică a statului și se afla în administrarea lor în conformitate cu dispozițiile art.ll, pct. 1 din Legea nr.46/2008(codul silvic). La termenul din data de 11 aprilie 2012, instanța a calificat această cerere ca fiind cerere de arătare a titularului dreptului de proprietate efectuată în baza art. 12 alin.4 din legea 213/1998.

La același termen de judecată, 29.02.2012, a fost respinsă cererea reclamantei de introducere în cauză a Comisiei Locale de aplicare a fondului funciar a comunei R..

Tot la termenul din 29 februarie 2012 C. Județeană B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a formulat întâmpinare, prin care a arătat că acțiunea trebuie respinsă, pentru următoarele motive:

- temeiul legal invocat de către reclamanta R. pentru a susține nulitatea absolută a titlului de proprietate atacat este art.lll al.1 pc.vi din L169/1997, potrivit căruia sunt nule: "actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri", nu este incident în cauză.

Mai arată că, este adevărat că terenul respectiv este inclus, în prezent, în amenajamentul silvic, prin efectul reglementărilor legale, fără ca bazinele piscicole să fie, totuși, pădure, dar trebuie remarcat că terenul respectiv a reprezentat proprietatea tabulară a antecesorilor titularei, deci discuțiile despre categoria de folosință a terenului la care ar fi fost îndreptățită aceasta trebuie raportate la acest element esențial: în situația de față este vorba despre o reconstituire pe vechiul amplasament al autorilor, dovedit nu numai cu înscrierile din registrul agricol, ci chiar cu înscrierile din cartea funciară. Potrivit dispozițiilor art. 11 al.2*1 din L18/1991,r așa cum au fost ele introduse prin Titlu IV art.lpc.2 din L247/2005 „ Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane."

Faptul că a existat o soluție de instanță care a recunoscut regimul de proprietate publică a terenului respectiv nu reprezintă, în sine, un impediment absolut la reconstituirea dreptului de proprietate, având în vedere faptul că, ab initio, în anul 1990, întreg fondul forestier a avut acest regim, ceea ce nu a împiedicat reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor în favoarea persoanelor îndreptățite, în condițiile stabilite de legile de reconstituire.

Învederează instanței că, între atribuțiile Comisiei Județene intră numai validarea întinderii dreptului de proprietate, în timp ce comisiile locale au atribuții cu privire amplasamente; prin urmare, în speța de față C. Locală R. trebuie să explice modalitatea de punere în posesie a numitei S., dar, în opinia lor, în condițiile în care:

- s-a respectat principiul vechiului amplasament;

- acest amplasament era liber, dreptul statului ori al RNP nefiind înscrise în CF apreciază că titlul de proprietate nr._/2004 a fost legal emis, iar RNP poate preda amplasamentul prin proces-verbal, situație în care se pot regla și evidențele patrimoniale ale acesteia.

În drept, au fost invocate dispozițiile L169/1997, L1/2000, HG890/2005, art.242cproc.civ .

La termenul din 21 martie 2012 Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii reclamantei, arătând că aceasta a solicitat înscrierea dreptului de proprietate al Statului R. pentru acest teren, corelativ cu înscrierea in cartea funciară a dreptului de administrare al Regiei Naționale a P. astfel cum s-a precizat prin acțiunea introductivă. Mai arată că, prin nota de ședință depusă în cauză la termenul din data de 29.02.2012 reclamanta, având în vedere dispoziția instanței de judecată, a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului in temeiul dispozițiilor art. 64-66 cod procedură civilă. Astfel, s-a solicitat introducerea în cauză a Statului R., reprezentat de M. Finanțelor P..

Cu privire la această cerere, solicită instanței să o admită, cererea fiind admisibilă și justificată atât în fapt cât și în drept.

Arată că, la data emiterii titlului de proprietate terenul ce a declanșat acest litigiu constituia fond forestier proprietate publică a Statului R..

De asemenea, cererea reclamantei este întemeiată pe hotărâri judecătorești

irevocabile, prin care a fost respinsă cererea de revendicare a terenului antecesoarei pârâtului pronunțată în dos. civil nr. 1616/R/2001, prin Decizia civila nr.1557/R/22.11.2001, respectiv potrivit Deciziei civile nr. 404/R/26.010.2007 pronunțată în dos. civil nr._ .

Potrivit acestor înscrisuri depuse în cauza acțiunea reclamantei este admisibilă.

Pe cale de consecință, solicită onoratei instanțe de judecată să admită cererea de introducere în cauză a Statului R. reprezentat de M. Finanțelor P., în calitate de proprietar al terenului în suprafața de 15.164 mp. astfel cum este descris prin acțiunea introductivă.

Mai solicită să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată în contradictoriu pârâtul S. E., să se dispună constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/20.12.2005 și să se constatate dreptul de proprietate al Statului R. pentru acest teren înscris în amenajamentul silvic UP 6 Dejani.

Admisibilitatea cererilor reclamantei este motivată și în considerarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, coroborat cu cele ale disp. art. 35 din aceeași lege, precum si cu dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică, dacă nu sunt proprietate privată. Din hotărârile judecătorești irevocabile rezultă ca proprietatea asupra acestor terenuri reprezentând păduri, aparține domeniului public.

Potrivit art. 11 din această lege, dreptul de proprietate publică a statului este inalienabil, intransmisibil, insesizabil, iar potrivit pct. 4 din lista anexă la Lege, pădurile fac parte din domeniul public al statului.

Solicită, de asemenea, să se constatate dreptul de administrare al Regiei Naționale a P. R. prin Direcția silvica B., pentru acest teren.

Ca o consecința a admiterii acestor petite, solicită să se dispună radierea din cărțile funciare a dreptului de proprietate al pârâtului, înscrierea dreptului de proprietate al Statului R. reprezentat de M. Finanțelor P. si a dreptului de administrare a Regiei Naționale a P. - R. prin Direcția silvica Brasov.

Instanța de judecată urmează a constata că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 275 cod procedură civilă, respectiv nu vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 10 aprilie 2013 instanța a admis excepția de conexitate formulată de reprezentantul reclamantei și a dispus reunirea dosarului nr._ la prezentul dosar.

P. acțiunea ce formează obiectul dosarului conexat_ reclamantul S. E. a solicitat în contradictoriu cu R. NAȚIONALA A P. R., prin Direcția S. B., să se constatate:

-că titlul statului concretizat prin amenajamentul silvic U.P. VI DEJANI, u.a. 65 S nu este valabil, preluarea de către stat fiind abuzivă și să fie obligată pârâta la respectarea dreptului de proprietate al reclamantului înscris în CF 281, CF 1122, CF 653, CF 956, CF 1010, CF 93 Dejani.

-să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care se opune la admiterea prezentei cereri.

În motivarea cererii a arătat că, terenul ce corespunde păstrăvăriei Dejani, a fost proprietatea bunicilor reclamantului, Lepsa E. si E..

Păstrăvăria a existat înainte de anul 1948, fiind proprietatea și investiția familiei Lepsa.

In anul 1949, în locul respectiv s-a amenajat o tabără militară, cu scopul capturării partizanilor din munții F..

Trupele de securitate au distrus locul, dar după câțiva ani au părăsit zona.

Bunicul reclamantului, L. E. ajutat de tatăl reclamantului S. I., au reamenajat locul, au completat suprafața aferentă păstrăvăriei prin schimburi de teren, au reluat activitatea specifică.

In acea perioada s-a împrejmuit terenul, s-a construit un canal cu alimentare cu apa a bazinelor existente la izvor, s-au plantat pomi fructiferi, s-a construit o cabană din lemn si o stupină.

Antecesorii reclamantului intenționau sa construiască o moară si un gater pe sursa de apa introdusă.

In anul 1961, autoritățile statului comunist au dispus construirea unei păstrăvării, de către Direcția Silvică peste bazinele existente la acel moment, aflate în proprietatea familiei S..

In aceste condiții, in anul 1962 Direcția S. a construit 4 bazine cimentate si un beci de incubație.

Deoarece, singurii păstrăvari pricepuți în zonă erau membrii familiei S., autoritățile au fost obligate să colaboreze cu aceștia în cadrul noii păstrăvării.

Practic familia S. a crescut păstrăvi pentru Direcția Silvică, dar în paralel în vechile toplițe (bazine de pământ), au fost crescuți păstrăvi proprietatea familiei.

In ceea ce privește, proprietatea statului, aceasta a fost introdusă abuziv în inventarul efectuat în anul 1966, prin amenajamentul UP 6 Dejani, u.a 65 S, iar de atunci figurează în evidentele Direcției Silvice.

Este în afara oricărui dubiu că în speță este vorba de proprietatea familiei S., ocupată abuziv de către autoritățile comuniste și înscrisă în amenajament silvic fără titlu valabil.

Ulterior, reclamantul și-a înscris titlul de proprietate, cu titlu de moștenire, dar statul, respectiv R., continuă să facă uz de amenajamentul silvic, pentru care nu exista titlu valabil.

In aceste condiții, instanța este chemată sa stabilească valabilitatea titlului statului sau al proprietarului reclamant.

In drept, acțiunea reclamantului se întemeiază pe disp art. 6 din L. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia.

Pârâta R. Națională a P.-R., din dosarul conexat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat:

- respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală

- suspendarea judecării prezentei cauze având în vedere faptul că pe rolul Judecătoriei Fagaras se afla Dos. nr._, cu aceleași părți având ca obiect anularea Titlul de proprietate nr._ emis la 20.12.2005 pe numele S. V., în suprafață de_ mp, si care este cuprins în amenajamentul silvic al Ocolului silvic F., U.P. VI Dejani, u.a.65 S, în conformitate cu disp. Art.244(l) pct.1, pentru ca judecarea prezentei cauze atârnă întrutotul de acest dosar.

A invocat totodată autoritatea de lucru judecat având în vedere faptul ca prin Decizia Civila nr.404/R/26.10.2007, pronunțată în Dos. nr._, de către Curtea de Apel B., a fost respinsă acțiunea lui S. E. de evacuare a sa de pe imobilele în discuție, pe baza acestor considerente și totodată s-a tranșat definitiv faptul că amenajamentul silvic constituie titlul de proprietate mai bine conturat al statului decât cel al reclamantului.

În cadrul întâmpinării a formulat și cerere de arătare a titularului dreptului de proprietate, și a arătat că proprietarul terenului înscris în Titlul de proprietate nr._ emis la 20.12.2005 pe numele S. V., în suprafață de_ mp, și care este cuprins în amenajamentul silvic al Ocolului silvic F., U.P. VI Dejani, u.a.65 S, este S. R., și în baza art.64-66 C., solicită introducerea în cauza a reprezentatului statului, respectiv M. Finanțelor P..

Face precizarea că terenul în discuție constituie fond forestier proprietate publică al statului si se află în administrarea lor în conformitate cu dispozițiile art.nr.ll, pct. 1 din Legea nr.46/2008(codul silvic).

In ceea ce privește temeiul juridic al acțiunii reclamantului, face cunoscut instanței că în fapt reclamantul tinde în realizarea unui pretins drept al său, iar temeiul juridic invocat nu poate fi întemeiat pe art.6 din Legea nr.213/1998, având în vedere faptul că în cazul de față nu poate fi vorba de . a unui imobil fără respectarea legislației in vigoare.

Se tinde însă la anularea unui ordin al ministrului care este de competența altor instanțe, având în vedere faptul că amenajamentul silvic este aprobat prin ordin al ministrului de resort, pentru ca:

Art. 16 din Decretul Lege nr. 115/1938; "Imobilele ce aparțin domeniului public se vor înscrie numai în registrele speciale ".

Art. 5 din Legea nr. 18/1991 nerepublicată,- "Aparțin domeniului public terenurile (...) cu destinație forestieră.

Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil. "

Regimul juridic al imobilelor, proprietate publică a statului este reglementat de Legea nr. 213/1998. Potrivit art. 11 din lege, dreptul de proprietate al statului este inalienabil, intransmisibil, insesizabil, atribute definite pe larg de același articol, iar potrivit pct. 4 din lista anexă la Lege, pădurile fac parte din domeniul public al statului, dacă nu sunt în proprietate privată.

Mai mult prin Decizia Civilă nr.404/R/26.10.2007, pronunțată în Dos. nr._, de către Curtea de Apel B., a fost respinsă acțiunea lui S. E. de evacuare a sa de pe imobilele în discuție, pe baza acestor considerente.

Titlul de proprietate nr._, emis la 20.12.2005, pe numele S. V., este lovit de nulitate absolută, având în vedere dispozițiile ART.III, pct.vi, din Legea nt.169/1997, cu modificările ulterioare, pentru că s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru curți si construcții, s-a făcut punerea în posesie pentru această categorie de teren, însă din anul 1954 aceste terenuri sunt terenuri care fac parte din fondul forestier național, deci s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoane care nu au deținut în proprietate asemenea terenuri.

P. aceste motive solicită ca după judecare să se dispună în sensul celor arătate și să se respingă acțiunea.

In drept: își întemeiază apărările pe disp. Cod. Proc. Civ art.115, art.64-65, precum si pe cele ale Legii nr.213/1998, legii nr.18/1991 si cele ale legii nr.46/2008.

Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului B. a formulat întâmpinare la cererea formulată de S. E. în dosarul nr._, arătând că, reclamantul a promovat acțiune în constatare privitor la titlul Statului R. concretizat în amenajamentul silvic U.P. VI DEJANI, u.a 65 S, în contradictoriu cu R. NAȚIONALA A P. - R. prin DIRECȚIA S. B.. Arată că, se mai solicită să se constate că preluarea a fost abuzivă și să se respecte dreptul de proprietate al reclamantului înscris în CF 281,1122,653,956,1010,93 Dejani.

In cauza ce formează obiectul dos. civil cu nr._ , pârâta R. are calitatea de reclamant, S. R. reprezentat de MFP are aceeași calitate de intervenient, fiind chemat în judecată în calitate de titular al dreptului de proprietate. Acțiunea este formulată în contradictoriu cu pârâtul S. E.. Obiectul acțiunii civile îl reprezintă dreptul de proprietate al Statului R. pentru suprafețele de teren aferente amenajamentului silvic UP VI Dejani ua 65 S în suprafață totală de 15.164 mp aferente acelorași cărți funciare 281,1122,653,956,1010,93 Dejani precizate și în cadrul dos._ .

Raportat la aceste împrejurări, apreciază că se impune conexarea celor două cauze, respectiv se va conexa dos. nr._ la cauza cu care a fost mai investită instanța de judecată, respectiv la dos._ .

Având în vedere obiectul celor două cauze, legătura între ele este mai mult evidentă, respectiv litigiul se desfășoară între aceleași părți, obiectul acțiunii privește proprietatea publică a Statului R. asupra aceluiași imobil teren, astfel cum a fost identificat în cărțile funciare nominalizate si care formează amenajamentul silvic Dejani menționat.

In aceste împrejurări se impune conexarea celor două cauze, acestea neputându-se soluționa separat, deoarece exista riscul pronunțării de soluții contrarii, ceea ce nu este în interesul niciunei părți.

Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de codul procedura civilă, cu privire la instituția conexării, solicită admiterea întâmpinării și să se dispună conexarea dos. nr.3819/_ la cauza ce formează obiectul dos. nr._ al Judecătoriei F..

F. de cererea de suspendare formulata de către parata R. prin Direcția silvica B., în raport de motivele de fapt si de drept ale cererii, instanța de judecata urmează a dispune.

Cu referire la fondul cauzei, își menține apărările formulate și în cadrul dosarului_ .

La data emiterii titlului de proprietate, terenul ce a declanșat acest litigiu constituia fond forestier proprietate publică a Statului R..

De asemenea, cererea R. cu privire la constatarea nulității titlului de proprietate al d-lui S. E. este întemeiată pe hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost respinsă cererea de revendicare a terenului antecesoarei pârâtului S. E. pronunțată în dos. civil nr. 1616/R/2001,prin Decizia civila nr. 1557/R/22.11.2001, respectiv potrivit Deciziei civile nr. 404/R/26.010.2007 pronunțată în dos. civil nr._ .

Potrivit acestor înscrisuri depuse în cauză ce formează dos._ acțiunea reclamantei R. este admisibilă.

Pe cale de consecință, solicită să se admită cererea de introducere în cauză a Statului R. reprezentat de M. Finanțelor P. în calitate de proprietar al terenului în suprafață de 15.164 mp. astfel cum este descris prin acțiunea introductivă.

Mai solicită să se admită acțiunea formulată de către R. ,astfel cum a fost formulată în contradictoriu cu pârâtul S. E., și să se dispună constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/20.12.2005 și să se constate dreptul de proprietate al Statului R. pentru acest teren înscris în amenajamentul silvic UP 6 Dejani,

Admisibilitatea cererilor reclamantei R. din cauza menționată este motivată și în considerarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, coroborat cu cele ale disp. art. 35 din aceeași lege, precum si cu dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică, dacă nu sunt proprietate privată. Din hotărârile judecătorești irevocabile rezultă că proprietatea asupra acestor terenuri reprezentând păduri aparține domeniului public.

Potrivit art. 11 din această lege, dreptul de proprietate publică a statului este inalienabil, intransmisibil, insesizabil, iar potrivit pct. 4 din lista anexa la Lege, pădurile fac parte din domeniul public al statului.

Solicită, de asemenea să se constatate dreptul de administrare al Regiei Naționale a P. R. prin Direcția Silvică B., pentru acest teren.

Ca o consecința a admiterii acestor petite, solicită să se dispună radierea din cărțile funciare a dreptului de proprietate al pârâtului S. E., înscrierea dreptului de proprietate al Statului R. reprezentat de M. Finanțelor P. și a dreptului de administrare a Regiei Naționale a P.- R. prin Direcția silvica B..

Ținând cont de aceste considerații acțiunea promovată de către reclamantul S. E. în dosarul nr._ al Judecătoriei F., este vădit neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Solicită să se constate că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 275 cod procedură civilă, S. R. reprezentat de MFP neavând culpă procesuală, respectiv nu vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând actele și lucrările dosarului, Judecătoria a reținut următoarele:

Din extrasele de carte funciară nr._ R., nr. top. 1822/1, teren în suprafață de 756 mp (C.F. vechi 93), nr._ R., nr. top. 1821, teren în suprafață de 720 mp (C.F. vechi 1010), nr._ R., nr. top. 1817, teren în suprafață de 4032 mp (C.F. vechi 956), nr._ R., nr. top. 1816, teren în suprafață de 4032 mp (C.F.vechi 653), nr._ R., nr. top. 1814, teren în suprafață de 4312 mp (C.F. vechi 1122), nr._ R., nr. top. 1813, teren în suprafață de 1512 mp (C.F. vechi 281), rezultă că proprietarul de carte funciară al acestor terenuri situate în Dejani este pârâtul S. I. E., cu titlu de moștenire.

P. decizia civilă nr. 1557/R/22.11.2001, filele 10-12, pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr. 1616/R/2001, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că imobilul compus din teren în suprafață de 15.614 mp, ce cuprinde o păstrăvărie ce este în administrarea reclamantei, înscrisă în amenajamentului silvic UP VI Dejani u.a. 65 S, filele 95-98 din dosar, face parte din domeniul public al statului.

La data de 20.12.2005 s-a emis titlu de proprietate nr._ pe numele numitei S. V., antecesoarea pârâtului, pentru suprafața de_ mp (fila 8).

Din raportul de expertiză nr._/04.12.2012, întocmit în cauză de expert Ț. A., filele 263-300, rezultă că terenul păstrăvăriei Dejani are o suprafață de_ mp ce se identifică în amenajamentul silvic UP VI Dejani u.a. 65 S, iar titlul de proprietate nr._ /20.12.2005 emis pe numele antecesoarei pârâtului, în suprafață de_ mp face parte din suprafața totală aferentă păstrăvăriei. De asemenea, s-a mai stabilit că în cadrul păstrăvăriei, pârâtul S. E. figurează ca proprietar tabular, cu suprafața totală de_ mp potrivit extraselor de carte funciară nr._ R., nr. top. 1822/1, teren în suprafață de 756 mp (C.F. vechi 93), nr._ R., nr. top. 1821, teren în suprafață de 720 mp (C.F. vechi 1010), nr._ R., nr. top. 1817, teren în suprafață de 4032 mp (C.F. vechi 956), nr._ R., nr. top. 1816, teren în suprafață de 4032 mp (C.F.vechi 653), nr._ R., nr. top. 1814, teren în suprafață de 4312 mp (C.F. vechi 1122), nr._ R., nr. top. 1813, teren în suprafață de 1512 mp (C.F. vechi 281), diferența de teren până la suprafața reală de_ mp provenind de la parcelele cu nr. top. 1811,1815,1818,1819 și 1816 care nu constituie proprietatea tabulară a pârâtului.

În consecință, la momentul emiterii titlului de proprietate al antecesoarei pârâtului, terenul ce formează obiectul acestuia făcea parte din domeniul public al statului, astfel că au fost încălcate dispozițiile art.11 din legea 213/1998, în vigoare la momentul emiterii acestuia, potrivit cărora bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, precum și cele ale art. 5 din legea 18/1991, potrivit cărora terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, și în consecință instanța a admis cererea reclamantei R. Națională a pădurilor –R. de constatare a nulității absolute a acestui titlu de proprietate.

În privința cererii de revendicare din dosarul nr._ formulată de reclamantul S. E., instanța a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză, filele 451,452, reiese faptul că înainte de colectivizarea ce a avut loc în anul 1962, păstrăvăria din Dejani a fost proprietatea bunicilor din partea mamei pârâtului și apoi a părinților reclamantului, aceasta fiind preluată la stat odată cu cooperativizarea din anul 1962 și nu a existat o manifestare de voință din partea proprietarilor de predare a acesteia către stat, fiind astfel preluată în mod abuziv.

Lipsa unor dovezi care să justifice și să argumenteze modalitatea și temeiul în care statul a preluat imobilul din litigiu de la antecesorii reclamantului, conduce la aceeași idee de preluare de către S. R. a păstrăvăriei din Dejani fără titlu valabil.

Instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 6 din legea 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. De asemenea, conform art. 480 cod civil, în vigoare în anul 1962, nimeni nu poate fi obligat a ceda proprietatea sa, decât numai pentru o cauză de utilitate publică și primirea unei drepte și prealabile despăgubiri, ceea ce în cauză nu a avut loc.

Întrucât urmare a constatării faptului că terenul din litigiu a fost preluat fără titlu a încetat dreptul de proprietate al statului, imobilul fiind în posesia Regiei Naționale a P., care a devenit astfel posesor neproprietar, instanța a obligat pârâta R. Națională a P. și intervenientul statul R., prin M. Finanțelor P. să lase în deplină proprietate și folosință reclamantului acest teren.

Cum din expertiza efectuată s-a constatat că reclamantul este proprietar tabular doar asupra suprafeței de 15.364 mp, și nu a întregii suprafețe a păstrăvăriei, cea de_ mp, instanța a admis în parte acțiunea civilă din dosarul conexat_ formulată de reclamantul S. E. în contradictoriu cu pârâta R. Națională a P. R. prin Direcția Silvică B. și intervenientul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P. B., și a constatat că titlul de proprietate al statului constând în amenajamentul silvic U.P.VI Dejani, u.a. 65 S ce corespunde terenului în suprafață de_ mp înscris la numele reclamantului în CF_ R.,CF_ R.,CF_ R., CF_ R., CF_ R., CF_ R., teren situat în localitatea Dejani nu este valabil, preluarea statului fiind abuzivă și a obligat pârâta R. Națională a P. și intervenientul în interes propriu S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. să lase în deplină proprietate și folosință reclamantului acest teren.

Intrucât în această cauză reclamantul nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli de judecată, instanța a respins cererea acestuia de obligare a pârâtei și intervenientei în interes propriu la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

În ceea ce privește cererile reclamantei R. Națională a P. de constatare a dreptului de proprietate al Statului R. asupra suprafeței de teren înscrisă în amenajamentul silvic UP VI Dejani u.a. 65 S și de radiere din cuprinsul cărților funciare în care este întabulat dreptul de proprietate al pârâtului S. E. a dreptului de proprietate al acestuia, instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, din moment ce preluarea imobilului de către stat s-a făcut în mod abuziv și fără titlu nu se mai poate vorbi despre existența vreunui drept de proprietate al statului român care să poată fi întabulat, iar radierea dreptului de proprietate al proprietarului tabular nu poate avea loc decât în urma desființării titlului de proprietate al acestuia, respectiv titlul de moștenire, în cauză nesolicitându-se aceasta. De asemenea, instanța a reținut că prin existența deciziei civile nr. 1557/R/22.11.2001 nu se produce niciun efect asupra titlului proprietarului tabular, care este de natură să atragă radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului.

În legătură cu cererea reclamantei de constatare a dreptului de administrare a Regiei Naționale a P. asupra terenului din cadrul păstrăvăriei Dejani, întabulat pe numele pârâtului, instanța a respins-o, întrucât, pe de o parte, o acțiune în constatare nu este admisibilă, dacă se poate cere realizarea dreptului, iar pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 11 din legea 46/2008, fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de R. Națională a P. - R., regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, astfel că prin lege este stabilit dreptul de administrare al reclamantei, nefiind nevoie de o constatare a acestui drept prin hotărâre judecătorească.

Pe cale de consecință, urmare a faptului că cererile mai sus expuse sunt neîntemeiate, instanța a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate al statului R. și al celui de administrare al Regiei Naționale a P. –R..

În cauză au fost realizate cheltuieli de judecată ca urmare a efectuării expertizei judiciare, costul onorariului de expert fiind de 3368 lei, acesta fiind suportat în întregime de reclamantă. Costul acestei expertize va fi suportat în mod egal de R. Națională a P. –R. și pârâții S. E. și C. Județeană de aplicare a legii 18/1991 B., această expertiză folosind și reclamantei pentru cererea privind constatarea dreptului de proprietate a Statului R..

În baza art. 274 cod procedură civilă, instanța a obligat pe pârâții S. E. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. să plătească reclamantei, fiecare, câte 1122,66 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În considerarea celor mai sus expuse, instanța a admis în parte acțiunea civilă ce formează obiectul dosarului civil nr._, formulată reclamanta R. Națională a P. R. prin Direcția Silvică B. în contradictoriu cu pârâții S. E., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., cu citarea intervenientului în interes propriu S. R. reprezentat de M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P. B. și urmează să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ emis la data de 20.12.2005 pe numele antecesoarei reclamantului, S. V., de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. și a respins restul pretențiilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat calea de atac a recursului S. R., reprezentat de M. Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., R. Națională a P. R., prin Direcția Silvică B., și C. Județeană B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar.

Recurentul S. R., reprezentat de M. Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii promovate de reclamanta R. Națională a P. R., prin Direcția Silvică B., și respingerii în tot a acțiunii reclamantului S. E. din dosarul conex.

În motivarea cererii de recurs se arată că sentința este nelegală, dispozițiile fiind contradictorii, instanța neanalizând corect și legal hotărârile judecătorești depuse în susținere de reclamanta Direcția Silvică B..

Recurentul susține că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de reclamantă. Reclamanta a motivat în drept cererea potrivit art. II pct. VI lit. b coroborat cu art. 1 pct. 1 lit. g din Legea nr. 46/2008 privind codul silvic. La data emiterii titlului de proprietate terenul în litigiu constituia fond forestier proprietatea publică a Statului R..

De asemenea, cererea reclamantei este întemeiată pe hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost respinsă cererea de revendicare a terenului. Admisibilitatea cererilor reclamantei este motivată și în considerarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 18/1991, coroborate cu cele ale art. 35, precum și cu dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică, dacă nu sunt proprietate privată. Din hotărârile judecătorești irevocabile rezultă că proprietatea asupra acestor terenuri reprezentând păduri aparține domeniului public.

Instanța de fond nu a avut în vedere aceste chestiuni, mai mult nu a avut în vedere nici faptul că această acțiune de fapt este o veritabilă acțiune în revendicare, care este la acest moment procedural inadmisibilă.

Potrivit art. 11 din legea invocată, dreptul de proprietate publică a statului este inalienabil, intransmisibil, insesizabil, iar potrivit pct. 4 din lista anexă la lege, pădurile fac parte din domeniul public al statului. Titlul statului este legal constituit, iar pe calea acestei acțiuni nu se mai poate dispune revendicarea imobilului, teren de_ mp, care cuprinde o păstrăvărie, amenajament silvic înscris în registrul special al statului, aflat în administrarea Direcției Silvice B., potrivit Codului silvic. Amenajamentul silvic reprezintă titlu de proprietate al statului, având natura unui drept de proprietate al statului cu toate caracteristicile definite de acest drept.

Recurenta învederează instanței că Legea nr. 10/2001 reglementează toate categoriile de imobile preluate de stat în perioada 6.03.1945 – 22.12.1089, indiferent de modul de preluare, instituind o procedură specială și obligatorie. După . acestei legi, persoanele care se consideră îndreptățite la restituirea imobilelor sau la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent nu se mai pot adresa în mod direct instanțelor de judecată pentru valorificarea drepturilor lor asupra unor imobile de natura celor prevăzute de Legea nr.10/2001. Sunt însă în drept, în ceea ce privește accesul la justiție, de a formula contestații potrivit legii, după parcurgerea procedurii prealabile necontencioase.

Accesul la justiție este condiționat de urmarea acestei proceduri speciale, urmându-se reglementarea atotcuprinzătoare a regimului juridic a tuturor imobilelor preluate de stat, instituindu-se o procedură unitară de restituire în natură sau de reparare în echivalent.

Recurentul solicită să se constate că reclamantul a ales calea sesizării directe a instanței de judecată printr-o acțiune de constatare a nevalabilității titlului statului, dar care tinde la realizarea unor drepturi înainte de a iniția sau epuiza procedura prevăzută de Legea nr.10/2001.

Se mai arată că din conținutul acțiunii introductive nu rezultă dacă a fost sau nu urmată calea prevăzută de Lega nr.10/2001. În doctrină și în practica judiciară s-a conturat ideea potrivit căreia în măsura în care persoana juridică notificată refuză să răspundă sau răspunde cu depășirea termenului legal la notificarea care i-a fost adresată este admisibilă acțiunea în revendicare adresată direct instanței de judecată, înainte de emiterea deciziei, tăcerea persoanei notificate putând fi interpretată în funcție de circumstanțele cauzei ca un refuz de a răspunde, ceea ce ar conduce la împiedicarea realizării drepturilor persoanei îndreptățite.

Reclamantul avea posibilitatea legală de a iniția procedurile necontencioase în situația în care aprecia că exista interes și apoi procedurile contencioase. De asemenea, și jurisprudența CEDO s-a pronunțat în mod constant că nu este o restrângere a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului de proprietate condiționarea accesului la justiție de dovedirea parcurgerii procedurii administrative prealabile.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.9 C.pr.civ.

Recurenta R. Națională a P. R., prin Direcția Silvică B., a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și în privește petitele 2 și 3, respectiv radierea dreptului de proprietate al pârâtului din cărțile funciare și înscrierea dreptului de proprietate al Statului R. și a dreptului de administrare al recurentei, precum și anularea dispozițiilor cu privire la constatarea nevalabilității amenajamentului silvic și obligarea recurentei să lase în deplină proprietate și folosință terenul înscris în amenajamentul silvic.

Recurenta arată că își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., întrucât sentința cuprinde motive contradictorii, instanța a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, iar sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În motivarea cererii de recurs recurenta reclamantă invocă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1557/R/22.11.2001 a Curții de Apel B., imobilul fiind supus regimului domeniului public. Recurenta invocă prevederile art. 16 din Decretul Lege nr. 115/1938, art. 5 din Legea nr.18/1991și art. 35 alin.1 din același act normativ.

În ce privește administrarea fondului forestier proprietate de Stat se arată că aceasta se face potrivit art. 11 pct.1 din Legea nr. 46/2008 de către R. Națională a P.. Instanța de fond a arătat că cererea formulată de reclamantă nu este admisibilă dacă se poate cere realizarea dreptului, iar, dacă dreptul de administrare este stabilit de lege, nu mai este necesar să se constate acest fapt, ceea ce reprezintă în opinia recurentei o contradicție totală a modului de apărare a proprietății publice a statului, fiindcă nu este posibil ca fondul forestier proprietatea publică a statului să fie administrat de către recurentă și, în același timp, să existe încă un proprietar pentru acel teren.

Recurenta arată că a solicitat rectificarea cărții funciare, având în vedere că prin decizia civilă nr. 1557/R/22.11.2001 Curtea de Apel B. a respins cererea de chemare în judecată formulată de S. V., cerere prin care s-a revendicat terenul în litigiu. Suprafața a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert A. Ț.. Din raportul de expertiză reiese că suprafețele solicitate sunt înscrise în amenajamentul silvic al ocolului silvic F. încă din 1954, figurând la U.P. 6 Dejani, ua 65 S.

Mai mult, susține recurenta, prin decizia civilă nr. 404/R/26.10.2007 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel B. a fost respinsă acțiunea formulată de S. E. de evacuare a recurentei de pe imobilele în discuție.

Titlul de proprietate emis pe numele lui S. V. este lovit de nulitate absolută, având în vedere dispozițiile art. III pct. vi din Legea nr. 169/1997, pentru că s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru curți și construcții, s-a făcut punerea în posesie pentru această categorie de teren, însă din anul 1954 aceste terenuri fac parte din fondul forestier național, deci s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoane care nu au deținut în proprietate asemenea terenuri.

Recurenta apreciază că deși înscrierea dreptului de proprietate al Statului nu este obligatoriu, menținerea înscrierii dreptului de proprietate al lui S. V. îi poate prejudicia interesele, prin solicitarea și folosirea cu rea credință a unor extrase CF.

În ce privește acțiunea reclamantului în dosarul conexat, recurenta apreciază că nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile unei cereri de revendicare (timbraj, cerere în baza Legii nr.10/2001), instanța constatând că amenajamentul silvic nu este valabil, deși prin deciziile nr. 1557/R/22.11.2001 a Curții de Apel B. și nr. 404/R/2007 a aceleiași instanțe s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul în litigiu și amenajamentul silvic constituie titlu de proprietate al statului, iar recurenta se bucură de posesia acestui teren.

Recurenta mai susține că singurele dispoziții în materie de revendicare sunt cele prevăzute de Legea nr.10/2001, iar reclamantul din dosarul conex nu a făcut dovada solicitării în acest sens.

Chiar dacă s-ar fi formulat o acțiune de revendicare, aceasta ar trebui să îndeplinească cerința timbrajului, iar dacă se constata faptul că amenajamentul silvic nu ar fi valabil, O.M. de aprobare ar trebui anulat, acțiunea fiind de competența instanțelor de contencios administrativ.

Recurenta C. Județeană B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a solicitat casarea sentinței și reformarea ei în ce privește sarcina cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei cereri recurenta arată că deși instanța dispune în prima parte a sentinței anularea titlului de proprietate, partea a doua a sentinței echivalează cu o cădere totală în pretenții a Regiei Naționale a P., întrucât titlul de proprietate se referă exact la același teren pe care R. trebuie să-l lase în deplină proprietate și folosință lui S. E.. Recurenta apreciază că nu are culpă procesuală, astfel încât solicită exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1122,66 lei.

În drept, recurenta invocă prevederile art. 299, 304 pct. 9, 304 indice 1 C.pr.civ.

Cererile de recurs sunt scutite de taxe judiciare de timbru.

Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:

Recurentul S. R., reprezentat de M. Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., susține că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de intervenție formulate de către reclamantă. Or, în cauza dedusă judecății nu a fost promovată de către R. Națională a P. R. o cerere de intervenție, ci o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 64 – 66 C.pr.civ., care reglementează ,,Arătarea titularului dreptului” (fila 174 din dosarul nr._ – vol. I), petitele formulate fiind identice cu cele indicate în cererea introductivă de instanță înregistrată sub nr._ . Prima instanță a precizat în mod expres calitatea de intervenient în interes propriu a Statului R., reprezentat de M. Finanțelor P., în conformitate cu prevederile art. 66 alin.2 C.pr.civ., în acea dispoziție a hotărârii prin care dă dezlegare cererii înregistrate în dosarul menționat (primul alineat al dispozitivului sentinței), alte adăugiri nefiind necesare. Cererea introductivă și cererea de arătare a titularului dreptului nu puteau fi soluționate distinct, ci doar împreună, de vreme ce au fost formulate petite identice, iar considerentele pentru care a fost adoptată soluția instanței nu puteau fi decât comune ambelor cereri.

Referirile recurentului S. R. la motivele pentru care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate sunt lipsite de interes, întrucât instanța a admis acest capăt de cerere, iar dispoziția menționată nu formează obiectul prezentei căi de atac. Dispoziția privind constatarea nulității titlului de proprietate nr._/20.12.2005 a intrat în puterea lucrului judecat, întrucât niciuna dintre părțile prezentului litigiu nu a promovat calea de atac împotriva acesteia. La adoptarea soluției arătate prima instanță a avut în vedere puterea lucrului judecat a deciziei civile nr. 1616/R/2001 a Curții de Apel B., hotărâre judecătorească care a stabilit în mod irevocabil faptul că imobilul compus din teren în suprafață de 15.614 mp este în administrarea reclamantei și face parte din domeniul public al statului. Instanța a constatat că la momentul emiterii titlului de proprietate al antecesoarei pârâtului S. E. au fost încălcate dispozițiile art. 11 din Legea nr.213/1998 și ale art. 5 din Legea nr.18/1991. Susținerile recurentului în sensul că instanța nu ar fi avut în vedere tocmai prevederile legale menționate mai sus la adoptarea soluției de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate sunt astfel lipsite de orice temei.

Recurentul S. R., ca de altfel și recurenta R. Națională a P. R., a invocat inadmisibilitatea acțiunii în revendicare formulate de reclamantul S. E. în dosarul nr._, apreciind că acesta nu putea decât să se prevaleze de prevederile Legii nr.10/2001. Or, aceste critici sunt nefondate, întrucât nici la data adoptării actului normativ menționat și nici în prezent autoarea sa și reclamantul nu au avut deschisă calea acestei legi de reparație. Astfel, autoarea reclamantului S. E. a apreciat că terenul în cauză face obiectul Legii nr.18/1991, iar autoritățile competente, analizând cererea formulată în baza legii de reparație care vizează fondul funciar, au urmat procedura instituită de legiuitor, procedură finalizată cu emiterea titlului de proprietate. În condițiile în care procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar era declanșată, iar în anul 2005 a fost emis titlul de proprietate care constituie actul final al acestei proceduri, nu se poate pretinde persoanei îndreptățite să urmeze o altă cale de redobândire a dreptului de proprietate. În această ipoteză, în care procedura prevăzută de Legea fondului funciar era finalizată, urmarea unei alte căi, instituită de o altă lege de reparație, adoptată ulterior formulării cererii în temeiul Legii nr.18/1991, era inutilă, iar îndrumarea reclamantului la această dată de a promova o notificare întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, care trebuia să respecte termenele instituite de acestea, este lipsită de orice sorți de izbândă.

Astfel, terenul revendicat de reclamantul S. E. nu poate face obiectul Legii nr.10/2001, singura cale pe care acesta o avea la îndemână fiind formularea cererii în revendicare, cerere admisibilă în raport de prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, reținute de prima instanță la adoptarea soluției de admitere a acestei cereri.

În accepțiunea Legii nr. 213/1998 (publicată în M.Of. nr. 448 din 24 noiembrie 1998), proprietatea publică este alcătuită din bunurile determinate constituțional, din cele stabilite în anexa legii și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public, dacă au fost dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale, prin modurile prevăzute de lege (art. 3 alin. 1). Legea prevede, imperativ, că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile (art. 11).

Legea a instituit însă cerința ca acele bunuri ce intră în domeniul public sau privat al Statului (fără să distingă între aceste două categorii) să aparțină în mod legal acestuia la data atestării, or, în privința imobilului în litigiu această condiție nu este îndeplinită, întrucât statul român a preluat terenul în mod abuziv. În cuprinsul motivelor de recurs S. R., reprezentat prin M. Finanțelor P., arată doar că titlul său este legal constituit, fără însă a combate considerentele primei instanțe, întemeiate pe probele administrate în cauză cu privire la preluarea bunului revendicat fără un titlu valabil. Recurentul arată că amenajamentul silvic ar reprezenta titlul de proprietate al statului, însă acesta reprezintă un act ulterior trecerii abuzive a terenului în proprietatea statului. În speță nu a fost supusă analizei legalitatea constituirii amenajamentului silvic, ci legalitatea preluării imobilului în proprietatea statului în anul 1962.

Recurenta R. Autonomă a P. R. invocă de asemenea apartenența imobilului în litigiu la domeniul public al statului și puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1557/R/2001 a Curții de Apel B., aspecte analizate cu prilejul cercetării motivelor de recurs expuse de recurentul S. R.. Recurenta sesizează existența unor contradicții între soluțiile adoptate de prima instanță, respectiv cea dată cererii formulate de această parte și cea pronunțată cu privire la cererea de revendicare a reclamantului S. E.. Or, din dispozițiile sentinței recurate nu rezultă astfel de contradicții. Cererea promovată de reclamantul S. E. de revendicare a imobilului a fost admisă, ca urmare a constatării nelegalității titlului statului, astfel încât, chiar dacă ar fi fost apreciată ca admisibilă, cererea conexă formulată de reclamanta R. Națională a P. R., de constatare a dreptului de proprietate al Statului, nu putea primi decât soluția de respingere. În condițiile în care s-a constatat că dreptul de proprietate al statului nu a fost legal constituit, nici petitul subsecvent, de constatare a dreptului de administrare al reclamantei nu putea fi admis.

Recurenta invocă și decizia civilă nr.404/R/26.10.2007 a Curții de Apel B., prin care cererea de evacuare promovată de reclamantul S. E. a fost respinsă. Or, prin hotărârea judecătorească menționată a fost analizată acțiunea în evacuare a Regiei Naționale a P. R. de pe terenul în litigiu, iar în prezenta cauză obiectul cererii îl constituie revendicarea imobilului. În prima dintre cereri instanța nu a analizat titlul de proprietate al Statului R., ci doar întrunirea cerințelor instituite de lege pentru a dispune evacuarea, cerere respinsă întrucât s-a reținut că imobilul era supus regimului domeniului public.

Recurenta mai arată că acțiunea în revendicare promovată de reclamantul S. E. nu ar fi legal timbrată. Or, o astfel de critică nu poate fi primită, cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 fiind scutite de plata taxelor judiciare de timbru potrivit art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.

Recurenta mai arată că o altă condiție pentru promovarea cererii de revendicare o constituie cererea în baza Legii nr.10/2001. Astfel cum s-a arătat mai sus, acest act normativ nu are incidență în cauză, reclamantul având deschisă calea revendicării în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, de care s-a prevalat.

Se mai arată că soluția de admitere a cererii de revendicare este greșită și pentru faptul că titlul de proprietate al autoarei reclamantului este lovit de nulitate absolută. Instanța apreciază că această apărare nu poate fi primită, cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate fiind analizată prin raportare la respectarea cerințelor legii fondului funciar și la dispozițiile intrate în puterea lucrului judecat a celor două decizii ale Curții de Apel evocate mai sus, pe când cercetarea acțiunii în revendicare s-a realizat după regulile specifice acesteia, fiind incidente prevederile Legii nr. 213/1998 reținute de prima instanță.

Faptul că art. 35 alin.1 din Legea nr.18/1991 nu face referire la posibilitatea promovării unei acțiuni în revendicare nu înseamnă că persoanele îndreptățite nu ar putea să formuleze o astfel de acțiune, temeinicia sa urmând a fi analizată în raport de starea de fapt și de drept dedusă judecății.

Recurenta mai arată că O.M. (probabil Ordinul Ministrului) de aprobare ar trebui anulat pe calea formulării unei acțiuni care este de competența instanțelor de contencios administrativ, critică pe care instanța o apreciază ca fiind străină de natura pricinii, întrucât în speță nu a fost atacat vreun act administrativ, de altfel neindicat.

Recurenta C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B. susține că nu se află în culpă procesuală, față de soluția dată cererii în revendicare.

Instanța constată că în mod corect prima instanță a dispus obligarea acestei pârâte la plata cheltuielilor de judecată față de soluția adoptată în dosarul nr._, prin care cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate a fost admisă, pârâta C. Județeană B. căzând astfel în pretenții și fiind incidente prevederile art. 274 C.pr.civ. Faptul că în dosarul conex cu nr._ (în care recurenta nu are calitate procesuală), R. Națională a P. R. a căzut la rândul său în pretenții nu influențează culpa procesuală în celălalt dosar.

În consecință, instanța constată că nu există nici un argument pentru care recurenta pârâtă să fie exonerată de la plata cheltuielilor de judecată, criticile invocate fiind nefondate.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., întrucât prima instanță a interpretat corect actele deduse judecății, expunând starea de fapt și făcând o legală aplicare a normelor juridice incidente în cauză, Tribunalul urmează să respingă cererile de recurs deduse judecății, cu consecința menținerii sentinței atacate.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererile de recurs formulate de recurenții S. R., reprezentat de M. Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., R. Națională a P. R., prin Direcția Silvică B., și C. Județeană B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar în contradictoriu cu intimatul S. E. împotriva sentinței civile nr. 2767/3.07.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei F., pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7.11.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

L. S. P. M. A. B.

Grefier,

I. C.

Red. A.B./28.02.2014

Tehnored. I.C./28.02.2014; 2 ex.

Jud. fond: A. D.

← Anulare act. Decizia nr. 1579/2013. Tribunalul BRAŞOV		Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2014. Tribunalul BRAŞOV →

Fond funciar. Decizia nr. 1331/2013. Tribunalul BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1331/2013. Tribunalul BRAŞOV