Contestaţie la executare. Decizia nr. 988/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 988/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 988/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 988/. publică din data de 17 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – I. L. - judecător
JUDECĂTOR – D. O. P.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către apelantele Agenția Națională de A. F. și Administrația Județeană a Finanțelor P. B., în contradictoriu cu intimata contestatoare . și cu intimata Agenția Națională de A. F., Direcția Regională Antifraudă F. 7 Sibiu, împotriva sentinței civile nr._/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.09.2015, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. Civ. nr._/17.11.2014, Judecătoria B. a admis acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea S.C. V. N. S.R.L., cu sediul în mun. B., ., având CUI RO_, înregistrată la ORC sub nr. J_, prin repreezntant legal P. V., în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de A. F., Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. B., cu sediul în mun. B., .. 7, cam. 105, jud. B., prin reprezentant legal, Agenția Națională de A. F., Direcția Generală Antifraudă F., Direcția Regională Antifraudă F. 7 Sibiu, cu sediul în mun. Sibiu, .. 73 A, jud. Sibiu, prin reprezentant legal, Agenția Națională de A. F., cu sediul în mun. București, ., sector 5 București, și, pe cale de consecință:
A anulat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1.106.570/09.04.2014 emisă de Agenția Națională de A. F., Direcția Generală Antifraudă F., Direcția Regională Antifraudă F. 7 Sibiu, procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 12.286/14.04.2014 emis de Agenția Națională de A. F., Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. B., adresa de înființare a popirii asigurătorii nr. 4/15.04.2014 asupra disponibilităților bănești ale contestatoarei emisă de Agenția Națională de A. F., Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. B., adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr. 4/15.04.2014 emisă de Agenția Națională de A. F., Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. B., privind pe terții A. M. A. Întreprindere Individuală, F. A. C. Întreprindere Individuală, .. Sibiu, G. C. Întreprindere Individuală, .. Harghita, .. C., S.C. Tory Test S.R.L. B., . S.R.L. C..
A obligat intimata Agenția Națională de A. F., cu sediul în mun. București, ., sector 5 București, să-i plătească contestatoarei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, și onorariu apărător ales în cuantum de 500 lei conform chitanței nr. 229/06.10.2014.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
La data de 04.04.2014, Direcția Regională Antifraudă F. 7 Sibiu a efectuat un control privind verificarea legalității operațiunilor comerciale efectuate la S.C. V. N. S.R.L., în urma căruia s-a întocmit procesul verbal de contravenție . nr._/04.04.2014, prin care contestatoarei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii și măsura confiscării sumei de 396.865 lei( fl. 32). Relațiile contractuale verificate au dus la concluzia că statul a fost prejudiciat cu suma de 396.865, 10 lei, rezultat din încasările din activitatea de comerț cu ridicata (cu TVA) în perioada 19.12._14.
Întrucât în sarcina contestatoarei s-au stabilit obligații în cuantum de 396.865,10 lei, prin decizia nr. 1.106.570/09.04.2014 emisă de Agenția Națională de A. F., Direcția Generală Antifraudă F., Direcția Regională Antifraudă F. 7 Sibiu (f. 9), au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor identificate în patrimoniul societății V. N. S.R.L. Totodată, la data de 14.04.2014, intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., a emis procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, privind autovehiculul marca Volkswagen Golf 2,0 TDI ( fl. 12), iar la data de 15.04.2014, adresele de înființare a popririi asigurătorie asupra sumelor datorate societății V. N. S.R.L. de către terții popriți A. M. A. Întreprindere Individuală, F. A. C. Întreprindere Individuală, .. Sibiu, G. C. Întreprindere Individuală, .. Harghita, .. C., S.C. Tory Test S.R.L. B., . S.R.L. C.( fl. 17-24).
Atât decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, cât și procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile, dar și adresele de înființare a popririi i-au fost aduse la cunoștință debitorului fiscal la data de 11.04.2014, respectiv la 15.04.2014( fl. 69-76) pentru ca împotriva acestora, societatea debitoare să formuleze în termen legal prezenta contestație la executare.
În drept, potrivit, art. 129 alin. 2 C.proc.fisc. se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
De asemenea, potrivit alin. 5 al aceluiași articol, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent. În conformitate cu alin. 11, împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Potrivit art.172 alin.1 din OG nr.92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. O dispoziție similară este cuprinsă și la art.711 alin.1 N.C.pr.civ. invocându-se dreptul celor interesați sau vătămați prin executarea silită de a o contesta în cadrul contestației la executare.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale, rezultă că pentru a se justifica instituirea acestei măsuri, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă sau să își risipească patrimoniul.
Văzând starea de fapt mai sus expusă, precum și dispozițiile legale enunțate, instanța reține că luarea măsurilor asigurătorii prin decizia contestată nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, întrucât organul fiscal nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor, neinvocând și nedovedind nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării. Motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției adoptate, pentru a putea fi cunoscute de către destinatar, ca să-și poată formula eventuale apărări, dar și pentru ca instanța să poată exercita un control efectiv al legalității actului. Or, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurii asigurătorii contestate, singura justificare a dispunerii acestei măsuri este aceea că s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații de plată în cuantum de 396.865,10 lei, fără să arate care sunt motivele care o justifică, circumstanțele pe baza cărora organul fiscal a concluzionat că riscul de sustragere există, elementele de fapt că debitoarea urmărește să-și ascundă averea sau și-o risipească, limitându-se la a relua dispozițiile legale incidente, mențiune ce nu poate fi considerată ca satisfăcând exigențele de motivare a actului administrativ fiscal.
Necesitatea motivării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii este cu atât mai evidentă cu cât decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii se emite atunci când au încetat motivele pentru care au fost dispuse, astfel cum statuează art. 130 C.proc. fisc. Astfel, nu s-ar putea aprecia asupra încetării motivelor care au determinat luarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii dacă aceste motive nu ar fi cuprinse în decizia de instituire.
Întrucât nici la dosarul de executare silită și nici la dosarul cauzei nu au fost remise dovezi în sensul că societatea contestatoare intenționează să-și micșoreze averea, iar decizia nu cuprinde elemente justificative concrete, aplicabile situației contestatoarei față de care să se ia măsura, instanța se găsește în imposibilitate de a exercita controlul de legalitate și temeinicie a măsurii luate.
Instanța mai reține și faptul că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1.106.570/09.04.2014 a fost semnată de către conducătorul organului fiscal competent, astfel că susținerile contestatoarei în acest sens nu pot fi primite, iar aspectele invocate de contestatoare conform cărora suma pentru care s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii nu este certă, nu pot fi analizate în cadrul prezentei cereri, aceasta având posibilitatea de a ataca acest titlu de creanță în procedura de contencios administrativ.
Față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, instanța, va obliga pe intimata Agenția Națională de A. F., cu sediul în mun. București, ., sector 5 București, să plătească contestatoarei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, și onorariu apărător ales în cuantum de 500 lei conform chitanței nr. 229/06.10.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Agenția Națională de A. F., care a solicitat modificarea sa în tot, să se constate că actele de executare atacate au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare și, pe cale de consecință, să se respingă contestația la executare ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În urma controlului efectuat la data de 04.04.2014, privind verificarea legalității operațiunilor comerciale efectuate la S.C. V. N. S.R.L., s-a constatat că, la data de 19.12.2013, operatorul economic a fost sancționat contravențional pentru efectuarea de activitati de comerț, atât cu ridicata, cât si cu amănuntul, în aceasi structura de vanzare, dispunând cu aceasta data interzicerea desfășurării activitatii de comerț cu ridicata.
Relațiile contractuale verificate de organul fiscal au dus la concluzia ca statul a fost prejudiciat cu suma de 396.865, 10 lei (rezultată din incasarile din activitatea de comerț cu ridicata cu TVA) in perioada 19.12._14.
În contestația la executare formulata si înregistrata pe rolul acestei instanțe, . invedereaza faptul ca decizia atacata nu este motivata in raport de prevederile art.129 din OG nr.92/2003, susținând totodată ca nu exista pericolul sa se sustragă, sa isi ascunda sau sa isi risipească patrimoniul.
Contestatoarea este in confuzie, susținând ca exista o nemotivare a deciziei contestate, criticand-o, insa, din perspectiva altor condiții, nedovedite, si anume ca organul fiscal nu face sau nu a făcut dovada existentei pericolului in ceea ce privește sustragerea, risipirea sau ascunderea patrimoniului. Urmare controului efectuat la ., s-au constatat obligații de plata, estimate prin referatul intocmit de inspectorii antifrauda, in suma de 396.865,10 lei.
Sunt incidente dispozițiile art.129 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Măsurile asigurătorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită întreprinse de organele fiscale.
Aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor contestatoarei are drept consecință juridică limitarea dreptului de dispoziție al proprietarului asupra bunului respectiv, importanța acestei măsuri fiind de necontestat în vederea punerii in executare ulterioară a titlului executoriu ce va fi obținut de creditor. În scopul înlesnirii executării silite și pentru a elimina eventualele posibilități de la sustragere, legiuitorul, prin prevederile art.129 și urm din O.G. Nr 92/2003, permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acțiunii judiciare.
Potrivit actelor normative mai sus menționate, măsurile asigurătorii reprezintă posibilitatea prin care statul își asigură recuperarea creanțelor, acestea fiind executorii la momentul întocmirii actului de constatare. Astfel, bunurile societății, deși sechestrate, pot fi utilizate de către petent în activitatea desfășurată, însă, fără a putea fi înstrainate.
Conform prevederilor art.129 din O.G. nr 92/2003 privind Codul de procedură fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale O M F.P. nr 2605/2C10 privind aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii, măsurile asigurătorii pot fi ridicate, dacă creanța stablilită prin referatul pentru instituirea măsurilor asigurătorii, nu mai există sau are valoare mai mică, urmare a desființării, în tot sau în parte, a procesului verbal de constatare întocmit și care a generat luarea măsurilor asigurătorii, în alte condiții prevăzute de lege.
P. urmare, este suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii numai sa se constate pericolul sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului debitoarei, cu consecința îngreunarii procedurii de colectare, nefiind necesara producerea vreunuia dintre evenimentele precizate anterior. De asemenea, sustragerea de la plata obligațiilor către bugetul general consolidat, prin încălcarea prevederilor mai sus invocate, este o suficientă dovadă că se impunea în cauză luarea unor măsuri asigurătorii care să protejeze creanța evidențiată de organele de control.
Pentru faptul că societatea nu a evidențiat corect realitatea contabilă, organele fiscale în mod corect au estimat că această societate se sustrage de la procedura de colectare, pentru suma de 396.865 lei, dispunând măsuri asigurătorii în consecință.
P. emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii cu consecința instituirii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor reclamantei, organele fiscale au urmărit protejarea creanței pe care debitoarea o datorează bugetului general consolidat, neprejudiciind în niciun fel reclamanta, aceasta putându-si desfășura nestingherită activitatea. Bunurile erau doar indisponibilizate, fără a se încasa vreo sumă din conturi și nici nu urmează ca bunurile să fie valorificate până la efectuarea unei inspecții fiscale care să individualizeze creanța estimată cu ocazia controlului inopinat. Cu alte cuvinte, indisponibilizarea bunurilor nu echivalează cu executarea lor.
În mod nelegal instanța a admis cererea contestatoarei de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1.500 lei, avand in vedere că nu s-a retinut ca ar exista vreo culpa procesuala a Agenției Naționale de A. F. care sa justifice acordarea cheltuielilor de judecată. Aceasta nu a dat dovadă de rea credința și nici de un comportament neglijent care sa determine instanța să o oblige la plata cheltuielilor de judecată.
Mai mult, cheltuielile privind angajarea unui aparator, cele privind administrarea probatoriului sunt cheltuieli obișnuite si nu se pot imputa părtii adverse, asa cum s-a subliniat si in practica judiciară.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala a părții ,,care cade in pretenții”. Culpa procesuala este cea care trebuie sa fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a căzut in pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecata. Or, in speța, nu se poate stabili culpa instituției apelante, cu atat mai mult cu când actele de executare ce fac obiectul prezentului dosar nu au fost emise de aceasta.
În plus, cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecata are caracter accesoriu, deoarece soluționarea ei intervine doar după rezolvarea capătului principal, iar soluția din cererea principala determina admiterea/respingerea cererii de acordare a cheltuielilor. Indiferent de soluția ce se va pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor, acesta fiind un capat accesoriu cu care este investita instanța, soluția pe acest capat de cerere trebuie sa se regaseasca in dispozitiv si în motivarea din considerentele hotărârii. În speță, deși instanța obligă instituția apelantă la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, în considerentele hotărârii apelate nu se regăsește motivarea instanței.
În drept apelanta a invocat prevederile art.470 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata S.C. V. N. S.R.L. a formulat întâmpinare, act de procedură prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată (f.20-23).
În apel nu s-au administrat probe.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1, în limitele motivelor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, văzând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține următoarele:
Unicul motiv pentru care prima instanță a admis contestația formulată de către intimata S.C. V. N. S.R.L. împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă de ANAF – DGAF, Direcția Regională Antifraudă F. nr.7 Sibiu constă în aprecierea conform căreia actul menționat nu a fost motivat.
Această statuare a instanței de fond nu este susținută de starea de fapt dovedită în speță. Astfel, din analiza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/09.04.2014 emisă de către ANAF – DGAF, Direcția Regională Antifraudă F. nr.7 Sibiu reiese că actul în discuție a fost motivat corespunzător exigențelor art.129 alin.5 C.proc.fisc. În acest sens emitentul a expus starea de fapt care a condus la luarea măsurii, prevederile legale ce stau la baza acesteia, a reținut existența unor indicii ale pericolului ca intimata-debitoare să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Din întreaga economie a prevederilor art.129 C.proc.fisc., inclusiv din împrejurarea că instituirea măsurilor asigurătorii este permisă înainte de emiterea unui titlu de creanță, reiese că organul fiscal are o mare marjă de apreciere în ceea ce privește întrunirea condițiilor concrete care ar justifica luarea măsurilor în discuție. Pentru dispunerea lor nu este necesar a exista fapte concrete ale debitorului de ascundere ori de risipire a propriului patrimoniu, ci doar a unor indicii, iar acestea nu trebuie, la rândul lor, să vizeze fapte concrete ale debitorului în sensul anterior menționat, ci doar pericolul de a fi săvârșite.
Pe cale de consecință logică, în motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, pentru a satisface cerințele art.129 alin.5 C.proc.fisc., organul fiscal nu trebuie să menționeze fapte sau situații concrete de ascundere ori de risipire a patrimoniului debitoarei, astfel după cum în mod lipsit de bază legală pretinde intimata-contestatoare și a reținut prima instanță.
Indiciile privind pericolul de a fi săvârșite fapte de natura celor în discuție au fost indicate în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii și, astfel după cum reiese din motivarea acesteia, constau în comportamentul intimatei-contestatoare, care, deși i s-a interzis expres anterior emiterii actelor atacate în speță, prin PVCSC . nr._/19.12.2013 încheiat de către organe de control din cadrul DRAF 7 Sibiu, ca măsură complementară, desfășurarea unor activități de comerț cu ridicata a efectuat astfel de activități în continuare. Această atitudine, pe de o parte, denotă, în sine, o anumită perseverență a intimatei în încălcarea măsurilor dispuse de către organele de control din structura apelantei, îndreptățind temerea săvârșirii pe viitor a unor alte acte sau fapte contrare dispozițiilor acesteia și, pe de altă parte, a condus, din perspectiva organului fiscal, la producerea unui prejudiciu în cuantum de 396.865 lei, care are un cuantum semnificativ.
Organele din structura apelantei au dreptul de a verifica activitatea intimatei și de a constata eventuale încălcări ale normelor legale din domeniul fiscal. Corectitudinea și legalitatea acestor constatări și a titlurilor de creanță este supusă cenzurii instanței de judecată la cererea debitorului, însă, anterior acestui moment, organul fiscal este îndreptățit a lua toate măsurile conexe, pe baza propriei aprecieri, inclusiv măsuri asigurătorii.
Astfel după cum în mod corect a subliniat apelanta, acestea reprezintă simple operațiuni de natură a conserva dreptul statului de a colecta creanțele fiscale, iar nu măsuri de executare silită. Nu conduc la pierderea de către debitorul fiscal a dreptului de proprietate, au caracter temporar și nu împiedică desfășurarea în continuare a activității.
În concluzie, decizia atacată a fost emisă cu respecarea normelor legale aplicabile în materie, inclusiv din perspectiva motivării sale, cu luarea în considerare a specificului măsurilor dispuse prin intermediul său și în mod greșit a fost anulată de către prima instanță. În ceea ce privește procesul verbal de sechestru asigurător și adresele de înființare a popririi asigurătorii se constată că nu au fost invocate de către intimata-contestatoare și reținute de către judecătorul fondului motive de nulitate intrinseci, această sancțiune fiind aplicată în considerarea caracterului lor accesoriu față de decizia de instituire a măsurilor asigurătorii.
În ceea ce privește întâmpinarea formulată de către intimată în apel se constată că, pe lângă apărările propriu-zise față de apelul părții adverse, cuprinde o reiterare a motivelor contestației, dintre care o parte au fost apreciate ca fiind neîntemeiate de către prima instanță. În lipsa unei căi de atac proprii, împotriva considerentelor sentinței apelate, în conformitate cu dispozițiile art.461 alin.2 C.proc.civ., intimata nu poate pretinde schimbarea acesteia în ceea ce privește aprecierile instanței cu privire la restul motivelor de contestație în afara celui care vizează nemotivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, considerat de către judecătorul fondului ca fiind singurul întemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 și 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de către apelanta Agenția Națională de A. F. împotriva Sent. civ. nr._/17.16.2014 a Judecătoriei B., pe care o va schimba în tot și va respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. V. N. S.R.L. în contradictoriu cu intimatele A.N.A.F., D.G.R.F.P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. B. și A.N.A.F., Direcția Generală Antifraudă F., Direcția Regională Antifraudă F. 7 Sibiu, prin reprezentant legal Agenția Națională de A. F., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelanta Agenția Națională de A. F. împotriva Sent. civ. nr._/17.16.2014 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în tot.
Respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. V. N. S.R.L. în contradictoriu cu intimatele A.N.A.F., D.G.R.F.P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. B. și A.N.A.F., Direcția Generală Antifraudă F., Direcția Regională Antifraudă F. 7 Sibiu, prin reprezentant legal Agenția Națională de A. F., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată azi, 17.09.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. D.P./12.01.2016
Tehnored. C.ND/12.01.2016
Ex 4
Jud fond- M. A.
| ← Servitute. Hotărâre din 22-09-2015, Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 993/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
