Servitute. Hotărâre din 22-09-2015, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 999/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 999/. publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. Garlonța - judecător
JUDECĂTOR:V. M.
GREFIER: E. M.–P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanții V. N. V. L., . SRL, împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosar_, în contradictoriu cu intimații ., P. C. S., O. N. D., I. P., I. G., I. G., C. V., R. S. C., .- P. R. L., .- P. R. I. S. BUCURESTI P. R. L., ., P. R. L., ORAȘUL P. P. P. - P. R. L., B. M., G. C. E., O. M. G. V., P. D. C., O. M. G. V., Ș. H. M. I., V. L., având ca obiect servitute .
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 07.09.2015, cuvântul părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15.09.2015, iar apoi, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța retine următoarele:
P. Sentința civilă nr._ din data de 20.12.2013, pronunțată de Judecătoria B., pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată și completată de reclamanții P. D. C. și O. M. G. V. în contradictoriu cu pârâții V. L., V. N., S.C. A. R. Estate S.R.L. ( actuală S.C. A. S. S.R.L.), S.C. K. T. Co S.R.L., I. P., I. G., R. M., R. C. S., S.C. R. S.A.-societate în insolvență reprezentată de administrator judiciar R. I. Specialists SPRL, Orașul P. reprezenetat de P., B. M. și G. C..
A fost admisă cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamanților formulată de intervenientele P. C. S. și O. Nuți D. și obligați pârâții V. L. și V. N. să asigure reclamanților - pentru accesul la fondul proprietatea acestora înscris în C.F. nr.6178 P. nr. Top._/3 - servitutea de trecere pe o suprafață de 79 mp din terenul înscris în C.F. nr._ B. sub nr. Top._/1/2, identificată conform variantei 6 - anexa 4b, descrisă în completarea la Raportul de expertiză tehnică nr._/01.02.2013, întocmit de expertul tehnic judiciar G. A., care face parte integrantă din prezenta sentință.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților V. L. și V. N. despăgubiri în valoare de 8318,7 Euro.
A fost obligată pârâta S.C. K. T. Co S.R.L. să asigure reclamanților - pentru accesul la fondul proprietatea acestora înscris în C.F. nr.6178 P. nr. Top._/3 - servitutea de trecere pe o suprafață de 71 mp din terenul înscris în C.F. nr._ B. sub nr. Top._/2, identificată conform variantei 6 - anexa 4b, descrisă în completarea la Raportul de expertiză tehnică nr._/01.02.2013, întocmit de expertul tehnic judiciar G. A., care face parte integrantă din prezenta sentință.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei S.C. K. T. Co S.R.L. despăgubiri în valoare de 7476,3 Euro.
A fost respinsă cerere de chemare în judecată ce face obiectul dosarului conex, formulată de reclamanții P. C. S., P. D. C., O. M. G. V., O. Nuți D. în contradictoriu cu pârâtul Ș. H. M. I..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții O. M. G. V. și P. dan C., împreună cu intervenientele accesorii O. Nuți D. și P. C. S., sunt coproprietarii imobilului teren înscris în CF 6178 B. sub nr. top._/3 – fîneață de 1000,80 mp.
Pârâții V. L. și V. N. sunt coproprietarii terenului înscris în CF_ B. sub nr. top._ totul/1/2 – fîneață de 486 mp și asupra terenului înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 – fîneață de 7025,8 mp.
Pârâta S.C. A. R. Estate S.R.L. ( actuală .) este proprietara terenului înscris în CF_ B. sub nr. top._ totul/1/1 – lotul 1 – fîneață de 6539,80 mp.
Pârâții I. G. și I. P. sunt coproprietari asupra terenului înscris în CF_ B. sub nr. top._/4 – fîneață de 1101,6 mp.
Pârâtul R. M. este proprietarul imobilului înscris în CF_ P. ( provenită din conversia pe hârtie a CF 1714) nr. cad.1338 – teren în suprafață de 598 mp.
Pârâtele B. M. și G. C. sunt coproprietarele terenului înscris în CF_ B. sub nr. top._ totul/3/b – teren de 403,20 mp.
Pârâtul Ș. H. M. I. este proprietarul imobilului înscris în CF_ B. ( provenită din conversia pe hârtie a CF_) nr. top._/1 – teren în suprafață de 2500 mp.
Pârâta S.C. K. Tradind Co S.R.L. este proprietara imobilului înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 – teren de 1000,80 mp.
Potrivit art. 616 cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Pentru a se putea constitui un drept de servitute este necesar ca fondul dominant în favoarea căruia se constituie servitutea să fie un loc înfundat, respectiv să lipsească accesul la celea publică.
Terenul proprietatea reclamanților și al intervenientelor reprezintă un loc înfundat, în sensul noțiunii cuprinse în art. 616 Cod civil, cercetarea la fața locului fiind edificatoare și a convins instanța asupra faptului că accesul la calea publică se poate face doar prin traversarea proprietăților învecinate.
Pârâții V. N. și V. L. au susținut că reclamanții au cumpărat un loc înfundat astfel că nu pot pretinde crearea unui drept de servitute care să greveze terenul proprietatea lor. Împrejurarea că terenul era înfundat încă de la momentul achiziționării lui nu atrage, respingerea acțiunii. Ceea ce este esențial este ca lipsa accesului la calea publică să nu fie cauzată prin acțiunea proprietarului, caz în care culpa acestuia nu poate face aplicabil textul de lege ce impune proprietarului fondului aservit să suporte o astfel de grevare a proprietății sale. În speța de față nu s-a făcut dovada că reclamanții, prin propria loc acțiune, ar fi creat starea de loc înfundat pentru ca ulterior să pretindă constituirea unor căi de acces. Din chiar cuprinsul întîmpinării pîrîților V. reiese că imediat după cumpărarea terenului reclamanții au folosit o cale de acces ce trece pe terenul pîrîților împrejurare ce dovedește că reclamanții nu aveau o altă cale de acces.
Cercetând Sentința civilă nr. 4125/04.05.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/2002 instanța a constatat că reclamanții au solicitat stabilirea unui drept de servitute însă nu au chemat în judecată toți proprietarii terenurilor ce aveau calitatea de fond aservit motiv pentru care acțiunea a fost respinsă. Această hotărâre judecătorească nu are autoritate de lucru judecat raportat la prezenta cerere întrucât nu a analizat fondul litigiului dintre părți.
În concluzie instanța a reținut că imobilul teren înscris în CF 6178 B. sub nr. top._/3 – fâneață de 1000,80 mp, proprietatea reclamanților și a intervenientelor accesorii, este un loc înfundat.
În ce privește alegerea uneia din variantele propuse în raportul de expertiză instanța a reținut următoarele:
În cuprinsul raportului de expertiză întocmit de domnul expert G. A. au fost identificate 6 posibile trasee de constituire a unei căi de acces cu indicarea avantajelor și dezavantajelor fiecărui traseu precum și cu indicarea suprafeței căii de acces, prima instanță procedând la redarea acestor variante conform lucrării de expertiză menționate și făcând o evaluarea a avantajelor și dezavantajelor fiecăreia dintre variante.
Reține că varianta a șasea a avut în vedere și încheierea între S.C. A. R. Estate SRL ( actuală S.C. A. S. S.R.L.) și reclamantul P. D. C. a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 59/29.01.2013 la BNP S. L. I., ce are ca obiect o porțiune de 219 mp din terenul cu nr. top._/1/1 în vederea amenajării unui drum de acces la terenul proprietatea reclamanților și a intervenientei, variantă cu care a fost de acord și pârâta S.C. A. S. S.R.L. (fostă S.C A. R. Estate S.R.L.) iar S.C. K. T. Co S.R.L. nu și-a precizat punctul de vedere în legătură cu variantele prezentate în raportul de expertiză.
Pârâții V. L. și V. N. au agreat varianta nr.3 care prezintă avantajul de a afecta doar două proprietăți, cea a pârâților I. și cea a Orașului P.. Dezavantajele acestui traseu sunt însă multiple și ar genera inconveniente majore atât pentru reclamanți cât și pentru mediu. Astfel cum a constatat instanța cu ocazia cercetării la fața locului cât și expertul, pe traseul servituții se găsesc brazi cu diametrul de 1 m ce trebuie tăiați pentru realizarea căii de acces. De asemenea terenul este accidentat și există o diferență de nivel de 4 m pe o distanță scurtă de doar 14 m, împrejurare ce impune lucrări de consolidare a terenului prin construirea unui zid de sprijin. Panta abruptă ar face greu accesibil drumul pe timp de iarnă.
Alegerea variantei optime trebuie făcută avându-se în vedere atât afectarea într-un grad cât mai redus a fondului aservit cât și costurile și fiabilitatea drumului ce asigură accesul. Nu se poate pretinde proprietarului fondului dominant să accepte traseul cel mai sinuos și costisitor doar pentru a reduce cât mai mult posibil afectarea fondului aservit. Legea a prevăzut pentru prejudiciul suferit de proprietarul fondului aservit plata de despăgubiri de către proprietarul fondului dominant. În aceste condiții alegerea traseului trebuie să aibă în vedere nu doar interesele proprietarului fondului aservit, care este despăgubit, ci și pe cele ale proprietarului fondului dominant.
Pentru aceste argumente instanța a reținut că varianta 3 propusă de pârâții V. nu prezintă avantajele necesare pentru a fi adoptată.
În ce privește varianta nr. 6 instanța a reținut că pârâtele S.C. A. R. Estate S.R.L. (actuală S.C. A. S. S.R.L.) și S.C. K. T. S.R.L., a căror loturi sunt afectate de acest traseu, nu s-au opus acestei variante. Lotul cu nr. top._/1/2 proprietatea pârâților V. este afectat pe o suprafață de 79 mp amplasată la marginea proprietății. Ulterior traseul drumului cuprinde suprafața de 219 mp cu privire la care pârâta S.C. A. R. Estate S.R.L. (actuală S.C. A. S. S.R.L.) a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare.
Această variantă prezintă avantajul că ocupă suprafețe mici din cele două loturi aservite, urmează traseul unui drum deja existent astfel că nu necesită lucrări de amenajare.
Celelalte variante propuse de expert nu pot fi acceptate, varianta 1 afectează o suprafață de 161 mp din terenul cu nr. top._/2 și 67 mp din terenul cu nr. top._/1, în total 228 mp, existând variante ce ocupă suprafețe considerabil mai mici – de exemplu varianta 3 – 152 mp și varianta 6 – 150 mp. În varianta 2 propusă de expert traseul servituții trece printre două construcții, la o distanță atât de mică încât streașina acestora nu ar permite . mare tonaj. Acest inconvenient este suficient pentru a înlătura această variantă întrucât crearea servituții nu ar afecta doar folosința terenului ci și folosința construcției care are destinația de locuință iar locatarii ar fi nevoiți să accepte trecerea autovehiculelor în imediata apropiere a ferestrelor. Varianta 4 ocupă o suprafață mare de teren de 372 mp, este unul din cele mai lungi trasee și necesită lucrări de amenajare. Varianta 5 oferă cel mai lung traseu și ocupă cea mai mare suprafață de teren – 417 mp afectând 4 loturi de teren.
În concluzie instanța a reținut că varianta nr. 6 prezintă cele mai multe avantaje având traseul cel mai scurt și ocupând cea mai mică suprafață de teren.
În ce privește despăgubirea pe care reclamanții trebuie să o achite proprietarilor terenului aservit instanța a reținut că expertul I. V. S. a calculat valoarea despăgubirii pentru toate cele șase variante, reținând pentru varianta nr. 6 o valoare a despăgubirii pentru cei 150 mp teren de 15.800 Euro.
Întrucât calculul efectuat de domnul expert se referă la întreaga suprafață ocupată de calea de acces, de 150 mp, despăgubirea a fost calculată pentru fiecare proprietar al terenului aservit în raport cu suprafața ocupată. Astfel, pârâților V. N. și V. L. le-a revenit o despăgubire în cuantum de 8318,7 Euro corespunzătoare suprafeței de 79 mp ocupată din terenul cu nr. top._/1/2 iar pîrîtei S.C. K. T. S.R.L. o despăgubire de 7476,3 Euro corespunzătoare suprafeței de 71 mp ocupată din terenul cu nr. top._/2.
În ce privește cererea ce face obiectul dosarului conex nr._, având în vedere varianta căii de acces aleasă, instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții V. N. și V. L., solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și stabilirii unei servituți pentru fondul dominant al intimaților conform variantei 3 a raportului de expertiză tehnică nr._ din 01.02.2903, în sensul afectării fondului aservit, cu cheltuieli de judecată în apel și fond și apel.
Arată că intimații au folosit accesul al imobilul lor în mod abuziv și în detrimentul proprietăților apelanților, autorizația de construire pentru imobilul reclamanților s-a emis pe un alt traseu cu încuviințarea proprietarilor de la acea vreme, fiind posibilă și o altă variantă de trecere, varianta II.
Instanța nu a ținut cont de sentințele civile pronunțate anterior cu privire la stabilirea liniei de graniță între proprietatea apelanților și terenul identificat în CF_ B., nr. top_/1 și obligarea la ridicarea construcțiilor de pe terenul 145,5 mp cu privire la care s-a dispus lăsarea în deplină proprietate de către intimații P. C. și O. M..
Susțin că soluția atacată este bazată pe expertiza tehnică cu variante contradictorii, prima lucrare fiind declarată nulă iar în cea de-a doua expertul formulează alte concluzii având în vedere cerința reclamanților și fără ca instanța să stabilească obiectivele în cauză.
Nu este posibil ca expertul să stabilească o altă variantă decât cea inițială în baza unei înțelegeri viitoare și incerte, după depunerea unei promisiuni de vânzare-cumpărare care nu îndeplinește condițiile de opozabilitate față de terți.
Stabilirea unei servituți de trecere trebuie să îndeplinească condițiile art. 618 din Codul civil, varianta dispusă de instanță prejudiciind pe apelanți, stabilirea unei despăgubiri neputând compensa imposibilitatea folosirii terenului.
Varianta 6 a expertizei, rămasă definitivă, va îngreuna definitiv dreptul de acces la proprietatea apelanților care susțin varianta 4 ca fiind o soluție optimă și varianta 3 care creează un avantaj major și pentru alt imobil, respectiv cel de-al doilea loc înfundat care va fi obligat să solicite o altă servitute deoarece nu este posibilă folosirea celei din varianta 6.
În drept, apelul a fost motivat pe prevederile art. 480 din Codul de procedură civilă.
Și pârâta S.C. K. T. Co S.R.L. a declarat apel împotriva aceleași sentințe, ssusținând netemeincia și nelegalitatea acesteai, fără motiva calea de atac în termenul prevăzut de dispozițiile legale.
Intimatul R. M. a formulat întâmpinare la cele două apeluri, iar intimații S.C. A. S. S.R.L., P. D. C., P. C. S., O. M. G. V. și O. Nuți D. au formulat întâmpinări la apelul pârâților V. N. și V. L., toți intimații solicitând respingerea apelurilor și susținând legalitatea și temeinica sentinței atacate pentru aceleași motive reținute de către prima instanță în considerentele hotărârii sale, menționând că în mod corect s-a apreciat varianta 6 a lucrării de expertiză ca fiind cea care oferă mai multe avantaje, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin cererea de apel, a probelor existente la docarul cauzei și dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Sentința primei instanțe este criticată sub aspectul alegerii de către instanță a variantei stabilite de expert în vederea instituirii dreptului de servitute, recurenții solicitând varianta 3 și nu 6 cum s-a reținut prin hotărârea atacată.
Instanța de control judiciar reține că prima instanță a analizat corect fiecare variantă din lucrarea de expertiză și a concluzionat că varianta nr. 6 prezintă avantajul ocupării unor suprafețe mici din cele loturile aservite, urmează traseul unui drum deja existent și nu necesită lucrări de amenajare, făcând o corectă aplicarea a prevederilor art. 618 din Codul civil, potrivit cărora la constituirea servituții legale de trecere trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar provoca cea mai redusă pagubă și să se țină seama de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit ca și de nevoia celui care reclamă trecerea, pentru că numai astfel se poate garanta utilizarea netulburată a servituții și respectarea sa de bună voie.
Prima instanță a reținut, de asemenea corect, în alegerea variantei optime atât afectarea într-un grad cât mai redus a fondului aservit cât și costurile și fiabilitatea drumului ce asigură accesul în condițiile în care legea prevede posibilitatea acoperirii prejudiciului suferit de proprietarul fondului aservit prin plata despăgubirii, servitutea de trecere nefiind gratuită, proprietarul fondului aservit fiind îndreptățit să primească, de la proprietarul fondului înfundat, o despăgubire proporțională cu pagubele ce s-ar putea ocaziona prin stabilirea drumului de trecere, ceea ce s-a dispus și în speță.
Corect au fost reținute și dezavantajele variantei 3 solicitate de recurenți în sensul existenței unor brazi cu diametrul de 1 m ce urmau a fi tăiați pentru realizarea căii de acces, terenul fiind accidentat și cu o diferență de nivel de 4 m pe o distanță scurtă de doar 14 m, care ar impune lucrări de consolidare, iar panta abruptă ar face greu accesibil drumul pe timp de iarnă.
De asemenea, varianta 4 solicitată ca alternativă la cea cu nr. 3 de către recurenți nu îndeplinește condițiile instituite de prevederile art. 618 din Codul civil, fiind unul dintre cele mai lungi trasee de 372 mp și necesitând lucrări de amenajare.
Critica vizând omiterea primei instanțe de ține cont de sentințele civile pronunțate anterior cu privire la stabilirea liniei de graniță între proprietatea apelanților și terenul identificat în CF_ B., nr. top_/1 și obligarea la ridicarea construcțiilor de pe terenul 145,5 mp cu privire la care s-a dispus lăsarea în deplină proprietate de către intimații P. C. și O. M., este străină de prezenta pricină și nu poate fi avută în vedere la adoptarea soluției în apel, instanța fiind investită cu stabilirea unei servituți de trecere și nu a unei linii de graniță între proprietățile învecinate.
Apelanta S.C. K. T. Co S.R.L. nu a motivat apelul său, instanța procedând la analizarea sentinței atacate prin prisma apărărilor acestei părți în fața primei instanțe, potrivit prevederilor art. 292 al. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul că prin Sentința civilă nr. 4125/04.05.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/2002 a fost respinsă cererea de stabilire a dreptului de servitute formulată de reclamanții prezenți.
Prima instanță a reținut corect că acțiunea a fost respinsă pe motivul nechemării în judecată a tuturor proprietarilor terenurilor ce aveau calitatea de fond aservit motiv, motiv pentru care nu a reținut autoritatea de lucru judecat a acesteia în raport de prezenta cerere, reținând caracterul de loc înfundat al terenului înscris în CF 6178 B. sub nr. top._/3, proprietatea reclamanților-intimați.
Pentru aceste considerente, cele două apeluri se dovedesc nefondate și vor fi respinse în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, sentința atacată fiind temeinică și legală.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor suporta cheltuielile de judecată ale intimaților, respectiv 1500 lei pentru intimatul P. D. C. (fila 144), 3000 lei pentru intimata S.C. A. S. S.R.L. (fila 71) și parțial de 4350 lei pentru intimatul R. M. (filele 143, 145), cu aplicarea prevederilor art. 274 al. 3 din același cod în raport de activitatea desfășutrată de avocat constând în redactarea întâmpinării și prezența la 6 termene de judecată la care nu s-au pus în discuția părților chestiuni de drept care să sporeacă complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către pârâții V. L. și V. N., împotriva Sentinței civile nr._ din data de 20.12.2013, pronunțată de Judecătoria B..
Obligă apelanții V. L. și V. N. la plata sumei de 1500 lei către intimatul P. D. C., 4350 lei către intimata S.C. A. S. S.R.L. și 3000 lei către intimatul R. M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2015.
Președinte, A. G. | Judecător, V. M. | |
Grefier, E. M.–P. |
Red. V.M./14.12.2015
Tehnored. E.M./14.12.2015
- 25 ex. –
Jud. fond: B. M. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1006/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 988/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
