Contestaţie la executare. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 71/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 71/R
Ședința Camerei de Consiliu din data de 10 februarie 2015
Completul de recurs R2 constituit din:
PREȘEDINTE: V. M. – judecător
Judecător: C. D. – P.
Judecător: I. L.
Grefier: D. A.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra recursului de fata, declarat împotriva sentinței civile nr. 6026 din 13.05.2014 pronunțata in cauza de Judecătoria B., având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 25.01.2015 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședința de la respectivul termen de judecată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 5 si 10 februarie 2015.
La apelul nominal făcut la pronunțare se constată lipsa parților.
Procedura este legal îndeplinită.
După deliberare, instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 6026 din 13.05.2014 pronunțata in cauza de Judecătoria B., instanța a admis contestația formulată de contestatoarea ., prin administrator special M. Gukiev, în contradictoriu cu intimata . și, în consecință, a anulat formele de executare începute în dosarul execuțional nr. 210/ 2010 al B.E.J. Ț. C. O. si a obligat-o pe intimata să plătească contestatoarei suma de 4.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că impotriva contestatoarei s-a început executarea silită pentru suma de 7.564,12 lei în baza contractului de leasing financiar nr._/2010, in condițiile in care contestatoarea a afirmat că nu datorează această sumă de bani. În acest sens s-a încuviințat și efectuat un raport de expertiză contabilă, potrivit cu care contestatoarea nu datorează intimatei suma de bani sus menționată, motiv pentru care, în baza art. 1169 Cod civil, coroborat cu art. 399 Cod procedura civila, instanța a admis cererea așa cum a fost formulată. În baza art. 274 Cod procedura civilă, instanța, reținând culpa procesuală a intimatei, a obligat-o pe aceasta și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către contestatoare în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata creditoare . I. SA, solicitând admiterea acestuia și pe fond, respingerea in tot a contestației la executare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat in esența ca a încheiat cu contestatoarea contractul de leasing financiar nr._/208 având ca obiect folosința autovehiculului înmatriculat sub nr._ si pentru ca societatea utilizatoare nu si-a respectat obligațiile contractuale, neachitând ratele de leasing la termenele stabilite, contractul a fost reziliat in baza disp. art. 8 pct. 8.3. lit. c), pct. 8.4. lit. a) și pct. 8.6. din contract si a fost inițiata procedura de executare silita.
Recurenta a arătat ca in momentul înregistrării cererii deexecutare silita, in 19.02.2010, societatea contestatoare înregistra un debit in valoare de 7.564,12 lei alcătuit din:
-factura nr._ emisa in data de 07.12.2009 si scadenta in data de 21.12.2009 in valoare de 2.475,14 lei, rate de leasing aferenta lunii decembrie 2009;
- factura nr._ emisa in data de 17.12.2009 si scadenta in data de 31.12.2009 in valoare de 66,21 lei, taxa somație;
-factura nr._ emisa in data de 05.01.2010 si scadenta in data de 19.01.2010 in valoare de 2.610,94 lei, rate de leasing aferenta lunii ianuarie 2010;
-factura nr._ emisa in data de 05.02.2010 si scadenta in data de 19.02.2010 in valoare de 2.411,83 lei, rate de leasing aferenta lunii februarie 2010.
Recurenta a mai arătat ca in conformitate cu art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, modificata prin Legea nr. 287/2006 pentru modificarea și completarea OG nr. 51/1997: „contractele de leasing […] constituie titluri executorii", iar potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 „Dacă în contract nu se prevede altfel in cazul în care locatarul/utilizatorul nu executa obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzuta in contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul si să plătească toate ratele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing".
Recurenta a arătat ca sentința recurata nu a fost motivata, instanța de fond menționând doar ca, daca expertul contabil a concluzionat ca contestatoarea nu datorează intimatei sume de bani admite contestația, pierzând din vedere ca ulterior demarării procedurii executării silite, recunoscându-si debitul, contestatoarea a achitat ratelerestante, mai precis a efectuat o plata in cuantum de 1.000 lei, plata ce a acoperit nici jumătate din rata aferenta lunii decembrie 2009, in 23.02.2010 a efectuat o plata in valoare de 1.475,14 lei, ce a acoperit integral rata aferenta lunii decembrie 2009, in 26.05.2010 a plătit 1.223,77 lei, adică jumătate din rata din ianuarie, in 26.05.2010 a achitat 1.223,77 lei, adică jumătate din rata aferenta lunii ianuarie 2010, rata pe care a acoperit-o integral in luna noiembrie a anului 2011, terminând de achitat rata aferenta lunii februarie 2010 in 22.05.2013.
Expertul desemnat la fond a raspuns in legatura cu datoria existenta dupa ce contestatoarea achitase si rata aferenta lunii februarie 2010.
Recurenta a aratat ca solutia este nelegala deoarece la data demarari executarii silite creanta nu era achitata, acest lucru intervenind ulterior.
Recurenta a aratat ca in mod nejustificat, chiar daca instanța de fond a avut in vedere in pronunțarea sentinței doar aspectele prezentate de către expertul contabil, nu a luat in considerare si raspunsul acestuia la intrebarea „ce reprezintă suma de 7.564,12 lei pentru neplata căreia s-a inceput executarea silita in baza titlului executoriu”, intrebare la care expertul a raspuns ca „suma reprezinta valoarea ratelor 21 – 23 si a dobanzilor aferente, precum si raspunsul la intrebarea daca suma respectiva era in totalitate certa, lichida si exigibila, intrebare la care expertul a raspuns ca aceasta creanta indeplinea aceste conditii doar la data de 26.02.2010.
Recurenta a aratat ca sentinta de fond este neintemeiata cata vreme are la baza numai raspunsurile expertului, dar si pentru ca se bazeaza pe o apreciere gresita a situatiei de fapt, pe o interpretare gresita a probelor si a dispozitiilor legale in materie.
Față de susținerile contestatoarei cu privire la rezilierea contractelor de leasing, recurenta a menționat ca acestea sunt eronate si complet neîntemeiate, întrucât rezilierea contractului nu trebuie sa rezulte dintr-un act, astfel cum sustine contestatoarea, întrucât in contractul de leasing pe care debitoarea l-a semnat si acceptat, este prevăzut un pact comisoriu de gradul IV potrivit cu care daca timp de 2 rate, ratele de leasing nu sunt achitate, contractul va fi reziliat de drept cu efect imediat fara implicarea instantei de judecata, fara puneri in intarziere, fara alte formalitati.
Mai mult decât atat, a aratat recurenta, insusi art. 63 alin. 1 din Legea nr. 99/1999, titlul VI - Regimul juridic al garanțiilor, in temeiul căruia aceasta a formulat cererea de executare silita, prevede ca: „In cazul in care debitorul nu isi indeplineste obligația, creditorul are dreptul de a-si satisface creanța cu bunul afectat garanției. In acest scop, creditorul are dreptul sa ia in posesie, in mod pașnic, bunul afectat garanției sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, precum si titlurile si inscrisurile care constata dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fara a-i fi necesara vreo autorizație sau notificare prealabila si fara a plati taxe sau vreun tarif.
Cat priveste art. 36 din Legea nr. 85/2006 invocat de contestator, recurenta a aratat ca de la data deschiderii procedurii insolventei unei societăți se suspenda de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare in realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, si nu aspra bunurilor al căror proprietar nu este societatea in cauza. Or, asupra bunului in speta societatea M. S.R.L. nu a avut decât un drep de folosinta, nicidecum un drept de proprietate.
Recurenta a anexat cererii de recurs actele la care a facut referire in cuprinsul acesteia.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata contestatoare a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratatnd in esenta ca aceasta si-a achitat regular obligatiile de plata a ratelor panal la data de 15.12.2009, cand a intrat in procedura de reorganizare, motiv pentru care orice plata a societatii – utilizatorul contractual - a fost suspendata pana la data de 15.02.2010.
Intimata a aratat ca a informat creditoarea, prin administratorul sau judiciar asupra acestei situatii, iar creditoarea a solicitat chiar inscrierea la masa credala, chiar daca nici pana in prezent aceasta nu a notificat intimatei debitoarea rezilierea contractului de leasing, potrivit prevederilor art. 4.6 si 13.2 din Conditiile Generale ale contractului de leasing.
Intimata a aratat ca la data de 26.02.2010, prin intermediul executorului judecatoresc creditoarea recurenta a ridicat autoturismul.
S-a mai arata ca, astfel cum rezulta si din concluziile expertului desemnat in cauza ca la data cererii de executare silita nu era reala creanta de 7.564,12 lei, deoarece anterior intervenisera o . plati.
Intimata a mai arata ca recurenta a invocat rezilierea in baza art. 8 pct. 8.3. lit. a din contract, insa aceasta clauza contravine flagrant prevederilor art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care prevad ca orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare pentru motivul deschiderii procedurii insolventei sunt nule.
In fine, intimata a invocat concluziile expertului care a stabilit ca suma de 7.564,12 lei era exigibila numai la data de 26.02.2010, data dupa care intimata a mai efectuat o . plati in contul facturii aferente lunii decembrie 2009. Pe de alta parte, la data de 26.02.2010 factura aferenta lunii februarie nu devenise scadenta, astfel ca nu se putea sustine ca la respectiva data se acumulasera doua rate restante consecutive.
Recurenta a formulat raspuns la intampinare, aratand in esenta ca rezilierea s-a produs in temeiul pactului comisoriu de grad IV in baza caruia neplata unei rate contractul va fi reziliat de plin drept, fara alte formalitati sau interventia instantei.
Recurenta a aratat ca rezilierea a intervenit la data de 21.01.2010 in baza art. 8 pct. 8.3 lit. c, precum si in baza art. 8 pct. 8.4.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul retine ca la data de 19.02.2010 recurenta creditoare VB L. R. I. SA s-a adresat B. Termure C. O. in scopul executării silite a contractului de leasing financiar nr._, pentru debitul in valoare de 7.546,12 lei, reprezentând rate restante de leasing, vizându-l pe utilizatorul debitor ..
In cadrul acestei executări silite, la data de 26.02.2010 s-a procedat la ridicarea autoturismului care a făcut obiectul contractului de leasing.
Creditoarea VB L. R. I. SA a arătat ca a reziliat unilateral contractul de leasing începând cu data de 11.12.2009 (fila 119 dosar fond), după care, la data de 15.12.2009 se deschide procedura reorganizării judiciare fata de debitoare, aceasta din urma achitând in aceeași zi suma de 3.145,67 lei, după care, in februarie 2010 achita si suma de 4.000 lei.
Expertiza contabila întocmita la fond a stabilit ca debitul solicitat prin cererea de executare silita se compune din c/valoarea facturii fiscale nr._/07.12.2009 in suma de 2.475,14 lei – rata nr. 21 si dobânda aferenta, c/valoarea facturii fiscale nr._/17.12.2009 in suma de 66,21 lei – taxa somație, c/valoarea facturii fiscale nr._/05.01.2010 in suma de 2.610,94 lei – rata nr. 22 si dobânda aferenta in cuantum de 2.469,38 lei, dar si penalitati de întârziere in suma de 141,56 lei si din c/valoarea facturii nr._/05.02.2010 in suma de 2.411,83 lei – rata nr. 23 si dobânda aferenta.
Totodată, expertul a stabilit ca la data de 26.02.2010 creanța de mai sus avea un caracter cert, lichid si exigibil si ca anterior acestei date utilizatorul datora numai suma de 5.152,29 lei, astfel ca formularea cererii de executare silita pentru un debit superior celui cert si exigibil nu putea fi primita.
Reținând astfel ca după chiar opinia si decizia creditoarei recurente, rezilierea contractului de leasing a intervenit in data de 11.12.2009, rezilierea nu putea interveni pentru motivul ca societatea utilizatoare intrase in procedura de reorganizare, deoarece acest lucru a intervenit numai ulterior.
Mai mult, din concluziile expertului, tribunalul retine ca la data la care recurenta creditoare a declarat ca a reziliat contractul in mod unilateral, respectiv 11.12.2009, debitoarea datora numai suma de 2.475,14 lei, c/valoarea facturii emisa in 07.12.2009, creanța neajuns insa la scadenta la acel moment.
Împrejurarea ca la momentul rezilierii utilizatorul nu avea fata de creditoare nicio creanța exigibila, face ca decizia de reziliere unilaterala sa nu isi găsească suportul legal.
Mai mult, expertul a concluzionat ca debitul pentru care a fost pornita executarea silita a fost stins prin plata, intre 15.02.2010 (data anterioara cererii de executare silita) si 21.05.2013.
La termenele de judecata din 10.12.2013 si 18.02.2014, termene când ar fi putut formula obiecțiuni fata de concluziile expertului, creditoarea recurenta de fata nu s-a prezentat si nici nu a formulat in scris obiecțiuni fata de respectivele concluzii.
Potrivit disp. art. 8.3. din contractul de leasing, rezilierea unilaterala este la indemana finanțatorului in anumite situații, printre care si cea invocata de către acesta, respectiv cea înscrisa la lit. c) – incalcarea grava de către utilizator a prevederilor contractului, prin incalcare grava intelegandu-se, potrivit art. 8.4., întârzierea plații cu o luna.
Or, astfel cum s-a reținut mai sus si cum concluzionase si expertul – concluziile acestuia nefiind contestate – la data la care s-a dispus rezilierea, utilizatorul nu înregistra nicio datorie exigibila fata de finanțator.
D. urmare, contractul de leasing fiind in ființa, executarea silita a debitelor calculate pentru situația intervenirii rezilierii lui de drept este in mod cert nelegala.
Pentru aceste motive tribunalul apreciază ca soluția instanței de fond, de anulare a formelor de executare silita, este temeinica si legala si urmează sa fie menținuta, cu consecința respingerii recursului declarat in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta VB L. R. I. SA, in contradictoriu cu intimata ., împotriva sentinței civile nr. 6026 din 13.05.2014 pronunțata in cauza de Judecătoria B., pe care o menține.
IREVOCABILA.
Pronunțata in ședința publica azi, 10.02.2015
P.,JUDECATOR,JUDECATOR,
V. MOSCARMEN D. – POPIONELA L.
GREFIER
D. A.
RedcDP/08.2015
Judecător fond L. M..
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1006/2015. Tribunalul... → |
|---|
