Contestaţie la executare. Decizia nr. 1006/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1006/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1006/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1006/A
Ședința publică de la data de 23.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – S. N.
GREFIER - L. P.
Pe rolul tribunalului se află soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți P. C. și P. D., împotriva sentinței civile nr._/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata B.R.D. G. S. G. S.A., prin reprezentant legal și intimatul IONIȚA A. Ș., având ca obiect„contestație la executare”.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp, a amânat pronunțarea pentru data de 15.09.2015, 23.09.2015, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă_/2014 a Judecătoriei B. a fost admisă în parte cererea formulată și modificată de contestatorii P. C. și P. D. în contradictoriu cu intimații B. G. S. G. SA și I. A. Ș.; s-a constatat că P. C. și P. D. se subrogă în drepturile intimatei B. G. S. G. SA pentru sumele achitate în temeiul contractului de credit nr._/6.11.2006 încheiat de I. A. Ș. cu B. G. S. G. SA pentru suma de 2450 euro; a fost obligat pârâtul I. A. Ș. la plata sumei de 1050 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru către Statul Român; au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorii, în calitate de garanți ipotecari, au achitat o sumă de bani în contul creditului acordat de B. – GSG debitorului I. A. Ș.. Ca urmare a acestui fapt, s-au adresat executorului judecătoresc cu solicitarea de a constata subrogația contestatorilor în drepturile creditoarei B. – GSG cu privire la aceste sume și de a proceda la executarea silită a debitorului. Având în vedere că încheierea executorului judecătoresc nu are valoarea unui titlu executoriu cu privire la constatarea subrogației, au formulat prezenta acțiune pe rolul instanței de executare, cu solicitarea de a lua act, în temeiul art.1593 C.civ. de subrogația contestatorilor în toate drepturile creditoarei atât pentru suma de bani pe care au achitat-o până în prezent, cât și pentru sumele de bani viitoare pe care urmează a le achita în contul contractului de credit.
Contestatorii pretind că suma pentru care solicită subrogarea este determinabilă de către executorul judecătoresc pe baza chitanțelor emise de creditoare și față de faptul că debitorul are în proprietate un bun imobil (garsonieră), pe care intenționează să îl înstrăineze, se pretinde că prezenta acțiune este întemeiată.
Totodată contestatorii au indicat ca temei legal și art.34 alin.3 NCPC.
În cauză executarea silită a fost pornită la cererea creditoarei în data de 04-02-2014 și este supusă regulilor de procedură civilă ale Legii 134/2010 Noul Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește însă dreptul material aplicabil în cauză instanța a apreciat că sunt incidentele dispozițiile Codului civil 1864 față de data încheierii contractului de credit din 06-11-2006.
Față de cele mai sus expuse, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1106-1109 din vechiul cod civil, întrucât raporturile juridice s-au născut sub imperiul acestei legislații, subrogația operând de drept. Astfel, potrivit ART. 117din Legea de aplicare a Codului civil 71/2011:
(1) Creanța transmisă prin cesiune sau subrogație, intervenită după data intrării în vigoare a Codului civil, își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii creanței.
(2) Obligația transmisă prin preluare de datorie își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii obligației.
În consecință garanții ipotecari se subrogă în drepturile creditorului, de drept, pentru fiecare sumă de bani achitată în contul debitorului și în condițiile art. 34 C pr civ.
În cauză sunt incidente dispozițiile ART. 1597 C civ potrivit cărora:
Efectele subrogației
(1) Subrogația își produce efectele din momentul plății pe care terțul o face în folosul creditorului.
(2) Subrogația produce efecte împotriva debitorului principal și a celor care au garantat obligația. Aceștia pot opune noului creditor mijloacele de apărare pe care le aveau împotriva creditorului inițial.
Instanța nu poate constata subrogația garanților ipotecari în drepturile creditoarei decât pentru sumele pe care aceștia le-au achitat deja, iar pentru viitor subrogația intervine de drept cu fiecare plată făcută de garanți.
În cauză a fost invocată excepția inadmisibilității formulării de apărări pe fondul titlului cât tip părțile au la dispoziție o altă cale pusă la dispoziție de legiuitorul român.
În condițiile art. 12 ale Legii 193/2000 contestatorii au la dispoziție acțiunea în anulare a contractului de împrumut pentru că sunt incluse clauze pretins a fi nule absolut în condițiile legislație de protecție a consumatorilor. Pentru aceste motive apreciază că inadmisibilitatea apărărilor pe fond ale contestatorilor cu privire la clauzele nule absolut din contractul de credit este întemeiată.
Referitor la cheltuielile de judecată, în conformitate cu prevederile art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Potrivit art. 18 OUG 51/2008 „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.”
Cercetând actele depuse la dosarul cauzei, instanța a observat înscrisurile ce atestă existența unor cheltuieli în sarcina contestatorilor în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, astfel încât, reținând culpa procesuală a debitorului, instanța îl va obliga pe acesta să plătească suma de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatori, sume pentru care s-a admis cererea de ajutor public judiciar în ședința camerei de consiliu din 14-07-2014.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii pentru toate sumele achitate, respectiv încă 800 euro achitați de la pronunțarea sentinței și până la declararea căii de atac și a sumelor ce urmează a fi achitate în contul debitorului I. A. Ș. în temeiul contractului de credit_/6.11.2006 ce formează obiectul executării silite începute în dosarul execuțional 90/2014 aflat pe rolul B. Dutceac I..
În susținerea căii de atac, apelanții au arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 34 alin. 3 NCPC.
Apelații sunt prejudiciați prin faptul că debitorul principal nu își achită datoria față de bancă, iar apelanții, în calitate de garanți ipotecari, sunt nevoiți să îi plătească datoria, pentru a salva imobilul în care locuiesc de la executare silită.
Este adevărat că subrogația operează numai în momentul plății, așa cum a arătat instanța de fond, însă constatarea subrogației de drept are efect suspensiv până la realizarea fiecărei plăți în parte, urmând ca efectele fotărârii, respectiv subrogația efectivă să se producă numai în momentul plății.
În acest fel, instanța de fond trebuia să stabilească doar în principiu faptul că apelanții se subrogă în drepturile debitorului la fiecare plată făcută în beneficiul debitorului, întinderea obligației acestuia fiind determinabilă pe baza chitanțelor.
Scopul reglementării subrogației nu poate fi acela de a prejudicia și mai mult creditorul ipotecar în sensul că acesta, de câte ori realizează câte o plată în contul datoriei debitorului, este nevoit să formuleze o contestație la executare pentru a i se recunoaște subrogația.
În această situație subrogația operează de drept, însă executorul judecătoresc este ținut de formalitățile care impun existența unui titlu executoriu în care apelanții să figureze drept creditori, nefiindu-i permise interpretări de fond în sensul că de vreme ce s-au subrogat prin plată, titlul devine însăși contractul de credit, în limita plății făcute.
Intimata B. Group S. G. SA a formulat întâmpinare în care a arătat că nu este afectată de modul de soluționare a apelului.
Intimatul I. A. Ș. nu a formulat întâmpinare în cauză.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința criticată raportat la motivele de apel invocate, instanța reține următoarele:
După pronunțarea sentinței apelată, apelanții contestatori au efectuat noi plăți în contul datoriei debitorului I. A. C..
La data de 28.11.2014 au achitat suma de 200 euro, la data de 31.12.2014 suma de 200 euro, la data de 27.02.2015 suma de 200 euro, la data de 30.01.2015 suma de 200 euro, la data de 30.04.2015 suma de 50 euro, la data de 29.06.2015 suma de 60 euro, la data de 2.09.2015 suma de 60 euro, la data de 29.05.2015 suma de 50 euro, în total suma de 1020 euro.
Raportat la această sumă instanța de apel va constata că a fost achitată în baza contractului de credit_/6.11.2006, astfel că subrogația a intervenit pentru suma de 3470 euro în loc de 2450 euro cât a reținut prima instanță.
Instanța de fond a apreciat în mod corect efectele subrogației raportat la momentul plății.
Apelanții au solicitat constatarea subrogației, cu efect suspensiv, până la efectuarea fiecărei plăți pentru debitorul I. A. Ș..
Art. 34 alin. 3 Cod procedură civilă, invocat de apelanți, prevede că pot fi încuviințate, înainte de împlinirea termenului, și alte cereri pentru executarea la termen a unor obligații, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
Acest text de lege nu poate fi interpretat în sensul invocat de apelanți deoarece ar fi încălcate prevederile art. 1597 cod civil care reglementează expres momentul în care subrogația își produce efectele, aspect necontestat de apelanți.
Constatarea subrogației sub condiția plății efective a sumelor datorate de debitor nu reprezintă o cerere de realizare a drepturilor afectate de un termen care să atragă incidența prevederilor art. 34 Cod procedură civilă.
În consecință, instanța va admite apelul și va constata că suma plătită de apelanți în contul datoriei debitorului I. A. Ș. este de 3470 euro în loc de 2450 euro și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă intimatul debitor I. A. Ș. va fi obligat să plătească apelanților suma de 126,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții P. C. și P. D. împotriva sentinței civile_/2014 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte.
Constată că suma achitată de apelanți în baza contractului de credit nr._/6.11.2016 este de 3470 euro, în loc de 2450 euro cât a reținut prima instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă pe intimatul I. A. Ș. să plătească apelanților suma de 126,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. S. N.
GREFIER,
L. P.
RED. S.N./14.10.2015
Dact. L.P./14.10.2015
…..exemplare….comunicări către toate părțile din citativ/
Jud. fond C. M./Judecătoria B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul BRAŞOV | Servitute. Hotărâre din 22-09-2015, Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
