Fond funciar. Decizia nr. 993/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 993/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR. 993/. publică din data de 17 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – I. L. - judecător
JUDECĂTOR – D. O. P.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelantul reclamant I. I., în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Județeană de A. a L. F. F. B., C. L. de A. a L. F. F. Prejmer și P. I., împotriva sentinței civile nr._/28.11.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.09.2015, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că, prin Sent. civ. nr._/28.11.2014, Judecătoria B. a respins acțiunea formulată de reclamantul I. I., cu domiciliul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE A. A LEGILOR F. F. BRASOV, prin Prefect, cu sediul în B., .-5, C. L. DE A. A L. F. F. PREJMER, prin Primar, cu sediul în ., P. I., cu domiciliul în L. Calnicului nr. 177, jud. B., ca neîntemeiată.
A respins cererea pârâtei C. L. de A. a L. fondului F., prin Primar, de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1345/16.02.2007, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ (f. 8), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul I. I., dispunându-se obligarea Comisiei Locale de A. a Legilor F. F. Prejmer și a Comisiei Județene de A. a Legilor F. F. B. să efectueze demersurile ce revin fiecăreia în vederea eliberării titlului de proprietate și a punerii în posesie a reclamantului asupra parcelei A350/10, în suprafață de 1,07 ha, teren rămas disponibil din . iniția A350 din tarlaua 52, cunoscută sub denumirea „ La D.”, situată pe raza Comunei Prejmer.
Prin Decizia civilă nr. 675/R/02.10.2007 pronunțată de Tribunalul B. (f. 15) s-a admis recursul formulat de recurentul reclamant I. I., s-a dispus modificarea în parte a sentinței civile nr. 1345/16.02.2007 a Judecătoriei B. în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile formulate de reclamant și obligării pârâtelor să emită titlu de proprietate și pentru suprafața de 1,53 ha teren agricol. În considerentele acestei decizii s-a reținut că. prin acțiunea formulată, reclamantul I. I. a solicitat obligarea pârâtelor la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2,6 ha teren agricol situat pe teritoriul administrativ al comunei Prejmer. Față de această solicitare, Tribunalul B. a reținut că atribuirea efectivă pe vechile amplasamente este regula, însă în situațiile în care acest lucru nu este posibil, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un a alt amplasament în aceeași locație sau în una învecinată. Față de împrejurarea că s-a susținut că către pârâta C. L. de A. a Legilor F. F. Prejmer că nu mai este teren disponibil în locul numit „la D.”, nu se poate deduce că nu mai este teren disponibil pe raza comunei Prejmer.
Din interpretarea acestor considerente, reflectate în dispozitivul Deciziei civile nr. 675/R/02.10.2007, reiese că reclamantului i s-a recunoscut dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,07 ha, pe vechiul amplasament, iar pentru suprafața de 1,53 ha pe un alt amplasament sau într-o locație învecinată.
Din cuprinsul Titlului de proprietate nr._ emis la data de 04.12.2002 pe numele pârâtului P. I. (f. 26), reiese că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha si 7800 mp, din acest teren făcând parte si tarlaua nr. 52, . suprafață de 1 ha si 330 mp.
Prin adresa comunicată instanței prin serviciul registratură la data de 09.10.2014, de către C. L. de aplicare a Legilor F. F. Prejmer (f. 79), s-a învederat că reclamantul I. I. nu a solicitat pârâtei reconstituirea dreptului de proprietate. Totodată, s-a învederat că la data de 05.03.1991, a fost înregistrată sub nr. 212/351/05.03.1991, cererea formulată de pârâtul P. I. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,78 ha (f. 80).
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor Titlului V din Lg. 2467/2005 pentru modificarea și completarea L. nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea L. fondului funciar nr. 18/1991, „Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea L. fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul III alineatul (1), partea introductivă și litera a) se modifică și vor avea următorul cuprins:
,,ART. 3 (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: (…) (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza L. nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a L. nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop”.
Analizând situația de fapt reținută, prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța constată că acțiunea formulată este neîntemeiată.
Astfel, nici la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către pârâtul P. I. (f. 80)- 05.03.1991 și nici la data eliberării Titlului de proprietate nr._ emis la data de 04.12.2002 pe numele pârâtului P. I., nu era înregistrată la C. L. de A. a Legilor F. F. vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către reclamantul I. I., astfel cum reiese din adresa comunicată instanței de către pârâta C. L. de A. a Legilor F. F. (f. 79).
Totodată, din considerentele Deciziei civile nr. 675/R/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul B. a reieșit că reclamantului i s-a recunoscut dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,07 ha, pe vechiul amplasament, iar pentru suprafața de 1,53 ha pe un alt amplasament sau într-o locație învecinată, deoarece în locația cunoscută sub denumirea „la D.” nu mai era teren disponibil la data formulării cererii de către reclamant.
Așadar, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a deveni incidentă cauza de nulitate absolută invocată de către reclamant prin acțiune.
Față de aceste considerente, instanța apreciind că la emiterea titlului de proprietate nr._ / 04.12.2002 au fost respectare dispozițiile legale în vigoare, urmează a respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Deși instanța reține culpa procesuală a reclamantului, față de dispozițiile art. 453 C.pr.civ., va respinge totuși solicitarea pârâtei C. L. de A. a L. fondului F., prin Primar, de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată efectuate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul I. I., care a solicitat schimbarea sa în tot și, pe fond, admiterea acțiunii sale pentru următoarele motive:
Comisa L. Prejmer refuză să pună în aplicare Sent. civ. nr.1345/2007 a Judecătoriei B. și Dec. civ. nr.675/R/2007 a Tribunalului B., motivat de faptul că în tarlaua T 52 . cunoscut sub denumirea ,,La D.”, nu mai există suprafețe disponibile. C. a pus însă în posesie persoane care nu au deținut teren acolo, nefiind îndreptățite la reconstituirea dreptului pe acel amplasament.
Este adevărat că nu a formulat cerere la C. L. Prejmer, însă, a formulat cerere la C. L. Chichiș, care i-a admis-o și i-a reconstituit dreptul de proprietate.
C. L. Chichiș l-a pus în posesie pe doar 1,48 ha, deoarece s-a constatat că diferența de teren se află pe raza comunei Prejmer, datorită unor schimburi de teren intervenite de-a lungul timpului.
Așa după cum rezultă din considerentele Deciziei nr.675/R/2007 a făcut numeroase demersuri și, în final, i s-a recunoscut dreptul de a i se reconstitui dreptul de proprietate pe raza comunei Prejmer pe întreaga suprafață.
Instanța de fond practic nu a analizat în nici un fel dacă titlul de proprietate al pârâtului este sau nu legal emis și dacă cererea sa de anulare a acestui titlu este îndreptățită prin prisma textului de lege invocat. Potrivit acestuia nulitatea poate fi invocată de o . persoane (primar, prefect, ANRP), precum și de orice alte persoane care justifică un interes legitim.
Interesul său este evident, având în vedere că este îndreptățit să i se reconstituie dreptul pe vechiul amplasament, iar dacă titlul emis altei persoane pe acel amplasament nu este corect emis, este îndreptățit a cere să fie anulat.
Instanța nu a motivat respingerea acțiunii pe faptul că nu ar avea interes să o promoveze. Abia după ce analiza din această perspectivă cererea de chemare în judecată urma să se pronunțe și pe petitul nr.2, în sensul de a i se reconstitui dreptul pe vechiul amplasament.
Analiza titlului pârâtului trebuia să se facă indiferent dacă apelantul a formulat sau nu cerere anterior ori concomitent cu cererea pârâtului, câtă vreme este persoană interesată în accepțiunea legii.
În drept apelantul a invocat prevederile art.466 și urm. C.proc.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 C.proc.civ., în limitele cererii de apel, stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, văzând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține următoarele:
Motivul de fapt invocat de către apelant în justificarea primului petit al cererii de chemare în judecată constă în împrejurarea că intimatul-pârât P. I. a fost pus în posesie asupra unui teren ce are un amplasament cu privire la care nu era îndreptățit să îi fie reconstituit dreptul de proprietate, având în vedere că apelantul a deținut acel teren înainte de cooperativizare și este îndreptățit să îl primească înapoi.
În drept apelantul a invocat global Titlul V al L. nr.247/2005, prin care s-a modificat și completat art.III alin.1 din Legea nr.169/1997, ce vizează 6 motive de nulitate a titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor fondului funciar. Raportat la motivarea în fapt a cererii de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele intimatului P. I. în mod corect prima instanță a încadrat în drept acest petit în prevederile art.III alin.1 lit.a pct.iii din Legea nr.169/2007.
Din analiza logică a acestei norme legale reiese că ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru a opera cazul de nulitate reglementat în cuprinsul său este cea în care: 1) fostul proprietar al unui teren solicită, în termen legal, reconstituirea dreptului de proprietate asupra sa, anume pe vechiul amplasament; 2) terenul este liber la data solicitării; 3) ulterior solicitării fostului proprietar, dreptul de proprietate se reconstituie sau se constituie în favoarea altor persoane.
Apelantul nu a făcut dovada că se încadrează în ipoteza legii. Dimpotrivă, din probele administrate în cauză reiese fără dubiu că, la data la care a fost emis titlul de proprietate atacat, respectiv 04.12.2002, intimata C. L. Prejmer de A. a Legilor F. F. nu era investită cu soluționarea vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către apelant. Acesta formulase, în anul 1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însă nu la comisia emitentă a titlului contestat în speță, ci la o comisie necompetentă teritorial, respectiv C. L. Chichiș de A. a Legilor F. F.. Cea din urmă comisie a înaintat cererea apelantului la comisia intimată abia la data de 02.01.2003, adică ulterior emiterii titlului de proprietate în favoarea intimatului P. I. de către C. L. Prejmer de A. a Legilor F. F.. Astfel, la data la care comisia competentă a fost investită cu soluționarea cererii apelantului, terenul în litigiu nu mai era liber.
Prin urmare, la data la care a fost emis titlul de proprietate în discuție, din punctul de vedere al Comisiei Locale Prejmer de A. a Legilor F. F. nu exista niciun impediment de ordin juridic pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din . care se afla și fostul amplasament al proprietății apelantului, către intimatul P. I.. Terenul respectiv era liber din punct de vedere juridic în lipsa unei cereri a fostului proprietar.
Din această perspectivă este important a se observa că nulitatea reprezintă acea sancțiune de drept civil care lipsește de efecte actul juridic încheiat sau emis cu încălcarea unei norme imperative de drept, din definiția și regimul juridic al acestei instituții reieșind că operează exclusiv pentru motive anterioare sau concomitente încheierii sau emiterii actului, iar nu și pentru împrejurări survenite ulterior.
În ceea ce privește titlul de proprietate atacat în speță se reține că motivul de nulitate invocat nu exista la data emiterii sale, întrucât la comisia emitentă nu exista o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate din partea fostului proprietar (apelantul I. I.), iar în lipsa unei atare cereri reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea altei persoane era permisă de lege (art.14 alin.2 din Legea nr.18/1991). De asemenea, se observă că potrivit prevederilor art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000, în forma pe care o avea acest act normativ la data emiterii titlului de proprietate de care beneficiază intimatul P. I., reconstituirea dreptului de proprietate se face de regulă, iar nu în orice situație, pe vechile amplasamente. Reconstituirea pe vechile amplasamente se realizează doar dacă acestea sunt libere.
Terenul aflat în discuție în speță era liber la data reconstituirii dreptului de proprietate asupra sa în favoarea intimatului P. I., din moment ce la comisia emitentă nu era înregistrată cerere de reconstituire din partea apelantului, în calitate de fost proprietar și, invers, nu era liber la data sesizării comisiei locale cu cererea formulată de către apelant.
Această analiză a fost realizată, în esența sa, de prima instanță și reprezintă pronunțarea asupra fondului primului petit al cererii de chemare în judecată, contrar aprecierii apelantului, întrucât condiția ca la data emiterii titlului atacat să fi existat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra fostului amplasament din partea proprietarului inițial constituie o condiție de fond impusă de legiuitor pentru a opera nulitatea invocată.
De asemenea, se reține că prin hotărârile judecătorești de care se prevalează apelantul nu i s-a impus intimatei C. L. Prejmer de A. a Legilor F. F. să-i reconstituie apelantului dreptul de proprietate anume asupra fostului amplasament, din . privire la întreaga suprafață de teren la care era îndreptățit, ci doar pentru o suprafață de 1,07 ha. Pentru diferența de 1,53 ha teren agricol s-a statuat de către Tribunalul B., prin Decizia civilă nr.675/R/2007, că este posibilă punerea în posesie asupra unui alt amplasament, din aceeași locație sau una învecinată de pe raza comunei.
În executarea acestei decizii intimata C. L. Prejmer de A. a Legilor F. F. a întocmit un proces verbal de punere în posesie pe care apelantul a refuzat a-l semna, cu motivarea că terenul de 1,07 ha îl are în posesie și îl accept, dar pentru restul nu acceptă oferta, întrucât este departe și nu are aceeași calitate.
Prin urmare, anularea titlului de proprietate emis pe numele intimatului P. I. nu reprezintă o măsură indispensabilă pentru punerea în executare a Sent. civ. nr.1345/2007 a Judecătoriei B. și a Deciziei civile nr.675/R/2007 a Tribunalului B., astfel după cum sugerează apelantul.
Întrucât capătul principal de cerere este nefondat, acest caracter se extinde asupra petitelor următoare, care sunt accesorii, astfel încât în mod corect a fost respinsă întreaga cerere de chemare în judecată de către prima instanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art.480 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul I. I. împotriva Sent. civ. nr._/28.11.2014 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.
Va respinge cererea intimatei C. L. Prejmer de A. a Legilor F. F. privind plata cheltuielilor de judecată în apel, întrucât acestea nu au fost dovedite (extrasul de cont bancar depus în acest scop la dosar de către av. O. D. vizează alte contracte de asistență juridică decât cel menționat în delegația avocațială emisă pentru prezentul dosar în calea de atac).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul I. I. împotriva Sent. civ. nr._/28.11.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatei C. L. Prejmer de A. a Legilor F. F. privind plata cheltuielilor de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată azi, 17.09.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. D.P./ 19.11.2015
Tehnored. C.ND/25.11.2015
Ex 6
Jud fond- C. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 988/2015. Tribunalul BRAŞOV | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 28/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
