Contestaţie la executare. Decizia nr. 895/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 895/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 895/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 895/2013
Ședința publică din data de 21 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător D. N.
Judecător V. M.
Grefier C. L.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta intimată . I. SA, prin ., prin reprezentant legal, și recurentul contestator N. C. M., împotriva sentinței civile nr. 1482/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2013 conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsă de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 07 iunie 2013, când din imposibilitatea constituirii completului de judecată datorită faptului că domnul judecător V. M. a fost în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea pentru data de 14 iunie 2013, când, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1482/28.01.2013, Judecătoria B. a respins excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită și excepția perimării invocate de contestatorul N. C. M., ca neîntemeiate, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind caracterul abuziv al clauzei contractuale art. 10.5 inserată în contractul de leasing financiar nr._/27.08.2007, excepție invocată prin întâmpinare de intimata S.C. I. L. ROMÂNIA I. S.A., prin mandatar S.C. A. INTERNATIONAL S.R.L, iar pe fond a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul N. C. M., în contradictoriu cu intimata S.C. I. L. ROMÂNIA I. S.A., prin mandatar S.C. A. INTERNATIONAL S.R.L, a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractul de leasing financiar nr._/27.08.2007 la art. 5, art. 10.4., art. 10.6., art. 10.9.1., art. 13 și, pe cale de consecință constată nulitatea absolută a cauzelor menționate, a anulat somația și adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatorului-debitor N. C. M. emise la data de 31.08.2012 de către B.E.J. KOPPANDI OLLYVER în dosarul de executare nr. 312/2012, precum și actele de executare subsecvente acesteia, s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei către contestatorul N. C. M. după rămânerea irevocabilă a hotărârii în condițiile art. 723/1 C.pr.civ și a fost obligată intimata să plătească părții contestatoare suma de 1.399 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 194 lei, timbrul judiciar de 5 lei și onorariul apărătorului ales în cuantum de 1200 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 27.08.2007, a fost încheiat între intimată, în calitate de finanțator și contestator, în calitate de utilizator, contractul de leasing financiar nr._( fl.20- 25), obiectul contractului constituindu-l livrarea autovehiculului marca Chevrolet Aveo, procedura de utilizare în sistem de leasing fiind de 49 luni de la data livrării.
Potrivit ofertei de leasing și a scadențarului anexă la contract, contestatorul a achitat suma de 1648,60 EUR cu titlu de avans, angajându-se să plătească un număr de 49 rate lunare în valoare de 191.21 EUR fiecare( fl. 17).
Conform tabelului înaintat de părți la dosar( fl. 43), contestatorul a achitat ratele de leasing până în luna iunie 2008, lăsând neplătite facturile fiscale aferente lunilor iulie 2008, august 2008, septembrie 2008, în valoare totală de 7074,68 lei, valoare ce reprezintă rate de leasing, rate de asigurare casco și penalități de întârziere calculate conform prevederilor contractuale.
P. procesul verbal din 16.10.2012, intimata l-a înștiințat pe contestator despre declarația de reziliere a contractului de leasing, urmare a neachitării debitului în cuantum de 7074,68 lei, iar în baza aceluiași proces verbal de predare primire din data de 16.10.200( fl. 19) contestatorul a predat intimatei autovehiculul ce a format obiectul contractului de leasing nr._/27.08.2007.
Pentru recuperarea sumei de 7074,68 lei, intimata s-a adresat B. D. B., prin cererea de executare silită nr. 744/07.06.2010( fl. 43), în vederea executării silite, fiind format dosarul exec. nr. 744/2010, în cadrul căruia a fost încuviințată executarea silită a contestatorului debitor N. C. M., prin încheierea de ședință din data de 21.07.2010( fl. 45) pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010.
Subsecvent au fost efectuate formele de executare silită, fiind emisă somația către contestator la data de 27.08.2010( fl. 41), precum și adresa de înființare a popririi nr. 744/05.10.2010 către terțul poprit S.C. Autoliv România S.R.L.( fl. 53), în vederea indisponibilizării veniturilor salariale cuvenite angajatului debitor N. C. M..
Conform ordinelor de plată remise la dosarul cauzei( fl. 217- 228), ultimul datat de 12.09.2011, suma de 7074,68 lei, reprezentând rate de leasing, rate de asigurare casco și penalități de întârziere, a fost recuperată integral de intimata creditoare, pe calea executării silite prin poprire, împotriva contestatorului debitor.
După 10 luni de la data emiterii ordinului de plată din 12.09. 2011( prin care a fost virată ultima rată din datoria de 7074,68 lei către terțul poprit), la data de 17.07.2012, prin cererea înregistrată sub nr. 17.07.2012( fl. 135), intimata creditoare S.C. I. L. România I. S.A., prin mandatar S.C. A. International S.R.L., a solicitat B.E.J. B. Koppandy Ollyver, continuarea executării silite împotriva contestatorului debitor N. C. M., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/27.08.2007, pentru recuperarea sumei de 16.996,82 lei, compuse din rate de leasing, RCA, casco, penalități, taxe de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale și cheltuieli de recuperare, fiind format dosarul execuțional nr. 312/2012.
La data de 31.08.2012, în cadrul dosarului execuțional nr. 312/2012, a fost luată măsura popririi disponibilităților bănești ale contestatorului debitor( fl. 164 verso), la aceeași dată fiind emisă și somația cuprinzând obligația acestuia de achitare a sumei de 19.239,12 lei, alcătuită din 16.996,82 lei debit neachitat și 2242,30 lei cheltuieli de executare( fl. 165).
Împotriva executării silite contestatorul debitor N. C. M. a formulat prezenta contestație la executare, solicitând anularea somației emise la 31.08.2012, a adresei de înființare a popririi, anularea sau lămurirea titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/27.08.2007, anularea executării silite și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
Fiind astfel stabilită situația de fapt în speță, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 C.proc.civ., a apreciat că este necesar să se pronunțe, cu prioritate, cu privire la excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită și excepția perimării, invocate de contestatorul N. C. M., precum și cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind caracterul abuziv al clauzei contractuale art. 10.5 inserată în contractul de leasing financiar nr._/27.08.2007, excepție invocată prin întâmpinare de intimata S.C. A. International S.R.L.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită invocată de contestatorul N. C. M., judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit art. 405 alin. 1 C.pr.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, dispozițiile alin. 2 statuând că termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Conform art. 405/2 lit. b C.pr.civ., cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresat unui organ de executare necompetent.
În cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat că în temeiul titlului executoriu, contractul de leasing financiar nr._/27.08.2007, reziliat unilateral la data de 14.10.2008, urmare neexecutării obligațiilor contractuale de către contestator, intimata a procedat la efectuarea demersurilor necesare declanșării executării silite, formându-se inițial dosarul exec. nr. 744/2010. A fost încuviințată executarea silită a contestatorului debitor, prin încheierea din data de 21.07.2010 pronunțată de Judecătoria B., subsecvent fiind efectuate formele de executare silită: emisă somația la data de 27.08.2010 și adresa de înființare a popririi la data de 08.09.2010.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat că de la momentul rezilierii contractului de leasing, a luat naștere dreptul creditorului de a cere executare silită, și prin urmare a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani. Totodată, instanța de fond a reținut că, prin cererea de încuviințare a executării silite nr. 744/07.06.2010 adresată de intimată B. D. B., pentru recuperarea sumei de 7074,68 lei, iar ulterior prin emiterea somației la 27.08.2010 și a adresei de înființare a popririi la 08.09.2010, s-a întrerupt termenul de prescripție, cu consecința curgerii unui nou termen de prescripție de aceeași durată, respectiv 3 ani. De la această ultimă dată, 08.09.2010, în cauză, a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, termen care nu s-a împlinit până la data formulării cererii de executare silită.
Pentru cele expuse, instanța de fond a apreciat că, în speță, nu a intervenit prescripția dreptului de a cerere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/27.08.2007, astfel că excepția prescripției invocată de contestatorul N. C. M., este neîntemeiată.
Asupra excepției perimării invocată de contestatorul N. C. M., Judecătoria a reținut dispozițiile art. 389 C.pr.civ. conform cărora„ dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”, dar și prevederile art. 390 C.pr.civ, care statuează că „ art. 389 C.pr.civ. nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație”.
Totodată, potrivit art. 454 C.pr.civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane, înștiințându-se și debitorul despre măsura luată.
În speță, executarea silită a contestatorului debitor, la cererea intimatei creditoare, în temeiul contractului de leasing financiar nr._/27.08.2007, s-a făcut prin poprire, conform notificării emise de B. D.( în dosarul exec. nr. 744/2010) la data de 27.08.2010 și comunicată contestatorului la 01.09.2010( fl. 48) și a adresei de înființare a popririi nr. 744/05.10.2010 către terțul poprit S.C. Autoliv România S.R.L( fl. 53).
În urma comunicării adresei de înființare a popririi, s-a și indisponibilizat suma de 7074,68 lei, ultimul act de executare fiind efectuat la data de 12.09.2011, prin virarea ultimei sume către terțul poprit, așa cum reiese din ordinele de plată remise la dosarul cauzei.
Deși de la data ultimului act de executare emis în cauză( 12.09.2011) și până la data de 17.07.2012, când prin cererea înregistrată sub nr. 2443, intimata creditoare a solicitat B.E.J. B. Koppandy Ollyver continuarea executării silite împotriva contestatorului debitor, au trecut mai mult de 6 luni, instanța a apreciat că în cauză nu este incidentă perimarea executării, față de prevederile legale amintite mai sus, conform cărora executarea nu se perimă de drept în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, poprirea înființându-se fără somație, așa cum prevede art. 454 C.pr.civ. În consecință, instanța va respinge excepția perimării invocată de contestatorul N. C. M., ca neîntemeiată.
Relativ la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind caracterul abuziv al clauzei contractuale art. 10.5 inserată în contractul de leasing financiar nr._/27.08.2007, excepție invocată prin întâmpinare de intimata S.C. A. International S.R.L., judecătoria a apreciat că urmează să o respingă față de dispozițiile art. 399 alin. 3 C.pr.civ., potrivit cărora în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, cum este și ipoteza dedusă judecății, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Întrucât legiuitorul nu prevede o cale specială de atac, în contextul căruia să fie analizate chestiuni ce țin de legalitatea titlului executoriu- contractul de leasing financiar, instanța apreciază că în cadrul contestației la executare, pot fi invocate apărări ce vizează legalitatea titlului, astfel de verificări urmând a fi efectuate în cadrul contestației.
Referitor la excepția nulității executării silite pentru lipsa încheierii de încuviințare a executării silite, excepție invocată de contestatorul N. C. M., calificată de instanță ca fiind apărare de fond, judecătoria a reținut următoarele:
Intimata, în calitate de creditor, a formulat cerere de executare silită prin toate formele de executare silită, urmărire silită mobiliară, imobiliară, poprire, în vederea realizării creanțelor rezultând din contractul de leasing financiar nr._/27.08.2007 încheiat de debitor cu creditorul.
Din cuprinsul cererii de executare silită, depusă la B. D. B. și înregistrată sub nr. 744/07.06.2010( fl. 43 verso), reiese că s-a solicitat încuviințarea executării silite până la concurența sumei de 7074,68 lei, reprezentând facturi scadente și neachitate,precum și până la concurența sumelor constând în cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare silită. Totodată, s-a solicitat ca suma de 7074,68 lei, să fie actualizată cu indicele de inflație, urmând a fi calculate penalități de întârziere în cuantum de 0,35% pe zi, până la data plății efective, conform clauzelor contractuale.
De asemenea, din cuprinsul procesului verbal întocmit și semnat de părți la 16.10.2012( fl. 19), și din înscrisul vizând situația facturilor neachitate de contestatorul debitor la data de 04.06.2010( fl. 43), instanța de fond constată că suma de 7074,68 lei pentru care s-a solicitat încuviințarea executării silite, reprezintă contravaloarea a trei rate de leasing scadente la datele de 25.07.2008, 25.08.2008, 25.09.2008, rate de asigurare casco și penalități de întârziere calculate conform prevederilor contractuale.
P. încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din 21.07.2010, Judecătoria B. a dispus încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/27.08.2007, ulterior fiind emisă somația la 27.08.2010 cuprinzând obligația contestatorului debitor de achitare a sumei de 7074,68 lei, a penalităților de întârziere până la data plății efective și a cheltuielilor de executare, și luată măsura popririi disponibilităților bănești ale contestatorului debitor până la concurența acelorași sume, sumă achitată integral conform înscrisurilor atașate la dosar.
Cu toate acestea, urmare cererii formulate de intimata creditoare privind continuarea executării silite, în cadrul dosarului execuțional nr. 312/2012, la data de 31.08.2012, s-a luat măsura popririi disponibilităților bănești ale contestatorului debitor și s-a emis somația cuprinzând obligația acestuia de achitare a sumei de 16.996,82 lei reprezentând contravaloarea celor 36 de rate calculate pentru perioada ulterioară rezilierii contractului și cheltuieli de executare.
Referitor la aceste sume, instanța de fond reține că, deși potrivit art. 8 din Legea nr. 287/2006, contractul de leasing este titlu executoriu, forța executorie a contractului nu poate fi recunoscută decât pentru obligații certe, lichide și exigibile, în sensul art. 379 C.pr.civ., respectiv pentru ratele de leasing scadente și neachitate până la data rezilierii contractului. Pentru ratele viitoare de leasing și pentru pretenția de plată a penalităților la aceste rate, contractul de leasing nu valorează titlu executoriu, ele neavând caracter cert, astfel de pretenții urmând a fi valorificate numai după obținerea unei hotărâri judecătorești executorii. Mai mult, aceste chestiuni nici nu puteau face obiectul cererii de încuviințare a executării silite, având caracter contencios, iar pe de altă parte, din cuprinsul cererii având ca obiect încuviințarea executării silite, nu reiese că s-a solicitat încuviințarea executării silite și pentru suma de 16.996,82 lei.
Așa fiind, instanța constată că prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 21.07.2010 de Judecătoria B., s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, însă numai pentru creanța în valoare de 7074,68 lei, iar nu și pentru suma de 16.996,82 lei, constând în rate de leasing calculate după rezilierea contractului, creditoarea intimată neavând un titlu executoriu pentru considerentele arătat anterior.
Întrucât, potrivit art. 372 C.pr.civ., executarea silită poate avea loc numai în temeiul unei hotărâri judecătorești sau al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, contractul de leasing nefiind titlu executoriu pentru ratele de leasing viitoare, iar din actele depuse în dosarul de executare, nu reiese că s-a obținut încuviințarea executării silite pentru suma de 16.996,82 lei, instanța constată că și actele de executare emise în lipsa acesteia sun nule, respectiv somația, adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatorului-debitor N. C. M. emise la data de 31.08.2012 de către B.E.J. Koppandi Ollyver în dosarul de executare nr. 312/2012, precum și actele de executare subsecvente.
Referitor la efectele produse de rezilierea contractului pentru neplata timp a ratelor de leasing( art. 13 din contract), cu consecințe raportat și la art. 5, art. 10.4, art. 10.9.1, art. 10.6 și la sumele de bani pentru care contestatorul este executat, instanța de fond reține că rezilierea se produce de drept, fără vreo formalitate prealabilă, utilizatorul fiind înștiințat numai procedural că finanțatorul a înțeles să se prevaleze de această dispoziție contractuală, finanțatorul fiind în drept să rezilieze contractul și să execute garanțiile.
De asemenea, instanța de fond reține că rezilierea contractului nu generează pentru locator nicio obligație de restituire, chiar și parțială a ratelor de leasing, sau a oricăror altor sume plătite de utilizator până la data rezilierii, precum și faptul că ratele de leasing rămase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului, se declară scadente în totalitate, reprezentând daune interese, datorate de utilizator finanțatorului.
Contrar acestor dispoziții contractuale,instanța de fond apreciază că sumele pentru care s-a pornit executarea nu trebuie să cuprindă contravaloarea ratelor de leasing devenite scadente la data rezilierii contractului, după predarea bunului, întrucât includerea acestor sume în contract, cu titlu de daune interese, are caracterul unei clauze considerate ca abuzivă menționată în anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Potrivit art. 1 alin. 1 lit. i din anexă, aplicabil în speță,( intimata având calitatea de comerciant, iar contestatorul persoană fizică fiind consumator pentru vânzarea bunurilor autoturisme) este considerată clauză abuzivă, prevederea contractuală care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Apreciind că stabilirea daunelor interese reprezentate de ratele de leasing rămase de achitat constituie o clauză care nu a fost negociată direct de părți, contractul de leasing fiind de adeziune și nefiind încheiat ca urmare a negocierii părților, instanța de fond consideră că este abuzivă, în condițiile în care pentru că nu a plătit contravaloarea celor trei rate restante de leasing, contestatorul este executat alături de suma de 7074,68 lei, și pentru suma totală de 16.996,82 lei.
Așa fiind, se constată că stabilirea unei valori a daunelor interese în condițiile art. 13, art. 5, art. 10.4, art. 10.9.1, art. 10.6, în sarcina utilizatorului, reprezintă o obligație disproporționat de mare, în condițiile în intimata, în calitate de locator, și-a recuperat bunul, a cărui uzură a fost amortizată prin valoarea ratelor achitate de utilizator până la momentul rezilierii, dar și o împovărare excesivă a utilizatorului, care în acest fel pierde bunul, dar rămâne în continuare obligat la executarea contractului, respectiv la plata integrală a valorii acestuia și, mai mult, toate ratele, precum și dobânzile aferente acestora devin scadente.
Pentru cele expuse mai sus, instanța de fond constată că aceste clauze sunt abuzive, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000, acestea nu sunt de natură a produce efecte juridice, astfel încât executarea silită a contestatorului, trebuie să se realizeze cu ignorarea acesteia.
Relativ la solicitarea contestatorului de a constata caracterul abuziv al clauzei contractuale inserate la art. 10.5, instanța reține următoarele:
Conform art. 10.5. din convenție, finanțatorul își rezervă dreptul de a modifica ratele de leasing și sau ratele aferente dobânzii de prefinanțare rămase și neachitate de utilizator dacă prețul de achiziție a bunului s-a modificat în intervalul dintre semnarea contractului și preluarea bunului; se modifică dobânda euribor la 3 luni+/- cu 0, 25; se produc modificări în sistemul de taxe și impozite care privesc contractul, finanțatorul fiind obligat să comunice în scris utilizatorului modificările intervenite conform prevederilor specificate.
Întrucât dispozițiile Legii nr. 193/2000 nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica ratele de leasing, dacă există o motivație întemeiată, în cauză fiind indicat temeiul modificării ratelor, fiind prevăzută obligația finanțatorului de a notifica utilizatorul în privința schimbărilor intervenite, instanța de fond a apreciat că va respinge ca neîntemeiată cerea formulată.
Împotriva aceste sentințe au declarat recurs recurenta intimată S.C. I. L. ROMÂNIA I. S.A., prin mandatar S.C. A. INTERNATIONAL S.R.L și recurentul contestator N. C. M..
Recurenta intimată S.C. I. L. ROMÂNIA I. S.A., prin mandatar S.C. A. INTERNATIONAL S.R.L a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea recursului formulat recurenta intimată recurenta intimată S.C. I. L. ROMÂNIA I. S.A., prin mandatar S.C. A. INTERNATIONAL S.R.L, a arătat următoarele:
1. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 rap. la art. 8 din OG nr. 51/1997.
Potrivit art. 8 din OG nr. 51/1997, legiuitorul a acordat contractelor de leasing putere executorie fără a mai fi necesară învestirea cu formulă executorie a acestora, iar calcul debitului atât pe parcursul contractului de leasing, cât și după rezilierea acestuia se face potrivit clauzelor contractuale.
2.Al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 rap. la art. 1 alin. 1 lit. i din anexa la Legea nr. 193/2000 și art. 1084 C.civ., art. 1085 C.civ. și art. 1086 C.civ.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 193/2000 pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale nu este suficient să se constate caracterul preformulat al contractului, lipsa negocierii între părți, ci este necesar să se constate și producerea în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, a unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante.
Se arată că la momentul încheierii contractului de leasing intimatul nu și-a manifestat în nici un fel dorința de a negocia vreo clauză din contractul de leasing financiar, iar prin punerea în executare a contractului de leasing nu se produce o îmbogățire fără justă cauză a sa, care să contravină bunelor moravuri și ordinii publice, în condițiile în care chiar instanța de fond a constatat că intimatul nu a achitat toate ratele de leasing. Finanțarea acordata intimatului a fost de 6.594,40 euro, iar la momentul rezilierii contractului de leasing financiar acesta achitase doar suma de 1.586,18 euro, ramanand un rest de achitat 5.008,22 euro, situatie ce face de neinteles concluziile instantei de fond cu privire la faptul ca, prin achitarea ratelor de leasing pană la reziliere, recuperarea bunului și amortizarea acestuia, subscrisa nu mai avea dreptul sa solicite alte sume de bani.
Se precizează că prin sentința atacată nu se face o analiză pe fiecare clauza in parte, instanta rezumandu-se la o apreciere simplista, contrar Legii nr. 193/2000, și anume, clauzele nu au fost negociate, fiind un contract de adeziune, motiv pentru care clauzele ar fi abuzive.
Cu privire la clauza 5, recurenta arată:
Aceasta clauza prevede ca finantatorul este proprietar al bunului pana la indeplinirea de catre utilizator a tuturor obligatiilor contractuale, avand dreptul de a reintra in posesia acestuia daca acest lucru nu se intampla.
Instanta de fond nu spune in ce consta caracterul abuziv al acestei clauze, aceasta stabilind un drept recunoscut si de OG nr. 51/1997, finantatorul fiind proprietar al bunului, deoarece achiziționarea autoturismului se face exclusiv din fondurile proprii ale acestuia.
In cauză, autoturismul marca Chevrolet Aveo a fost achizitionat de subscrisa cu suma de 8.243 euro, bani proveniti din fonduri proprii, situație în care clauza 5 constată o situatie corectă si deloc abuzivă, respectiv că finanțatorul este proprietar al bunului până în momentul achitarii tuturor obligator contractuale de catre utilizator.
Cu privire la clauza 10.4
Acest articol din contractul de leasing financiar se refera la faptul ca utilizatorul plateste rata de leasing în contul specificat pe factură sau că, recurenta poate modifica contul bancar, situatie in care utilizatorul nu poate invoca necunoașterea acestuia, in conditiile in care se afla inscris pe factura.
De asemenea, se mai prevede ca utilizatorul va suporta orice fluctuatie de schimb valutar, între momentul emiterii facturii și momentul plății, deoarece finanțarea s-a făcut în euro, iar variațiile cursului nu depinde recurentă.
Cu privire la clauza 10.6
Dobânda aplicata la fiecare rata ce trebuia achitata de contestator, reprezinta profitul său în urma incheierii contractului de leasing. Dobanda stabilita de părti în contract este de 7,90%, iar prin raportare la dobanzile aplicate pe piata, aceasta nu este exagerat de mare, fiind in limitele pietei, iar profitul este unul rezonabil și nu se creează un dezechilibru major.
Cu privire la clauza 10.9.1
Dreptul partilor de a insera in contract o penalitate de intarziere la sumele datorate de uilizator nu poate fi considerata abuziva, deoarece finațatorul are dreptul să aplice această penalitate pentru lipsa de folosinta a banilor pe care contestatorul nu i-a achita la timp. In contractul de leasing s-a stabilit ca, in caz de intarziere la plata unei sume restante, se aplica o penalitate de intarziere de 0,35% pe zi, putând depasi cuantumul sumei asupra careia se aplica.
Sistemul de drept romanesc a consacrat principiul liberta|ii contractuale, legiuitorul impunand insa anumite limite, astfel incâ, conform art. 5 C.civ. "Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare la legile care intereseaza ordinea publică si bunele moravuri".
Un principiu tipic al acestuia este dat de posibilitatea ca părtile sa includa in cuprinsul conventiilor asa-numitele clauze penale prin care se stabilește anticipat cuantumul prejudiciului cauzat, ca urmare a executării cu intarziere sau neexecutării unei obligatii contractuale.
In cauza de fata, partile au prevazut in contract o penalitate de 0,5 % pentru intarzierea platii unei obligatii contractuale, iar raportat la jurisprudenta romanească si la cuantumul penalitatilor practicate pe piata, o penalitate de intarziere de 0,35% pentru intarzierea plătii unei obligatii contractuale nu este ilicita si nici imorala, nereprezentand o imbogafire fara justa cauza a subscrisei, motiv pentru care nu poate avea un caracter abuziv.
Cu privire la clauza 13
P. incheierea contractului de leasing financiar, intimatul a primit cu titlu de finantare o suma de bani in euro, care urmeaza a fi restituită prin achitarea unor rate de leasing lunare, conform planului de esalonare, iar această finanțare trebuie restituită în totalitate.
Codul Civil R. la art. 1084, art. 1085 și art. 1086, recunoaste dreptul finațatorului de a solicita restul ratelor de leasing ce nu au fost achitate, iar un principiu al dreptului civil roman este acela al reparării în totalitate a prejudiciului suferit, precum si a beneficiului ne realizat. Ratele de leasing trebuie restituite in totalitate, acestea reprezentând finantarea acordata si, prin urmare, prin neachitarea lor, prejudiciul este inregistrat este evident, iar restituirea dobanzii aferentă fiecarei rate de leasing reprezinta beneficul pe care recurenta trebuie sa-1 obtină in urma finantarii acordate utilizatorului.
Cele două categorii de debite nu reprezintă altceva decat recuperarea in totalitate a finantarii acordate, iar clauza 13 din condițiile generate de leasing, este o transpunere conventional a principiilor reglementate de Codului civil Român si nu poate avea un caracter abuziv, neducând la imbogățire fără justă cauză.
3.Al treilea motiv de recurs invocat de recurentă este prevazut de art 304 pet. 9 rap. la art. 25 Cod Fiscal..
Se arată că instanța de fond a avut în vedere la constatarea caracterului abuziv al clauzelor art. 5, art. 10.4, 10.6, 10.9.1. și art. 13 din conditiile generate de leasing, că locatorul ar fi amortizat uzura mașinii prin valoarea ratelor achitate de către utilizator, pană la momentul rezilierii, însă potrivit art. 25 alin. 1 din Codul fiscal amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de catre utilizator, respectiv de către intimatul N. C. M. si nu de . I. SA, în calitate de finantator.
4.. Al patrulea motiv de recurs invocat este prevazut de art. 3041 Cp.c., solicitând ca instanta de recurs sa examineze cauza sub toate aspectele.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pet. 9, art. 3041 Cod de procedură civila, Legea nr. 51/1997.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În motivarea recursului recurentul contestator N. C. M. a arătat următoarele:
În mod gresit prima instanța, a respins exceptia prescriptia dreptuhii creditoarei de a cere executarea silita pentru creantele invocate, deoarece contractul a fost reziliat unilateral la data de 14.08.2008, iar bunul a fost predat la data de 16.10.2008.
Se apreciază ca ca fiind prescris dreptul intimatei de a pretinde in 2012, sume de bani in temeiul unui contract de leasing - titlu executoriu - reziliat unilateral la data de 14.10.2008. Practic, intimata putea pretinde eventuale creante izvorand din contractul de leasing (diferenta de capital finantat de la data stoparii, dobanda calculata la diferenta de capital finantat, penalitati la facturi neachitate, penalitati la facturi achitate, diferente de curs valutar, asigurari, comision de recuperare) in cel mult trei ani de la data incetarii contractului, respectiv pana cel mai tarziu la data de 14.10.2011. Orice pretentie ulterioara |acestei date este prescrisa.
Se arată că in mod gresit prima instanta a considerat incidente dispozitiile privind intreruperea termenul de prescriptie. In speta, apreciem ca pentru creanta pretinsa de intimata, in suma de 16.996 lei, nu a intervenit intreruperea termenului de prescriptie. Plata ratelor de leasing este o obligatie pentru care curge, distinct pentru fiecare rata, cate un termen de prescriptie. Intreruperea unui termen de prescriptie nu profita sau nu se rasfrange asupra altor termene ori asupra altor rate de leasing; fiecare termen este unui distinct, pentru care trebuie apreciata in mod separat intreruperea/suspendarea termenului.
In mod gresit prima instanta a respins exceptia perimarii și solicitam admiterea exceptiei perimarii prevazuta de art. 389 Cp.c. In speta, ultimul act de executare a fost facut la data de 12 sept 2011, prin virarea ultimei sume de catre tertul poprit, iar pana la data de 17,07,2012, data preluari dosarului de catre executorul judecatoresc Olliver Koppandi - dos. 312/2012, repectiv pana la emiterea somatiei din acest dosar au trecut mai mult de 6 luni.
In speta, executarea silita presupunea incuviintarca executarii silite si emiterea unci somatii, lucru pe care de altfel executorul judecatoresc 1-a si facut
In mod gresit prima instanta a apreciat ca in cauza nu este incidenta perimarea executarii intrucat executare nu se perima de drept in cazurile in care legea incuviinteaza executarea silita fara somatie, poprirea infiintandu-se fara somatie, asa cum prevede art. 454 C. pr. Civ. Se arată ca in cauza disp. art. 390 nu sunt aplicabile, fiind interpretate si aplicate in mod gresit de prima instanta.
Recurentul contestator N. C. M. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta intimată S.C. I. L. ROMÂNIA I. S.A, solicitând respingerea recursului declarat de acesta din urmă.
Analizând actele și lucrările dosarului, față de motivele de recurs invocate de recurenta S.C. I. L. ROMÂNIA I. S.A, instanța reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs invocat de recurenta S.C. I. L. ROMÂNIA I. S.A, tribunalul reține că art. 8 din OG nr. 51/1997, a acordat contractelor de leasing putere executorie fără a mai fi necesară învestirea cu formulă executorie a acestora, însă instanța de fond nu a reținut că ar fi fost necesară învestirea cu formulă executorie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, fiind necesar să existe un titlu executoriu și să se fi încuviințat executarea silită pentru o creanța care trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. Într-adevăr contractul de leasing are caracter de titlu executoriu și ulterior rezilierii acestuia, dar pentru sumele ce urmează să fie executate silit este necesar să se solicite încuviințarea executării silite. În mod corect a reținut instanța de fond că prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 21.07.2010 de Judecătoria B., s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, însă numai pentru creanța în valoare de 7074,68 lei, iar nu și pentru suma de 16.996,82 lei, constând în rate de leasing calculate după rezilierea contractului, iar în această situație nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se putea executa silit creanța de 16.996,82 lei.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța reține că nu este întemeiat primul motiv de recurs invocat de recurenta S.C. I. L. ROMÂNIA I. S.A.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, tribunalul reține că este neîntemeiat pentru următoarele:
Din sentința recurată reiese că instanța de fond în aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale nu a avut în vedere doar faptul că nu a fost negociat în mod direct contractul între părți. Critica recurentei vizând faptul că instanța de fond nu a analizat fiecare clauza in parte este neîntemeiată atât timp cât din întregul hotărârii rezultă care sunt raționamentele logice în baza cărora instanța de fond a considerat, în mod întemeiat, că sunt abuzive clauzele contractuale.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța de fond a apreciat caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 13, art. 5, art. 10.4, art. 10.9.1 și art. 10.6, din prisma daunelor interese stabilite în sarcina utilizatorului în condițiile clauzelor menționate mai sus.
Clauzele contractuale menționate mai sus, au fost considerate de instanța de fond ca fiind abuzive, deoarece aceste clauze împreună produc un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile celor două părți. Chiar dacă o clauză contractuală analizată în mod distinct, și izolat de celelalte clauze din contract nu este abuzivă prin ea însăși, legiuitorul permite instanței să o considere abuzivă dacă această clauză împreună cu alte prevederi contractuale creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Pe lângă cele reținute de instanța de fond, instanța de recurs are în vedere faptul că recurenta însăși și-a evaluat inițial prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării contractului de către utilizator la suma de 7074,68 lei(f. 43 dosar fond), ca ulterior recuperării acestei sume să-și reconsidere aprecierea asupra prejudiciului suferit, fapt care este contrar cerințelor bunei-credințe.
Referitor la cel de al treilea motiv de recurs, Tribunalul reține că este neîntemeiat, deoarece dispozițiile Codul fiscal reglementează cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj și fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, precizează contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale, precum și modul de calcul și de plată al acestora.
Art. 25 din Codul Fiscal, prevede că în cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, însă modalitate în care este tratat utilizatorul și cum se face amortizarea din punct de vedere fiscal nu influențează raporturile comerciale dintre părțile contractuale.
În ceea ce privește cel de al patrulea motiv de recurs, instanța apreciază că nu este un motiv de recurs propriu-zis.
Art. 304 ind. 1 C.p.c reglementează posibilitatea instanței de recurs de a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată de motivele de casare prevăzute de art. 304, însă această analiză se face în raport de motivele invocate de parte prin cererea de recurs, precum și de motivele de ordine publică care pot fi invocate de instanță in oficiu. Chiar dacă art. 304 ind. 1 C.p.c îi permite instanței de recurs să examineze cauza sub toate aspectele invocate, aceasta nu presupune că instanța de recurs va putea face o nouă judecată în fond, transformând recursul într-o cale devolutivă de atac.
Pentru toate motivele invocate mai sus, instanța va respinge recursul declarat de recurenta S.C. I. L. ROMÂNIA I. S.A, ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, față de motivele de recurs invocate de recurentul N. C. M., instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția perimării executării silite, tribunalul reține că în mod corect a reținut instanța de fond că de la data ultimului act de executare emis în cauză( 12.09.2011) și până la data de 17.07.2012, când prin cererea înregistrată sub nr. 2443, intimata creditoare a solicitat B.E.J. B. Koppandy Ollyver continuarea executării silite împotriva contestatorului debitor, au trecut mai mult de 6 luni, însă a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 390 C.p.c..
Art. 389 C.pr.civ. prevede că„ dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”, iar art. 390 C.pr.civ, care statuează că „ art. 389 C.pr.civ. nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație”.
Este adevărat că executarea sumei de 7074,68 s-a făcut prin poprire, iar potrivit art. 454 C.pr.civ., poprirea se înființează fără somație, însă în cauză s-a solicitat încuviințarea executării silite prin toate formele de executare, iar perimarea nu operează pe perioada în care poprirea este în ființă, aceasta fiind ratiunea textului art. 390 C.p.c.. Atât timp cât poprirea a încetat în data de 12 septembrie 2011, prin virarea ultimei sume de catre tertul poprit, ulterior acestei date de 12.09.2011 devin aplicabile dispozițiile art. 389 C.p.c.
Referitor la excepția prescripției executării silite, tribunalul apreciază că în mod corect a apreciat instanța de fond că de la momentul rezilierii contractului de leasing, a luat naștere dreptul creditorului de a cere executare silită și a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește cererea de încuviințare a executării silite nr. 744/07.06.2010 adresată de intimată B. D. B., pentru recuperarea sumei de 7074,68 lei, somația emisă la 27.08.2010 și a adresa de înființare a popririi la 08.09.2010, tribunalul apreciază că acestea au întrerupt termenul de prescripție doar cu privire la creanța de 7074,68 lei, iar nu și pentru celelalte sume ce ar fi putut fi solicitate în baza în baza titlului executoriu-contract de leasing financiar nr._ din 27.08.2007.
Potrivit art. 405 alin1și 2 din C.p.c. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Dreptul creditoarei de a solicitata executarea sumei de_,82 lei(sumă solicitată prin cererea de continuare a executării silite) s-a născut la data rezilierii contractului de leasing financiar nr._ din 27.08.2007, respectiv la data de 14.10.2008. Cererea de continuare a executării adresată B. KOPPANDI OLLYVER(17.07.2012) și actele de executare efectuate de executorul KOPPANDI OLLYVER au fost făcute după împlinirea termenului de prescripției și nu au niciun efect asupra împlinirii termenului de prescripție.
Pentru toate considerentele menționate mai sus, tribunalul va admite recurentul contestator N. C. M., împotriva sentinței civile nr. 1482/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o va motifica în parte în sensul că va admite excepția perimării executării silite ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 744/2010 de pe rolul executorului bancar D. B. și va constata perimată executarea în dosarului execuțional nr. 744/2010 de pe rolul executorului bancar D. B., va admite excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită a creanțelor solicitate în baza titlului executoriu-contract de leasing financiar nr._ din 27.08.2007 și va constata prescris dreptul de a obține executarea silită a creanțelor solicitate în baza titlului executoriu-contract de leasing financiar nr._ din 27.08.2007, menținând restul dispozițiilor din sentința civilă nr. 1482/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Reținând culpa procesuală a recurentei . I. SA, în temeiul art. 274 C.p.c., tribunalul o va obliga la plata să-i plătească recurentului contestator N. C. M. suma de 1239,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat(f. 33), taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta intimată . I. SA, prin ., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1482/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Admite recurentul contestator N. C. M., împotriva sentinței civile nr. 1482/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o motifică în parte în sensul că:
Admite excepția perimării executării silite ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 744/2010 de pe rolul executorului bancar D. B..
Constată perimată executarea în dosarului execuțional nr. 744/2010 de pe rolul executorului bancar D. B..
Admite excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită a creanțelor solicitate în baza titlului executoriu-contract de leasing financiar nr._ din 27.08.2007.
Constată prescris dreptul de a obține executarea silită a creanțelor solicitate în baza titlului executoriu-contract de leasing financiar nr._ din 27.08.2007.
Menține restul dispozițiilor din sentința civilă nr. 1482/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ /201.
Obligă pe recurenta intimată . I. SA, prin . să-i plătească recurentului contestator N. C. M. suma de 1239,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.06.2013.
Președinte, A. G. | Judecător, D. N. | Judecător, V. M. |
Grefier, C. L. |
Red. DN/09.09.2013
Tehnored. CLefter/09.09.2013
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1255/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
