Contestaţie la executare. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 867/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 867/R
Ședința publică din data de 20 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. - judecător
JUDECĂTOR :I. L.
JUDECĂTOR: D. O. P.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta Administrația Finanțelor P. Râșnov în contradictoriu cu intimatul contestator D. M., împotriva Sentinței civile nr. 202/20.02.2013, pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că ambele părți au solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze și în lipsă, astfel că reține incidența în speță a dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă .
Instanța constată că la termenul anterior de judecată, intimatului contestator i s-a pus în vedere să depună încă un exemplar al întâmpinării, pentru a fi comunicat recurentei, însă acesta a depus, prin poștă, la data de 11.06.2013, întâmpinare, în două exemplare, care nu este identică cu cea aflată la dosarul cauzei, motiv pentru care apreciază că aceasta nu poate fi comunicată părții adverse.
De asemenea, instanța constată că niciuna dintre părți nu a solicitat admiterea de probe noi în calea de atac a recursului.
Față de solicitarea de judecare în lipsă a cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs dedusă judecății.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 202/20.02.2013 a Judecătoriei Zărnești a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul D. M. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. RÂȘNOV, și în consecință s-a dispus anularea penalităților de întârziere în sumă de 1124 lei din titlul executoriu nr._ din 16.11.2012.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, pentru sumele menționate în titlul executoriu nr._ din 16.11.2012 intimata nu a emis titluri de creanță, încălcându-i contestatorului dreptul la informare și contestație, precum și că aceasta nu a făcut dovada comunicării pretinselor titluri de creanță, respectiv a deciziilor de impunere nr._/1.06.2010 și_/1.06.2010.
A mai reținut că deciziile de impunere constituie acte administrativ-fiscale, în sensul art. 41 din O.G. nr. 92/2003, care produc efecte din momentul comunicării ori de la o dată ulterioară, menționată în actul administrativ comunicat potrivit legii, precum și că eventuala comunicare prin publicitate a celor două decizii de impunere nu este legală, titlurile de creanță neproducând efecte juridice.
A reținut de asemenea că modalitățile de comunicare a actului administrativ sunt cele prevăzute de art. 44 din Codul de procedură fiscală, iar realizarea direct prin publicitate a comunicării este subsidiară și încalcă aceste dispoziții legale, în același sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia nr. 667/2009, precum și că rațiunea comunicării este aceea de a da posibilitatea contribuabilului de a uza de căile legale de atac, același fapt conferind creanței caracter lichid și exigibil și dând posibilitatea punerii în executare silită.
În concluzie, instanța de fond a reținut că decizia de impunere emisă de intimată nu este opozabilă contestatorului și nu poate servi ca temei pentru luarea măsurilor de executare silită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata, prin D.G.F.P. B..
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, cu motivarea că, potrivit prevederilor art. 173 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită.
În acest sens, a arătat că titlul executoriu i-a fost comunicat contestatorului la data de 23.11.2012, sub semnătură, după cum rezultă din recipisa poștală atașată cererii de recurs, astfel că termenul până la care acesta putea exercita contestația la executare era data de 10.12.2013, cererea fiind însă introdusă la data de 25.01.2013, cu încălcarea termenului prevăzut de textul de lege citat mai sus.
A mai arătat că decăderea reprezintă o sancțiune procedurală care se răsfrânge asupra drepturilor care nu au fost exercitate în termen, afectând valabilitatea actelor de procedură.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că obligațiile de plată neachitate pentru care s-a început executarea silită au fost anterior stabilite prin titlurile de creanță indicate în cuprinsul titlului executoriu, titlurile de creanță nefiind contestate conform art. 205 și 207 din Codul de procedură fiscală, și neputând fi așadar contestate în cadrul contestației la executare.
A mai arătat că dovada comunicării titlurilor de creanță putea fi solicitată de la emitentul acestora, respectiv Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., precum și că instanța nu se putea pronunța cu privire la existența sau inexistența creanțelor fiscale, ci numai asupra legalității întocmirii formelor de executare.
Recurenta a arătat de asemenea că contestația la executare vizează doar împrejurări survenite după începerea executării silite, legate de modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu, iar nu și acte sau împrejurări de natură a diminua sau a stinge datoria, dacă acestea existau la data soluționării cauzei, neputând fi analizate pe fond titlurile executorii pentru care legea prevede o altă procedură, astfel cum este cazul în materie fiscală.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Analizând sentința Judecătoriei Zărnești în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este întemeiat, în sensul celor ce urmează.
Excepția tardivității exercitării unei căi de atac este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată în orice stare a pricinii, inclusiv în recurs, și pe care instanța este ținută să o soluționeze cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., întrucât, în cazul admiterii acesteia, cercetarea fondului cauzei este de prisos.
În consecință, Tribunalul va analiza cu prioritate acest motiv de recurs, reținând în acest sens că instanța de fond nu a pus în vedere contestatorului să facă dovada datei comunicării actelor de executare contestate, la dosarul Judecătoriei Zărnești nefiind depuse nici un fel de înscrisuri referitoare la acest aspect.
În fața instanței de recurs, recurenta a depus la dosar dovada datei comunicării către intimatul-contestator a actelor de executare atacate (fila 6 din dosarul Tribunalului B.), din care rezultă că contestatorul a primit personal somația la data de 23.11.2012, contestația sa fiind expediată prin poștă Judecătoriei Zărnești la data de 24.01.2013, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul aflata la fila 9 din dosarul instanței de fond.
Potrivit prevederilor art. 173 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită.
Raportat la acest text de lege, se constată că cererea dedusă judecății a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 15 zile de la comunicare, reglementat de textul de lege citat mai sus, excepția invocată de recurentă fiind astfel întemeiată.
În consecință, se impune modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției invocate, cu consecința respingerii contestației la executare ca tardiv formulată.
În raport cu cele ce preced, Tribunalul constată că este inutilă analizarea celorlalte motive de recurs, întrucât acestea vizează fondul cauzei, ori analiza fondului este de prisos în condițiile admiterii unei excepții peremptorii.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a admite recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor P. Râșnov, prin D.G.F.P. B., împotriva sentinței civile nr. 202/20.02.2013 a Judecătoriei Zărnești, care va fi modificată în totul, în sensul admiterii excepției tardivității formulării contestației la executare, invocată de recurentă, cu consecința respingerii ca tardivă a contestației la executare formulată de contestatorul D. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. Râșnov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. RÂȘNOV, prin D.G.F.P. B., împotriva sentinței civile nr. 202/20.02.2013 a Judecătoriei Zărnești, pe care o modifică în totul, în sensul că:
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de recurentă, și în consecință:
Respinge ca tardivă contestația la executare formulată de contestatorul D. M. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. RÂȘNOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2013.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. F. I. L., D. O. P.
Aflată în concediu
Semnează Președinte instanță,
A. N. M.
Grefier,
C. N.-D.
Red. CF/28.06.2013
Tehnored. CND/01.07.2013
Ex. 2
Jud fond – D. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 895/2013. Tribunalul BRAŞOV | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 91/2013. Tribunalul... → |
|---|
