Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 8/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 8/A
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. – judecător
JUDECĂTOR – L. S.
Grefier – I. C.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta CN R. SA, F. . reprezentant legal în contradictoriu cu intimata Primăria C. Dumbrăvița, prin primar, împotriva sentinței civile numărul_/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic C. H. pentru apelantă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La dosarul cauzei se depune împuternicire, prin care doamna consilier juridic C. H. este împuternicită de apelantă să îi reprezinte interesele în prezenta pricină.
Instanța acordă cuvântul față de competența instanței în soluționarea cererii de apel.
Reprezentanta convențională a apelantei arată că Tribunalul B. este competent să soluționeze prezenta cerere de apel.
Față de dispozițiile art. 131 alin. 1 C.proc.civ., instanța își constată propria competență generală, materială și teritorială în soluționarea cererii de apel deduse judecății, față de dispozițiile art. 95 pct. 2 C.proc.civ. și cele ale art. 717 C.proc.civ.
La întrebarea instanței, reprezentanta convențională a apelantei arată că nu solicită administrarea unor probe noi în calea de atac a apelului.
În temeiul dispozițiilor art. 244 C.proc.civ., instanța închide cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cererii de apel.
Reprezentanta convențională a apelantei solicită admiterea cererii de apel. Aceasta menționează că, prin sentința civilă apelată, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale de folosință a Primăriei C. Dumbrăvița, astfel că, prin cererea de apel, apelanta a invocat excepția tardivității acestei excepții. Aceasta solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare și anulării actului de executare silită, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
În temeiul dispozițiilor art. 394 C.proc.civ., instanța închide dezbaterea fondului și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/18.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei PRIMĂRIA C. DUMBRĂVIȚA, invocată din oficiu, și, în consecință, a respins contestația la executare formulată și completată de contestatoarea C.N. „R.” S.A. – F. S.C. „C.” S.A. în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA C. DUMBRĂVIȚA, privind anularea titlului executoriu nr.77 din 13.03.2013 și a somației nr.79 din 13.03.2013, emise în dosarul de executare nr.226/10.11.2011 al C. Dumbrăvița.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță avut în vedere următoarele considerente:
P. contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 21.03.2013 sub nr._, contestatoarea C.N. „R.” S.A. – F. S.C. „C.” S.A., prin reprezentant legal – director tehnic V. T., în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA C. DUMBRĂVIȚA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea titlului executoriu nr.77 din 13.03.2013 și a somației nr.79 din 13.03.2013, emise în dosarul de executare nr.226/10.11.2011 al C. Dumbrăvița.
Completările aduse contestației la executare se regăsesc la fila 11 dosar.
În expunere, contestatoarea arată că debitul cuprins în actele de executare silită contestate a fost calculat în mod nelegal de către intimată.
Astfel, contestatoarea se află în procedura de administrare specială, situație în care potrivit art.16 alin.5 lit.b) și lit.c) din L.nr.137/2002 republicată, creditorii bugetari au obligația de a suspenda orice măsură de executare silită pornite împotriva societăților aflate în administrare specială. În egală măsură, împotriva acestor societăți nu pot fi inițiate acțiuni noi de executare silită.
Potrivit Ordinului MEC nr.183/2005, contestatoarea se află într-o atare procedură, iar măsurile de executare silită întreprinse de către intimată sunt nule. Practica judiciară a Judecătoriei B. a fost constantă în acest sens.
Adresa nr.201.152/2012 confirmă continuitatea aplicării măsurii administrării speciale în ceea ce privește societatea contestatoare, iar intimata cunoaște despre această măsură din procedura derulată în dosarul civil nr._/197/2010 al Judecătoriei B..
În drept au fost invocate dispozițiile art.172-174 din O.G.nr.92/2003, L.nr.137/2002, art.714 N.C.p.c. (fila 11 dosar), Ordinul MEC nr.183/2005, Ordinul nr.95/2002.
Contestația la executare este timbrată cu un timbru judiciar de 5 lei și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei (fila 10 dosar).
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare în condițiile art.208 coroborat cu art.201 alin.1 N.C.p.c.
La dosar contestatoarea a depus înscrisuri constând în somația nr.79 din 13.03.2013 și în titlul executoriu nr.77 din 13.03.2013, primite la 20.03.2013, Ordinul MEC nr.183/2005, H.G.nr.813/2002, copia adresei nr.201.152/2012, copii ale sentințelor civile nr.8805/2011, nr.7085/2011, nr.6476/2011, nr.6081/2011, nr.6775/2011, nr.9486/2011, nr.7167/2008, nr.1812/2009, nr.6020/2008, nr.2745/2008, nr.7176/2008 și nr.9140/2008 ale Judecătoriei B..
La primul termen de judecată din data de 11.06.2013, în temeiul art.247 alin.1 N.C.p.c., instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei PRIMĂRIA C. DUMBRĂVIȚA și în temeiul art.248 alin.1 N.C.p.c., luând concluziile părții contestatoare formulate prin consilier juridic, a reținut excepția spre soluționare.
Pentru a dispune asupra excepției de fond invocate din oficiu, instanța a avut în vedere dispoziția art.77 din L.nr.215/2001 republicată în acord cu care „primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.”
Apoi, corespunzător art.21 alin.1 și 2 din același act normativ „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu; acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare; unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii; în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.”
Tot astfel, în condițiile art.62 alin.1 din L.nr.215/2001 republicată, „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.”
Față de aceste dispoziții legale se desprinde concluzia conform căreia primăria nu are personalitate juridică, nefiind decât o structură funcțională cu activitate permanentă.
Or, potrivit art.56 alin.1 N.C.p.c. „poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile”, instanța apreciind și că dispoziția art.56 alin.2 N.C.p.c. nu este incidentă în cauză, intimata nefăcând parte din categoria „entităților fără personalitate juridică”, dar care sunt constituite potrivit legii.
A mai reținut instanța și că excepția invocată din oficiu primează celei relative la lipsa calității procesuale pasive despre care contestatoarea prin confuzie a făcut vorbire în notele de ședință de la fila 11 dosar și că emitentul celor două acte de executare silită atacate a fost . și nicidecum Primăria comunei Dumbrăvița, chemată în judecată în calitate de parte intimată.
Cele două excepții nu se confundă căci, capacitatea procesuală de folosință presupune aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații în plan procesual, fiind expresia aplicării în plan procesul a capacității civile, pe când calitatea procesuală (pasivă) implică existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Pendinte de aceste împrejurări, instanța a admis excepția invocată din oficiu și va respins contestația la executare formulată și completată de contestatoarea C.N. „R.” S.A. – F. S.C. „C.” S.A., prin reprezentant legal – director tehnic V. T. în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA C. DUMBRĂVIȚA, ca fiind promovată în contradictoriu cu o parte lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Împotriva acestei sentințe a declarat calea de atac a apelului contestatoarea, care a solicitat modificarea în tot a hotărârii și judecarea pe fond a procesului.
În motivarea căii de atac exercitate apelanta contestatoare arată că instanța de fond a procedat tardiv la invocarea excepției lipsei calității procesuale de folosință a intimatei, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 200 C.pr.civ., instanța avea posibilitatea de a anula cererea, dacă aceasta nu era completată de către contestatoare urmare a adresei de regularizare.
Apelanta susține că, prin cererea de regularizare, instanța nu a solicitat precizarea cadrului procesual, respectiv precizarea intimatei, astfel încât contestatoarea a precizat că înțelege să se îndrepte împotriva actului emis de ., în temeiul art. 62 din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relația cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.
Se mai arată că instanța de fond, în conformitate cu rolul său activ, trebuia și putea interpreta precizarea intimatei în sensul de a produce efecte și nu în acela de a nu produce efecte, respectiv trebuia să preia precizarea exact cum aceasta a fost formulată, intimată fiind ..
Apelanta solicită în finalul motivelor de recurs, anularea hotărârii și judecarea procesului, potrivit art. 480 alin.2 și 3 C.pr.civ.
În drept au fost invocate prevederile art. 466 și urm. C.pr.civ. și art. 62 din Legea nr. 215/2001.
Cererea de apel este timbrată cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
În probațiune nu au fost solicitate probe noi în calea de atac a apelului.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și prevederile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Invocarea excepției lipsei capacității procesuale de folosință (iar nu excepția calității procesuale de folosință, cum eronat indică apelanta în cuprinsul cererii de apel) nu poate fi apreciată ca tardivă și nici soluționată în procedura prealabilă.
Potrivit prevederilor art. 56 alin. 3 teza I C.pr.civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, respectiv poate fi invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel – atât ca motiv de apel, cât și ca excepție procesuală. Astfel, chiar dacă prima instanță ar fi apreciat că intimata ar fi avut capacitate procesuală de folosință și ar fi procedat la judecarea cauzei în fond, chiar și în instanța de apel se putea ridica o astfel de excepție. Această excepție este una de fond, fiind în legătură cu o condiție de exercițiu a acțiunii, peremptorie/dirimantă, întrucât prin admiterea ei se tinde la respingerea acțiunii, și absolută, pentru că normele care reglementează condițiile de exercitare a acțiunii au caracter imperativ. Ca urmare a caracterului absolut, instanța este în drept să invoce din oficiu, oricând, lipsa capacității procesuale de folosință, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac. Instanța nu putea proceda la anularea cererii pentru lipsa capacității procesuale de folosință a intimatei în procedura verificării cererii de chemare în judecată și a regularizării instituită de dispozițiile art. 200 C.pr.civ., scopul acestei proceduri fiind verificarea formală dacă cererea respecte cerințele generale impuse de dispozițiile art. 194 – 197 C.pr.civ., precum și cerințele speciale menționate pentru anumite cereri de chemare în judecată, în ipoteza în care instanța a fost învestită cu soluționare acestora. D. dacă cererea de chemare în judecată nu ar fi îndeplinit cerințele legale, prin dispoziția judecătorului înscrisă în rezoluție, în termenul instituit de lege, se putea proceda la anularea cererii. Or, din punct de vedere strict formal, cererea dedusă judecății îndeplinea cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de lege a căror lipsă ar fi putut conduce la anularea cererii în condițiile art. 200 C.pr.civ.
Exercitându-și în mod legal rolul activ, în condițiile instituite de prevederile art. 22 C.pr.civ., instanța a solicitat contestatoarei conform rezoluției de la fila 8 din dosarul judecătoriei să justifice capacitatea procesuală a Primăriei comunei Dumbrăvița, inclusiv în raport de emitentul actelor de executare atacate.
P. nota de ședință depusă de contestatoare la solicitarea instanței, în procedura de regularizare a cererii, aceasta a precizat că actul de executare silită a fost emis de ., iar contestația a fost formulată împotriva Primăriei comunei Dumbrăvița, față de prevederile art. 62 din Legea nr. 215/2001. În mod expres, mai presus de orice dubiu, contestatoarea își exprimă voința de a se judeca în contradictoriu cu intimata Primăria comunei Dumbrăvița. Instanța nu putea să dea o altă interpretare actului de procedură întocmit de contestatoare, cu încălcarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil. De asemenea, nu există principiul potrivit căruia instanța este obligată să interpreteze actele de procedură realizate de părți în sensul de a produce efecte, iar nu în acela de a nu produce efecte. Este adevărat că, în interpretarea actelor juridice, clauzele care sunt ambigui se interpretează în sensul ce poate avea un efect juridic, iar nu în acela ce n-ar produce nici unui, însă acest principiu nu este aplicabil în cazul actelor de procedură. De altfel, nota de ședință întocmită de contestatoare este, așa cum s-a arătat, fără echivoc, titularul cererii precizând clar cadrul procesual, în sensul că are calitatea de intimată Primăria comunei Dumbrăvița.
Tribunalul mai reține că în mod corect prima instanță a soluționat excepție invocată din oficiu, întrucât, potrivit art.77 din Legea nr.215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul, împreună cu aparatul propriu de specialitate al Consiliului local constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau orașului, care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Primăria nu are personalitate juridică, ceea ce echivalează cu lipsa capacității de folosință și nu poate sta în judecată în calitate de reclamantă sau pârâtă.
Având în vedere aceste considerente, instanța de apel apreciază că toate criticile formulate în prezenta cale de atac sunt nefondate și nelegale, urmând ca în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., să respingă cererea de apel, cu consecința păstrării hotărârii judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta CN R. SA – F. . sediul în mun. B., ., jud. B., J_, CUI RO_, prin reprezentant legal – director tehnic V. A., și convențional – consilier juridic H. C., în contradictoriu cu intimata Primăria comunei Dumbrăvița, cu sediul în comuna Dumbrăvița, ., jud. B., prin primar, împotriva sentinței civile nr._/18.06.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2014.
Președinte, Judecător,
A. B. L. S.
Grefier,
I. C.
Red. A.B./17.01.2014
Tehnored. I.C./20.01.2014; 4 ex.
Jud. fond: E. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 60/2014. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 63/2014. Tribunalul... → |
|---|
