Contestaţie la executare. Decizia nr. 68/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 68/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 68/R
Ședința publică de la 24 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier V. D. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul G. R. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. B. prin reprezentant legal, în calitate de succesoare în drepturi a Casei de Asigurări de Sănătate a județului B., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile numărul 5922/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr.5922/25.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată și precizată de contestatorul G. R. în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B..
Pentru a pronunța această hotărârea prima instanță a reținut următoarele considerente:
P. cererea înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 13.01.2012, sub numărul_, contestatorul G. R. a solicitat în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea titlului executoriu și a somației de plată aferente.
În motivarea cererii, contestatorul a învederat că din somația și titlul executoriu ce i-au fost comunicate rezultă obligația sa de plată a contribuției la asigurările sociale de sănătate, debitul fiind calculat începând cu data de 01.01.2005, fără a se ține seama de dispozițiile referitoare la prescripția aplicabilă creanțelor fiscale. Astfel, precizează contestatorul, titlul de care intimata se prevalează nu conține o creanță certă, lichidă și exigibilă, cu atât mai mult cu cât, în calitate de cadru militar, beneficiază de gratuitate la serviciile medicale, cotizația fiind achitată lunar dar la CASA DE SĂNĂTATE OPSNAJ. Se mai arată de către contestator că decizia de impunere a fost emisă la data de 23.11.2011 pentru sume calculate pentru perioada 01.01._11, sumele calculate până în luna noiembrie 2006 fiind prescrise. Referitor la debitele invocate, contestatorul a menționat că acestea, fără a se indica vreun text legal aplicabil, conțin atât dobânzi cât și penalități, intimata încălcând totodată și dreptul părții la contestarea deciziei de impunere unica soluție justă fiind în consecință, anularea actelor atacate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 172 și următoarele din CP. Fiscală, OMFP 94 din 2006, prevederile Legii nr. 80 din 1995.
În dovedirea celor afirmate, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată fiind achitată taxa judiciară de 194 lei și timbru judiciare de 3 lei.
Intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 09.02.2012, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și nelegală.
În motivare, aceasta a arătat în esență că partea contestatoare a fost identificată cu venituri rezultate din profesii libere și comerciale aferente anilor 2006-2010, venituri pentru care avea obligația de a plăti contribuții la FNUASS. Se mai precizează de intimată că în ce privește decizia de impunere aceasta a fost comunicată și dat fiind faptul că debitul nu a fost achitat, a fost emis titlul executoriu și somația constituindu-se dosarul execuțional_ din 20.09.2010. În ce privește susținerea contestatorului conform căreia are încheiat un contract de asigurări cu o altă casa de asigurări de sănătate, intimata a învederat că acesta nu poate fi primită, având în vedere împrejurarea că obligația de plată derivă dintr-o dispoziție legală fiind independentă de încheierea vreunui contract de asigurare.
În drept, au fost invocate prevederile OUG 150 din 2002, Ordinul 221 din 2005, Legea nr. 95 din 2006, Ordinul 617 din 2007, art. 115 și următoarele din C..
P. răspunsul la întâmpinare formulat de contestator s-a învederat de către acesta că își menține cererea formulată întrucât decizia pe care intimata a emis-o cuprinde aceleași sume care figurau în actele de executare anulate, intimata nesocotind dreptul persoanei de a i se comunica decizia de impunere, prevederile Codului Fiscal cu privire la prescripție. Se mai arată de către contestator că somația și titlul executoriu nu conțin creanțe certe, lichide și exigibile întrucât cadrele militare beneficiază de asistență medicală gratuită, în temeiul legii.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 23.11.2011 a fost emisă Decizia de impunere nr._ pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată pentru perioada 2005-2010, în sumă totală de 7886 lei, la data de 23.11.2011, compusă din contribuție FNUASS, dobânzi și penalități, obligațiile de plată accesorii fiind calculate până la data de 23.11.2011 și urmând a fi actualizate până la data plății integrale a contribuției.
În baza acestei decizii au fost emise la data de 20.12.2011, titlul executoriu nr._ și somația de executare cu același număr prin care s-a pus în vedere contestatorului să achite suma de 7.886 lei, calculată cu actualizarea dobânzilor și penalităților, până la data emiterii actelor de executare contestate.
În ce privește actele de executare contestate, respectiv titlul executoriu nr._ și somația de executare cu același număr emise la data de 20.12.2011, acesta au fost anulate de către intimată, conform deciziei nr._ din data de 30.01.2012, în temeiul art. 148 alin. 4 lit. b și art. 48 din Codul de Procedură Fiscală.
Referitor la decizia de impunere nr._ din data de 23.11.2011, instanța a constatat conform dovezilor atașate la dosar că acesta a fost comunicată contestatorului la data de 29.11.2011 ( fila 12), fiind contestată de către debitorul G. R. ( fila 13).
În primul rând, instanța a avut în vedere că prezenta contestație la executare este guvernată de disp. OG nr. 92/2003, față de disp. art.261 alin. 4 din L. nr. 195/2000 care stabilesc expres că în cazul neachitării in termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea masurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate si a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, si Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificările si completările ulterioare, si normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație.
Drepturile și obligațiile părților, rezultate din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, sunt reglementate, conform art. 1 alin. 1 din OG nr. 92/2003, chiar de acest act normativ care instituie astfel o procedura de drept comun în materie (art. 2 alin.2).
În ce privește încunoștințarea contestatorului cu privire la obligațiile de plata, în drept, instanța a constatat că sunt aplicabile disp. art. 45 din OG nr.92/2003 care stabilesc că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Organul fiscal nu poate pretinde astfel executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, conform legii (art.44.1 din HG nr. 1050/2004).
În speță, judecătoria a constatat că, așa cum rezultă din cuprinsul actelor dosarului, comunicarea deciziei de impunere a fost îndeplinită, contestatorul luând act de conținutul acestui act și chiar formulând împotriva acestui act contestație la organul emitent.
Referitor la împrejurarea că debitele stabilite în sarcina contestatorului nu au fost aduse la cunoștința acestuia, anterior emiterii deciziei de impunere, instanța a reținut că decizia emisă cuprinde sumele datorate pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 2009, 2010 dar și dobânzile și penalitățile aferente sume care se datorează în temeiul legii, pe baza declarațiilor de impunere ale contribuabilului. Referitor la actele de executare contestate prin acțiunea promovată, instanța a constatat că potrivit art. 172 (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
P. urmare, în temeiul textelor legale mai sus enunțate și care de altfel au fost invocate și de contestator pe calea contestației la executare se pot invoca neregularități comise în cadrul procedurii de executare silită și nu elemente care țin de legalitatea debitelor solicitate conform deciziei de impunere în baza căreia au fost emise actele de executare, pentru aceste apărări legea instituind o procedură specială prin dispozițiile art. 205 alin. 1 din OG 92 din 2003, ( potrivit cărora împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii) procedură pe care de altfel contestatorul a și urmat-o.
Astfel, instanța a constatat că în cauză nu au fost invocate sau probate de către contestatoare elemente de nelegalitate referitoare la actele de executare contestate acte de executare care de altfel au și fost anulate de către intimată toate susținerile contestatorului ținând de nelegalitatea deciziei de impunere.
Pe cale de consecință, constatând cererea contestatorului ca neîntemeiată, instanța a respins-o, luând act de împrejurarea că intimata nu a solicitat în cauză cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat calea de atac a recursului contestatorul G. R., care a solicitat casarea în tot a hotărârii.
În motivarea cererii de recurs contestatorul a arătat că prima instanță nu a judecat în fapt fondul problemei, limitându-se doar la capătul de cerere privind anularea titlului executoriu, titlu anulat de către intimată din propria voință. Instanța de fond nu a dispus nimic asupra legalității sau nelegalității deciziei de impunere, acesta fiind actul care generează prejudiciul recurentului și care este temeiul titlului executoriu anulat de către intimată. Se mai arată că în finalul motivării se face vorbire de faptul că contestatorul a urmat procedura legală și a contestat decizia de impunere, însă nu realizează că primul petit al acțiunii introductive privea în fapt exact cererea acestuia privind anularea deciziei de impunere pentru motivele de nelegalitate arătate în acțiune. În mod paradoxal instanța constată faptul că autorul cererii a făcut apărări privind anularea deciziei, dar nu și apărări pertinente privind desființarea titlului executoriu, dispunând eronat respingerea contestației ca neîntemeiate.
Cererea de recurs este timbrată cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
La termenul de judecată din data de 28.11.2012 instanța a constatat că a avut loc o transmisiune a calității procesuale pasive potrivit art. 5 alin.10 din OUG nr. 125/2011 de la Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. la Administrația Finanțelor P. B., dispunând citarea acesteia din urmă.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondate și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, la adăpost de orice critică.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că pe calea contestației la executare nu se pot invoca chestiuni care țin de nelegalitatea deciziei de impunere, care pot forma doar obiectul contestației administrative, procedură pe care de altfel contestatorul a și urmat-o.
Astfel, instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 399 alin.3 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. O soluție similară este adoptată de legiuitor în art. 173 alin. 3 din codul fiscal, care prevede că contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Conform dispozițiilor art.205 alin.2 din OG nr.92/2003 împotriva titlului de creanță se poate formula contestație potrivit legii.
Ca urmare, pe calea contestației la executare nu se poate anula sau modifica însuși titlul de creanță pentru contestarea căruia existând calea contestației administrative. Instanța competentă a statua asupra contestației la executare nu poate examina împrejurări care vizează legalitatea deciziei de impunere, astfel cum pretinde recurentul contestator.
Tribunalul mai reține că prin contestația formulată autorul său a solicitat anularea somației și a titlului executoriu nr._/20.12.2011, fără a formula o astfel de cerere și cu privire la decizia de impunere, astfel încât toate criticile sale sunt vădit nefondate. Chiar și în ipoteza în care s-ar fi solicitat anularea deciziei de impunere, acest capăt de cerere nu putea fi primit pentru considerentele reținute mai sus. Judecătoria a analizat fondul cererii promovate, a cercetat motivele invocate de către contestator, statuând cu privire la toate petitele, făcând o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs dedusă judecății și să mențină sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul contestator G. R. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. B., în calitate de succesoare în drepturi a Casei de Asigurări de Sănătate a Județului B., împotriva sentinței civile nr.5922/25.04.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
V. D.
Redactat/A.B.8.04.2013
Tehnoredactat/V.D./16.04.2013
Jud. fond M. L.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 20/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1619/2012. Tribunalul... → |
|---|
