Contestaţie la executare. Decizia nr. 1619/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1619/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-12-2012 în dosarul nr. 1619/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1619/2012
Ședința publică de la 10 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător C. F.
Judecător M. B.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului cauzei civile declarat de recurentul contestator Z. M., în contradictoriu cu intimatul C. P. (G.) L., prin mandatar . CREANȚE SRL, împotriva sentinței civile nr. 5820/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 26.11.2012, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2012 și ulterior în data de 10.12.2012.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr.5820/24.04.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul Z. M. în contradictoriu cu intimata C. P. (G.) L. prin mandatar . CREANȚE C. SRL având ca obiect anularea actelor de executare silită efectuate de B. Ț. O. C. în dosarele execuționale nr. 931/2011, 932/2011 și întoarcerea executării silite. S-a respins ca nedovedită cererea intimatei privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de credit și garanție nr. CIB-BR-_ /30.07.2008 privind acordarea unei facilități de credit de către C. EUROPE BANK SA, Banca a acordat debitorului un împrumut în sumă de 1.000.000 euro, contract la care s-a încheiat actul adițional nr. 1( f 82-83), în preambulul contractelor indicându-se că împrumutatul este cetățean cu dublă cetățenie, româno-israeliană, domiciliat în B., .. 5, jud. B.. În vederea garantării contractului a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 982/30.07.2008 la BNP N. C. D. din B. ( f 84-90 ) fiind ipotecate mai multe imobile, ipotecile fiind înscrise în cărțile funciare, astfel cum reiese din extrasele depuse la dosar.
La data de 01.08.2008 între C. EUROPE BANK SA și contestator se încheie contractul de credit și garanție nr. CIB-BR-_ /01.08.2008 privind acordarea unei facilități de credit de către C. EUROPE BANK SA, Banca a acordat debitorului un împrumut în sumă de 1.940.000 euro, la care s-a încheiat actul adițional nr. 1( f 21-22), în preambulul contractelor indicându-se că împrumutatul este cetățean cu dublă cetățenie, româno-israeliană, domiciliat în B., .. 5, jud. B.. În vederea garantării contractului a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 991/01.08.2008 la BNP N. C. D. din B. ( f 23-26 ) fiind ipotecate mai multe imobile, ipotecile fiind înscrise în cărțile funciare, astfel cum reiese din extrasele depuse la dosar.
Potrivit contractului de cesiune nr. 11/27.07.2011 C. EUROPE BANK SA a cesionat firmei C. P. ( G.) L., în baza art. 1391 și următoarele din Codul civil, toate creanțele deținute față de debitorul –contestator, conform celor două contracte de credit mai sus amintite, împreună cu toate drepturile aferente. Cesiunea de creanță a fost notificată debitorului cedat prin intermediul executorului judecătoresc C. B. M., astfel cum reiese din înscrisul depus la fila 58-59 din dosar, cesiunea fiind înregistrată în Arhiva Electronică de garanții reale mobiliare, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la filele 142-147 din dosar, susținerile contestatorului în sensul că cesiunea nu i-a fost notificată fiind neîntemeiate .
Întrucât debitorul nu a restituit împrumutul, societatea de recuperare, prin mandatar . CREANȚE C. SRL a solicitat declanșarea executării silite, astfel pentru contractul de credit și garanție nr. CIB-BR-_ /30.07.2008 și pentru contractul de ipotecă autentificat sub nr. 982/30.07.2008 la BNP N. C. D. din B. s-a solicitat executarea silită, executarea fiind încuviințată de Judecătoria B. prin Încheierea dată în ședința camerei de consiliul din data de 21.11.2011( f 60). Cererea de executare silită formează obiectul dosarului de executare silită nr. 931/2011 al B. Ț. C. O..
Pentru contractul de credit și garanție nr. CIB-BR-_ /01.08.2008 privind acordarea unei facilități de credit de către C. EUROPE BANK SA și actele adiționale succesive aferente acestuia, precum și pentru contractul de ipotecă autentificat sub nr. 991/01.08.2008 la BNP N. C. D. din B. a fost pornită executarea silită care face obiectul dosarului de executare nr. 932/2011 al B. Ț. C. O. ( f 8-cererea de executare silită ) .
Contestatorul a contestat întreaga procedură de executare motivat de faptul că nu i s-au comunicat actele de executare în Israel, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 387 și 388 din C. Pr. civ., nulitatea care operează cu titlu de sancțiune în această situație fiind una expresă, vătămarea fiind prezumată.
Analizând contestația la executare prin prisma motivelor invocate, instanța va respinge contestația ca neîntemeiată pentru următoarele:
Somația va cuprinde, printre altele și numele și domiciliul debitorului, sub sancțiunea nulității, astfel cum prevăd dispozițiile art. 391 din C. Pr. civ.
Domiciliul unei persoane constituie, alături de nume, un element de individualizare a persoanei față de alte persoane, prin localizarea juridică a acesteia, în raport cu locuința sa statornică principală, unde legea consideră că persoana este întotdeauna prezentă din punct de vedere juridic.
Domiciliul este un drept subiectiv dar și o obligație și atâta timp cât o persoană nu își constituie un alt domiciliu în condițiile stabilite de lege, se consideră că domiciliul său este neschimbat . Reședința reprezintă locul unde o persoană are locuința vremelnică, ca simplă stare de fapt, nu are importanța juridică a domiciliului, dar poate servi ca element de identificare, de individualizare a persoanei. Din punct de vedere a caracterelor juridice, reședința nu este obligatorie, nu este unică și nici statornică, fiind prin esența ei o locuință temporară .
Instanța reține că, în speță, dacă contestatorul nu ar fi avut domiciliul cunoscut se impunea citarea la reședință, însă domiciliul contestatorului este cunoscut, astfel cum reiese din adresa nr. 2214/20.04.2012 a SPCLEP și anume în B., .. 5.
Se poate observa că întreaga contestație se bazează, în principal, pe această apărare și anume faptul că toate actele de executare au fost comunicate la domiciliul contestatorului –debitor din B., deși el încunoștințase Banca despre reședința din Israel.
Este adevărat că C. EUROPE BANK SA a somat debitorul la reședința sa din Israel ( f 208,209) anterior declanșării executării silite, somațiile fiind datate din 08.09.2010 .
Deși creditorul susține că, la data de 29.09.2010, a notificat Banca că locuiește în Israel depunând ca dovadă adresa de la fila nr. 210. Din această adresă însă nu reiese că creditorul a adus la cunoștință în mod expres Băncii că are domiciliul în Israel, faptul indicării acestui fapt în preambulul adresei neputând avea acest efect în condițiile în care contestatorul avea legal domiciliul în România și nu putea avea două domicilii conform legii române. De altfel, din cuprinsul contestație la executare (f 4) reiese clar că, contestatorul are reședință în Israel și nu domiciliul cum încearcă să susțină în adresa de la fila 210, cu atât mai mult cu cât în finalul adresei se arată că „ în perioada imediat următoare „ nu se poate prezenta în România, aspect care nu exclude prezența sa, ulterioară, la domiciliul din țară .
Pe de altă parte, în toate cazurile în care formalitatea somației este prevăzută de lege, în speță de art. 497 din C. Pr. civ., nerespectarea acestor dispoziții atrage după sine anularea executării, această sancțiune fiind expres prevăzută de art. 391 din C. Pr. civ., care se aplică și în cazul de față( fiind în prezența unei executări silite indirecte ). Nulitatea care intervine în acest caz este relativă întrucât dispozițiile privitoare la încunoștințarea debitorului au fost statornicite în interesul acesteia . Ori, în lumina dispozițiilor art. 105 alin. 2 din C. Pr. civ. contestatorul de față nu a dovedit nicio vătămare având în vedere faptul că somațiile din dosarul execuțional nr. 931/2011 i-au fost comunicate la data de 05.12.2011( f 140-141 f. 174-176) și înscrise în cărțile funciare și tot la data de 05.12.2011 și cele din dosarul execuțional nr. 932/2011 ( f 197) .
Din cererea depusă la fila 67 reiese că contestatorul prin avocat a solicitat copierea dosarelor execuțional în data de 30.11.2011, iar contestația la executare a fost introdusă la data de 20.12.2011, adică în termen legal de 15 zile de la primirea somației, neexistând astfel dovada vreunui prejudiciu pentru o pretinsă comunicare nelegală a actelor de executare și nici nu a dovedit (de altfel, nici nu a susținut) că ar fi achitat creditele înainte de declanșarea executării silite .
În ceea ce privește faptul că executorul a vizionat anterior imobilele, acesta nu poate atrage nulitatea executării în condițiile în care suntem în prezența unei executări silite imobiliare indirecte, iar conform art. 496 alin. 1 și art. 497 alin. 1 din C. Pr. civ. era obligatorie identificarea imobilului și întocmirea procesului verbal de situație și apoi emiterea somației prevăzute de art. 497 alin.1 din C. Pr. civ.
Referitor la onorariul executorului, conform art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000 potrivit „ pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6300 lei plus un procent de până la 1% din suma ce depășește_ lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Față de aceste dispoziții legale onorariul executorului judecătoresc este legal stabilit.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța a reținut că actele de executare întocmite în dosarele execuționale nr. 931/2011, 932/2011 îndeplinesc condițiile impuse de dispozițiile Codului de Procedură Civilă mai sus arătate, neexistând motiv de nulitate sau anulare a acestora, motiv pentru care în baza art. 402 din C. pr. Civ., astfel că a respins contestație la executare ca fiind neîntemeiată.
Pe cale de consecință, ca urmare a menținerii actelor de executare silită pornită împotriva debitorului a fost respinsă și cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată, cerere subsidiară celei de anulare a actelor de executare.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea intimatei la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a dovedit efectuarea unor cheltuieli prin depunerea dovezilor privind achitarea onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței, precum și admiterea contestației la executare formulată.
S-a arătat că hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.9 C.pr.civ., aplicând greșit legea.
Astfel, mențiunea din cartea de identitate privind domiciliul unei persoane nu are efecte constitutive, ci un caracter de evidență a persoanei respective, astfel că dovada unui domiciliu din altă localitate decât cea din act poate fi făcută cu orice mijloc de probă. De asemenea, reședința este cea care interesează în materie procesuală, deci și în speța de față, iar dovada acesteia se poate face prin orice mijloc de probă.
Atâta vreme cât a procedat la încunoștințarea băncii încă din cursul anului 2009 cu privire la faptul că nu mai locuiește în România, alegându-și un domiciliu de corespondență la adresa de reședință din Israel, acolo unde creditoarea i-a și comunicat actele după ce a fost notificată privind schimbarea adresei, prezumția instanței că putea fi găsit la domiciliul din România este greșită.
În consecință, indicarea greșită a adresei sale de corespondență pe actele de executare echivalează cu lipsa domiciliului, cu consecința nulității actului de executare astfel încheiat, conform art.387 și art.388 C.pr.civ. Instanța de fond a apreciat greșit cu privire la caracterul nulității, întrucât în acest caz nulitatea este expresă, astfel că nu se impune dovedirea condiției vătămării, aceasta fiind prezumată potrivit art.105 al.2 C.pr.civ.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ., art.3041C.pr.civ.
În faza recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la probele administrate în cauză, Tribunalul constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins.
Astfel, instanța de fond a interpretat corect înscrisul depus la fila 210 din dosarul de fond prin care recurentul contestator susține că a încunoștințat creditoarea despre schimbarea adresei sale. P. acest act în care se indică domiciliul debitorului ca fiind în Israel, acesta solicită prelungirea contractelor de credit cu încă un an, sens în care solicită demararea procedurii de întocmire a documentelor prin care să se consemneze acest lucru. Se mai arată că nu se află pe teritoriul României, iar în perioada imediat următoare, respectiv după data de 29.09.2010 când acest act a fost expediat prin fax, îi este imposibil să fie prezent în România.
Acest act este emis anterior cesiunii creanțelor existente împotriva sa către creditoarea din prezenta cauză, și anterior declanșării executării silite.
Din analiza actului rezultă că acesta nu reprezintă o notificare privind alegerea unei alte adrese decât cea de domiciliu, ci, în vederea comunicării actului adițional în privința căruia solicită încheierea, se menționează că în perioada următoare nu poate fi prezent la domiciliul din România. Nu este exclusă însă această adresă ca fiind cea corectă în relația sa de comunicare cu banca.
De asemenea, chiar dacă somația la care contestatorul a răspuns prin adresa menționată anterior este comunicată la adresa sa din Israel, nu s-a probat de către contestator prin alte înscrisuri anterioare că a optat pentru comunicare la adresa din Israel. În absența acestor dovezi, comunicarea unei somații de plată de către bancă, anterioare cesiunii de creanță la adresa din Israel, nu dovedește alegerea adresei de comunicare în Israel, în condițiile în care în răspunsul la această somație se menționează că în perioada imediat următoare nu se poate afla în România, nefiind exclusă deci această adresă a domiciliului.
Era în sarcina contestatorului să probeze că printr-un act expres în acest sens a ales în relația cu banca să i se comunice toate actele la adresa reședinței sale din Israel.
Chiar dacă recurentul contestator a probat că are reședința în Israel, interesează în cauză alegerea în relația cu banca a acestei adrese ca fiind cea de comunicare a actelor. Față de considerentele expuse anterior, privind nedovedirea acestor aspecte, instanța nu poate reține acest motiv de recurs ca întemeiat.
De asemenea, în privința motivului de recurs privind caracterul nulității actului de executare, în speță somația, act de executare în care s-a menționat greșit domiciliul, echivalând astfel cu lipsa domiciliului, tribunalul reține că acesta nu este întemeiat. Instanța de fond a analizat aceste aspecte în mod subsidiar, doar în situația în care nu se vor reține aspectele privind legalitatea întocmirii actului atacat.
Așa cum s-a arătat anterior, indicarea domiciliului din România ca adresă a debitorului în somația emisă, este corectă, atâta timp cât acesta nu a probat că și-a ales adresa unde să-i fie comunicate actele la reședința sa din Israel. În consecință, față de întocmirea legală a somației atacate, nu poate interveni sancțiunea prevăzută expres de art.3881 al.2 C.pr.civ. raportat la art.3881 al.1 pct.5 și art.387 al.1 pct.3 C.pr.civ., respectiv nulitatea actului de executare.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor menționate anterior și a prevederilor art.312 al.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul formulat și va menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul contestator Z. M. împotriva sentinței civile nr.5820/24.04.2012 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2012.
Președinte, M. I. I. | Judecător, C. F. | Judecător, M. B. |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. MB/07.02.2013
Tehnored. CN/13.02.2013
Jud. fond L. S.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 68/2013. Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Sentința nr. 269/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
