Legea 10/2001. Sentința nr. 269/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 269/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-11-2012 în dosarul nr. 269/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 269/D
Ședința publică din data de 02 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorii S. E. T. și S. G. S. în contradictoriu cu intimata P. Orașului Stațiune P..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2012, când părțile au lipsit, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 19.10.2012, iar apoi, din același motive, pentru termenul din 26.10.2012 și, respectiv, pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
P. contestația înregistrată sub nr._, la data de 26.07.2011, contestatorii S. E. T. și S. G. S. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata P. Orașului Stațiune P. ca în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să anuleze dispoziția nr. 180/10.06.2011, prin care intimata a respins notificarea pe care au formulat-o pentru restituirea în natură a imobilului cu destinația de teren în suprafață de 1080 mp., situat în Orașul P., .. 13, județul B., să o oblige pe intimată să le restituie în natură acest imobil, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea contestației pe care au promovat-o contestatorii au arătat că imobilul identificat în petitele contestației a constituit obiectul dreptului de proprietate al părinților lor, S. E. și S. M., fiind preluat în mod abuziv în proprietatea statului prin sentința civilă nr. 4924/30 mai 1960 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului Stalin, conform prevederilor Decretului nr.111/1951.
În calitate de succesori în drepturi ai proprietarilor inițiali ai imobilului, au urmat procedura instituită de Legea nr. 10/2001, sens în care au înregistrat pe rolul intimatei notificarea nr. 243/2002.
Cu toate că au depus la dosarul constituit pe rolul intimatei toate înscrisurile doveditoare ale notificării, încă din data de 07.03.2003, aceasta a refuzat să își îndeplinească obligațiile instituite de prevederile cuprinse în art. 25 alin. 1 din lege, astfel că au fost nevoiți să se adreseze instanțelor judecătorești cu solicitarea de a obliga partea intimată la îndeplinirea acestei obligații, cererea astfel formulată fiind admisă în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 174/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul B..
Chiar și după pronunțarea acestei sentințe, intimata a refuzat să procedeze la soluționarea notificării, astfel că au fost nevoiți să demareze procedura executării silite, în cadrul căreia partea menționată a emis dispoziția contestată în cadrul prezentului proces.
În continuarea motivării contestației, contestatorii au susținut că dispoziția pe care intimata a emis-o este nelegală, întrucât nesocotește prevederile cuprinse în art. 6 alin. 1 din legea nr. 10/2001, precum și pe cele din art. 6.1 lit.c din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, în conformitate cu care, destinația imobilului ce trebuie luată în considerare la soluționarea notificării este cea existentă la data formulării cererii de restituire, schimbarea destinației imobilului ulterior acestei date neputând produce efecte juridice.
În cauza de față la data la care statul a preluat bunul imobil în litigiu, precum și la data la care a fost formulată notificarea, acest imobil avea destinația de loc de casă, iar nu destinația reținută în dispoziție, anume aceea de teren forestier, astfel că el se impune a le fi restituit în conformitate cu prevederile cuprinse în Legea nr. 10/2001.
În drept, contestatorii au fundamentat contestația pe care au promovat-o pe dispozițiile cuprinse în următoarele texte de lege: art 1, 2 alin. 1, alin.e, 3,4,6,8,9,22,23,26 alin.3 din Legea nr.10/2001 și pe Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Întrucât intimata nu s-a conformat prevederilor cuprinse în art. 114 indice 1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 103 alin. 1 din actul normativ menționat, a decăzut această parte din dreptul de a formula întâmpinare, prin Încheierea termenului de judecată din data de 17.10.2011.
P. nota de ședință depusă la dosarul cauzei de către partea intimată pentru termenul de judecată din data de 14.11.2011, aceasta a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale de folosință, excepție pe care instanța a respins-o prin Încheierea termenului de judecată menționat, pentru considerentele de fapt și de drept expuse în cuprinsul acesteia.
În cauză, au fost administrate, la cererea părții contestatoare și în condițiile stipulate de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică judiciară.
Analizând contestația supusă judecății în raport cu motivele invocate în susținerea ei, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 4924/30 mai 1960 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului Stalin, s-a dispus trecerea în patrimoniul statului a imobilului situat în Orașul P. ..13, înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top._/6, ce a constituit obiectul dreptului de proprietate al numiților S. E. și S. M., în conformitate cu prevederile Decretului nr. 111/1951.
P. Certificatul de Moștenitor nr. 291/1968, emis de fostul notariat de Stat al Raionului 6 București, s-a stabilit că au calitatea de succesori în drepturi ai proprietarilor inițiali ai imobilului mai sus menționat, contestatorii din prezenta cauză, în calitate de fii.
În calitate de succesori în drepturi ai proprietarilor inițiali ai imobilului situat în Orașul P. ..13, înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top._/6, părțile menționate au urmat procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, sens în care au înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 05.04.2011, pe rolul intimatei, o notificare, prin care au solicitat a le fi restituit în natură imobilul mai sus identificat.
Întrucât intimata nu a procedat la soluționarea acestei notifică în termenul instituit de lege, contestatorii s-au adresat instanței de judecată cu o cerere prin care au solicitat a fi obligată partea intimată la executarea obligației ce îi revine potrivit prevederilor cuprinse în art. 25 alin. 1 din legea nr. 10/2001. P. sentința civilă nr.174/9 iunie 2009 a Tribunalului B., devenită irevocabilă, cererea astfel formulată a fost admisă, cu consecința obligării intimatei la emiterea unei dispoziții prin care să soluționeze notificarea pe care contestatorii au promovat-o în conformitate cu prevederile legii nr. 10/2001.
Intimata a procedat la executarea obligației astfel stabilită numai după ce contestatorii au demarat procedura executării silite, emițând, prin reprezentantul său legal, dispoziția nr. 180/10.06.2011, prin care a respins notificarea, cu mențiunea că imobilul ce constituie obiectul material al acesteia nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, ci sub incidența legilor fondului funciar, întrucât face parte din fondul forestier, astfel că a trimis această notificare spre competentă soluționare comisiei de aplicare a acestor legi.
În raport de cele reținute prin dispoziția atacată, instanța a dispus efectuarea unei adrese către Regia Națională a Pădurilor, cu solicitarea de a preciza dacă imobilul în litigiu face parte in fondul forestier, iar, în cazul unui răspuns afirmativ, cu solicitarea de a comunica instanței înscrisurile ce au stat la baza includerii acestui imobil în fondul forestier.
P. răspunsul formulat la adresa expediată de către instanța de judecată, instituția menționată a arătat că nu poate furniza instanței datele solicitate, întrucât nu deține hărți cadastrale, astfel că o identificare a apartenenței imobilului la fondul forestier poate fi realizată numai pe baza unui raport de expertiză.
Pentru stabilirea regimului juridic al imobilului în litigiu, atât la data preluării lui de către stat, cât și la data formulării cererii de restituire, precum și în prezent, instanța a dispus ca, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 129 alin. 5 din codul de procedură civilă, în cauză să fie administrată proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie, sens în care a fost desemnat în calitate de expert d-nul L. B. M..
P. raportul de expertiză pe care l-a întocmit, expertul a concluzionat că bunul imobil în litigiu, ale cărui date de identificare sunt cele mai sus arătate, a avut la data trecerii lui în proprietatea statului destinația de fâneață, loc de casă, fiind situat în intravilanul Orașului P., această destinație nu a fost modificată până la data formulării notificării de către părțile contestatoare și că, de altfel, și în prezent, acest imobil figurează în evidențele de carte funciară cu această destinație.
De asemenea, prin lucrare de expertiză se arată că, în raport de măsurătorile efectuate și de suprapunerile realizate, s-a constatat că, în fapt, în prezent, acest imobil are destinația de pădure, el făcând parte din fondul forestier.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 6 alin.1 din Legea nr. 10/2001, prin imobile, în sensul acestei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.
De asemenea, art. 6.1lit.c din Normele Metodologice de aplicare a legii menționate statuează:,, în cursul procedurii administrative de soluționare a notificărilor nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanță juridică calificările Legii nr. 213/1998. cu modificările și completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia. Pentru aceste considerente, deținătorul imobilului care, la data soluționării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică are competența de a dispune restituirea bunului în natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare”.
Față de prevederile legale precitate, instanța observă că, regimul juridic aplicabile bunului imobil în litigiu trebuie să se facă prin luarea în considerare a destinației pe care acesta a avut-o la data formulării cererii de restituirii, or, la data menționată, acest bun nu avea o altă destinație decât cea rezultată din evidențele de carte funciară. Schimbarea regimului juridic al bunului după data promovării notificării nu poate fi luată în considerare și poate fi opusă contestatorilor
De altfel, sub aspectul analizat, este de menționat că partea intimată nu a fost în măsură să producă probe de natră să combată susținerea pe care părțile contestatoare au formulat-o în sensul că la data promovării notificării bunul imobil din litigiu nu făcea parte din fondul forestier, această parte nesusținând prin niciun mijloc de probă cele stabilite prin dispoziția pe care a emis-o, nefiind în măsură să indice data la care acestui bun i-a fost schimbată destinația și actul juridic în temeiul căruia această operațiune juridică a fost realizată.
Așa fiind, instanța reține că bunul imobil în litigiu face parte din categoria imobilelor a căror situație juridică este reglementată de Legea nr. 10/2001, contestatorii fiind îndreptățiți să obțină restituirea acestuia în conformitate cu prevederile acestui act normativ.
În acest sens, instanța observă că în speță nu a fost făcută dovada existenței unuia dintre cazurile reglementate de Legea nr. 10/2001 care să fie de natură a face inaplicabil principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența acestei legi, principiu consacrat de prevederile cuprinse în art. 1, art. 7 și art.9, astfel că măsura reparatorie de care aceste părți pot beneficia este aceea a restituirii în natură a imobilului.
De asemenea, sub acest aspect, tribunalul constată că, potrivit mențiunilor cuprinse în pașapoartele emise pe numele părților contestatoare, acestea nu au calitatea de cetățeni români, astfel că restituirea în natură nu poate opera decât în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. II alin. (1) din OUG nr. 184/2002,, respectiv prin instituirea în favoarea acestora a unui drept de folosință special.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele ce preced, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001 coroborat cu prevederile legale menționate, va admite contestația suspusă judecății și va dispune potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că singura sumă de bani cu privire la care contestatorii au făcut dovada că au avansat-o în cadrul prezentului litigiu ea cea care reprezintă onorariul provizoriu achitat expertului desemnat în cauză, care este în cuantum de 600 de lei, astfel că, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 274 din Codul de procedură civilă, ei sunt îndreptății să recupereze această sumă de la partea intimată, în calitatea acesteia de parte care a căzut în pretenții.
Părțile contestatoare nu au făcut dovada achitării diferenței de onorariu cuvenit expertului desemnat în cauză pentru munca prestată, astfel că, tribunalul, va obliga părțile menționate să achite expertului suma ce i se cuvine acestuia cu titlul arătat.
Această dispoziție se impune, întrucât, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 274 din Codul de procedură civilă, contestatorii pot recupera de la partea intimată pe temeiul acestui text de lege numai acele cheltuieli pentru care pot prezenta dovezi că le-au avansat până la momentul închiderii dezbaterilor, or suma de bani mai sus indicată nu face parte din aceste categorii de cheltuieli.
În aceste condiții, părțile contestatoare vor trebui să achite suma de bani datorată cu titlul menționat, putând ca, după executarea acestei obligații, să se îndrepte împotriva intimatei pentru recuperarea ei, pe temeiul unei acțiuni în răspundere civilă delictuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de contestatorii S. E. T. și S. G. S., ambii cu domiciliul ale la sediul reprezentantului lor convențional, avocat P. A. Caludia, situat în Municipiul București, sector 3, ..5, ., . cu intimata P. Orașului Stațiune P., cu sediul în P., B- dul M. S. nr.127, județul B., și în consecință:
Anulează dispoziția nr. 180/10.06.2011, ce a fost emisă de către intimată.
Obligă intimata să emită o nouă dispoziție, prin care să restituie în natură contestatorilor imobilul cu destinația de teren în suprafață de 1080 mp, situat în Orașul P., .. 13, județul B., sub forma instituirii în favoarea acestora a unui drept special de folosință.
Obligă contestatorii să achite în contul Biroului Local de Expertize B. suma de 1900 lei, cu titlu de diferență onorariu cuvenit expertului Liurca M. B..
Obligă intimata să plătească contestatorilor suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu provizoriu expert.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 2.11.2012.
Președinte, L. S. | ||
Grefier, D. Litescu P. |
Red.L.S. 08.12.2012
Tehnored.D.L.P. 17.12.2012 – 5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1619/2012. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 267/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
