Legea 10/2001. Sentința nr. 267/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 267/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-11-2012 în dosarul nr. 267/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 267/D
Ședința publică din data de 02 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de contestator G. K. J. K., în contradictoriu cu intimata U. T. B., prin reprezentant legal I. V., având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2012, când contestatorii, prin reprezentant, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, iar instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19.10.2012, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru termenul din 26.10.2012 și, respectiv, pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
P. contestația înregistrată sub nr._, la data de 1.06.2007, contestatorul Granzert K. J. K. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata U. T. din B., ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să anuleze în pare decizia nr. 11/03.01.2007, ce a fost emisă de către intimată, respectiv prevederile cuprinse în art. 2 și în art. 3 din această decizie, să oblige intimata să îi restituie în natură suprafața de 166,73mp. din imobilul înscris sub nr. top. 300/2 în cartea funciară nr. 25.797, respectiv suprafața de 87,66 din acest imobil, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea contestației pe care a promovat-o, contestatorul a arătat că are calitatea de persoană îndreptățită, potrivit Legii nr.10/2001, la restituirea imobilului situat în B., .> Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din actul normativ menționat, imobilele preluate în mod abuziv se restituie, de regulă, în natură.
Suprafețele de teren indicate în petitele contestației, în privința cărora, prin decizia atacată, s-a propus a-i fi acordate măsuri reparatorii în echivalent, îndeplinesc cerințele instituite de art. 10 din Legea nr. 10/2001 pentru a-i fi restituite în natură, întrucât acestea sunt,, libere’’, în sensul legii, nefiind afectate de construcții.
Apoi, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 16 alin. 1 din Legea nr.10/2001, chiar dacă ar fi reținută susținerea pe care intima a formulat-o în sensul că aceste suprafețe sunt ocupate și folosite în fapt de U. T., măsura reparatorie a restituirii în natură trebuie să opereze.
În ceea ce privește terenul indicata în art. 3 al deciziei, trebuie precizat că acesta nu este ocupat de un drum public, iar intimata are calitatea de unitate deținătoare a acestuia, fiind, prin urmare, obligată la restituire.
Contestatorul a fundamentat în drept contestația pe care a promovat-o pe Legea nr.10/2001 ale cărei dispoziții le-a invocat în mod generic.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a prezentei contestații, arătând în susținerea poziției sale procesuale că decizia atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor legii nr. 10/2001, contestatorului fiindu –i restituită în natură suprafața din imobilul notificat, care se află în patrimoniul Universității T. și este liberă de construcții și detalii de sistematizare, pentru restul suprafeței fiind efectuată propunere de restituire în echivalent.
În cauză a fost administrată, la cererea părților și în condițiile stipulate de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie.
Analizând contestația suspusă judecății în raport cu motivele invocate în susținerea ei, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Urmând procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, contestatorul a înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 08.09.2001, pe rolul ., o notificare, prin care a solicitat a-i fi restituită în natură parte din imobilul situat în Municipiul B., ., înscris în cartea funciară nr. 724 B., sub numerele topografice 297,298,299, 300/2 și 300/3, ce nu a fost înstrăinată în conformitate cu prevederile legii nr. 112/1995, iar pentru partea din acest imobil ce a fost înstrăinată în condițiile actului normativ menționat, să îi fie acordate măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.
P. decizia nr. 390/11.01.2005, unitatea pe rolul căreia a fost înregistrată notificarea, a stabilit, printre altele, că nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilelor înscrise inițial în cartea funciară nr. 724 B., sub nr. top. 300/2 și 300/3/1 și trecute ulterior în cartea funciară nr._ B., astfel că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 a trimis notificarea pe care partea contestatoare a promovat-o cu privire la aceste imobile Primăriei Municipiului B., în vederea identificării unității deținătoare a acestora.
În urma acestei dispoziții, notificarea pe care contestatorul a formulat-o pentru imobilele mai sus identificate a fost înaintată intimatei U. T. spre competentă soluționare, care prin decizia nr. 11/03.01.2007, a dispus, prin art.1, ca părții contestatoare să îi fie restituită în natură suprafața de 60 mp. din imobilul cu destinația de teren, situat în Municipiul B., ., înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 300/3/1.
În art. 2 al deciziei se prevede că emitentul acesteia înțelege să facă propunere de restituire în echivalent pentru suprafața de teren care este ocupată și folosită de U. T. din B., respectiv pentru suprafața de 166,73 mp., înscrisă sub nr. top. 300/2, în cartea funciară nr._ B..
În art. 3 al deciziei se prevede că, în privința suprafeței de 87,66 mp, din imobilul înscris sub nr. top. 300/2, în cartea funciară nr._ B., ce nu se află în administrarea Universității T., notificarea se trimite spre competentă soluționare Municipiului B., întrucât suprafața de teren menționată este aferentă străzii Memorandului.
Așa cum am arătat, prin contestația pe care a promovat-o, contestatorul a criticat cele reținute și dispuse de către partea intimată prin art. 2 și prin art. 3 ale deciziei pe care aceasta a emis-o, motivat de faptul că situația juridică a suprafeței de teren menționată în cuprinsul acestor articole a fost în mod greși determinată de către emitentul deciziei.
În vederea stabilirii situației juridice a suprafeței de teren în litigiu, în cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie. Pentru realizarea lucrării de expertiză, a fost desemnat, inițial, în calitate de expert, d-nul F. G., iar, ca urmare a refuzului nejustificat al acestuia de a se conforma dispozițiilor instanței, în cauză a fost numit în calitatea menționată d-nul G. A..
P. raportul de expertiză pe care l-a întocmit, expertul menționat a concluzionat că imobilul înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 300/2/1 este situat în Municipiul B., ., la data efectuării expertizei, acesta făcea parte din domeniul public, fiind spațiu verde, mărginit de alei betonate.
P. Încheierea ședinței publice din data de 01.01.2010, tribunalul a admis, pentru considerentele expuse în această încheiere, obiecțiunile pe care ambele părți le-au formulat cu privire la concluziile acestui raport de expertiză, iar, ca urmare a refuzului expertului G. A. de a răspunde obiecțiunilor pe care instanța le-a încuviințat, a dispus ca în prezenta cauză să fie realizat un nou raport de expertiză, prin care să se răspundă obiectivelor stabilite de instanța de judecată, sens în care a fost numit în calitate de expert d-nul L. B. M..
P. raportul de expertiză pe care l-a efectuat, expertul menționat a arătat că imobilul în litigiu este situat în Municipiul, . identifică cu numărul topografic 300/2, înscris în cartea funciară nr._ B., provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare_ B..
Identificarea imobilului cu numerele topografice 300/2/1 și 300/2/2 s-a efectuat prin expertiza extrajudiciară de dezlipire nr. 60/2006, ce a fost întocmită de inginer expert O. C., care însă nu a fost înscrisă în evidențele de carte funciară, astfel că, în realitate, cele două numere topografice constituie un singur imobil, cel care are numărul topografic 300/2 și care este înscris în cartea funciară nr._ B., provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare_ B..
Potrivit evidențelor de carte funciară, acest imobil constituie obiectul dreptului de proprietate al Statului Român, asupra acestuia Institutul Politehnic din B. deținând un drept de administrare.
În urma măsurătorilor, s-a constata că pe acest imobil sunt amplasate mai multe cămine de vizitare pentru rețelele de utilități, precum și un drum public.
P. Încheierea ședinței publice din data de 18 mai 2011, tribunalul, pentru motivele de fapt și de drept expuse în cuprinsul acesteia, a admis obiecțiunile pe care contestatorul le-a formulat cu privire la concluziile acestui raport de expertiză, sens în care, expertul desemnat în cauză a întocmit o completare a acestuia, prin care a arătat că, din măsurătorile topografice, a rezultat că imobilul cu destinația de teren în litigiu este afectat în proporție de 91,17% de utilități publice și că el face parte din domeniul public al Municipiului B., conform HGR nr. 972/2002, anexa 2, poziția 723.
P. Încheierea ședinței publice din data de 12.10.2012, instanța, pentru considerentele expuse în această încheiere, a respins obiecțiunile pe care părțile prezentului litigiu le-au formulat cu privire la concluziile completării raportului de expertiză.
Potrivit evidențelor de carte funciară, imobilul în litigiu a constituit obiectul dreptului de proprietate al contestatorului, acest imobil fiind trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere în anul 1962.
Așa fiind, tribunalul observă că acestuia îi sunt aplicabile prevederile cuprinse în art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care stipulează:,, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent(…)”
În raport de starea de fapt mai sus expusă, instanța constată că partea intimată a aplicat în mod corect prevederile legale precitate, cu privire la suprafața de teren ce se află în patrimoniul său, restituind în natură contestatorului suprafața de teren ce nu este afectată de detalii de sistematizare și propunând ca acestuia să îi fie acordate măsuri reparatori în echivalent pentru diferența de suprafață pentru care restituirea în natură nu poate opera.
De asemenea, în mod corect partea intimată a stabilit că nu are competența să soluționeze notificarea pe care contestatorul a formulat-o cu privire la suprafața de teren ce se constituie într-o parte a străzii Memorandului din Municipiul B., competența de soluționare a acesteia aparținând celui care are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra acestui imobil.
În acest sens sunt semnificative prevederile cuprinse în cap. 2 din Normele Metodologice de Aplicare Unitară a Legii nr. 10/2001 unde se face distincție între unitatea deținătoare a imobilului pentru care a fost urmată procedura specială instituită de acest act normativ și entitatea învestită cu soluționarea notificării .
Astfel, actul normativ menționată definește unitatea deținătoare ca fiind fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii, iar entitatea învestită cu soluționarea notificării ca fiind, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său .
Imobilul cu destinația de teren în litigiu face parte din domeniul public al unității administrativ – teritoriale care este Municipiul B., în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 213/1998, astfel că acestuia îi revine competența de a se pronunța asupra notificării pe care partea contestatoare a promovat-o cu privire la imobilul mai sus identificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul G. J. K., cu domiciliul ale la sediul reprezentantului să convențional, avocat C. P., situat în Municipiul B., ., ., în contradictoriu cu intimata U. T. B., cu sediul în Municipiul B., B- dul Eroilor nr. 29, reprezentată legal de rector, reprezentată convențional de consilier juridic L. M..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 2.11.2012.
Președinte, L. S. | ||
Grefier, D. Litescu P. |
Red.L.S 08.12.2012
Tehnored.D.L.P. 17.12.2012 – 4 ex.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 269/2012. Tribunalul BRAŞOV | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... → |
|---|
