Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 1480/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1480/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-11-2012 în dosarul nr. 1480/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1480/R
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. S. – judecător
Judecător – P. M.
Judecător – A. B.
Grefier – C. M. A.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor în anulare formulate de contestatorul M. G., în contradictoriu cu intimații O. DE C. ȘI P. IMOBILIARĂ, B. D. & C., P. R. L., împotriva deciziilor civile numărul 369/22.03.2012 și 586/03.05.2012 pronunțate de Tribunalul B. în dosarul nr._/62/2011 și dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 noiembrie 2012, când partea contestatoare a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea, pentru data de 22 noiembrie 2012, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.06.2012 sub nr._, contestatorul M. G. în contradictoriu cu intimații O.C.P.I. B. și B.E.J. D. & Corșate a solicitat anularea deciziei civile nr. 369/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._/62/2011.
În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că instanța de recurs a încălcat normele de drept procesual prevăzute de art. 281 ind. 2 alin. 1 Cod procedură civilă, 281 ind. 2, 166, 129 alin. 6 și 304 pct. 5 Cod procedură civilă, precum și normele de drept material aplicabile în materia cărții funciare, respectiv art. 67 alin 1 și 73 alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul Directorului A.N.C.P.I. nr. 633/2006.
Susține că este împiedicat de justiție să obțină de la U.A.T. Râșnov certificatul de urbanism necesar alimentării cu energie electrică a organizării de șantier pentru viitoarele construcții pe care dorește să le edifice pe terenul proprietatea sa dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 480/2007.
Contestatorul susține că Tribunalul B. și Judecătoria B. au omis să se pronunțe asupra a două cereri și anume: cererea de lămurire a neconcordanțelor dintre constatarea executorului privind neîndeplinirea obligațiilor debitorului și solicitarea încasării onorariului și cererea de control a netemeiniciei procesului verbal din 03.08.2010.
Totodată arată că a rămas nesoluționată cererea de examinare a petitului I e), prin care a solicitat anularea conexării „conex cu_” întrucât nu există o cerere de intabulare semnată de cumpărătorul M. C. G., conexată la actul de vânzare-cumpărare nr. 480/2007.
Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2812 și art. 2813 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 14.11.2012, Tribunalul a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea la contestația în anulare ce face obiectul prezentului dosar a contestației în anulare formulată de același contestator în dosarul civil nr._ .
În acest din urmă dosar, contestatorul M. G., în contradictoriu cu intimații S.C.P.E.J. „D. & Corșate” și O.C.P.I. B. a solicitat anularea deciziei civile nr. 586/3.05.2012 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul civil nr._/197/2010, motivat de faptul că a fost dată cu nerespectarea competenței de ordine publică, fiind pronunțată prematur, înainte de terminarea procedurii completării hotărârii judecătorești prin parcurgerea căii extraordinare de atac a contestației în anulare a deciziei civile nr. 369/22.03.2012.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că până la formularea acesteia nu a fost soluționată cererea de completare a hotărârii judecătorești ce face obiectul dosarului civil nr._/62/2011 al Tribunalului B., rămânând nesoluționate trei dintre cererile cu care contestatorul a înțeles să investească instanța.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 și 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinări.
Analizând cererile deduse judecății raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, Tribunalul a reținut următoarele:
P. decizia civilă nr. 369/R/22.03.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._/62/2011 a fost respins recursul declarat de recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr._/2011 a Judecătoriei B., care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
P. sentința civilă 8269/2011 a Judecătoriei B. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâții O.C.P.I. B. și B.E.J. „D. & Corșate”.
Cererea de completare formulată de reclamant vizează sentința civilă 8269/2011 a Judecătoriei B. în ansamblul său, cu precădere considerentele sentinței, probele administrate și procedura urmată de instanța de fond.
Conform prevederilor art. 281 ind. 2 alin.1 cod procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Eventuala omisiune a instanței de a analiza unele o parte din motivele invocate de reclamant în susținerea cererii sale, interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și administrarea defectuoasă a probelor nu se încadrează în dispozițiile legale mai sus evocate.
Criticile formulate împotriva sentinței civile 8269/2011 a Judecătoriei B., cu privire la temeinicia sa, nu pot fi invocate pe calea completării hotărârii, ci prin exercitarea căii de atac împotriva sentinței, însă reclamantul nu a înțeles să uzeze de acest drept.
P. sentința nr. 8269/2011 au fost respinse cererile formulate de reclamant, neexistând situația de minus petita.
Instanța de fond a reținut corect limitele în care își găsește aplicarea prevederile art. 281 ind. 2 cod procedură civilă și a apreciat că cererea de completare formulată de reclamant nu se circumscrie acestui text de lege.
P. sentința civilă nr._/2001 nu au fost încălcate prevederile art. 281 ind. 2 alin.3 cod procedură civilă deoarece prin sentința civilă 8269/2011 a fost respinsă cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu executorul judecătoresc, iar alin. 3 se referă la cererile martorilor, experților, interpreților, traducătorilor, apărătorilor formulate în legătură cu drepturile lor.
Cererea de completare nu a fost formulată de nici una din persoanele mai sus enumerate, ci de către reclamant.
Sentința criticată nu duce la anularea obligațiilor stabilite în sarcina debitorului O.C.P.I. B. prin sentința titlu executoriu și nu aduce atingere fondului titlului executoriu reprezenta de sentința 445/2009.
Instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosar de reclamant deoarece a apreciat, în mod corect, că solicitările reclamantului nu pot fi analizate pe calea cererii de completare a hotărârii, ci prin exercitarea căii de atac.
De altfel, prin cererea de completare, reclamantul nu a solicitat administrarea de probe.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a reținut că recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile_/2011 a Judecătoriei B. nu este întemeiat și în temeiul art. 312 cod procedură civilă l-a respins.
P. decizia civilă nr. 586/R/03.05.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._/197/2010 a fost respins recursul declarat de recurentul petent M. G. împotriva sentinței civile nr. 8269/29.06.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._/197/2010, care a fost menținută.
La adoptarea acestei soluții, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În legătură cu primul motiv de recurs, referitor la faptul că instanța de judecată, deși intimatul nu s-a înfățișat niciodată în instanță și nici nu și-a susținut cu probe refuzul de executare a pronunțat soluția discriminatoriu, intimatul refuzând să-și exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar conform art. 67 din C.pr.civ, acesta nu au putut fi reținute de către Tribunal, deoarece nu au fost întrunite elementele constitutive ale art. 2 alin. 1 din OG 137/2000, deoarece, pentru a exista discriminare, deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie sa aibă la baza unul din criteriile prevăzute, trebuie sa se refere la persoane aflate in situații comparabile si care sunt tratate diferit. Reclamantul a afirmat tratamentul discriminatoriu față de executorul judecătoresc chemat în judecată, care, deși citat, nu s-a prezentat niciodată în cauză și nu și-a susținut cu probe refuzul de executare și cu toate acestea, instanța de judecată nu a constatat acest refuz, însă, potrivit prevederilor art. 1169 C.civ., în procesul civil, reclamantul avea obligația de a dovedi refuzul de executare, sarcina probei nefiind răsturnată.
Alt motiv de critică a sentinței civile atacate s-a referit la faptul că instanța de fond a deturnat calitățile părților în proces prin aceea că a precizat alte calități ale acestora și nu a reluat calitățile indicate de către recurent, reținând că recurentul are calitate de reclamant și nu de creditor cum acesta a invocat, OCPI B. – pârât și nu debitor, și nu a respectat prevederile art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, întrucât nu a cerut intimatei SCPEJ D. & Corșate explicații și probe în legătură cu temeinicia actului juridic PV/03.08.2010, emis unilateral fără acceptul creditorului, în consecință, instanța de executare nu a aflat adevărul pe baza faptelor creditorului și debitorului.
În procesul civil poartă denumirea de parte persoanele care au un litigiu cu privire la un drept civil, dedus în fața instanței și asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii judecătorești.
În raportul juridic civil litigios ce constituie chiar obiectul procesului civil, sunt implicate două subiecte: subiectul activ, respectiv titularul dreptului civil care formează conținutul raportului juridic civil și care pretinde că acel drept civil material i-a fost încălcat sau contestat de către cel căruia îi incumbă obligația civilă corelativă și care este subiectul pasiv.
Sediul materiei pentru a defini noțiunea de parte îl reprezintă codul de procedură civilă în art. 41 alin.1, care definește partea ca fiind aceea persoană care are folosința drepturilor civile, iar din prima teză a art. 42 Codul de procedură civilă rezultă printr-un raționament per a contrario că numai persoana care are exercițiul drepturilor sale poate sta ca parte în procesul civil, personal, fără a fi reprezentate, asistate ori autorizate.
Totuși, Codul de procedură civilă nu definește cele două noțiuni, reclamant și pârât, chestiune ce a fost complinită în doctrină astfel: reclamant este persoana care se adresează instanței judecătorești, cerând apărarea unui drept al său ori a unui interes ocrotit de lege iar pârât este persoana chemată în judecată ca fiind presupusă a fi încălcat sau contestat drepturile reclamantului.
Pentru aceste rațiuni, instanța a apreciat în mod corect calitățile conferite de reclamant și pârât, având în vedere obiectul cererilor formulate de recurentul reclamant, cereri diferite, încadrate în temeiuri de drept diferite, respectiv art. 53 din Legea 188/2000 și temeiuri reieșite din obligația de a face formulată în contradictoriu cu pârâtul OCPI B..
Referitor la critica recurentului bazată pe nerespectarea practicii judiciare, Tribunalul reține că în sistemul de drept român nu se recunoaște că precedentul judiciar este izvor de drept, invocându-se principiul separației puterilor în stat. Se arată, în doctrină, că “practica judiciară fiind cazuistică nu are capacitatea ridicării la regula generală, iar precedentul judiciar slujește model în spețele care se succed, fără a avea prestigiul sau forța unui principiu, astfel încât și această critică urmează a fi înlăturată.
În aprecierea motivului de recurs raportat la încălcarea dispozițiilor art. 3715 C.pr.civ., prin aceea că instanța nu a verificat respectarea de către executorul judecătoresc a prevederilor art. 53 din legea 188/2000, Tribunalul, analizând dispozițiile art. 371 5 C.pr.civ. ce prevede că executarea silită încetează dacă: a) s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, menționând pe acesta stingerea totală a obligațiilor; b) nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menționând pe acesta cauza restituirii și partea de obligație ce a fost executată; c) creditorul a renunțat la executare; d) a fost desființat titlul executoriu coroborate cu prevederile art. 53 din Legea 188/2000 ce prevede că În îndeplinirea atribuțiilor lor executorii judecătorești întocmesc procese-verbale, dacă prin lege nu se dispune altfel. (2) Un exemplar al proceselor-verbale întocmite rămâne la executor, iar celelalte exemplare se comunică instanței de executare și celor interesați, după caz. (3) La cerere, în termen de cel mult 5 zile, executorul va elibera copii de pe actele întocmite în îndeplinirea atribuțiilor sale oricărei persoane care justifică un interes., constată că executorul judecătoresc, în mod corect, reținând realizarea obligației prevăzute în titlul executoriu, că, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, a respectat prevederile art. 53 din Legea 188/2000 prin aceea că a încheiat un proces verbal de constatare a acestui fapt, neexistând nici un termen de încheiere a procesului verbal, de către executorul judecătoresc, pentru a se aprecia tardivitatea acestuia, astfel cum eronat susține recurentul.
Restul motivelor de recurs se referă la aprecierea instanței de fond referitoare la executarea dispozițiilor titlurilor executorii solicitate a fi executate silit, respectiv a sentinței civile nr. 1283 din data de 22.11.2007, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosar nr._ prin care s-a admis plângerea formulată de reclamantul M. G. împotriva încheierii nr. 660 din 2007 a Biroului de Carte Funciară Zărnești și s-a dispus înlăturarea din considerentele acestei încheieri a mențiunii potrivit căreia parcelei cu nr. 131, identic cu nr. cadastral 2800 îi corespunde și nr. top 1785 din cartea funciară nr. 2837, rămânând doar nr. top 1788/3 din aceeași carte funciară. Sentința mai sus identificată a rămas definitivă și irevocabilă, prin nerecurare și a sentinței civile nr. 445 din data de 27.03.2009, pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul nr._, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. G. și s-a dispus obligarea pârâtei O.C.P.I. B. la plata în favoarea Statului a sumei de 40 lei pe zi de întârziere până la executarea dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu, sentința civilă nr. 1283 din data de 22.11.2007, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosar nr._ . Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 200lei cu titlu de daune interese până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu mai sus identificat.
În mod corect a reținut instanța de fond că încă din data de 19.05.2008 pârâtul O.C.P.I. B. a înțeles să aducă la îndeplinire dispozițiile cuprinse în titlul executoriu prin sentința civila nr. 1283 din data de 22.11.2007, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosar nr._, astfel că nu se poate invoca în aceste condiții nulitatea procesului verbal de încetare a executării silite prin actul contestat fiind constat în realitate un impediment la continuare executării silite, deoarece, conform copiei desfășurate a Cf nr._ Râșnov privind imobilul cu nr. cadastral 2800 în suprafață de 2500 în partea III –înscrieri privitoare la sarcini figurează la pct.7 mențiunea potrivit căreia, în baza sentinței civile nr. 1283 din 2007 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Zărnești numărului cadastral 2800 îi corespunde doar nr. top 1788/3.
De asemenea, s-a înlăturat motivul de recurs privitor la conversia CF_ Râșnov, carte funciară pe suport de hârtie, în CF103247, care funciară electronică, având în vedere sistemul Integrat de C. și P. Imobiliară E-Terra. proiect ce are ca obiectiv implementarea unui sistem informatic de evidență a proprietății, oferind accesul simplu și rapid la informațiile din domeniul imobiliar, susținut și finanțat încă din anul 2006 de Banca Mondială, această operațiune neputând fi apreciată ca ilicită, astfel cum invocă recurentul, ci doar una de adaptare a noilor realități.
Recurentul de fapt a fost nemulțumit de formularea reținută în cuprinsul cărții funciare în actul cf în care s-au pus în executare sentințele civile titluri executorii, însă, s-a specificat în mod clar că parcelei 131 identic cu cad. 2800 îi corespunde doar nr. top 1788/3, per a contrario, numărul top înscris anterior ca fiind înscris în CF inițială 2384 Râșnov, CF_ Râșnov și reprezentând pârâul cu număr top 1785 nu mai face parte din cărțile funciare amintite, astfel încât cele două hotărâri au fost respectate întocmai, motiv pentru care, în mod corect executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal de constatare a încetării executării silite.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., a respins recursul declarat de recurentul petent, ca nefondat, și a menținut hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Conform art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, contestația în anulare obișnuită se poate exercita când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Se poate observa că din aceste două motive de contestație, contestatorul M. G. a invocat necompetența de ordine publică în contestația în anulare promovată împotriva Deciziei civile nr. 586/2012 a Tribunalului B., fără însă a indica ce dispoziții care reglementează competența au fost încălcate. S-a susținut însă că s-a trecut la soluționarea cauzei înainte de terminarea procedurii completării hotărârii judecătorești. Temeinicia motivului prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă trebuie însă analizată în raport cu momentul soluționării cauzei și nu cu situații ce se pot ivi ulterior, ca urmare a formulării unor alte cereri. Oricum, formularea unei cereri de completare a dispozitivului nu are nicio relevanță în analiza competenței absolute de soluționare a cererii cu care a fost inițial investită instanța.
Contestația în anulare specială, prevăzută de art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, poate fi promovată când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul M. G. nu a invocat existența unei erori materiale evidente care să se încadreze în dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă și nici împrejurarea că instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 369/2012 a Tribunalului B. se reproșează instanței de recurs încălcarea unor norme de drept material și procesual, dar aceste aspecte nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac dedusă judecății pentru că s-ar ajunge la analizarea unei hotărâri irevocabile și s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Analizând însă motivele de recurs enunțate de contestator în cererea de recurs înregistrată la data de 05.12.2011 în dosarul civil nr._/62/2011, tribunalul constată că au fost analizate în totalitate în decizia atacată, respectiv în decizia nr. 369/R/2012 a Tribunalului B., astfel că nu este incident în cauză nici cel de-al doilea motiv de contestație în anulare specială, prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă.
Constatăm că în recursul menționat mai sus nu s-a invocat drept motiv de nelegalitate faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor subpuncte din cererea de chemare în judecată astfel că acesta este un motiv nou, invocat pentru prima dată în calea extraordinară de atac.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse, văzând dispozițiile art. 317 și 318 Cod procedură civilă și împrejurarea că în speță nu este incident niciunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestației în anulare, tribunalul urmează a respinge contestațiile formulate de contestatorul M. G. împotriva deciziilor civile nr. 369/22.03.2012 și 586/03.05.2012, pronunțate de Tribunalul B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererile de contestație în anulare formulate de contestatorul M. G. în contradictoriu cu intimații B.E.J. “D. & Corșate” și O. de C. și P. Imobiliară B. împotriva deciziilor nr. 369/22.03.2009 și 586/03.05.2012, pronunțate de Tribunalul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.11.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. S. P. M. A. B.
Pentru GREFIER
C. M. A.,
plecat din instanță, semnează grefier șef secție,
I. M.
Red. PM/11.03.2012
Tehnoredact.I.M./20.03.2013
2 ex.
Jud. recurs A. C., M. I., C. F.
C. F., S. N., D P.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 267/2012. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 1545/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
