Contestaţie la executare. Decizia nr. 907/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 907/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 907/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 907/R
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Judecător C. R.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta intimată A. F. P. A M. B., P. REPREZENTANT LEGAL în contradictoriu cu intimatul contestator S. J., împotriva sentinței civile nr. 6440/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2013, când părțile au lipsit, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din data de 19.065.2013 iar apoi, din aceleași motive, pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 6440/15.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A admis contestația la executare formulată de contestatorul S. J. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. B. .
A dispus anularea titlului executoriu nr._ din data de 18 12 2012 și a somației nr 8/_ /_, emise de intimată.
A luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, în data de 12 06 2012 Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a emis decizia de impunere nr_/12 06 2012, în sarcina contestatorul S. J., pentru suma de 3 331 lei. În baza acestei decizii au fost emise la data de 18 12 2012 titlul executoriu nr._ și somația nr 8/_ /_ de către intimata Administrația Finațelor P. B..
La dosar a fost atașată o confirmare de primire - nr prezentare_, care însă nu poartă nici o semnătură și nici o dată. S. J., ce are calitatea de contestator, a învederat instanței faptul că nu a primit decizia de impunere .
Conform art ART. 44 din OG 92/2003 -Comunicarea actului administrativ fiscal:
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Astfel, instanța a constatat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile legale mai sus enunțate. Simpla depunere la dosarul cauzei a unui înscris, intitulat –confirmare de primire - care nu poartă semnătura destinatarului și nici data nu face dovada comunicării către contestator a deciziei de impunere.
ART. 45
Opozabilitatea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Atât timp cât titlu de creanță nu a fost comunicat în mod legal contestatorului, acesta nu produce efecte față de acesta, astfel că în mod nelegal intimata a procedat la emiterea titlului executoriu și a somației contestate prin prezenta acțiune.
Față de aceste considerente instanța a admis contestația formulată de contestatorul S. J. și a dispus anularea titlului executoriu_ din data de 18 12 2012 și a somației nr 8/_ /_, emise de intimata Administrația Finanțelor P. B..
Instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. B., considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată de prima instanță nu cuprinde mențiunile prevăzute la pct.3 și 5 din art.261 C.proc.civ., respectiv obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților, cu arătarea dovezilor, și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
De asemenea, prima instanță nu a făcut aplicarea principiului rolului activ al judecătorului statuat în art.129 alin.4 și 5 C.proc.civ.atunci când a acuzat-o pe recurenta intimată de necomunicarea sau comunicarea prin publicitate a titlului de creanță, deși acest titlu a fost emis de Casa de Asigurări Sociale de Sănătate. Chiar dacă legislația aplicabilă comunicării titlului executoriu este comună și în ce privește comunicarea titlului de creanță, comunicarea acestuia din urmă cădea în sarcina instituției emitente, recurenta intimată nefiind responsabilă decât de comunicarea, potrivit legii, a titlului executoriu nr._.
Recurenta intimată mai arată că, în aplicarea prevederilor art.V alin.4 din OUG nr.125/2011, prin Actul adițional rectificativ nr.1/2012 la Procesul-verbal de predare primire a documentelor și informațiilor privind contribuțiile sociale obligatorii, datorate de persoanele fizice la cap.II și III din Titlul IX al Codului fiscal nr._/_/A/25.07.2012, aceasta a preluat de la Casa de Asigurări Sociale de Sănătate dosarele de instanță având drept obiect contestațiile la executare.
Așa fiind, obiectul primirii-predării îl constituie doar dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executare silită, nu emiterea deciziilor de impunere, titluri de creanță ce stau la baza emiterii titlurilor executorii emise de recurenta intimată. În concluzie, AFP B. a preluat, începând cu data de 01.07.2012, debitele transmise de către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, în baza titlurilor de creanță emise de aceasta, cu obligația de a le valorifica prin încasare, respectiv executare silită. Pe cale de consecință, AFP B. are doar rol de organ de executare, titlurile de creanță emise de această instituție urmând a fi contestate prin procedura prealabilă și, ulterior, la instanța de contencios administrativ. Organul de executare nu are competența de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și nu se substituie acesteia cu privire la aceste titluri. Organul de executare are obligația de a urmări aceste sume de bani conținute în deciziile emise de către CASJ B., până la anularea acestora printr-o hotărâre judecătorească emisă de instanța de contencios administrativ.
Recurenta intimată subliniază că obiect al predării-primirii l-au constituit datele din baza informatică a CASJ B., anterior predării-primirii dosarelor fiscale pe fiecare contribuabil. Această bază de date a fost gestionată până la data de 01.07.2013 exclusiv de către CASJ B., această instituție având posibilitatea să reducă sau să modifice sumele reprezentând contribuție la asigurările sociale de stat. Această bază informatică a fost predată ca și conținând sume certe, lichide și exigibile, pasibile de executare silită. Așa fiind, AFP B. are numai obligativitatea executării silite a acestor creanțe, fără a avea posibilitatea de a gestiona aceste sume sau de a proceda la modificarea lor.
Această situație excepțională nu a fost avută în vedere de prima instanță la pronunțarea sentinței, astfel că solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare, formele de executare contestate fiind emise în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie fiscală.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și Codul de procedură civilă.
Intimatul contestator nu a formulat întâmpinare, iar în recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe cuprinde mențiunile referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată, precum și susținerile părților, astfel cum acestea rezultă din contestația la executare formulată, respectiv din întâmpinare. De asemenea, din analiza hotărârii recurate se desprind atât motivele de fapt, cât și temeiurile de drept care au format convingerea instanței și au determinat pronunțarea hotărârii în prezenta cauză.
Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art.129 C.proc.civ., care reglementează rolul activ al judecătorului, instanța de judecată este ținută să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității potrivit căruia părțile sunt cele care stabilesc cadrul procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Totodată, instanța de judecată este îndreptățită și chiar obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, iar cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile o invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, rolul activ al instanței presupunând aflarea adevărului judiciar, spre acest sfârșit putând să pună în discuție și să ordone și probe din oficiu.
În speță, se constată că prima instanță a analizat probatoriul administrat și, pe baza lui, în raport de cererea de chemare în judecată cu a cărei soluționare a fost învestită și cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, a statuat că actele de executare emise de recurenta intimată trebuie anulate deoarece titlul de creanță care a stat la baza emiterii acestora nu a fost comunicat în mod legal contestatorului, astfel că nu produce efecte față de acesta.
Tribunalul reține că art.141 C.pr.fiscală prevede că „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu". Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Potrivit art.41 din OG 92/2003 „actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.” Iar potrivit art.44 din același act normativ actul administrativ fiscal se comunică contribuabilului. Sancțiunea necomunicării este stabilită de art.45 din OG 92/2003, respectiv actul nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un fel de efecte.
La dosarul cauzei nu s-a depus o dovadă a comunicării deciziei de impunere arătată în cuprinsul titlului executoriu contestat în temeiul căreia s-a pornit executarea silită de către recurenta intimată AFP B., înscrisul de la fila 52 din dosarul de fond nefiind apt să facă o astfel de dovadă, motiv pentru care decizia de impunere nu poate produce efecte juridice, respectiv nu poate dobândi calitatea de titlu executoriu în temeiul căruia să se pornească executarea silită.
Este foarte adevărat că recurenta intimată AFP B., în calitate de organ de executare, nu are posibilitatea de a cenzura deciziile de impunere comunicate de CASJ B. în vederea executării silite, însă are obligația de a verifica dacă titlurile de creanță îndeplinesc condițiile necesare punerii în executare, respectiv dacă au fost comunicate, dacă s-a împlinit termenul de plată și au devenit titluri executorii în conformitate cu prevederile art.141 al.2 din OG 92/2003. În cazul de față o astfel de verificare nu a fost efectuată de către recurenta intimată. Această împrejurare reiese atât din adresa nr._/11.02.2013 prin care Serviciul Registru Contribuabili Declarații Fiscale-Persoane Fizice din cadrul AFP B. a comunicat Compartimentului Juridic al aceleiași instituții faptul că nu se află în posesia dosarului intimatului contestator privind contribuția de asigurări sociale de sănătate întrucât dosarul a fost restituit CASJ B. ( filele 25 – 26 dosar fond), posibil pentru lipsa dovezii de comunicare a deciziei de impunere, cât și din adresa nr.6231/04.04.2013 emisă de CASJ B. prin care a comunicat la dosar, la solicitarea instanței de fond, decizia de impunere nr._/12.06.2012 și copia unei confirmări de primire pe care apare, la destinatar, numele intimatului contestator, fără însă a apărea o semnătură a acestuia pentru primire sau o dată la care s-a comunicat respectivul act (f.48-52 dosar fond) . Cu toate acestea, la data de 18.12.2012 recurenta intimată AFP B. a emis titlul executoriu și somația de executare contestate.
În aceste condiții tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect faptul că emiterea actelor de executare contestate s-a efectuat în temeiul unui titlu de creanță care nu a devenit titlu executoriu, împrejurare care conduce la concluzia că aceste acte sunt lovite de nulitate absolută.
Tribunalul nu va reține apărările recurentei intimate AFP B. în sensul că aceasta are doar rol de organ de executare și că, în această calitate, nu are competența de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și nu se substituie acesteia cu privire la aceste titluri deoarece, în speță, nici nu s-a pus în discuție, iar prima instanță nu a analizat, aspecte legate de legalitatea titlului de creanță emis de CASJ B., ci a analizat doar dacă recurenta intimată a emis actele de executare contestate cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, răspunsul fiind cel negativ întrucât recurenta intimată nu a verificat, înainte de emiterea somației și a titlului executoriu în discuție, dacă decizia de impunere ce stă la baza acestora a fost comunicată intimatului contestator potrivit legii, îi este opozabilă și dacă a devenit titlu executoriu potrivit dispozițiilor art.141 al.2 din OG 92/2003.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurenta intimată Administrația Finanțelor P. a M. B., ca nefondat, și va menține hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 6440/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.06.2013.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. I. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red. IMI – 3.10.2013
Tehnored.D.L.P. 07.10.2013 – 2ex.
L. A.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1250/2013. Tribunalul BRAŞOV | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 912/2013. Tribunalul... → |
|---|
