Uzucapiune. Decizia nr. 1250/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1250/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1250/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1250R
Ședința publică din data de 21.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – N. F.
JUDECĂTOR – D. M.
JUDECĂTOR – M. B.
GREFIER – L. P.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul C. A. împotriva sentinței civile nr. 9965 pronunțata de Judecătoria Brasov la data de 17.06.2013, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că:
P. Sentința civilă nr. 9965, pronunțată la data de 17.06.2013, Judecătoria B. a respins cererea având ca obiect uzucapiune, formulată de petentul CRĂCUT V..
Pentru a se pronunța în acest sens Judecătoria B. a constatat următoarele:
P. cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.04.2013, și precizată la termenul din data de 30.04.2011, petentul C. A. a solicitat instanței:
- să constate că pe terenul înscris în CF 2819 T. sub nr. top 2654/1/5 este edificată de către propietarul tabular G. N. R., din anul 1928, o casă de locuit compusă din 4 camere și anexe gospodărești.
- să dispună înscrierea în cartea funciară 2819 T. nr. top 2654/1/5 a construcției arătate anterior în favoarea proprietarului terenului, G. N. R..
- să constate că petentul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 2819 teliu nr. top 2654/1/5 reprezentând fânaț intravilan de 1.828,8 mp și casă de locuit, cu titlu de drept de uzucapiune
- să dispună înscrierea dreptului de proprietate exclusivă a petentului în cartea funciară.
În motivarea în fapt a cererii se arată că petentul stăpânește imobilul situat în comuna T., .. 879, imobil al cărui proprietar tabular este numitul G. N. R., tatăl petentului din afara căsătoriei. Mai menționează petentul că tatăl său a avut 6 fii, dintre care patru sunt decedați la acest moment. Petentul arată că a locuit și s-a gospodărit cu părinții până la decesul tatălui său, care a avut loc în anul 1976. De la acea dată, petentul stăpânește casa și curtea, plătește impozitele și este înscris în registrul agricol și în registrele fiscale. Având în vedere faptul că exercită asupra imobilul mai sus descris o posesie utilă, în sensul că își exercită în mod public, continuu, netulburat și sub nume de proprietar, petentul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 28 și 130 Decretul-lege nr. 115/1938.
În dovedirea susținerilor lor petentul a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și expertiza tehnică.
Petentul a depus la dosar acte doveditoare ale decesului proprietarului tabular al imobilului, extras de carte funciară nr. 2819 a localității T. și raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
În cauză au fost audiată martora F. M..
P. încheierea de la termenul din data de 30.04.2012 s-a dispus emiterea somației prevăzute de art. 28 și 130 alin. 2 din Decretul-lege nr. 115/1938, ce a fost afișată la sediul Primăriei localității T. la data de 10.05.2012 și la sediul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară B. la data de 26.01.2012. De asemenea, somația a fost publicată în ediția din data de 11.06.2012 a unui ziar de circulație locală.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Judecătoria B., a reținut următoarele:
P. cererea de chemare în judecată petentul a solicitat instanței de judecată să constate că autorul său, defunctul G. N. R., a edificat pe terenul înscris în CF 2819 T. sub nr. top 2654/1/5 din anul 1928, o casă de locuit compusă din 4 camere și anexe gospodărești și să dispună înscrierea în cartea funciară 2819 T. nr. top 2654/1/5 a construcției arătate anterior în favoarea proprietarului terenului, G. N. R..
Petentul a incocat în susținerea acțiunii sale dispozițiile art. 28 și art. 130 Decretul-lege nr. 115/1938.
Dispozițiile art. 28 din Decretul lege nr. 115/1938 stabilesc că “Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat“, iar dispozițiile art. 130 din același act normativ prevăd regulile privitoare la dobândirea dreptului de proprietate imobiliară ca efect al uzucapiunii, procedura prevăzută de acest text de lege fiind una necontencioasă.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate instanța reține că petitele nr. 1 și 2 din cererea formulată nu au ca obiect dobândirea dreptului de proprietate imobiliară ca efect al uzucapiunii, motiv pentru care apreciază că cererea formulată de către petent este nefondată.
Pentru aceste motive instanța urmează a respinge cererea petentului de constatare a faptului că autorul său, defunctul G. N. R., a edificat pe terenul înscris în CF 2819 T. sub nr. top 2654/1/5 din anul 1928, o casă de locuit compusă din 4 camere și anexe gospodărești și să dispună înscrierea în cartea funciară 2819 T. nr. top 2654/1/5 a construcției arătate anterior în favoarea proprietarului terenului, G. N. R..
Cu privire la cererea petentului de constatare a faptului că acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 2819 T. nr. top 2654/1/5 reprezentând fânaț intravilan de 1.828,8 mp și casă de locuit, cu titlu de drept de uzucapiune, instanța reține că autorul defunctului a avut 6 copii, din care 4 decedați la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Conform art. 28 alin. 1 din decret cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. Condițiile uzucapiunii extratabulare sunt, astfel, decesul sau renunțarea proprietarului tabular, împlinirea termenului de 20 de ani și exercitarea unei posesii utile, așa cum cere art. 6 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a dispozițiilor Decretului-lege nr. 155/1938.
În temeiul acestei din urmă prevederi, posesia cerută în vederea uzucapiunii și în cazul stabilit de art. 28 din decret trebuie să îndeplinească condițiile cerute de Codul civil, iar aceste sunt prevăzute de art. 1847 ca fiind continuitatea, caracterul netulburat, public și sub nume de proprietar, la care se adaugă caracterul neechivoc.
Cu privire la caracterul netulburat, în sensul că posesia nu a început ori a fost conservată prin acte de violență, petentul a probat, așa cum s-a reținut anterior, că pe toată perioada posesiei sale nu a fost tulburată de nimeni. În acest sens a fost și depoziția martorei F. M..
Referitor la clandestinitatea posesiei, ca viciu opus caracterul public al acesteia și înțeleasă ca exercitarea posesiei în ascuns față de proprietar, având în vedere că petentul a locuit continuu în imobil, a achitat taxele și impozitele legale, instanța constată că această posesie a fost exercitată în mod public.
Caracterul echivoc al posesiei reprezintă situația în care din actele exercitate nu se poate determina cu exactitate dacă posesorul a înțeles să posede pentru sine sau nu. Astfel cum am menționat mai sus, petentul a arătat în cererea de chemare în judecată faptul că autorul său a avut 6 copii, din care 4 decedați la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, fără a se menționa dacă aceștia au decedat înainte sau după proprietarul tabular. În condițiile în care la dosarul cauzei nu există nici un fel de dovadă din care să reiasă că ceilalți moștenitori ai proprietarului tabular au renunțat la succesiunea acestuia sau că au fost înlăturați de la succesiune, instanța nu poate aprecia dacă petentul a făcut acte de folosință cu privire la imobilul în litigiu în calitate de coindivizar sau dacă acesta s-a comportat față de bun ca un proprietar exclusiv.
Pentru motivele mai sus menționate instanța a apreciat că posesia exercitată de către petent este viciată, în sensul că nu se poate stabili dacă acesta a înțeles să posede pentru sine sau în calitate de coindivizar imobilul în litigiu.
Pentru motivele mai sus menționate instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 - respectiv dvoada unei posesii utile timp de 20 ani de la moartea proprietarului tabular - necesare dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra imobilului mai sus descris.
Pentru motivele mai sus menționate instanța apreciază acțiunea formulată de către petent ca fiind neîntemeiată și, în consecință, urmează a o respinge.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. A., solicitând admiterea cerereii de recurs și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii, astfel după cum a fost formulată.
În expunerea de motive recurentul a arătat următoarele:
Primele doua cereri vizează o acțiune in constatare (art. 111 Cod procedură civilă) pentru dezlegarea căreia este nevoie de mijlocirea instanței, fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de altă persoană (art. 331 Cod procedura civila).
Chiar dacă pentru aceste cereri nu a fost indicat temeiul de drept, instanța nu este împiedicată în soluționarea lor.
De altfel, nici instanța nu a cerut pârtii precizarea temeiului de drept.
Construcția este edificată în anul 1928, când legislația în materia construcțiilor nu impunea procedura autorizării administrative, astfel că înscrierea construcției se poate realiza prin simpla dovada a edificării, confirmată de autoritatea administrativă locală.
În ceea ce privește caracterul echivoc al posesiei, în situația dobândirii dreptului prin uzucapiune, codul civil nu prevede caracterul neechivoc al posesiei drept condiție necesara pentru a prescrie (1847 Cod civil), iar practica judecătoreasca si doctrina sunt in sensul ca nu poate fi împiedicat unul sau mai mulți moștenitori, sa-și consolideze dreptul de proprietate prin constatarea îndeplinirii condițiilor uzucapiunii.
În motivarea acțiunii a arătat că proprietarul tabular, decedat in anul 1976 a avut 6 fii, printre care și el.
Însă, numai el din cei 6 frați a rămas în casa părinteasca, având grijă de părinți, iar la decesul tatălui a luat în stăpânire imobilul.
Nici unul din frați nu a avut vreo pretenție la casa si nici unul nu i-au contestat vreodată dreptul.
Din anul 1986, el s-a înscris în registrul posesorilor cu acest imobil, dovada fiind adeverința 1034/26.03.2010, emisa de Primăria Comunei T..
Acest înscris face dovada caracterului neechivoc al posesiei, al faptului ca aceasta a fost pentru sine, comportându-se ca un proprietar și facandu-și publică această calitate.
Ceilalți moștenitori ai proprietarului tabular nu au făcut nici un act de acceptare a succesiunii si nici nu ar mai putea avea efect un astfel de act, dacă prin absurd ar fi îndeplinit, întrucât este împlinit termenul de opțiune succesorală, iar el ar putea opune, pe cale de excepție de aceasta data, uzucapiunea.
Apreciază că toate condițiile prevăzute de art. 1847 pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune sunt îndeplinite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041 C.pr.civ.
În probațiune, recurentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 655 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Examinând sentința recurată în raport cu motivele de recurs invocate de recurent, actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că cererea de recurs este în parte întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că recurentul a exercitat timp de mai mult de 20 de ani, o posesia imobilului situat în comuna T. .. 879, jud. B., înscris în C.F._ T., provenită din C.F. nr. 2819 T., sub nr. topografic/cadastral 2654/1/5, teren cu suprafața de 1828,90 m.p., pe care este edificată o construcție, neînscrisă în cartea funciară - imobil al cărui proprietar tabular G. N. R., este decedat din anul 1976.
Cu toate acestea prima instanță a reținut în mod eronat împrejurarea că posesia exercitată de recurent nu ar fi utilă, fiind afectată de viciul echivocității.
Cu toate că în art. 1847 din vechiul Cod civil, caracterul neechivoc nu este enumerat printre calitățile pe care trebuie să le îndeplinească posesia, totuși aceasta este unanim recunoscută în doctrină și jurisprudență ca fiind una dintre calitățiile esențiale ale posesiei, echivocul echivalând cu o lipsă a posesiei.
Posesia este echivocă în situația în care nu se poate cunoaște dacă posesorul are sau nu elementul subiectiv „animus domini”.
Din probele administrate în cauză, în fața primei instanțe, respectiv înscrisurile depuse la dosar și declarația martorei ascultată la cererea recurentului, rezultă că recurentul a înțeles să posede pentru sine, comportându-se ca un adevărat proprietar asupra imobilului, realizând în persoana sa elementul intențional.
Împrejurarea că defunctul proprietar al imobilului a avut, pe lângă recurent și alți succesibili, este lipsit de relevanță atât timp cât aceștia nu au pretins niciodată vreun drept asupra imobilului și nu au formulat opoziții la cererea recurentului, ceea ce denotă că toți succesibili defunctului proprietar au înțeles să rămână străini de moștenire, astfel încât, din ceastă perspectivă nu se poate reține caracterul echivoc al posesiei.
P. urmare, instanța de recurs constată că recurentul a deține ambele elemente ale posesiei, respectiv elementul obiectiv (corpus) precum și cel subiectiv (animus), iar posesia exercitată de acesta timp de mai bine de 20 de ani de la decesul celui înscris în cartea funciară ca și proprietar, este utilă, îndeplinind toate calitățile necesare pentru a produce efectele dorite - dobândirea dreptului de proprietate.
P. urmare, în conformitate cu dispozițiile și art. 1860 din vechiul cod civil art. 28 alin. 1, art. 39 și art. 143 din Decretul - lege nr. 115/1938, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., cererea de recurs formulată de recurent împotriva hotărârii primei instanțe va fi admisă, iar pe cale de consecință sentința recurată va fi modificată - sub aspectul constatării dobândirii de către recurentul - petent a dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus identificat, cu titlu de uzucapiune, radierii dreptului de proprietate a defunctului proprietar al aceluiași imobil și respectiv al înscrierii dreptului de proprietate al recurentului petent, cu titlu de drept de uzucapiune.
Relativ la pretențiile privind constatarea realizării unei construcții pe imobilul teren dobândit ca urmare a prescripției achizitive și respectiv înscrierea acesteia în cartea funciară, tribunalul constată că, procedura de înscriere a unui edificiu în cartea funciară este una administrativă, conform art. 36 din Legea nr. 7/1996, prin urmare incompatibilă cu procedura constatării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar înscrierea în cartea funciară a construcției presupune atestarea anului realizării construcție, în funcție de care se determină înscrisurile și documentația tehnică necesare pentru înscriere, ceea ce nu s-a realizat în speța dedusă judecății.
Pe cale de consecință, aceste din urmă pretenții ale recurentului petent vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de recurs formulată de recurentul C. A., domiciliat în com. T., .. 879, jud. B., împotriva Sentinței civile nr. 9965, pronunțată de Judecătoria B. la data de 17.06.2013, în dosarul nr._, pe care o modifică în tot după cum urmează:
Admite în parte cererea formulată de petentul C. A..
Constată că petentul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului fânat intravilan cu suprafața de 1828,80 m.p., înscris în C.F. 2819 T., sub nr. top. 2654/1/5, prin uzucapiune.
Dispune radierea dreptului de proprietate al defunctului G. N. R., asupra imobilului anterior identificat și înscrierea succesivă a dreptului de proprietate al petentului, cu titlu de drept de uzucapiune.
Respinge restul pretențiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. F. D. M. M. B.
GREFIER
L. P.
RED. D.M./05.05.2014
Dact. L.P./07.05.2014
2 exemplare
Jud. fond C. A. C./Judecătoria B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 305/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 907/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
