Rectificare carte funciară. Decizia nr. 912/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 912/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 912/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 912/R/2013
Ședința publică de la 26.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător M. I. I.
Judecător D. N.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți D. G. și D. M. și continuată de D. M. B. urmare a transmiterii convenționale a calității procesuale, în contradictoriu cu intimatele reclamante V. S. și V. P.-S., împotriva Sentinței civile nr._/07.12.2012, pronunțată în dosarul Judecătoriei B. nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 13.06.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 20.06.2012 și apoi pentru azi când:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr._/07.12.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanții pârâți reconvenționali V. S. și V. S. (decedat) a cărui calitate procesuală activă s-a transmis către V. S. și V. P. S. în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali D. G. și D. M..
A constatat că podul construcției – casă de locuit situată în B. . face parte integrantă, din punct de vedere juridic din părțile comune ale respectivului imobil.
A dispus modificarea partii I a CF nr._ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.7140 B.) în sensul completării descrierii părților comune ale imobilului prin includerea în această listă a podului clădirii.
A constatat că reclamanții-pârâți reconvenționali în calitate de proprietari tabulari ai apartamentului nr.1 din imobilul identificat înscris în CF nr._-C1-U1 B. sub nr. top. 3545/2/3/1/2/1 cu cota de 50% din părțile comune întregului imobil sunt titularii dreptului de proprietate si asupra cotei de 50% din podul clădirii.
A respins ca neintemeiată cererea reconvențională, sub aspectul tuturor petitelor inclusiv al petitul 3 astfel cum a fost precizat.
A respins cererea pârâților reclamanți reconvenționali având drept obiect cheltuieli de judecată.
A obligat pârâții reclamanți reconvențional, in solidar, la plata sumei de 555,2 lei cheltuieli de judecată către reclamanții pârâți reconvenționali.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, potrivit extraselor Cf atașate la dosar, reclamantii-pârâți reconvenționali inițiali V. S. și V. S. ( decedat) și a cărui calitate procesuală s-a transmis către V. S. și V. P. S. sunt proprietarii tabulari ai imobilului apartamentul nr. 1 situat la parterul clădirii din B., . înscris în CF nr._-C1-U1 B. sub nr. top. 3545/2/3/1/2/1 cu cota de 50% din părțile comune descrise ca fiind terenul de 93,50 mp cu nr. top 3545/2/3/1/2/b, branșamentele instalațiilor existente, fundația, fațadele zidurile portante, zidurile despărțitoare, șarpanta și învelitoarea, coșurile de fum, scările și casa scărilor, împrejmuirea.
Pârâții- reclamanți reconvenționali D. G. și D. M. sunt proprietarii tabulari ai imobilului apartamentul nr. 2 situat la etajul clădirii din B., . înscris în CF nr._-C1-U1 B. sub nr. top. 3545/2/3/1/2/1 cu cota de 50% din părțile comune descrise ca fiind terenul de 93,50 mp cu nr. top 3545/2/3/1/2/b, branșamentele instalațiilor existente, fundația, fațadele zidurile portante, zidurile despărțitoare, șarpanta și învelitoarea, coșurile de fum, scările și casa scărilor, împrejmuirea.
Descrierea părților de uz comun provine din documentația de dezmembrare întocmită în 2003 de către ., cele două apartamente făcând parte dintr-un imobil ce a constituit initial o singură unitate locativă.( f.69 -72).
În speță, se invocă de către reclamanți faptul că imobilul construcție este prevăzut cu pod care insă a fost omis din descrierea părților de uz comun. Pârâții prin întâmpinare și cererea reconvențională formulată au o atitudine oscilantă, pe de o parte prin întâmpinare susținând că nu există pod ci doar un planșeu al apartamentului nr. 2 iar pe de altă parte prin petitele nr. 1 și 2 ale cererii reconvenționale solicitând a se constata că podul construcției face parte integrantă din apartamentul nr. 2 ce le aparține sens în care se solicită a se rectifica respectiva carte funciară prin inscrierea podului ca parte integrantă a apartamentului nr.2.
Pe de altă parte prin raportul de expertiză tehnică construcții nr._ întocmit de expertul judiciar J. M. ( f.135-140) concluzionează la pct.2.2 faptul că peste apartamentul nr.2 situat la etaj și locuit de pârâții D. se află podul construcției-spatiu situat intre acoperiș și planșeul de lemn . Podul este folosit ca spațiu de depozitare de ambele părți iar accesul se realizează printr-un chepeng situat în antreul apartamentului nr. 2 si folosit de pârâți ca bucătărie dar și pe o scară de lemn rezemată de teren până la ușa de lemn prevăzută pe forntonul fațadei opusă poziției casei scărilor. Mai arată expertul că deși în documentația de dezmembrare a . sunt menționate intre altele sarpanta si invelitoarea, coșurile de fum scările și casa scărilor fără a se face referire expresă la pod aceasta este o omisiune a respectivei documentații în caz contrar neexistând rațiunea pentru care părțile enumerate anterior să facă parte din PUC.
În același sens, cu ocazia cercetării la fata locului, pe baza declarațiilor părților prezente personal instanța a consemnat că ambele părți utilizează podul cu această destinație, pârâții prin chepengul din interiorul construcției din antreul proprietate personală, iar reclamanții prin exterior de pe latura dinspre poarta de acces la imobil folosind o scară mobilă.
Mai mult, pe tot parcursul cauzei părțile au purtat negocieri in sensul realizării unui compromis pârâții arătându-se nemulțumiți de eventualitatea ca accesul reclamanților la pod să se facă prin antreul proprietatea lor exclusivă utilizat in fapt ca și bucătărie, iar finalmente reclamantii au renunțat la petitul precizat având ca obiect instituirea unei servituți de trecere având ca finalitate accesul la respectivul pod, învederând și depunând inclusiv certificat de urbanism în sensul creării unei căi de acces separate prin exteriorul clădirii fără a afecta în vreun fel pe pârâți.
Prin urmare instanța a apreciat că nu li se poate imputa reclamanților exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate prin formularea prezentei cereri și nici caracterul șicanator apreciind că aceasta corespunde limitelor exercitării dreptului lor de proprietate.
Astfel, instanța a apreciat că folosinta cu destinația de pod de către ambele părți a spațiului de dintre planșeul apartamentului 2 și acoperiș, dar și includerea în părțile de uz comun a sarpantei, invelitoarei și respectiv a casei scărilor și a scării de acces la etaj, precum poziția procesuală a pârâților reclamanți reconvenționali care prin chiar cererea reconvențională formulată tind la recunoașterea existenței podului, converg spre ideea că într-adevăr, susținerile reclamanților sunt întemeiate în sensul că la descrierea părților de uz comun ale celor două apartamente s-a omis și includerea podului.
Prin urmare în primul rând s-a reținut că spațiul dintre planșeu și acoperiș reprezintă pod iar în al doilea rând s-a reținut că din modul de folosință comun mai sus descris, dar și din descrierea părților deja stabilite ca și comune se impune consecința logică a includerii podului in părțile de uz comun ( atât sarpanta si invelitoarea fiind astfel calificate, dar și pentru ca includerea scărilor si a casei scărilor în părților de uz comun să aibă o finalitate ).
În ce privește cotele de proprietate, pentru identitate de rațiune cu celelalte părți de uz comun se impune păstrarea aceluiași procent de 50%.
În drept în ce privește cererea principală și respectiv petitele 1 si 2 din cererea reconvențională, potrivit art. 80 din Legea nr. 71/2011 ” Cererile de înscriere, precum și acțiunile în justiție, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârșirii ori producerii faptului juridic generator al dreptului supus înscrierii, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor.”
Iar potrivit art. 76 din Legea nr. 71/2011 ”Dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil”
Astfel potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată 1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
(3) Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
…
6) Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale.”
Totodată s-au reținut dispozițiile art. 40 din Legea nr. 50/1991 potrivit cu care
” (1) În cazul când într-o clădire se realizează mai multe apartamente și suprafețe locative cu altă destinație, proprietarii acestora dobândesc și o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părților de construcție și instalații, precum și asupra tuturor dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situată proprietatea lor.
(2) O dată cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor, în situația celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândește și o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale.
(3) Cotele-părți prevăzute la alineatele precedente se determină proporțional cu suprafața utilă a locuințelor, a caselor de vacanță ori a suprafețelor cu altă destinație din clădire, după caz.”
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată și a admis-o ca atare.
Pentru aceleași considerente, petitele 1 și 2 ale cererii reconvenționale au fost respinse ca neîntemeiate.
In ceea ce privește petitul 3 al cererii reconvenționale astfel cum a fost precizat în sensul constatării că reclamanții au realizat modificarea sensului de deschidere al ușii de la . cu încalcarea dispozițiilor legale în vigoare și prin urmare aceștia să fie obligați a modifica sensul de deschidere al ușii s-au reținut în drept următoarele:
Potrivit art.480 C.Civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, iar potrivit art.44 din Constituția României, republicată, proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, același principiu decurgând și din art. 1 din Protocolul I al CEDO.
Astfel, orice ingerință în dreptul de proprietate al unei persoane trebuie înlăturată.
Pârâții reclamanți reconvenționali solicită, ca modalitate de înlăturare a atingerii aduse dreptului său de proprietate comună forțată pe cote-părți, obligarea reclamanților pârâți reconvenționali la schimbarea sensului de deschidere al ușii de la . întrucât stânjenește accesul la casa scărilor.
Aparent această măsură este una legală și urmărește și urmărește un scop legitim, și anume protejarea dreptului de proprietate al pârâților reclamanți.
Problema care se impune a fi clarificată este aceea dacă exercitarea prerogativelor absolute ale dreptului de proprietate exclusivă al pârâților reclamanți reconvenționali corespunde limitelor determinate de lege.
In ce privește aceste limite, pe care textul amintit le impune, se au in vedere nu numai limitele externe ale dreptului, de ordin material si juridic ci si limitele sale interne, referitoare la scopul economic si social in care dreptul este exercitat. Prin urmare, abuzul de drept nu presupune depasirea limitelor externe ale dreptului ( caz in care am fi in prezenta unei fapte ilicite) ci depasirea limitelor interne, cu referire la scopul pentru care dreptul a fost consfintit de lege.
In speță reclamanții reconvenționali și-au restrâns cererea inițială care tindea la desființarea tuturor lucrărilor realizate ilegal la modificarea sensului de deschidere al ușii de acces în imobilul reclamanților pârâți reconvenționali.
Prin urmare cererea vizează în mod evident depășirea limitelor externe ale dreptului de proprietate caz in care potrivit art. 1169 c.civ. trebuia ca reclamanții reconvenționali să facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale astfel cum rezultă ele din dispozițiile art. 998-999 c.icv. de la 1864 dat fiind că presupusa faptă este anterioară intrării în vigoare a noului cod civil.
În acest context s-a reținut că reclamanții reconvenționali nu au propus nici un mijloc de probă în susținerea cererii lor precizate la penultimul termen de judecată, însă din raportul de expertiză tehnică construcții efectuat în cauză pct.2.2.a ( f.139) coroborată cu completarea la raportul de expertiză ( f.154) expertul construcții concluzionează că singura modificare de la parter realizată de către reclamanții pârâți ce a afectat părțile de uz comun constă în modificarea poziției ușii de la intrare în apartamentul nr. 1 care a micșorat suprafața holului comun, însă expertul subliniază că modificările de la parter, între care și această ușă, nu afectează practic accesul pârâților D. în imobil.
La interpelarea instanței pârâta reconvențională V. S. a invederat că nu a realizat nici o modificare a sensului de deschidere a ușii de intrare în apartamentul său ci doar a înlocuit vechea ușă cu una de termopan, iar legalitatea acestei lucrări din punctul de vedere al faptului de a corespunde cu normele legale în materie de construcție a făcut obiectul unui proces verbal de contravenție ce s-a întocmit la sesizarea reclamantei reconvenționale D. M. și care a fost anulat pentru netemeinicie prin sentința civilă nr.4302/10.05.2007 a Judecătoriei B. atașată la dosar de către pârâții reconvenționali.
În cuprinsul acelei sentințe s-a reținut cu putere de lucru judecat că inlocuirea respectivei uși s-a făcut în februarie 2006 prin înlocuirea fostei uși de fier forjat cu una de termopan și că pentru o astfel de lucrare nu era necesară autorizație de construire.
Reclamanta reconvențională nu a făcut în vreun fel dovada că, cu aceeași ocazie, s-a modificat și sensul de deschidere al ușii și nici a vreunei culpe a pârâtelor reconvenționale.
Prin urmare nu s-a făcut dovada presupusei fapte ilicite constând în modificarea sensului de deschidere al ușii in apartamentul reclamanților pârâți reconvenționali.
Eventualul prejudiciu constând în disconfortul creat de sensul de deschidere al usii subzistă de mai bine de 6 ani, și nu reprezintă un disconfort continuu, practic acesta existând doar câtă vreme ușa respectivă stă deschisă ceea ce în mod evident are caracter sporadic și de scurtă durată fiind de prezumat că o ușă de acces într-un spațiu locativ ar sta în general închisă.
Astfel, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada existenței condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a pârâților și pentru aceste considerente a respins ca neîntemeiat petitul 3 al cererii reconvenționale astfel cum a fost precizat.
Față de soluția pronunțată, având în vedere culpa procesuală a pârâților reclamanți reconvenționali a respins cererea acestora avand ca obiect cheltuielile de judecată, iar în ceea ce îi privește pe reclamanți a admis cererea acestora și a obligat pârâții reclamanți reconvențional în solidar la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor de la dosar, respectiv 555,2 lei reprezentând onorariu expert și taxa judiciară de timbru plus timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții D. G. și D. M., calitate procesuală transmisă convențional de la aceștia la D. M. B., în cursul soluționării căii de atac.
La termenul de judecată din 18.04.2013 instanța a stabilit că recursul este calea de atac ce putea fi promovată împotriva hotărârii primei instanțe astfel că a calificat în acest sens prezenta cale de atac.
În motivarea recursului se arată că prin hotărârea judecătorească atacată prima instanță nu a clarificat dacă spațiul intitulat "pod" corespunde din punct de vedere tehnic, și apoi juridic, acestei destinații.
Apoi, nu a existat o documentație cadastrală avizată de OCPI B. pentru schimbarea destinației spațiului de deasupra . de "pod" și înscrierea în CF a cotelor de proprietate astfel constatate. Schimbarea destinației, presupunea și întocmirea unei documentații tehnice, și obținerea unor avize de specialitate, situație care nu s-a realizat. Spațiul apreciat de către instanță ca fiind "pod" are mai mult caracterul unui spațiu tehnic ( similar subsolului tehnic al unui . este diferit de acela de beci) care nu poate fi utilizat decât pentru anumite situații (curățare cos de fum, verificare PSI, etc), ori "podul" unei locuințe presupune atât o structură de rezistență a planșeului corespunzătoare, dar și o modalitate diferită de utilizare, față de un spațiu strict tehnic
Prin hotărârea recurată s-a constatat că reclamanții-intimați sunt titularii dreptului de proprietate asupra cotei de 50% din "pod", fără a se reține faptul că șarpanta din lemn de deasupra . pârâți, nu permite depozitarea de lucruri și nici accesul pe aceasta, fără să afecteze plafonul locuinței proprietatea recurenților-intimați.
Nu s-a dispus cu privire la calea de acces a pârâților-intimați la partea de "pod" a acestora, existând doar o mențiune în conținutul motivării, potrivit căreia, reclamanții au renunțat la petitul privind servitutea de trecere spre "pod" prin antreul proprietatea (exclusivă) a pârâților, "depunând inclusiv certificat de urbanism în sensul creării unei căi de acces separate prin exteriorul clădirii, fără a afecta în vreun fel pârâții ". Această cale de acces se impune a fi realizată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind disciplina în construcții, simplul certificat de urbanism neavând nicio relevanță cu privire la acest aspect.
Recurentul pârât apreciază că se impune clarificarea destinației spațiului situat între șarpantă și acoperișul imobilului situat în B., ., respectiv dacă acesta este doar un spațiu tehnic sau "pod", pentru o se clarifica și modalitatea de utilizare a acestui spațiu de către proprietarii imobilului, în baza unei expertize tehnice construcții și rezistență, întocmite de către un expert construcții. Consideră că expertiza trebuie să conțină și documentele necesare identificării acestui spațiu, atât din punct de vedere juridic dar și tehnic, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și ale procedurii de rectificare și înscriere în cartea funciară a modificărilor solicitate de reclamanții-intimați la acest spațiu, potrivit Regulamentului stabilit de directorul general al ANCPI. Reiterează faptul că imobilul construcție nu are identificat "pod" astfel încât nu se poate dispune ca "podul" să facă parte integrantă din părțile de uz comun ale construcției, fără să se constate existența unui astfel de spațiu.
În subsidiar, recurentul pârât solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, ca fiind netemeinică și nefondată, din considerentele expuse anterior și admiterea în parte a cererii reconvenționale, respectiv a petitelor 1 și 2.
Pentru adoptarea acestei soluții se arată că, în CF nu există niciun spațiu cu destinația sau denumirea de "pod" al clădirii, pentru că spațiul de deasupra apartamentului nr. 2, proprietatea pârâților-reclamanți reconvenționali, nu are o astfel de destinație. În cauză nu s-a dovedit prin niciuna din probele administrate posibilitatea schimbării destinației „șarpantei și a învelitorii" în cea de "pod" și nici nu a existat un petit în sensul modificării destinației acelui spațiu. De altfel, nici nu s-a solicitat să se constate că spațiul situat deasupra apartamentului nr. 2 are destinația de "pod", ceea ce, potrivit aprecierii recurentului, face ca toate solicitările ulterioare ale reclamanților să fie respinse ca fiind nefondate.
În lipsa unei expertize tehnice de specialitate construcții-rezistență, care să explice diferențele majore dintre existența unui spațiu dotat cu șarpantă și învelitoare și a unui pod, care sa poată avea destinația unui spațiu utilizat pentru depozitări, etc, consideră că trebuie respinsă cererea ca nedovedită și nesusținută.
Expertiza tehnică întocmită în cauză nu răspunde în concret obiectivelor cu privire la posibilitatea încadrării șarpantei și învelitorii în categoria "pod" din punct de vedere tehnic - construcții, prin raportare la modalitatea actuală de construire, rezistenței și structurii actuale a acestui spațiu.
Situația CF reflectă situația juridică reală a imobilului ori, dacă în CF nu există "pod", dacă nu s-a solicitat "să se modifice destinația spațiului situat între "șarpantă și învelitoare", recurentul pârât apreciază că nu se poate dispune rectificarea astfel cum a fost întemeiată în drept. De asemenea, nu a existat o documentație cadastrală avizată de OCPI B. pentru schimbarea destinației și înscrierea în CF a cotelor de proprietate astfel constatate. Cu ocazia dezmembrării imobilului situat in B., ., nu s-a identificat un pod al imobilului în litigiu. Expertul a apreciat că șarpanta este cea care în mod normal susține acoperișul imobilului, fără însă a evidenția podul ca fiind parte din părțile de uz comun, deoarece accesul în acest spațiu se face direct prin bucătăria, parte din apartamentul nr.2 al imobilului. Casa scării se termină prin . pârât. Podul aparține apartamentului nr. 2, este parte integrantă din acesta, anterior dobândirii de către reclamanții pârâți reconvenționali a cotei lor din imobil, astfel încât acesta, apreciază că revine de drept pârâtului-reclamant reconventional.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și urm. C.proc.civ.
Intimatele reclamante V. S. și V. Piroșka S. nu au formulat întâmpinare, iar în recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica recurentului pârât se axează pe faptul că prima instanță, prin hotărârea pronunțată, nu a clarificat destinația spațiului situat între șarpantă și acoperișul imobilului proprietatea părților, că nu s-ar fi solicitat efectuarea documentației și nici nu s-ar fi obținut avizele necesare schimbării destinației spațiului respectiv, spațiu calificat de către prima instanță ca fiind pod.
Tribunalul constată că prima instanță nu a fost învestită cu soluționarea vreunui petit vizând modificarea destinației podului imobilului proprietatea părților litigante, nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin cererea reconvențională, spațiul respectiv având destinația de pod încă de la momentul edificării construcției, împrejurare confirmată prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Așa cum a reținut și prima instanță, reclamanții au invocat faptul că imobilul construcție proprietatea părților litigante este prevăzut cu pod care însă a fost omis din descrierea părților de uz comun, motiv pentru care au solicitat să se constate că podul construcției – casă de locuit situată în B. . face parte integrantă, din punct de vedere juridic, din părțile comune ale respectivului imobil, să se dispună modificarea părții I a CF nr._ B. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.7140 B., în sensul completării descrierii părților comune ale imobilului prin includerea în această listă a podului clădirii și să se constate că reclamanții, în calitate de proprietari tabulari ai apartamentului nr.1 din imobilul identificat înscris în CF nr._-C1-U1 B. p sub nr. top. 3545/2/3/1/2/1 cu cota de 50% din părțile comune întregului imobil, sunt titularii dreptului de proprietateșsi asupra cotei de 50% din podul clădirii.
Pârâții inițiali, D. G. și D. M., deși prin întâmpinare au susținut că nu există pod ci doar un planșeu al apartamentului nr. 2, prin petitele nr. 1 și 2 ale cererii reconvenționale au solicitat să se constate că podul construcției face parte integrantă din apartamentul nr. 2 ce le aparține, sens în care au solicitat să se rectifice respectiva carte funciară prin înscrierea podului ca parte integrantă a apartamentului nr.2.
Prin raportul de expertiză tehnică construcții nr._ întocmit de expertul judiciar J. M. s-a stabilit faptul că peste apartamentul nr.2 situat la etaj și locuit de pârâții D. se află podul construcției-spațiu situat între acoperiș și planșeul de lemn. Podul este folosit ca spațiu de depozitare de ambele părți, iar accesul se realizează printr-un chepeng situat în antreul apartamentului nr. 2 și folosit de pârâți ca bucătărie, dar și pe o scară de lemn rezemată de teren până la ușa de lemn prevăzută pe frontonul fațadei opusă poziției casei scărilor. Expertul a mai arătat că deși în documentația de dezmembrare a . sunt menționate între altele șarpanta și învelitoarea, coșurile de fum, scările și casa scărilor, fără a se face referire expresă la pod, aceasta este o omisiune a respectivei documentații, în caz contrar neexistând rațiunea pentru care părțile enumerate anterior să facă parte din PUC.
Tribunalul constată că prima instanță, pentru a clarifica situația de fapt, a efectuat și o cercetare la fața locului, ocazie cu care, pe baza declarațiilor părților prezente personal, instanța a consemnat că ambele părți utilizează podul cu această destinație, pârâții prin chepengul din interiorul construcției din antreul proprietate personală, iar reclamanții prin exterior, de pe latura dinspre poarta de acces la imobil folosind o scară mobilă.
Din probele administrate în cauză rezultă că în imobilul proprietatea părților există acel spațiu cuprins „între planșeul etajului și șarpantă” descris de expert în lucrarea sa care este, de fapt, podul construcției, dar care nu este identificat ca atare în evidențele de carte funciară. Respectivul pod îndeplinește fără putință de tăgadă toate atributele care definesc părțile comune ale unei clădiri, astfel că prima instanță a apreciat în mod temeinic și legal că spațiul în chestiune urmează regimul coproprietății.
Tribunalul constată că atât reclamanții cât și pârâții inițiali au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr.1 și nr.2 din imobilul construcție anterior identificat prin încheierea de contracte de vânzare-cumpărare cu . B. în condițiile art.9 din Legea nr. 112/1995.
Deși clădirea a avut întotdeauna în compunere și podul situat imediat deasupra apartamentului proprietatea pârâților, acest spațiu nu a fost evidențiat ca atare în cartea funciară, deși respectivul pod era amenajat corespunzător și putea fi folosit efectiv de către proprietarii imobilului. Întrucât evidențele de publicitate imobiliară nu cuprind referiri la podul aflat în discuție, respectivul spațiu nu a fost menționat explicit nici în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare în baza cărora părțile litigante au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului. Însă, chiar și în aceste condiții, probele administrate în cauză conduc la concluzia la care a ajuns și prima instanță, anume aceea că spațiul cu destinația de pod nu poate urma alt regim juridic decât acela de a fi inclus în lista părților comune ale clădirii, alături de terenul construit și neconstruit în suprafață de 93,50 mp (înscris sub nr. top. 3545/2/3/1/2/b), de branșamente, instalații, fundație, fațade, ziduri portante, ziduri despărțitoare, șarpantă și învelitoare, coșuri de fum, scări, casa scărilor și împrejmuire. Pe cale de consecință, atât timp cât zidurile portante, fațadele, șarpanta și învelitoarea fac deja obiectul dreptului de proprietate comună forțată și perpetuă aparținând părților, spațiul amenajat între planșeul etajului și acoperiș trebuie să urmeze același regim juridic.
Mai mult, așa cum rezultă din evidențele de carte funciară, dar și din raportul de expertiză efectuat în cauză, scările și casa scărilor ce leagă parterul de etaj și de pod fac parte deja din porțiunile comune ale imobilului, aspect care întărește concluzia că acestea au rolul de a facilita accesul către un spațiu, de asemenea, comun. Ori numai podul poate constitui un astfel de spațiu, dat fiind că în clădire nu există alte dependințe comune. Așa fiind, tribunalul apreciază, la fel ca prima instanță, că respectivul spațiu a fost omis, probabil dintr-o simplă eroare, din descrierea tehnică a imobilului (astfel cum aceasta a fost consemnată cu ocazia dezmembrării și acordării de numere topografice individuale pentru cele două apartamente existente).
Pe cale de consecință, tribunalul constată că, în cauză, pe baza probatoriului administrat, instanța de fond a concluzionat în mod temeinic că folosința cu destinația de pod de către ambele părți a spațiului dintre planșeul apartamentului 2 și acoperiș, dar și includerea în părțile de uz comun a șarpantei, invelitorii și respectiv a casei scărilor și a scării de acces la etaj, precum și poziția procesuală a pârâților reclamanți reconvenționali inițiali care prin chiar cererea reconvențională formulată tind la recunoașterea existenței podului, converg spre ideea că susținerile reclamanților sunt întemeiate în sensul că la descrierea părților de uz comun ale celor două apartamente s-a omis și includerea podului, iar în ce privește cotele de proprietate, pentru identitate de rațiune cu celelalte părți de uz comun, acestea nu pot fi altele decât de 50% pentru fiecare parte.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de pârâții inițiali D. G. și D. M., și continuat de pârâtul D. M. B., ca nefondat, și va menține hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
Întrucât recurentul pârât este în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.proc.civ., acesta va fi obligat la plata către intimatele reclamante a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, constând în contravaloarea onorariului avocațial, urmând să se respingă cererea formulată în același sens de către recurentul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât D. M. B. împotriva sentinței civile nr._/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Obligă recurentul pârât D. M. B. la plata către intimatele reclamante V. S. și V. Piroșka S. a sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs și respinge cererea formulată de recurentul pârât de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
C. F. M. I. I. D. N.
Grefier,
V. D.
Redactat/IMI/31.10.2013
Tehnoredactat/V.D./31.10.2013, 2 ex
Jud. fond R. G. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 907/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Hotărâre din 02-07-2013, Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
