Contestaţie la executare. Decizia nr. 154/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 154/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 154/. publică din data de 28 ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – C. F. - judecător
JUDECĂTOR – L. S. P.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul contestator B. M. L., în contradictoriu cu intimata . IFN SA, împotriva Sentinței civile nr. 2664/12.03.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.01.2016, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 2664/12.03.2015 a Judecătoriei B. s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul B. M. L., formulată în contradictoriu cu intimata S. C. E. R. SERVICES IFN SA.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în motivarea contestației s-a arătat de către contestator că la data de 18.07.2014 a luat la cunoștință despre înființarea popririi asupra veniturilor salariale obținute de la . SA, până la data respectivă nefiindu-i comunicat nici un act de executare din partea executorului judecătoresc prin care contestatorul să fi fost încunoștințat de existența executării silite pornite împotriva acestuia de către intimată, încălcându-se astfel prevederile art. 645 C.pr.civ. alin.1 NCPC. Totodată, contestatorul arată că executorul judecătoresc avea obligația, conform art. 728 NCPC de a-l înștiința asupra măsurii înființării popririi prin comunicarea adresei și respectiv a încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită.
Contestatorul a arătat că actele de executare sunt lovite de nulitate, deoarece acestea au fost întocmite cu încălcarea normelor de competență teritorială ale organului de executare, domiciliul contestatorului fiind în municipiul B., oraș în care își are implicit sediul terțul poprit, în timp ce organul de executare face parte din Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași.
S-a reținut de către prima instanță că prin încheierea din 01.04.2013 dată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2013, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu constând în Contract de credit nr._/06.04.2010, încheiat între contestator și creditoarea intimată.
Instanța a reținut că organul de executare a comunicat contestatorului actele de executare întocmite (încheiere din data de 22.03.2013, proces verbal privind cheltuielile de executare, adresă de înființare a popririi, înștiințare de poprire) precum și încheierea de încuviințare a executării silite și copia titlului executoriu la adresa de domiciliu indicată de contestator în cuprinsul contractului de credit, respectiv: municipiul V., .. 267, ., județul V..
Potrivit înscrisului de la fila 97 dosar, instanța a reținut împrejurarea că însăși autoritățile locale din municipiul V., la data de 25 iunie 2013, îl aveau pe contestator în evidențele acestora cu același domiciliu.
Potrivit înscrisului de la fila 8 dosar, instanța a reținut că contestatorul și-a stabilit domiciliul în municipiul B., .. 11, . de 16.06.2014, deci după comunicarea de către organul de executare, cu respectarea prevederilor art. 163 NCPC, a actelor de executare efectuate (fila 95 dosar – acte care i-au fost comunicate contestatorului la data de 18.04.2013 la adresa domiciliului declarat și efectiv cunoscut la acea dată).
Nu s-au depus înscrisuri pe baza cărora instanța să rețină împrejurarea că la momentul declanșării procedurii execuțional silite contestatorul avea domiciliul de drept comun sau reședință într-o altă localitate și/sau la altă adresă decât cea la care i s-au comunicat acestuia actele de executare și nici faptul că contestatorul ar fi comunicat intimatei schimbarea domiciliului, obligație asumată prin contractul de credit.
Norme legale incidente reținute de către prima instanță sunt:
Art. 651 NCPC ( în forma de redactare la momentul formulării cererii de executare silită) Executorul judecătoresc
(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează:
a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul;
b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului;
c) în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.
(2) Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curți de apel.
(3) Dacă bunul mobil care face obiectul urmăririi silite ori al executării silite directe a fost mutat în timpul procedurii de executare, competent teritorial este executorul judecătoresc care a început procedura de executare.
(4) Nerespectarea dispozițiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
Art. 781 NCPC (în forma de redactare la momentul formulării cererii de executare silită) Cererea de poprire. Competența
(1) Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit.
Art. 8 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești: „executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel.”
Art. 9 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești:
(1) În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
(2) În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se va face constatarea.
(3) În celelalte cazuri prevăzute la art. 7 este competent orice executor judecătoresc învestit de partea interesată, în condițiile legii.
Cererea de executare silită a fost adresată de către creditoare Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. V. B. – cu sediul în municipiul Iași, Camera executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași.
În concluzie : față de starea de fapt reținută, în privința domiciliului contestatorului, raportat la momentul comunicării actelor de executare contestate și cel al schimbării efective și normele de drept anterior enunțate, instanța apreciază că susținerile contestatorului în privința competenței teritoriale a organului de executare sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește comunicarea somației privind înființarea măsurii popririi și a declanșării procedurii execuțional silite, s-a reținut că potrivit art. 782 NCPC, în forma de redactare la momentul formulării cererii de executare silită:
(1) Poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 780 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviințare a executării sau un certificat privind soluția pronunțată în dosar. Despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se vor atașa și copii certificate de pe încheierea de încuviințare a executării sau de pe certificatul privind soluția pronunțată în dosar, și titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.
(2) În adresa de înființare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
(3) Adresa de înființare a popririi va cuprinde numele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, dacă sunt cunoscute.
Față de modalitatea de executare silită în care s-a executat obligația contestatorului debitor cuprinsă în titlu executoriu, instanța a apreciat că susținerile contestatorului cu privire la lipsa emiterii somației prevăzută de art. 667 NCPC sunt neîntemeiate.
În consecință, instanța a respins contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal partea contestatoare, solicitând admiterea cererii de apel, modificarea hotărârii apelate în sesnul admiterii contestației la executare, astfel cum a fost formulată inițial.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că la momentul declanșării procedurii de executare silită contestatorul avea domiciliul de drept comun sau reședința în alt localitate decât cea la care s-au comunicat actele de executare.
Această apreciere este totat eronată, arată apelantul, întrucâț acesta domiciliază în numucipiul B. din data de 17.08.2011, dată anterioară procedurii de executare silită, astfel cum rezultă din adeverința nr._/26.09.2014 eliberată de către SPCLEP Barșov la data de 7.10.2014, înscris care a fost depus și la judecata în primă instanță.
De asemenea, deși prima instanță a apreciat că actele de executare au fost comunicate în mod legal la domiciliul din mun. V., contestatorul arată că nu mai domiciliază la acea adresă din anul 2011.
În ceea ce privește necompetența teritorială a organului de executare, prima instanța a apreciat în mod greșit ca fiind competent B. D. C. și T. V. B., cu încălcarea prevederilor art. 781 alin. 1 C.p.civ și art. 651 alin. 1 lit. b) C.p.civ, fapt ce atrage nulitatea necondiționată a tuturor actelor efectuate, cu aplicabilitatea art. 651 alin. 4 C.p.civ.
În ceea ce privește anularea ca netimbrat a capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, se arată că prima instanță, prin încheierea de ședință din data de 19.02.2015 a anulat acest capăt de cerere, însă, ultima citație care I-a fost comunicată a fost emisă la data de 29.1.2015 pentru termenul din data de 19.02.2015 și nu poartă nici o mențiune privind obligativitatea de a achita taxa de timbru.
Mai mult decât atât, arată contestatorul, taxa de timbru nu este stabilită în conformitate cu art. 3 alin. 2 lit. a) IUG 80/2013, având faptul că fiind formulată ca un petit accesoriu cererii principale este scutita de plata taxei de timbru.
În consecință, se solicită admiterea cererii de apel, astfel cum a fost formulată, iar pe fond să se dispună admiterea contestației la executare, constatarea nulității actelor de procedură efectuate și pe cale de consecință anularea executării silite și restituirea sumelor poprite.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466-471, art. 654, 651, 666, 703, 781 și 782 C.p.civ.
În apărare partea intimată a depus întâmpinare (fila 22) și a solicitat respingerea cererii de apel formulate de către contestator.
S-a invocat excepția de tardivitate a formulării cererii de apel, excepție respinsă de către instanță în ședință publică din data de 14.01.2016.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că susținerea contestatorului că la data începerii executării silite ar fi avut un al domiciliu este nefondată, raportat la înscrisurile depuse la dosar, în special cel de la fila 97 dosar fond.
Actele de executare întocmite au fost comunicate contestatorului, alături de încheierea de încuviințare a titlului executoriu și copia titlului executoriu, la adresa de domiciliu indicată de contestator în cuprinsul contractului de credit, respectiv în mun. V., .. 267. ., jud. V..
Pe de altă parte, din cuprinsul înscrisului depus la fila 97 dosar fond, rezultă că la data de 25.06.2013, ulterior demarării executării silite, autoritățile locale din mun.V. îl aveau în continuare pe contestator în evidența lor.
Mai mult, arată intimata, din analiza înscrisului depus de apelant odată cu cererea de apel rezultă că domiciliul contestatorului din mun. B., .. 11, . a fost luat în evidența autorităților locale din mun. B. la data de 16.06.2014, la aproape un an și 3 luni de la data procedurii execuționale.
În condițiile în care din înscrisurile depuse de către contestator nu rezultă că ar fi notificat intimata cu privire la schimbarea domiciliului sau reședinței sale la o altă adresă, în raport de obligația asumată prin titlul executoriu supus executării silite, și nici că la momentul demarării procedurii execuționale figura cu o altă adresă, reținerea instanței de fond este corespunzătoare stării de fapt.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, se arată că, în raport de starea de fapt probată cu privire la domiciliul apelantului la momentul demarării executării silite, modalitatea și locul comunicării actelor de executare este cea corectă, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Se mai arată în cuprinsul întâmpinării că art. 713 alin. 2 C.p.civ nu este aplicabil în cauză, pentru că, deși urmarirea silită s-a efectuat prin poprire, domiciliul debitorului (V.) se afla în circumscripția aceleiași curți de apel în care se afla și instanța de executare, respectiv în circumscripția Curții de Apel Iași.
În ceea ce privește ultimul motiv de apel invocat de către contestator, se arată că deși cererea sa de întoarcere a executării silite s-a materializat procedural prin încheierea de ședință din data de 19.02.2015, aceasta nu a fost apelată de către contestator, criticile sale vizând doar sentința nr. 2664/12.03.2015 a instanței de fond, hotărâre care în mod evident nu conține rețineri în sensul anulării capătului de cerere privind întoarcerea executării silite.
În consecință, se solicită respingerea cererii de apel, cu consecința păstrării hotărârii instenței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelantul a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare, având în vedere faptul că, din înscrisurile depuse rezultă că încă din anul 2011 domiciliul său este situat în B., iar în cauză atât domiciliul debitorului, cât și sediul terțului poprit sunt situate în mun. B..
În ceea ce privește inadmisibilitatea motivului de apel care vizează capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, se arată că încheierea din data de 19.02.2015 prin care s-a anulat capătul de cerere privind restabilirea situației anterioare I-a fost comunicată odată cu încheierea din data de 05.03.2015, precum și cu sentința nr. 2664/12.03.2015, la data de 26.04.2015, fiind parte integrantă din aceasta.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor de apel invocate, și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, se constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce succed.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de către partea apelantă referitor la domiciliul acestuia la data formulării cererii de executare silită, se reține de către instanța de apel faptul că din adeverința depusă la fila 53 în dosarul de fond, emisă de către Consiliul Local al Municipiului B.-Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, domiciliul contestatorului este situat în mun. B. începând cu data de 16.08.2011.
Până la data de 16.06.2014 (deci în intervalul 16.08._14) domiciliul a fost situat în B., ., ., apt. 10, jud. B., iar din data de 16.06.2014 este situat în mun. B., .. 11, ., jud. B..
În consecință, începând cu data de 16.08.2011 contestatorul nu mai domiciliază pe raza mun. V..
Înscrisul avut în vedere de către prima instanța și invocat și de către intimată în cuprinsul întâmpinării la cererea de apel depus la fila 99 dosar fond, din care ar reieși că apelantul era în evidența autorităților locale din mun. V., nu face dovada domiciliului, fiind emisă de către Primăria V. și are ca obiect rezultatul verificărilor privind bunurile și veniturile impozabile cu care contestatorul figurează pe raza acestui municipiu.
Din cuprinsul dosarului execuțional, rezultă că nu s-a făcut nici o verificare de către executorul judecătoresc în ceea ce privește domiciliul actual al contestatorului la momentul începerii procedurii execuționale.
Potrivit art. 2 alin. 2 OUG 97/2005 republicată, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, “evidența cetățenilor români se ține după principiul locului de domiciliu al acestora, de către Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, împreună cu serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, în Registrul național de evidență a persoanelor din cadrul Sistemului național informatic de evidență a populației, iar potrivit art. 12 alin. 1 din același act normativ “actul de identitate este documentul care se eliberează, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență cetățeanului român și care face dovada identității, a adresei de domiciliu si, după caz, a adresei de reședință a titularului acestuia.”
În consecință, singurul organ abilitat a verifica și furniza relații cu privire la domiciliul unei persoane este serviciul public comunitar de evidență a persoanelor din cadrul Consiliului Local, și nu altă entitate.
Oricum, în cauză, după cum s-a arătat anterior, adresa emisă de Primăria V. privea rezultatul verificărilor privind bunurile impozabile aparținând contestatorului, verificare efectuată la solicitarea executorului judecătoresc (fila 97 dosar fond), nicidecum rezultatul verificărilor privind domiciliul contestatorului.
În ceea ce privește argumentul intimatei referitor la faptul că executarea silită s-a efectuat de către organul de executare de la domiciliul contestatorului, indicat în cuprinsul contratului de credit ce constituie titlu executoriu, instanța reține că obligația asumată contractual de către contestator de a comunica creditoarei schimbarea domiciliului pe parcursul derulării contractului nu aduce nici o atingere normelor de competență prevăzute în materia executării silite cu incidență în cauză.
Faptul necomunicării către creditor a schimbării domiciliului indicat în contractul de credit are relevanță sub aspect contractual, în sensul că debitorul, aflat în culpă contractuală, nu va putea invoca necomunicarea de către creditor a extraselor lunare, notificărilor, scrisorilor informative și a altor comunicări ce privesc contractul, dacă acestea s-au efectuat la vechiul domiciliu.
Sub aspectul executării silite însă, dispozițiile art. 651 alin. 1 lit. b) C.p.civ prevăd faptul că in ceea ce privește urmărirea silită a bunurilor mobile, este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează a se face executarea.
Dispozițiile art. 781 alin. 1 C.p.civ, prevăd faptul că poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit.
În cauza de față, atât la momentul formulării cererii de executare silită, dar și pe parcursul derulării procedurii execuționale derulate în cadrul dosarului nr. 612/2013 al B. Domnite C. și T. V. B., domiciliul debitorului a fost situat în mun. B., la fel și sediul terțului poprit, Compania Apa B. SA.
Dispozițiile art. 651 alin. 4 C.p.civ prevăd faptul că nerespectarea dispozițiilor prezentului articol privind competența executorilor judecătorești atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
În ceea ce privește motivele de apel îndreptate împotriva modului de soluționare a petitului având ca obiect întoarcerea executării silite, petit cu care prima instanță a fost sesizată prin precizarea de acțiune de la fila 66, instanța de apel reține faptul că prin încheierea interlocutorie de ședință din data de 19.02.2015 s-a dispus anularea ca netimbrat a acestui capăt de cerere.
La acel termen de judecată instanța, a dispus amânarea de pronunțare asupra fondului cauzei, pentru data de .03.2015, iar ulterior, pentru data de 13.03.2015.
Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. a) C.p.civ, când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de ședință, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanței, numărul dosarului, data, numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, numele și prenumele grefierului, precum și mențiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere.
Potrivit dispozițiilor art.466 alin. 4 C.p.civ, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul în care legea dispune altfel.
În consecință, soluționarea petitului accesoriu al întoarcerii executării silite a fost dispusă printr-o încheiere interlocutorie, care nu a fost atacată distinct de către apelant, acesta înțelegând să limiteze devoluțiunea numai asupra hotărârii prin care cauza a fost soluționată de către prima instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 470 alin. 1 lit. b) C.p.civ, cererea de apel cuprinde indicarea hotărârii atacate, iar în conformitate cu dispozițiile art. 424 alin. 5 C.p.civ. inclusiv încheierile pronunțate de către instanță sunt hotărâri.
Cum din cuprinsul cererii de apel rezultă că partea apelantă nu a atacat și încheierea premergătoare antemenționată care cuprinde soluția dată acestui capăt de cerere, și care este un act de procedură distinct de hotărârea finală dată asupra cauzei, instanța de apel nu se poate considera investită cu verificarea legalității acestui act de procedură, fără a încălca dispozițiile art. 22 alin. 6 raportat la art. 470 alin. 1 lit.b) C.p.civ.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse anterior, instanța va admite în baza art. 480 alin. 2 C..civ. cererea de apel formulată de către apelantul B. M. L., împotriva sentinței civile nr. 2664/12.03.2015 a Judecătoriei B., pe care o va schimba în tot, în sensul admiterii contestației la executare formulate de către contestatorul B. M. L. și a anulării actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 612/2013 al B. D. C. și T. V. B., din circumscripția Curții de Apel Iași.
În baza art. 45 alin. 1 lit. f) OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instanța va dispune restituirea către contestator a taxei de timbru în cuantum de 438,71 lei achitată pentru judecata cererii la prima instanță, și a taxei de timbru în cuantum de 219,35 lei, achitată pentru judecata cererii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de apel formulată de apelantul B. M. L., CNP_, domiciliat în B., .. 11, ., jud. B., în contradictoriu cu intimata . IFN SA, cu sediul în București, .. 6A, parter, sector 2, C. RO_, J_, împotriva sentinței civile nr. 2664/12.03.2015 a Judecătoriei B., pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de către contestatorul B. M. L. în contradictoriu cu intimata . IFN SA.
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 612/2013 al B. D. C. și T. V. B., din circumscripția Curții de Apel Iași.
În baza art. 45 alin. 1 lit. f) OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru,dispune restituirea către contestator a taxei de timbru în cuantum de 438,71 lei achitată pentru judecata cererii în prima instanță, și a taxei de timbru în cuantum de 219,35 lei, achitată pentru judecata cererii în apel.
Definitivă.
Pronunțată în sedință publică, azi, 28.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. F. L. S. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red.LP./28.01.2016
Tehnored. C.ND/.29.01.2016
Ex 4
Jud fond- C. D. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 136/2016. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 153/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
