Contestaţie la executare. Decizia nr. 153/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 153/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 153/. publică din data de 28 ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – C. F. - judecător
JUDECĂTOR – L. S. P.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., în contradictoriu cu intimatul contestator P. D., împotriva Sentinței civile nr. 7584/08.07.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.01.2016, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 7584/08.07.2015 a Judecătoriei B., s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. D., în contradictoriu cu C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin D.R.D.P. B. .
S-a dispus anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1948/2014 al B. Filofie L..
S-a dispus obligarea C.N.A.D.N.R. S.A. să restituie contestatorului suma de 433 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție . 12 nr._/22.02.2012 întocmit de intimata CNADNR SA contestatorul a fost amendat contravențional cu 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002. Deopotrivă, s-a stabilit in sarcina sa obligația de achita suma de 28 de euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002. La data de 22.10.2014, prin încheierea pronunțata de Judecătoria B. in dosar nr._/197/2014, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a procesului verbal, ulterior fiind pornită executarea contestată in cauză.
Prin promovarea prezentei contestații la executare, debitorul urmărește desființarea executării silite apreciind că titlul pus în executare este ineficient, nefiind comunicat conform prevederilor legale.
Instanța a constatat că pretențiile contestatorului sunt justificate.
Astfel, în ce privește valabila comunicare a procesului verbal, în speță procesul verbal în temeiul căruia se face executarea silită a fost comunicat prin afișare la domiciliul contestatorului, la dosar fiind depus procesul verbal de afișare din 09.03.2012
Cum comunicarea actelor procedurale prin afișare este subsidiară comunicării prin poștă cu scrisoare recomandată, aspect statuat și prin Decizia în Interesul Legii nr. 30/2013 a ÎCCJ, câtă vreme comunicarea prin poștă nu a avut loc, și nu este justificată necesitatea comunicării procesului verbal prin afișare, ca urmare a imposibilității comunicării acestuia prin poștă, comunicarea procesului verbal prin afișare nu este valabilă fiind lovită de nulitate.
Or, procesul verbal. 12 nr._/22.02.2012 nefiind valabil comunicat petentului executarea sancțiunilor cuprinse în acesta, printre care și tariful de despăgubire, s-a prescris, fiind depășit termenul de prescripție de 30 de zile prevăzut de art. 14 din OG 2/2001.
Chiar dacă s-ar aprecia că tariful de despăgubire nu este o sancțiune contravențională, tariful pus în executare silită, fiind contestat pe calea acestei contestații, întrucât petentului nu i s-a comunicat procesul verbal pentru a putea formula plângere contravențională, este anulat în temeiul dispozițiilor art. II din Legea 144/2012 și în consecință petentul nu îl datorează intimatei, executarea silită făcându-se în lipsa unei creanțe.
Tot legat de comunicarea procesului verbal, acesta nefiind comunicat valabil nu are natura unui titlu executoriu, nefiind îndeplinită condiția comunicării sale, prevăzută implicit de art. 37 din OG 2/2001, câtă vreme nu a început să curgă termenul de 15 zile de la comunicare în intervalul căruia persoana sancționată poate face plângere contravențională, la expirarea căruia procesul verbal neatacat devine titlu executoriu.
În subsidiar, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că procedura execuțională este afectată de nulitate, întrucât nu au fost respectate dispozițiile imperative consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Instanța a observat că în speță obiectul executării silite îl constituie o despăgubire stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care are natura unei sancțiuni contravenționale complementare, fiind prevăzută de lege sub formă de tarif fix, indiferent de perioada în care petentul a încălcat obligația de a achita contravaloarea rovinietei, circulând cu autovehicule pe drumurile naționale fără a o avea achitată.
Instanța a constata incidența art.12 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 (“dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”), astfel cum a fost analizat prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, potrivit căreia aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În acest context, instanța a apreciat că abrogarea la data de 24.07.2012, prin Legea nr. 144/2012, a dispozițiilor care au reglementat plata tarifului de despăgubire (art. 8 alin. 3 și alin.3 ind.1 din Legea nr. 15/2002), pe fondul caracterului obligatoriu al Deciziei Curții Constituționale mai sus indicate echivalează cu un astfel de impediment legal la executare, toate actele de executare efectuate în cauză fiind nule de drept, potrivit art. 703 din C.proc.civ.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, abrogarea tarifului lipsește de suport juridic partea de sancțiune neexecutata la momentul intrării în vigoare a normei de dezincriminare.
Față de aceste considerente, instanța a admis contestația la executare formulată în cauză, astfel cum a fost precizată, cu consecința anulării executării silite întocmită in dosar execuțional 1948/2014 al B. Filofie L. întrucât executarea se face în lipsa unui titlu executoriu, procesul verbal emis de intimată pe numele petentului neavând calitate de titlu executoriu, iar dreptul intimatei de a obliga petentul la plata unui tarif de despăgubire fiind prescris, în plus executarea acestui tarif fiind oprită prin faptul abrogării aplicării acestui tarif prin Legea nr. 144/2012.
Întrucât contestatorul a achitat în contul executării 433 lei intimata a fost obligată să restituie acestuia această sumă, în temeiul art. 722 cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal apel partea intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin D.R.D.P. B., solicitând admiterea apelului formulat în cauză, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare formulate de către contestatorul P. D..
În motivarea cererii de apel s-a arătat că emiterea și comunicarea procesului verbal de contravenție s-au efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, iar procesul verbal a fost comunicat prin afișare la domiciliul contravenientului în prezența unui martor.
Dispozițiile art.27 teza I OG 2/2001 lasă creditorului un drept de opțiune de a uzita metoda de comunicare a procesului verbal pe care o consideră mai eficientă, iar în cauză aceasta a fost cea prin afișare.
În consecință, arată apelanta și prescripția dreptului de a solicita executarea silită este neîntemeiată, în condițiile în care procesul verbal de contravenție a fost comunicat conform dispozițiilor legale.
În ceea ce privește reținerea de către prima instanță a intervenirii legii contravenționale mai favorabile, apelanta arată că dispozițiile modificate ale OG 15/2002 se aplică de la data intrării în vigoare a Legii 144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
În consecință, apelanta solicită admiterea cererii de apel și schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii contestației la executare formulate.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466, art. 665 alin. 6 C.p.civ.
În apărare, intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea cererii de apel formulate, arătând că în mod corect s-a reținut incidența în cauză a legii contravenționale mai favorabile, că în ceea ce privește procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost viciată, deoarece intimatul nu mai locuiește la adresa respectivă, fapt care putea fi confirmat de către martori.
În consecință, se solicită respingerea apelului declarat în cauză și menținerea hotărârii de primă instanță.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de apel, prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, se constată că apelul este nefondat.
Prin contestația la executare formulată contestatorul P. D. a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 1948/2014 al B. Filofie L., motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor art. II din legea nr. 144/2012 ”Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În soluționarea contestației la executare ce face obiectul prezentului dosar instanța de fond în mod corect a avut în vedere dispozițiile art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 potrivit cu care:
“(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.”
La data întocmirii procesului verbal ce constituie titlu executoriu în cauză executorii dispozițiile art. 8 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România prevedeau că: “Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”, dispoziție legală ce a fost abrogată prin dispozițiile art. I din legea nr. 144/2012, iar prin dispozițiile art. II din același act normativ s-a stabilit că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Având în vedere succesiunea actelor normative prin care s-au stabilit sancțiunile aplicate pentru persoanele care au circulat pe drumurile naționale cu autovehicule fără a achita tariful național de utilizare a drumurilor naționale, instanța de fond în mod corect a avut în vedere faptul că dispozițiile art. I din legea nr. 144/2012 au abrogat dispozițiile art. 8 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002, care stabileau obligația pentru cei sancționați contravenționali de achita, în afara amenzii contravenționale, o sumă de bani cu titlu de tarif de despăgubire.
În condițiile în care prin dispozițiile legale actuale se stabilește pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 o sancțiunea mai ușoară, în sensul că a fost abrogată dispoziția prevăzută de art. 8 alin.3 din același act normativ, în vigoare la data săvârșirii contravenției reținute în sarcina contestatorului, instanța de apel apreciază la fel ca și instanța de fond că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care reglementează principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile.
Este de menționat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. 1 OG 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma “nu se mai sancționează” se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În consecință, motivul de apel invocat de către apelantă în ceea ce privește obligația părții contestatoare de a achita tariful de despăgubire va fi înlăturat, raportat la cele expuse anterior.
De asemenea și critica formulată împotriva soluției adoptate de către prima instanță privind faptul că nu ar fi intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale nu este întemeiată.
Contrar susținerilor apelantei, instanța de apel reține că în mod corect prima instanța a apreciat, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimata apelantă că în cauză nu au fost respectate dispozițiile prevăzute de art.27 OG 2/2001, care stipulează:
„Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Prin decizia nr. 10/2013 a ICCJ, pronunțată în cadrul recursului în interesul legii, s-a statuat că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
În cauza de față, intimata apelantă, așa cum și susține prin cererea de apel, a procedat la comunicarea proceselor verbale numai prin afișare, fără a proceda anterior la comunicarea acestora către intimat prin poștă, cu aviz de primire.
De altfel, comunicarea prin afișare a fost efectuată la o altă adresă de domiciliu a intimatului, astfel cum rezultă din copia cărții de identitate depuse la dosarul de fond (fila 5).
Cum potrivit dispozițiilor art. 14 OG 2/2001 intervine prescripția executării sancțiunii contravenționale dată procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat în mod valabil în termen de o lună de la data întocmirii, instanța de fond a reținut în mod corect și acest motiv de anulare a actelor de executare efectuate în cauză în baza procesului verbal de contravenție . 12 nr._/22.02.2012.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.p.civ. apelul formulat împotriva s.c. 7584/08.07.2015 a Judecătoriei B., ca fiind nefondat, urmând a păstra hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de către apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., cu sediul în B., .. 13, ., J40/552/15.01.2004, CF_, în contradictoriu cu intimatul P. D., cu domiciliul în B., ., apt. 37,jud. B., CNP_, împotriva sentinței civile nr.7584/08.07.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședintă publică, azi, 28.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. F. L. S. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red.LP./28.01.2016
Tehnored. C.ND/29.01.2016
Ex 4
Jud fond- C. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 154/2016. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 20/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
