Contestaţie la executare. Decizia nr. 1500/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1500/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 1500/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 1500/R
Ședința publica din 28 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. M. - judecator
Judecător: C. D.- P.
Judecător: D. N.
Grefier: C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de S. „D. & CORȘATE”, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatele . SRL și . ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr. 8593/21.05.2013, pronunțată in cauza de Judecătoria B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013, când partile prezente au pus concluzii conform celor consemnate in încheierea de ședință de la respectivul termen de judecată, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 28 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Constata ca prin sentința civila nr. 8593/21.05.2013, pronunțată in cauza de Judecătoria B. a fost admisa în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. „G. S. E. ROMÂNIA” S.A., în contradictoriu cu intimații S.C. „D. I. G.” S.R.L., în insolvență, prin reprezentant S. C. și convențional prin avocat C. P., citată și prin administrator judiciar CENTU SPRL, și S. „D. & CORȘATE” și, în consecință s-a dispus anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 09.08.2012, emis în dosarul execuțional nr. 314/2012 al intimatei S. „D. & CORȘATE”. P. aceeași hotărâre s-a respins petitul vizând suspendarea executării silite.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța a avut in vedere ca prin contestația la executare S.C. „G. S. E. ROMÂNIA” S.A., în contradictoriu cu intimații S.C. „D. I. G.” S.R.L. și S. „D. & CORȘATE” a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 09.08.2012, emis în dosarul execuțional nr. 314/2012 al intimatei S. „D. & CORȘATE” și suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. 1 Cod procedura civila.
Instanța a reținut ca in baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 996/Sind/24.04.2012 a Tribunalului B. – Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal s-a format la intimata S. „D. & CORȘATE” dosarul execuțional nr. 314/2012 si ca in cadrul executării silite, la data de 31.05.2012, executorul judecătoresc a emis atât procesul verbal pentru cheltuielile de executare silită în cuantum de 325,25 lei, cât și adresa de înființare a popririi, cele două acte de executare fiindu-i comunicate contestatoarei debitoare la data de 12.06.2012.
La data de 11.06.2012, contestatoarea a achitat suma de 635,25 lei aferentă executării silite din dosarul nr. 314/2012, iar la 25.06.2012 executorul judecătoresc a emis ordonanța de sistare a popririi.
Instanța a reținut ca ulterior, în același dosar execuțional s-a emis la 09.08.2012 procesul verbal privind stabilirea onorariului executorului judecătoresc pentru „obligația de a face”, prevăzută de titlul executoriu - sentința civilă nr. 996/Sind/24.04.2012 a Tribunalului B. – Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, onorariu în cuantum de 6.448 lei si pentru executarea căruia executorul judecătoresc a emis și somație.
Ambele acte i s-au comunicat părții contestatoare la data de 16.08.2012 și împotriva procesului verbal pentru stabilirea onorariului executorului judecătoresc, debitoarea a promovat contestația de fata.
Instanța de fond a reținut ca in esență, contestatoarea a invocat cuantumul exagerat de mare al onorariului executorului judecătoresc pentru o obligație ce a fost executată silit prin poprire, cât și în raport de dispoziția art. 37 din Legea nr. 188/2000.
Executorul judecătoresc a arătat însă că titlul executoriu a privit și „obligația de a face” și că procesul verbal de stabilire a onorariului din 09.08.2012 a fost întocmit în raport de Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției și în limita prevăzută pentru obligația principală executată silit, adică 5.200 lei + TVA (fila 11 volumul II).
Instanța a reținut insa ca Ordinul mai sus evocat (în forma sa actualizată prin Ordinul nr. 2561/C/30.07.2012), nu cuprinde în Anexa 1 privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, la punctele 1-14, categoria „obligațiilor de a face”, singura categorie prevăzută la pct. 6 privind „constatarea unor situații de fapt și inventarierea unor bunuri în condițiile art. 239 Cod procedura civila) și care nu este aplicabilă cauzei.
A mai reținut instanța și că limita de 5.200 lei, prevăzută la pct. 2 al Anexei 1, cu titlu de onorariu al executorului judecătoresc, în cazul debitorului persoană juridică, privește evacuările, punerile în posesie, grănițuirile, servituțile, predările de bunuri, etc. sau desființarea unor lucrări sau construcții si, in egală măsură, ca Legea nr. 188/2000 republicată, prevede la art. 39 alin. 1 doar limita maximă a onorariilor ce por fi percepute de către executorii judecătorești pentru executarea silită a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani.
Or, „obligația de a face” cuprinsă în titlul executoriu, relativă la „desigilarea mijloacelor de măsurare, reconectarea și racordarea la sistemele de distribuție a gazelor naturale”, respectiv la „continuarea furnizării de gaze naturale”, nu se încadrează nici la pct. 2 al Anexei 1 la Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției (actualizat prin Ordinul nr. 2561/C/30.07.2012) și nici nu se poate aprecia că este evaluabilă în bani, pentru a atrage aplicarea unui onorariu al executorului judecătoresc în cuantum de 5.200 lei + TVA.
În drept, în raport de dispoziția art. 399 alin. 1 Cod procedura civila, reținând vătămarea adusă drepturilor contestatoarei prin procesul verbal din 09.08.2012 asupra onorariului executorului judecătoresc, instanța de fond, față de cele mai sus reținute, a dispus anularea acestui act întocmit în etapa executării silite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata S. „D. & C.” solicitând admiterea acestuia si modificarea seninei in sensul respingerii contestației la executare.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat in esența ca hotărârea recurata este netemeinica si nelegala, fiind rezultatul unor interpretări si aplicări greșite a normelor incidente in cauza.
S-a arătat ca in mod evident, pentru punerea in executare silita a unei „obligații de a face”, executorul este indreptatit sa perceapă un onorariu, chiar daca acest obiect nu este enumerat printre cele evaluabile in bani si ca obiectul obligației, respectiv „desigilarea mijloacelor de măsurare, reconectarea și racordarea la sistemele de distribuție a gazelor naturale” si „continuarea furnizării de gaze naturale”, se încadrează la pct. 2 al Anexei 1 la Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției (actualizat prin Ordinul nr. 2561/C/30.07.2012).
Recurenta arata ca întreg punctul 2 al Anexei are in vedere „obligațiile de a face”, fiind stabilite onorarii si minimale si maximale, enumerările din anexa având caracter exemplificativ si nicidecum exclusiv sau limitativ, acesta fiind si sensul folosirii termenului „etc.” de la final.
Intimata arata ca in nici un caz nu se poate retine ca ar exista obiecte ale executării silite pentru executarea cărora executorul judecătoresc nu ar fi indreptatit sa perceapă onorariu si ca art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 stabilește dimpotrivă, in sensul ca executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale.
In ceea ce privește cuantumul onorariului, intimata arata ca acesta s-a stabilit cu respectarea legii in materie, fara sa fi fost depășite limitele maximale.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata . SRL a depus la dosar note de ședința prin care a arătat ca este de acord cu admiterea recursului, onorariul fiind justificat si de prestațiile efective ale executorului care a fost nevoit in câteva rânduri sa se deplaseze in teren sau la sediul debitoarei si sa îndeplinească diverse acte de executare silita.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine următoarele:
Pentru punerea in executare silita a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 996/Sind/24.04.2012 a Tribunalului B. – Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal s-a format la intimata S. „D. & CORȘATE” dosarul execuțional nr. 314/2012, dosar in cadrul căruia, la data de 31.05.2012, executorul judecătoresc a emis atât procesul verbal pentru cheltuielile de executare silită în cuantum de 325,25 lei, cât și adresa de înființare a popririi, cele două acte de executare fiindu-i comunicate debitoare la data de 12.06.2012.
P. titlu, debitoarea a fost obligata sa desigileze mijloacele de măsurare seria_ din Tronsonul C, cu reconectarea si racordarea la sistemele de distribuție a gazelor naturale si sa continue furnizarea de gaze naturale necesara continuării activității curente la Punctele de consum ale . SRL, Complexul Orizont 3000 si sa plătească cheltuieli de judecata in cuantum de 620,3 lei.
La data de 11.06.2012, debitoarea a achitat suma de 635,25 lei pusa in vedere prin somație, motiv pentru care, la 25.06.2012 executorul judecătoresc a emis ordonanța de sistare a popririi înființata pentru cheltuielile de judecata in cuantum de 620,3 lei.
In mod evident, procesul de cheltuieli de executare întocmit la data de 31.05.2012 a avut in vedere numai acele cheltuieli estimate pentru executarea debitului de 620 lei.
Tribunalul retine ca in data de 11.06.2012 executorul judecătoresc s-a deplasat la sediul debitoarei contestatoare in vederea punerii in executare si a celorlalte dispoziții din titlul executoriu, ocazie cu care reprezentanții debitoarei contestatoare s-au angajat ca in cel mai scurt timp sa reia furnizarea de gaze naturale.
In vederea executării acestei din urma obligații, în același dosar execuțional s-a emis la 09.08.2012 procesul verbal privind stabilirea onorariului executorului judecătoresc pentru „obligația de a face”, prevăzută de titlul executoriu - sentința civilă nr. 996/Sind/24.04.2012 a Tribunalului B. – Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, onorariu în cuantum de 6.448 lei si pentru executarea căruia executorul judecătoresc a emis și somație.
Ambele acte i s-au comunicat părții contestatoare la data de 16.08.2012, iar la data de 20.08.2012 executorul a înființat poprire si pentru recuperarea acestor cheltuieli.
Tribunalul retine ca Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției mai sus evocat (în forma sa actualizată prin Ordinul nr. 2561/C/30.07.2012), stabilește o limita maxima de onorariu de 5.200 lei (fara TVA), pentru obligațiile din titlu constând in evacuările, punerile în posesie, grănițuirile, servituțile, predările de bunuri, etc. sau desființarea unor lucrări sau construcții in situația in care debitorul este o persoana juridica.
Tribunalul retine ca termenul „etc.” folosit in enumerarea de mai sus are rostul asigurării încadrării la acest punct a oricărei „obligații de a face” ce ar putea constitui obiectul executării silite, deoarece, fata de disp. art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 potrivit cu care executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale, nu poate fii acceptata ideea ca ar exista obligații pentru a căror executare silita executorii nu pot percepe onorariu deoarece nu exista reglementari exprese in legea speciala.
Or, in speța, este evident ca executorul a efectuat acte si raportat la executarea acestei obligații de a face, si tribunalul are in vedere măcar actele scriptice întocmite si deplasarea la sediul intimatei din 11 iunie 2012.
De altfel, prin contestația formulata contestatoarea nici nu a pretins in măsura in care s-a pronunțat instanța, deoarece prin contestație s-a solicitat reducerea onorariului la minimul sau, nicidecum anularea lui in totalitate.
Pentru aceste motive tribunalul apreciază ca recursul este fondat si urmează sa fie admis cu consecința modificării in parte a sentinței si a admiterii contestației la executare in sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc criticat la suma minima de 1.240 lei, TVA inclus, având in vedere prestațiile efective ale acestuia si textele legale mai sus redate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de S. „D. & CORȘATE”, în contradictoriu cu intimatele . ROMÂNIA SA și . SRL, împotriva sentinței civile nr. 8593/21.05.2013 pronunțată în cauză de Judecătoria B., pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de debitoarea . ROMÂNIA SA în ceea ce privește procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 09.08.2012, întocmit în dosarul execuțional nr. 314/2012 al S. „D. & CORȘATE” și, în consecință:
Anulează în parte cheltuielile de executare reprezentând onorariul de executor pentru ceea ce depășește suma de 1.240 lei, TVA inclus.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 noiembrie 2013.
P., JUDECATOR,JUDECATOR,
V. M. C. D. – POPDANIELA N.
pentru grefier C. L. plecata din instanța,
semnează grefier sef secția I civila
I. M.
Red.CDP/02.2014/2ex.
Judecător fond: E. B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1559/2013. Tribunalul... → |
|---|
