Reziliere contract. Decizia nr. 1598/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1598/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1598/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1598/R
Ședința publică de la 12.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. L. –judecător
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: D. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de către recurentul reclamantul F. C. A., în contradictoriu cu intimata reclamantă M. D. –A. și intimații pârâți ORAȘUL RÂȘNOV, S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR P. - prin D.G.F.P. B., D. M., C. T. L., P. G., F. B., F. V. și C. M. - M. prin mandatar F. A., împotriva Sentinței civile nr. 228/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților .
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 28.11.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 05.12.2013 și apoi având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12.12.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 228/22.02.2013 a Judecătoriei Zărnești a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor P. pentru S. R., invocată de pârâtul S. R.; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză în ceea ce îi privește pe pârâți, și în consecință a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții M. D. A. și F. C. A. împotriva pârâților ORAȘUL RÂȘNOV prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor P., D. M., C. T. L., P. G., FRANCASALI B. și F. V., C. M.-M., ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; au fost obligați reclamanții să achite pârâților F. B. și F. V. suma de 1000 lei, pârâtei C. M.-M. suma de 1000 lei și pârâtului D. M. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorarii avocați.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, prin sentința civilă nr. 1737 din 16.12.2008 a Judecătoriei Zărnești, pronunțată în dosarul nr._, Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 Râșnov a fost obligată să întocmească și să înainteze Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.18/1991 B. documentația necesară în vederea emiterii în favoarea reclamantelor F. E. Petrovna, Porr I. și Porr M. a titlului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1800 mp în intravilanul orașului Râșnov, precum și că reconstituirea dreptului de proprietate urma sa aibă loc pe un amplasament echivalent celui pe care se afla terenul antecesorilor reclamantelor, teren înscris inițial în c.f._ Râșnov, sub nr. top. 1659, sentința rămânând irevocabilă în august 2009.
A mai reținut că, la data de 13 noiembrie 2011, F. E. Petrovna, reclamantă în cauza civilă ce a format obiectul dosarului nr._, a decedat, fiind succedată în drepturi și obligații de cei doi descendenți de gradul I ai acesteia, reclamanții din cauza de față, precum și că dispozițiile irevocabile ale sentinței civile nr. 1737 din 16.12.2008 a Judecătoriei Zărnești nu au fost puse nici în prezent în aplicare de către Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 Râșnov, sub pretextul că la dispoziția acestei comisii nu se mai află nici o suprafață de teren cu un amplasament echivalent celui care a aparținut anterior cooperativizării antecesorilor reclamanților.
Pe de altă parte, în urma demersurilor pe care reclamanții le-au întreprins, aceștia au constatat ca terenurile identificate în cuprinsul petitului acțiunii se află în aceeași zonă și au o valoare echivalentă cu cea a parcelei în considerarea căreia instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanța a mai reținut că, deși dreptul de proprietate tabulară asupra respectivelor terenuri aparține Statului R., în timp ce dreptul de administrare operativă figurează înscris pe seama Primăriei Râșnov, Comisia locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Râșnov nu a fost în măsură să propună reconstituirea dreptului de proprietate pe acele amplasamente, din motivul existenței, cu începere din anul 1997, a unor drepturi de concesiune care grevează terenurile în chestiune, respectiv drepturile a căror radiere din cartea funciara o solicită reclamanții, prin al doilea petit al cererii lor.
Instanța de fond a reținut de asemenea că, față de împrejurarea că reclamanții au calitatea de creditori ai obligației de reconstituire a dreptului de proprietate, iar debitorul lor a rămas în pasivitate, neîntreprinzând nici un demers pentru readucerea în patrimoniul său a terenurilor susceptibile a le fi atribuite reclamanților, aceștia înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 1560 Cod civil, în exercițiul unei acțiuni oblice, având ca scop desființarea contractelor de concesiune, a actelor adiționale și a contractelor de cesiune descrise.
În continuare, instanța a reținut, față de excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor P. pentru S. R. (acesta fiind înscris în c.f. ca proprietar), excepție invocată de acesta prin întâmpinare, că aceasta este neîntemeiată, întrucât Ministerul Finanțelor P. este reprezentantul legal al statului ori de cate ori acesta din urmă participă la raporturile juridice civile în nume propriu și nu s-a stabilit prin lege alt reprezentant (iar nu doar în situația în care este vorba despre domeniul public al statului), iar pentru reprezentarea statului în astfel de raporturi juridice legiuitorul nu a stabilit alt reprezentant.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâților, invocată în cauză, instanța a considerat că aceasta este întemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea unei acțiuni oblice prevăzute de vechiul cod civil în baza prevederilor art. 974, deoarece nu există vreun raport obligațional între Orașul Râșnov și reclamanți, iar în conformitate cu prevederile art. 974 din Codul civil, creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale, acest text de lege impunând ca o primă condiție existența unui raport obligațional între reclamant și persoana în locul căreia exercită acțiunea.
Legat de același aspect, Judecătoria a reținut că debitori ai reclamanților în raportul juridic civil sunt comisiile de fond funciar, respectiv Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Râșnov și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 B., întrucât prin sentința menționată mai sus au fost obligate aceste comisii la emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamanților, iar parte în contractele de concesiune este Primăria Orașului Râșnov, drept pentru care a fost chemat în judecată Orașul Râșnov, acesta fiind distinct de Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar.
Instanța a reținut că, potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991, în sensul acestei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională. Comisia locală funcționează sub autoritatea comisiei județene, care este competentă să valideze sau să invalideze măsurile propuse de această entitate, conform art. 51 din Legea nr. 18/1991, și să asigure îndrumarea și controlul acestora, conform art.6 din Regulamentul de funcționare a comisiilor aprobat prin H.G. nr. 890/2005).
A reținut de asemenea că, potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Instanța a apreciat că, din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că suntem în prezența unor entități administrative, distincte, care nu se suprapun, iar din conținutul sentinței mai sus menționate reiese că au calitatea de debitori ai obligației de reconstituire a dreptului de proprietate cele două comisii, iar Orașul Râșnov nu are calitatea de debitor față de reclamanți potrivit sentinței menționate, nefiind îndeplinite condițiile acțiunii oblice prevăzute de art. 974 din vechiul Cod civil, respectiv de art. 1560 din noul Cod civil, precum și că nici S. R. nu are calitate procesuală pasivă, acesta nefiind debitor al reclamanților și nici parte în contractele de concesiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F. C. A..
În dezvoltarea motivelor de recurs, acesta a arătat că instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Râșnov, având în vedere că există identitate între debitorul obligației prevăzute în sentința civilă nr. 1767/2008 a Judecătoriei Zărnești și concedentul din contractele de concesiune încheiate cu pârâții persoane fizice, această identitate fiind conferită de prevederile legale care reglementează funcționalitatea unității administrativ-teritoriale Orașul Râșnov, aceasta manifestându-se sub mai multe aspecte.
A mai arătat că, din punct de vedere funcțional, unității administrativ-teritoriale i se conferă autoritate administrativă locală deliberativă prin constituirea instituției Consiliul Local Râșnov și autoritate administrativă de reprezentare și executivă, conferită instituției Primarului, conform Legii nr. 215/2001, Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar fiind acea componentă a autorității administrative locale conferită unității administrativ-teritoriale în vederea aplicării legilor fondului funciar, faptul că există o subordonare funcțională față de Comisia Județeană nefiind de natură a altera calitatea acesteia de componentă a autorității administrative locale.
Reclamantul a arătat de asemenea că între cele două entități există și o identitate patrimonială, având în vedere că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, totalitatea terenurilor proprietate privată a unității administrativ-teritoriale se găsesc la dispoziția Comisiei Locale, același fiind regimul juridic al terenului în suprafață de 1800 mp.
În continuare, a susținut că între cele două entități există o identitate de persoană, Primarul fiind în același timp și președintele Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar, aspect ce întărește calitatea de reprezentare a autorității administrativ-teritoriale, iar citarea sa ca reprezentant al acesteia este corectă din punctul de vedere al identificării sale cu calitatea de reprezentant al debitorului.
În același sens, a arătat că este corectă citarea ca pârâtă a unității administrativ-teritoriale în dubla calitate de concedent al imobilelor în litigiu și cea de debitor al obligațiilor prevăzute în sentința menționată mai sus.
Recurentul-reclamant a mai arătat că, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a refuzat să dea curs cererii de executare a sentinței civile nr. 1767/2008 a Judecătoriei Zărnești, în fapt și în drept neexistând piedici pentru admiterea acestei cereri.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile de exercitare ale acțiunii oblice, prevăzută de art. 974 din Codul civil, respectiv pasivitatea debitorului în a acționa pentru executarea dispozițiilor sentinței civile menționate, pericolul reprezentat de probabila insolvență privind obligație de identificare și punere la dispoziția Comisiei Județene a terenului, caracterul cert și lichid al debitului, precum și caracterul real al acțiunii.
Referitor la invocarea incidenței prescripției extinctive prin întâmpinările depuse de pârâți, recurentul a arătat că aceasta nu operează în speță, față de faptul că obiectul contractelor îl constituie cesiunea unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, respectiv uzufructul, iar în ceea ce privește motivele de reziliere, recurentul a arătat că s-ar impune chiar anularea contractelor, pentru încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 50/1991.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și reiterând excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor P. de reprezentant al Statului R., întemeiat pe art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/2008.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitatea de parte în raporturile juridice deduse judecății.
Intimații C. M. M., F. B. și F. V. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând în esență că lipsesc elementele de identitate expuse de reclamant în cuprinsul cererii de recurs, precum și că nu există temei pentru rezilierea contractelor de concesiune încheiate între pârâții persoane fizice.
Intimatul-pârât Orașul Râșnov a formulat la rândul său întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că între acesta și reclamanți nu există vreun raport obligațional, iar intimatul este distinct de Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar.
Intimatul-pârât D. M. a formulat de asemenea întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând că instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii oblice, pârâții chemați în judecată neavând calitatea de debitori ai reclamanților.
Analizând sentința Judecătoriei Zărnești în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Având în vedere că, prin sentința recurată, cauza a fost soluționată în temeiul admiterii unei excepții peremptorii, de natura celor prevăzute de art. 137 alin. 1 C.pr.civ., este necesară analizarea temeiniciei acestei soluții, aspectele de fond ale cauzei fiind lipsite de relevanță atâta vreme cât soluționarea cauzei pe cale de excepție este legală.
În acest sens, instanța reține că instanța de fond a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, în raport cu dispozițiile legale care reglementează instituția acțiunii oblice, pârâții chemați în judecată neavând calitatea de debitori ai reclamanților.
În ceea ce privește criticile reclamantului, referitoare la identitatea dintre pârâtul Orașul Râșnov și debitoarea sa, Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Râșnov, Tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că, astfel cum a reținut și prima instanță, cele două sunt entități distincte, care nu se suprapun și care nu pot fi confundate.
Sub acest aspect, se reține în primul rând că unitatea administrativ-teritorială și Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar sunt guvernate de acte normative distincte, prima dintre acestea fiind o persoană juridică de drept public, reglementată de Legea nr. 215/2001, iar cea de-a doua o structură lipsită de personalitate juridică, creată în aplicarea prevederilor legilor fondului funciar, precum și că între acestea două nu există raport de subordonare/supraordonare, și cu atât mai puțin o identitate funcțională, așa cum susține recurentul.
Contrar afirmațiilor acestuia, Comisia Locală nu este o componentă a autorității administrative locale și nu are legătură cu Consiliul Local ca organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale, acesta din urmă având exclusiv atribuțiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 215/2001 republicată, nici un text de lege din acest act normativ nefăcând vreo legătură între autoritățile publice locale și comisiile de aplicare a legilor fondului funciar.
În ceea ce privește pretinsa identitate patrimonială, instanța reține că dreptul de proprietate al unității administrativ-teritoriale asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea sa privată și punerea acestora la dispoziția Comisiei de aplicare a legilor fondului funciar nu este de natură să conducă la o identitate patrimonială între unitatea administrativ-teritorială și comisie, Orașul Râșnov, ca persoană juridică, având propriul patrimoniu, pe când Comisia Locală nu are un asemenea atribut, care este specific numai entităților cu personalitate juridică.
Referitor la „identitatea de persoană”, rezidând în aceea că reprezentanții legali ai celor două entități sunt una și aceeași persoană, respectiv Primarul localității, se constată că, de asemenea, criticile sunt neîntemeiată, „legala citare” a pârâtului Orașul Râșnov prin reprezentantul său legal, respectiv Primarul, neavând legătură cu argumentele pentru care instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive; de altfel, calitatea se apreciază în persoana celui reprezentat, iar nu a reprezentantului, faptul că una sau mai multe persoane juridice sau entități sunt reprezentate de aceeași persoană sau autoritate nefiind de natură a crea o identitate între ele.
În condițiile în care excepția lipsei calității procesuale pasive a fost în mod corect admisă, se constată că motivele de recurs care vizează fondul cauzei nu se mai impun a fi analizate, excepția făcând parte dintre cele reglementate de art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtul S. R. prin întâmpinarea depusă în recurs, Tribunalul constată că acestea nu pot fi primite.
Excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor P. de reprezentant al Statului R. a fosta soluționată de instanța de fond prin însăși hotărârea recurată, iar neexercitarea de către partea interesată a căii de atac împotriva acestei dispoziții a instanței face ca hotărârea să rămână irevocabilă sub acest aspect, respectiva dispoziție intrând în puterea lucrului judecat.
În consecință, reiterarea acestei excepții pe calea întâmpinării depuse în recurs este inadmisibilă, partea neavând posibilitatea de a critica modul de soluționare a menționatei excepții decât prin cererea pentru exercitarea căii de atac.
Privitor al excepția lipsei calității procesuale pasive, Tribunalul constată că aceasta a fost admisă de prima instanță și cu referire la acest pârât, astfel încât invocarea (reiterarea) acestei excepții este lipsită de interes.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de reclamantul F. C. A. împotriva sentinței civile nr. 228/22.02.2013 a Judecătoriei Zărnești, care va fi menținută.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga recurentul-reclamant să plătească intimatului-pârât D. M. suma de 1000 lei, intimaților-pârâți F. V. și F. B. suma de 1000 lei și intimatei-pârâte C. M. M. suma de 1000 lei, toate cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorarii de avocați, potrivit chitanțelor doveditoare depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul F. C. A. împotriva sentinței civile nr. 228/22.02.2013 a Judecătoriei Zărnești, pe care o menține.
Obligă recurentul-reclamant să plătească intimatului-pârât D. M. suma de 1000 lei, intimaților-pârâți F. V. și F. B. suma de 1000 lei și intimatei-pârâte C. M. M. suma de 1000 lei, toate cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 decembrie 2013.
PREȘEINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. L. O. D. P. C. F.
GREFIER
D. A.
Red.CF/16.12.2013
Tehnored.AD/16.12.2013
Ex.2
Jud. fond E. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1559/2013. Tribunalul... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1587/2013. Tribunalul... → |
|---|
