Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 168/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._ DECIZIA CIVILĂ NR.168/.>
Ședința publică de la 24 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
JUDECĂTOR N. F.
GREFIER V. D.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului civil privind pe apelanta petentă Asociația A. A. 2001, prin rep legal și pe intimații ., prin administrator judiciar G. Group Expert SPRL, M. C. prin reprezentant legal, D.G.F.P-AFP C., Agenția de Valorificare a A. S., prin rep. legal, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 alin.2 legea nr.7/1996) împotriva Sentinței civile numărul_/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 24.04.2012.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr._/31.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A respins excepția de necompetenta materiala și teritoriala a Judecătoriei B..
A respins plângerea formulata de petenta A. A. A. 2001, cu sediul în com. Tuglui, .. D., împotriva încheierii nr._/10.06.2011 a OCPI B., în contradictoriu cu intimata S.C S. C. SA, prin administrator judiciar G. Group Expert SPRL, ca fiind neîntemeiată.
A dispus comunicarea hotărârii și persoanelor interesate și citate în cauză D. B.-AFP C., Muncipiul C. prin Pprimar și A. București.
P. a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin cererea de inscriere formulata la data de 26.01..2011 si inregistrata la Agentia N. de cadastru si Publicitate Imobiliara – Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov sub nr.6863/26.01.2011 petenta A. A. A. 2011 a solicitat sa se dispuna inscrierea in CF_ C. a dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. top. 3542/1/194 in baza s.c. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79/23.07.2007, sa se dispuna radierea ipotecii si interdictiei de instrainare si grevare in favoarea Bancii Agricole, precum și radierea sechestrului A. asupra imobilului, cerere din urma care nu face obiectul prezentei plângeri.
P. incheierea de carte funciara cu numarul 6863/26.01.2011 a fost respinsa cererea petentei, retinandu-se ca asupra imobilului este notat dreptul de ipoteca legala în favoarea D. B.-AFP C., iar potrivit art. 151 alin. 10 OG 92/2003 actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută.
S-a reținut faptul că, în ceea ce privește conventia invocată, aceasta este incheiata ulterior aplicarii ipotecii legale, astfel încât este lovită de nulitate absolută.
Potrivit art. 58 din Ordinul nr. 633/2006 registratorul va respinge cererea de inscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută de lege sau pentru neindeplinirea unor conditii speciale prevazute de reglementarile in vigoare .
S-a mai retinut în cuprinsul încheierii si faptul că in ceea ce priveste cererea de radiere a ipotecii prevazute în favoarea Bancii Agricole in baza notificarii nr., 5320/18.12.1999, deoarece nu exista consimtamantul titlularului dreptului in acest sens, din nici un inscris depus la dosar.
Impotriva acestei incheieri a fost formulata cerere de reexaminare, aceasta fiind respinsă prin încheierea nr._/10.06.2011 reținându-se în motivarea încheierii pronuntate asupra cererii de reexaminare faptul că anterior conventiei de vindere-cumparare încheiate intre proprietarul tabular al terenurilor și petenta și anterior și pronuntării sentinței civile nr. 1371/2010 a Tribunalului D., imobilul era grevat cu o ipoteca legala, astfel încât aceste bunuri sunt indisponibilizate, iar actele de dispozitie efectuate sunt lovite de nulitate absolută.
S-a aratat ca nu exista nici un inscris privind acordul titlularului dreptului de ipoteca privind radierea acestui drept, in conformitate cu dispozitiile art. 20, 30, 51 L. 7/1996.
Impotriva acestei incheieri petenta a formulat prezenta plângere, pentru motivele expuse anterior.
Analizând motivele invocate prin plângere instanta a reținut faptul ca acestea sunt neintemeiate.
Astfel, art. 154 alin. 5 din OG nr. 92/2003 privind executarea silita a bunurilor imobile stipulează că “executorul fiscal care aplica sechestrul încheie un proces verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. 9 și 10 fiind aplicabile “.
Potrivit art. 151 alin. 10 din OG 92/2003, actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizării prevazute la alin. 9 sunt lovite de nulitate absolută.”
P. urmare, argumentul sustinut prin plângere în sensul că dispozitiile art.151 invocate de OCPI se aplica numai bunurilor mobile, nu și imobilelor, sunt neintemeiate, din aceste dispozitii legale desprinzându-se ideea ca actele de dispozitie privind bunurile imobile asupra carora s-a instituit sechestrul in conditiile OG nr. 92/2003 sunt lovite de nulitate absolută.
Insa, in speta, cererea de înscriere a fost intemeiata atât pe conventia de vindere incheiată între părti, cât și pe sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., cu privire la care petenta arata ca “ tine loc de act autentic “ de vânzare-cumparare.
Acest fapt este lipsit de importantă, deoarece nulitatea absolută afecteaza orice act de dispozitie cu privire la bunul asupra căruia este instituita interdictia legala de întrainare, chiar daca acesta este reprezentată de o hotarare judecatorească ( in același sens a se vedea și decizia civilă nr. 60/22.02.2008 a Curtii de Apel Iași, http/noulportal.just.ro ).
Înscrierea anterioara a sechestrului în cartea funciara este opozabilă tuturor celor care, dupa înscriere, vor dobândi un drept asupra imobilului respectiv, nefiind posibilă astfel înscrierea ulterioara a dreptului dobânditorului, deoarece potrivit art. 20 din Legea nr. 7/1996, “ dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil “.
Potrivit art. 63 alin. 1 ind. 1 din Ordinul 633/2006, “ registratorul va respinge cererea de inscriere a actului juridic ca carui nulitate absoluta este prevazuta în mod expres de lege sau pentru neindeplinirea unor condiții speciale prevazute de reglementarile in vigoare “.
Este de menționat că în ceea ce privește contractul de vânzare-cumparare, nul pentru vicii de formă încheiat între părți, așa cum se menționează în considerentele hotărârii judecatorești pronuntate, acesta a fost considerat, in temeiul principiului conversiunii actelor juridice ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare, însa, instanta a aplicat principiul conversiunii raportat doar la acest motiv de nulitate, nu si la cel privind nerespectarea dispozitiilor art. 151 și 154 din OG 92/2003 menționate anterior.
P. urmare, nu se poate sustine faptul că hotărârea judecatorescă nu ar putea fi cenzurata de registratorul CF, deoarece nu s-a aplicat principiul conversiunii și la un alt motiv de nulitate ale actului juridic, nulitatea absolută cauzata de nerespectarea dispozitiilor OG nr. 92/3003 nefiind supusa analizei instantei judecatoresti.
Pe de alta parte, prin sentința civilă menționată, instanta nu a dispus că această sentință ține loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară.
În consecință, atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară nu este una întemeiată, și pentru acest argument.
In ceea ce priveste radierea dreptului de ipoteca inscris in favoarea Bancii Agricole, in mod corect registratorul a retinut incidenta dispozitiilor art. 20 alin. 1, art. 30 alin. 1, art. 51 din Legea nr. 7/1996, neexistand dovada acordului titularului in vederea radierii.
Pe de alta parte, cesiunea este un mod de transmitere a creantei, și nu o modalitate de stingere a obligatiei de plata, care cuprinde și transmiterea accesoriilor creantei.
In lumina considerentelor expuse, retinand ca solutia pronuntata de Agentia N. de Cadastru si Publicitate Imobiliara – Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov este legala si temeinica, instanta a constatat ca prezenta plangere este neintemeiata, motiv pentru care, conform art.52 din Legea nr. 7/1997 a publicitatii imobiliare modificata, a respins-o ca atare.
Instanta a respins exceptia de necompetenta teritoriala și materiala a Judecatoriei B. în solutionarea plângerii, raportat la dispozitiile art. 52 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta petentă ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001” considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului se arată că, instanța de fond s-a limitat la preluarea formală a motivelor invocate de registratorul OCPI, înlăturând în totalitate motivele invocate de petentă, fără a opune vreun argument în acest sens. A precizat că prevederile art.154 alin.9 și 10 din O.G. nr.92/2003, invocate de registrator, nu interzic înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate, cum sunt cele din cauza dedusă judecății.Textele de lege mai sus precizate, cum de altfel si prevederile art. 154 C. pr. fisc. nu interzic înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate.
În aceste condiții, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF, în favoarea creditoarei, nu constituie piedică la intabulare.
În ceea ce privește sentința nr.1371/2010, pronunțată de Tribunalul D. (actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate), a arătat apelanta petentă că nu pot fi primite criticile instanței de fond, care a apreciat că aceasta nu ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, de vreme ce, așa cum rezultă din considerentele ei, aceasta ,,ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu consecința intabulării dreptului de proprietate al reclamantului”.
P. dispozitivul acestei sentințe s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în CF C. în favoarea apelantei asupra parcelelor de teren, menționate în cuprinsul dispozitivului.
Apelanta a aprecizat că această sentință, intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I, iar registratorul de CF. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege, de a executa această hotărâre.
Invocarea prevederilor art.151 din OG nr.92/2003 nu poate fi primită și datorită faptului că nici registratorul de CF și nici instanța de judecată nu au legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată. (Spre exemplu, D.G.F.P. B. a promovat o asemenea acțiune, care în opinia apelatei este sortită eșecului de vreme ce actul defăimat și susceptibil de a fi intabulat este o hotărâre judecătorească, rămasă în puterea lucrului judecat).
P. urmare, nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării, nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată. Așadar, din această perspectiva registratorul și-a depășit în mod evident competența, în ideea de a nu pune în executare o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței de mai sus, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, așa cum rezultă din prevederile art. 1746 alin.3. C.civ. (în vigoare la data perfectării actelor în discuție).
Apelanta mai arată că este greșită reținerea primei instanțe conform căreia, în ceea ce priveste radierea dreptului de ipoteca inscris in favoarea Bancii Agricole, in mod corect registratorul a retinut incidenta dispozitiilor art. 20 alin. 1, art. 30 alin. 1, art. 51 din Legea nr. 7/1996, neexistand dovada acordului titularului in vederea radierii. Aceasta deoarece, un drept de creanță există atâta timp cât obligația debitorului față de creditor nu s-a stins. De asemenea, acest drept există atâta timp cât nu a fost cesionat. Or, în cauza dedusă judecății, dreptul de creanță al Băncii Agricole a fost cesionat către AVAB, fiind evident că nu mai există, creanța Băncii Agricole, garantată că imobilele terenuri precizate în cuprinsul încheierilor atacate stingându-se odată cu perfectarea contractului de cesiune întocmit în cauză. Odată cu stingerea dreptului de creanță s-a stins și dreptul de ipotecă înscris în favoarea celui care nu mai deține dreptul de creanță.
Aceste susțineri sunt consolidate și de faptul că, prin sentința civilă nr.6727/20.07.2007, Judecătoria B. a dispus radierea din CF_ C. a sechestrului notat în baza procesului verbal de sechestru nr.8655/21.02.2005 și înscris în CF cu actul nr.6734/2005.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În apărare, intimata A. BUCUREȘTI (în prezent A. pentru A. A. S.) a depus întâmpinare conform art. 289 al. 2 C.p.civ. prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea hotărârii primei instanțe. Celelalte intimate nu au depus întâmpinare în condițiile prevăzute de textul de lege anterior arătat.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă atacată în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, tribunalul reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut faptul că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de executare, nefiind permis ca acesta să fie completat cu dispoziții cuprinse în considerentele acesteia.
În conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 633 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art. 58 alin. 1, înainte de rezolvarea cererii de către registrator, asistentul - registrator verifică cererea în raport cu datele de carte funciară și menționează în referat dacă există sau nu piedici pentru efectuarea lucrării solicitate.
P. urmare, registratorul și respectiv asistentul - registrator sunt obligați să verifice toate înscrisurile atașate unei cereri de înscriere în cartea funciară și să constate dacă în raport cu acestea există sau nu vreo piedică la înscriere.
Atât registratorul de carte funciară cât și asistentul registrator, au procedat la verificarea înscrisurilor atașate cererii de înscriere și cartea funciară.
Susținerea apelantei conform căreia cererea de înscriere nu s-a formulat direct în temeiul unui contract, ci în temeiul unei hotărâri judecătorești pe care registratorul de la carte funciară nu este în drept să o cenzureze, corespunde adevărului, însă, pe de altă parte, se observă că acesta este îndrituit să verifice existența tuturor condițiilor formale pentru înscriere și lipsa unor piedici de carte funciară.
În speță există o astfel de piedică. Ea constă în împrejurarea că prin sentința de care se prevalează apelanta s-a dispus efectuarea unei înscrieri care contrazice interdicția de înstrăinare înscrisă în cartea funciară în favoarea Băncii Agricole, iar titularul acestei din urmă înscrieri nu a fost parte în procesul respectiv. Așa fiind, hotărârea nu îi este opozabilă și nu se poate înscrie împotriva dreptului său, corelativ obligației de neînstrăinare asumată de către . și înscrisă în cartea funciară anterior pronunțării hotărârii judecătorești.
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
De principiu opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea. Odată înlăturată piedica respectivă, printr-un alt litigiu sau pe cale amiabilă, administrativă, hotărârea în discuție poate fi pusă în executare prin înscrierea în cartea funciară a dreptului consacrat.
Prevederile art. 1746 alin. 3 cod civil, invocate de apelanta petentă, nu sunt incidente în cauză deoarece acestea au caracter general față de normele legale mai sus amintite, care au caracter special și se aplică cu prioritate.
Tribunalul mai reține că apelanta petentă nu a făcut dovada acordului creditoarei Banca Agricolă în ceea ce privește radierea ipotecii ori a interdicțiilor înscrise în CF, ci doar a încheierii unui contract de cesiune de creanță nr._/ 1999 între Banca Agricolă și AVAB și a notificării nr.5320/18.12.1999 făcută de AVAB către . . Însă AVAB București nu a uzat de prevederile art.104 alin.1 din ordinul nr.633/2006 al directorului ANCPI, iar ipoteca nu a fost înscrisă pe numele său.
Tribunalul constată, de asemenea, că prima instanță a reținut în mod corect faptul că cesiunea de creanță reprezintă un mod de transmitere a unei obligații, nicidecum de stingere a unei obligații cum susține apelanta petentă. Cesiunea de creanță, pe lângă efectele actelor juridice care se înfăptuiesc prin intermediul ei (vânzare, schimb, împrumut, donație), produce și efecte specifice. Astfel, între părți, ca efect al cesiunii de creanță, din momentul realizării acordului de voințe, creanța se transferă către cesionar, trecând în patrimoniul acestuia cu toate drepturile pe care i le conferă cedentul. Cesionarul devine creditor în locul cedentului, preluându-i toate drepturile. Creanța rămâne neschimbată, în sensul că își păstrează natura, civilă sau comercială și garanțiile care o însoțeau.
Față de terți, cesiunea produce efecte numai din momentul notificării făcută prin intermediul executorilor judecătorești sau al acceptării de către debitorul cedat prin înscris autentic.
Din cele ce preced rezultă fără putință de tăgadă că cesiunea de creanță nu reprezintă un mod de stingere a obligațiilor, ci un mod de transmitere a lor.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 C.pr.civ., urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta petentă ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001” cu sediul în .. D., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. I. I. N. F.
Grefier,
V. D.
Red.MII/31.05.2013
Tehnored.CL/31.05.2013
Jud.fond: L.S.P.
7 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 615/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
