Contestaţie la executare. Decizia nr. 1029/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1029/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 1029/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1029/.> Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. B.
Judecător L. S.
Grefier D. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta intimată C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, CESTRIN, prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimatul contestator F. C. I., împotriva sentinței civile nr. 5109/13.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin actele de procedură efectuate în cauză, partea apelantă a solicitat ca judecata cauzei să aibă loc și în lipsa.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 482 și art. 95 pct. 2 din același act normativ, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
Instanța constată că deși prin rezoluția din data de 06.06.2015 apelantei intimate i s-a pus în vedere să facă dovada calității de reprezentant legal a semnatarului cererii de apel, aceasta nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 247 Cod procedură civilă, din oficiu, invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de exercitare a căii de atac, pentru titularul dreptului de exercitare a căii de atac și rămâne în pronunțarea asupra acesteia.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 5109/13.05.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B.:
A admis contestația la executare formulată de F. C. I. în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. B. și B. V. A. G..
A anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1200/2014 al B. V. A. G..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . 12 nr._/22.02.2012 întocmit de intimata CNADNR SA, contestatorul a fost amendat contravențional cu 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002. Deopotrivă, s-a stabilit in sarcina sa obligația de achita suma de 28 de euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 La data de 27.10.2014, prin încheierea pronunțata de Judecătoria B. in dosar nr._/197/2014, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a procesului verbal, ulterior fiind emise actele de executare contestate in cauză.
Prin promovarea prezentei contestații la executare, debitorul urmărește desființarea executării silite, apreciind că titlul pus în executare este ineficient, nefiind comunicat conform prevederilor legale.
Instanța a constatat că pretențiile contestatorului sunt justificate.
Astfel, în ce privește valabila comunicare a procesului verbal, în speță procesul verbal în temeiul căruia se face executarea silită a fost comunicat prin afișare la domiciliul contestatorului, la dosar fiind depus procesul verbal de afișare din 12.03.2012.
Cum comunicarea actelor procedurale prin afișare este subsidiară comunicării prin poștă cu scrisoare recomandată, aspect statuat și prin Decizia în Interesul Legii nr. 30/2013 a ÎCCJ, câtă vreme comunicarea prin poștă nu a avut loc, și nu este justificată necesitatea comunicării procesului verbal prin afișare, ca urmare a imposibilității comunicării acestuia prin poștă, comunicarea procesului verbal prin afișare nu este valabilă fiind lovită de nulitate.
Or, procesul verbal. 12 nr._/22.02.2012 nefiind valabil comunicat petentului executarea sancțiunilor cuprinse în acesta, printre care și tariful de despăgubire, s-a prescris, fiind depășit termenul de prescripție de 30 de zile prevăzut de art. 14 din OG 2/2001.
Chiar dacă s-ar aprecia că tariful de despăgubire nu este o sancțiune contravențională, tariful pus în executare silită, fiind contestat pe calea acestei contestații, întrucât petentului nu i s-a comunicat procesul verbal pentru a putea formula plângere contravențională, este anulat în temeiul dispozițiilor art. II din Legea 144/2012 și în consecință petentul nu îl datorează intimatei, executarea silită făcându-se în lipsa unei creanțe.
Tot legat de comunicarea procesului verbal, acesta nefiind comunicat valabil nu are natura unui titlu executoriu, nefiind îndeplinită condiția comunicării sale, prevăzută implicit de art. 37 din OG 2/2001, câtă vreme nu a început să curgă termenul de 15 zile de la comunicare în intervalul căruia persoana sancționată poate face plângere contravențională, la expirarea căruia procesul verbal neatacat devine titlu executoriu.
În subsidiar, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că procedura execuțională este afectată de nulitate, întrucât nu au fost respectate dispozițiile imperative consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Instanța a observat că în speță obiectul executării silite îl constituie o despăgubire stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care are natura unei sancțiuni contravenționale complementare, fiind prevăzută de lege sub formă de tarif fix, indiferent de perioada în care petentul a încălcat obligația de a achita contravaloarea rovinietei, circulând cu autovehicule pe drumurile naționale fără a o avea achitată.
Instanța a constatat incidenta art.12 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 (“dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”), astfel cum a fost analizat prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, potrivit căreia aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În esență, raționamentul Curții a fost în sensul că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.” Or, in speța de fata, tariful de despăgubire este, în esență, o sancțiune complementara amenzii contravenționale aplicate.
In acest context, instanța a apreciat că abrogarea la data de 24.07.2012, prin Legea nr. 144/2012, a dispozițiilor care au reglementat plata tarifului de despăgubire (art. 8 alin. 3 și alin.3 ind.1 din Legea nr. 15/2002), pe fondul caracterului obligatoriu al Deciziei Curții Constituționale mai sus indicate echivalează cu un astfel de impediment legal la executare, toate actele de executare efectuate în cauză fiind nule de drept, potrivit art. 703 din C.proc.civ.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, abrogarea tarifului lipsește de suport juridic partea de sancțiune neexecutata la momentul intrării în vigoare a normei de dezincriminare.
Într-un atare context, instanța a admis contestația la executare formulată în cauză, astfel cum a fost precizată, cu consecința anulării executării silite întocmită in dosar execuțional nr. 1200/2014 al B. V. A. G. întrucât executarea se face în lipsa unui titlu executoriu, procesul verbal emis de intimată pe numele petentului neavând calitate de titlu executoriu, iar dreptul intimatei de a obliga petentul la plata unui tarif de despăgubire fiind prescris, în plus aplicarea acestui tarif fiind nulă în temeiul legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B. considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de apel astfel promovată, apelanta intimată a susținut că argumentul pe care prima instanță a întemeiat soluția de admitere a contestației la executare este lipsit de suport legal, întrucât dispozițiile legale în vigoare la data la care a fost realizată procedura de comunicare a procesului – verbal de constare și sancționare a contravenției ce constituie titlu executoriu nu instituia o ierarhie a modalităților de comunicare a acestuia.
Prin soluția pe care a pronunțat-o, instanța de fond a instituit o modalitate de comunicare a procesului – verbal de constare și sancționare a contravenției ce constituie titlu executoriu ce depinde în totalitate de voința persoanei sancționate contravențional de a se prezenta în vederea ridicării corespondenței, punând astfel autoritatea care a întocmit acest act juridic în imposibilitate de a proceda la executarea sancțiunii contravenționale pe care a aplicat-o.
Apelanta intimată mai susține că prima instanță a apreciat în mod injust aplicarea sancțiunii proceselor verbale de constatare a contravenției ca fiind prescrisă întrucât acestea nu ar fi fost comunicate, deși la momentul 2011-2012 nu era stabilit în mod expres că afișarea reprezintă un procedeu subsidiar de comunicare.
Apelanta intimată arată că, în speță, nu se aplică dispozițiile Legii nr.144/2012, deoarece doar procesele – verbale atacate în instanță în termenul prevăzut de lege se anulează, adică cele atacate în termen de 15 zile de la comunicare nu și cele devenite titluri executorii prin neexercitarea căilor de atac, situație expres prevăzută de actul normativ anterior indicat.
Totodată, trebuie avut în vedere și principiul neretroactivității legii prevăzut de art.15 alin.2 din Constituția României, cu excepția legii penale mai favorabile însă, în speță, contravenția săvârșită de intimatul contestator nu intră în sfera penalului astfel că nu este incident în cauză acest principiu, cu atât mai mult cu cât reglementările legii noi sunt exprese.
Cererea de exercitare a căii de atac astfel formulată a fost fundamentată în drept de către autorul său pe dispozițiile cuprinse în art. 466 și art. 665 alin. 6 din codul de procedură civilă.
Partea intimată nu a formulat întâmpinare,
La termenul de judecată de astăzi, instanța, din oficiu, pentru considerentele indicate în partea introductivă a deciziei, a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de exercitare a căii de atac.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă, coroborat cu cele ale art. 482 din același act normativ, care stipulează că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța de apel va analiza și va soluționa excepția de ordine publică pe care a invocat-o din oficiu, iar în acest sens constată și reține următoarele:
Reprezentarea în procesul civil desemnează situația în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și în interesul altei persoane care este parte în proces, numită reprezentat.
Potrivit art. 80 alin. 3 din codul de procedură civilă, părțile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condițiile legii, cu excepția cazului în care legea impune prezența lor personală în fața instanței, iar alin. 1, teza a II a a aceluiași text de lege stipulează că reprezentarea părților în procesual civil poate fi legală și convențională.
Reprezentarea legală intervine în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate procesuală de exercițiu, în cazul persoanelor juridice, precum și în alte cazuri instituite de lege.
Reprezentarea părților este convențională atunci când izvorul reprezentării este convenția părților.
În cauza de față, se reține că partea apelantă este o persoană juridică, astfel că în cele ce urmează vor fi analizate instituția reprezentării legale a unei astfel de persoane, precum și instituția reprezentării convenționale a persoanei juridice în procesual civil.
Așa cum am arătat, persoana juridică poate să își exercite drepturile procesuale fie prin reprezentantul legal, fi prin reprezentantul convențional.
Întrucât, prin reprezentarea legală a persoanei juridice se realizează capacitatea procesuală de exercițiu a acesteia, reprezentarea convențională nu poate înlocui reprezentarea legală, ci doar să o dubleze.
Prin urmare, atunci când parte în proces este o persoană juridică ce a recurs la procedeul reprezentării convenționale, la dosar trebuie să existe atât dovada calității de reprezentant legal, cât și dovada calității de reprezentant convențional.
Conform art. 151 alin. 1 din codul de procedură civilă, când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.
De asemenea, art.151 alin. 4 din actul normativ menționat statuează că reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.
În raport cu dispozițiile legale menționate, tribunalul constată că, în cauza de față, era necesar a fi făcută, în condițiile stipulate de art. 151 alin. 4 din codul de procedură civilă, dovada calității de reprezentant legal al persoanei juridice titulară a dreptului de exercitare a căii de atac, respectiv C. Națională de D. și Poduri din România SA, precum și, în conformitate cu dispozițiile art. 151 alin. 1 din același act normativ, dovada calității celui care a semnat în calitate de reprezentant convențional cererea de exercitare a căii de atac, respectiv Direcția Regională de D. și Poduri B..
Întrucât, cu ocazia înregistrării pe rolul instanței a cererii de apel ce constituie obiectul prezentului dosar, nu a fost depusă nici dovada calității de reprezentant legal și nici dovada calității de reprezentant convențional, în condițiile despre care am făcut vorbire anterior, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. 1, teza a I a din codul de procedură civilă, prin rezoluția din data de 6.07.2015, tribunalul a stabilit în sarcina părții apelante obligația de a proceda la împlinirea acestei lipse, acordându-i în acest sens termenul instituit de art. XV alin. 2 din Legea nr. 2/2013, însă semnatarul cererii de exercitare a căii de atac nu a înțeles să se conformeze acestei dispoziții a instanței.
Așa fiind, constată că, în cauza de față, niciuna dintre dovezile cerute de art. 151 alin. 1 și alin. 4 din codul de procedură civilă nu a fost făcută, nici cu ocazia înregistrării cererii de exercitare a căii de atac și nici în termenul acordat în conformitate cu prevederile art. 82 alin. 1, teza I din actul normativ menționat, astfel că va admite excepția de ordine publică pe care a invocat-o din oficiu, cu consecința anulării cererii de apel supusă judecății, în temeiul prevederilor art. 82 alin. 1, teza a II a din codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de exercitare a căii de atac, invocată din oficiu, și în consecință:
Anulează cererea de apel formulată de C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., cu sediul în Municipiul B., B - dul M. K., nr. 13, ., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, reprezentantă de director regional, inginer A. A. N., în contradictoriu cu intimatul F. C., având CNP_, cu domiciliul în municipiul B., .. 10, ., împotriva sentinței civile nr. 5109/13.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.09.2015.
Președinte, M. I. B. | Judecător, L. S. | |
Grefier, D. P. |
Red.IMB 03.11.2015
Tehnored.D.P. 03.11.2015 – 4 ex.
Jud fond C. G.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4571/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1050/2015. Tribunalul... → |
|---|
