Contestaţie la executare. Decizia nr. 1055/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1055/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 1055/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1055/.> Ședința publică de la 06 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător D. M.
Grefier N. C.
Pe astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de apelanta intimată . prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimatul contestator M. B., prin mandatar R. A. de Transport B., prin reprezentant legal și intimata S. Civilă Profesională a E. Judecătorești T. C. O. și B. O. M., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 21.09.2015, 28.09.2015 și ulterior pentru această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr._/20.10.2014 pronunțată în dosarul civil nr.6209/19//2014 al Judecătoriei B. s-a admite acțiunea având ca obiect „contestație la executare”, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatorul M. B., cu sediul în mun. B., ., prin reprezentant legal G. S., prin mandatar R. Autonomă de Transport B., cu sediul în mun. B., ., înregistrată la ORC sub nr. J_, având CUI_ în contradictoriu cu intimații .., cu sediul în mun. B., ., înregistrată la ORC sub nr. J_, prin reprezentant legal P. S. și S. Civilă Profesională” Termure C.-O. și B. O. M.”, cu sediul în mun. B., .. 62, ., ., având C. RO_ și în consecință:
S-a anulat executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. 25/2014 al B.E.J. Termure C.-O. și B. O. M.( dosar nr._ al Judecătoriei B.).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2014, sub nr._, contestatorul M. B., prin reprezentant legal G. S., prin mandatar R. Autonomă de Transport B., a formulat contestație la executare, solicitând anularea executării silite efectuate în dosarul execuțional nr. 25/2014 al B.E.J. Termure C.-O. și B. O. M.( dosar nr._ al Judecătoriei B.), suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 1709/C/16.11.2011 pron. de Tribunalul B. în dosar civil nr._, definitivă prin respingerea apelului, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. B. prin M. R. Autonomă de Transport B., în contradictoriu cu pârâta . s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în mun. B., ., județul B.–Hala de întreținere taximetre mecano-energetic și lăsarea imobilului în deplină proprietate și posesie după plata de către reclamantă către pârâtă a sumei de 225.410 lei, reprezentând contravaloare investiții. De asemenea, s-a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională . în contradictoriu cu pârâtul reconvențional M. B., prin mandatar R. Autonomă de Transport B., acesta din urmă fiind obligat să plătească reclamantei reconvenționale, suma de 225.410 lei, reprezentând contravaloare investiții, fiind constituit în favoarea reclamantei reconvenționale un drept de retenție până la plata contravalorii investițiilor mai sus indicate.
În baza acestei sentințe, contestatorul M. B. a achitat intimatei creditoare .., suma de 225.410 lei, reprezentând contravaloare investiții, după cum urmează: 40.000 lei prin OP nr. 2733/12.12.2013, 75.410 lei prin OP nr. 99/14.12.2013, 50.000 lei prin OP nr. 170/20.01.2014, 25.000 lei prin OP nr. 180/21.01.2014, 25.000 lei prin OP nr. 182/22.01.2014.
La data de 21.01.2014, intimata creditoare .. s-a adresat B.E.J. Termure C.-O. și B. O. M.( fl. 84), solicitând punerea în executare a sentinței civile nr. 1709/C/16.11.2011 pron. de Tribunalul B., relativ la obligarea debitoarei la plata sumei de 225.410 lei, reprezentând contravaloare investiții, cererea fiind admisă prin încheierea de ședință din data de 24.02.2014 pron. de Judecătoria B. în dosar civil nr._ ( fl. 103). La data de 25.02.2014, prin încheiere, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 15.685 lei, iar la data de 28.02.2014, în cadrul dosarului execuțional nr. 25/2014, a fost emisă somația prin care M. B. a fost obligat ca în termen de o zi de la primirea acesteia să achite suma reprezentând cheltuieli execuționale.
Împotriva somației emise la data de 25.02.2014 de către B.E.J. B.E.J. Termure C.-O. și B. O. M. și a încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare silită, contestatoarea a formulat în termen legal, la data de 04.03.2014, prezenta contestație la executare.
În soluționarea cererii, instanța a avut în vedere prevederile art. 711 N.C.pr.civ., conform cărora împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Totodată, potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ.,” dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o altă cale de atac ce i-a fost deschisă”.
P. promovarea prezentei acțiuni, contestatoarea urmărește desființarea procedurii execuționale pe considerentul nelegalității emiterii formelor de executare față de împrejurarea achitării debitului stabilit în sarcina sa conform titlului executoriu, sentința civilă nr. 1709/C/16.11.2011 pron. de Tribunalul B., fiind declanșată în considerarea unei obligații stinse prin plata anterioară.
Instanța a constatat că susținerile contestatoarei sunt întemeiate, procedura execuțională fiind afectată de nelegalitate. În acest sens, a avut în vedere că cererea prin care executorul judecătoresc este învestit a porni demersurile de executare silită nu reprezintă un act de executare în sensul legii, căci executarea silită pornește efectiv numai după încuviințarea ei de către instanța de judecată. Încheierea de încuviințare a executării silite este calificată în mod diferit în practică și în literatura de specialitate, într-o opinie fiind considerată a constitui primul act de executare, în timp ce în altă opinie este considerată în afara executării silite. Într-o atare ipoteză, primul act de executare silită îl constituie somația ori adresa de înființare a popririi, după caz.
Împărtășind cea din urmă opinie, instanța a apreciat că executarea silită a început la momentul emiterii somației, respectiv la 28.02.2014, iar nu la data înregistrării cererii de încuviințare a executării silite.
Pe cale de consecință, a rezultat că, față de achitarea debitului de către contestator, în mod benevol, prin OP nr. 2733/12.12.2013, OP nr. 99/14.12.2013, OP nr. 170/20.01.2014, OP nr. 180/21.01.2014, OP nr. 182/22.01.2014 (intimata fiind încunoștințată în acest sens, conform adresei din data de 23.01.2013 atașată la fila 26 dosar), anterior încuviințării executării silite din data de 25.02.2014 și emiterii somației din data de 28.02.2014, executarea silită demarată de intimată, în calitate de creditoare, este fără obiect.
Fiind lipsită de obiect, și încheierea întocmită de executor la data de 25.02.2014 asupra cheltuielilor de executare silită stabilite cu titlu de onorariu al executorului judecătoresc și de onorariu al apărătorului ales al intimatei creditoare, a fost anulată, instanța reținând vătămarea produsă contestatorului, corespunzător art. 711. N.C.pr.civ.
Totodată, instanța a reținut și dispozițiile art. 669 alin. 2 N.C.pr.civ., conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667 N.C.pr.civ., să execute obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
În speță, în raport de munca prestată, atât de apărătorul ales al intimatei, cât și de executorul judecătoresc, până la momentul plății voluntare a debitului de către contestator, respectiv formularea și depunerea cererilor de executare silită și de încuviințare a acesteia, instanța a apreciat că sumele reprezentând onorariul avocațial în cuantum de 6200 lei și onorariul executorului judecătoresc de 9367,08 lei, sunt excesive.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de executare( în care este inclus și onorariul apărătorului părții ce a avut câștig de cauză, respectiv onorariul executorului) îl reprezintă culpa procesuală a părții adverse, care prin atitudinea sa a condus la declanșarea litigiului și, în final, la declanșarea procedurilor de executare silită.
Așadar, cheltuielile de judecată sunt datorate de partea care se află în culpă procesuală, constând în atitudinea avută și care a generat promovarea acțiunii de către reclamant, respectiv contestator. Nu trebuie ignorat însă că părțile achită onorariul de avocat în temeiul unui contract încheiat între acestea și apărător, față de care celelalte părți din proces sunt terți, iar acest contract le este opozabil numai datorită prevederilor art. 453 N.C.pr.civ( în condițiile în care efectele contractelor sunt guvernate de principiul relativității). În condițiile în care creditorul solicită obligarea intimatului la un onorariu excesiv pe care el, de bună voie, l-a achitat avocatului, acesta săvârșește un abuz de drept, susceptibil a fi sancționat, la rândul său, potrivit acelorași reguli ale răspunderii delictuale.
Întrucât debitul a fost achitat de bună voie, înainte de a lua contestatorul cunoștință de inițierea executării silite împotriva sa, nefiind îndeplinite condițiile de certitudine și lichiditate privind cheltuielile de executare, potrivit art. 662 N.C.pr.civ., instanța a admis cererea formulată de contestatorul M. B. în contradictoriu cu intimații .. și S. Civilă Profesională” Termure C.-O. și B. O. M.”. P. urmare, va anula executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. 25/2014 al B.E.J. Termure C.-O. și B. O. M.( dosar nr._ al Judecătoriei B.).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel . B., solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii și respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că instanța de fond este în eroare cu privire la momentul la care . și-a realizat creanța judiciară pusă în beneficiul său prin sentința civilă nr._/06.11.2011 a Tribunalului B.. Reținerea că sumele au fost executate începând cu data de 12.12.2013 și până la 22.01.2014 este eronată, cât timp beneficiarul plăților nu a fost .; ci D.&corșate Societate civilă profesională de executori judecătorești. . a intrat în posesia banilor doar la data de 31.01.2014, când a și executat propria obligație de a evacua spațiul asupra căruia avea un drept de retenție până la plata sumei.
S-a mai invocat faptul că instanța de fond a denaturat sensul clar al dispozițiilor art.669 al.2 C.pr.civ. care impun ca debitorul să suporte cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii. Or, cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 21.01.2014, la aceeași dată fiind stabilite și cheltuielile de executare.
Instanța de fond s-a autosesizat în legătură cu cuantumul onorariului executorului judecătoresc și al avocatului în condițiile în care nu a fost invocat drept motiv al contestației mărimea cheltuielilor de executare, nu s-a solicitat reducerea acestora și nici raportarea acestor cheltuieli la actele de executare efectiv îndeplinite. În consecință, instanța de fond s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut și care nu au făcut obiectul dezbaterilor.
Intimatul M. B. prin mandatar R. Autonomă de Transport B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței.
S-a arătat că la data de 21.01.2014 când . s-a adresat executorului judecătoresc, aceasta nu avea calitatea de creditoare cu o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât obligația principală este aceea de evacuare a spațiului și nu fusese realizată la acel moment.
Drepturile și obligațiile stabilite prin titlul executoriu sunt strâns legate între ele, respectiv dreptul principal de a evacua corelativ cu obligația de a părăsi imobilul, corelate cu obligația subsidiară a municipiului de a despăgubi apelanta și dreptul corelativ al acesteia de a primi despăgubirea.
Referitor la momentul exigibilității celor două creanțe, la data la care s-a executat silit obligația de a evacua spațiul, respectiv 31.01.2014, obligația municipiului era executată de bunăvoie din data de 22.01.2014. În consecință, la momentul la care . a sesizat executorul judecătoresc, respectiv 21.01.2014, obligația municipiului de a despăgubi nu era exigibilă întrucât apelanta nu și-a executat obligația de a părăsi imobilul.
S-a mai invocat faptul că prin titlul executoriu s-a stabilit în favoarea . un drept de retenție, și nu un drept de creanță, astfel că neexecutând obligația de a evacua, aceasta nu putea solicita nici executarea obligației corelative de plată.
Sumele datorate au fost achitate integral la data de 22.01.2014, în cadrul procesului verbal de evacuare din data de 31.01.2014 . recunoscând expres că a încasat integral suma. Cererea de executare silită a fost încuviințată de către instanță la data de 24.02.2014, când cererea este lipsită de obiect întrucât avusese loc atât evacuarea spațiului cât și plata sumei. Culpa inițieri procedurii de executare silită, prematur și lipsită de temei legal, îi aparține în exclusivitate ..
Referitor la ultimul motiv de apel s-a arătat că în mod corect primul act de executare îl constituie somația de plată, iar la momentul emiterii acesteia executarea era rămasă fără obiect. În faza apelului nu s-au administrat probe.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele:
Astfel cum a arătat și instanța de fond, prin sentința civilă nr.1709/16.11.2011 pronunțată în dosarul civil nr.8125/_ al Tribunalului B. ce constituie titlul executoriu s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. B. prin mandatar R. Autonomă de Transport B. în contradictoriu cu . B. și s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în B., ., jud.B. și lăsarea imobilului în deplină proprietate și posesie după plata de către reclamantă către pârâtă a sumei de 225.410 lei reprezentând contravaloare investiții. Suma de 225.410 lei a fost stabilită pe cale a cererii reconvenționale formulate în cauză de către . și reprezintă contravaloarea investițiilor pe care le-a adus spațiului din care a fost evacuată.
P. întâmpinarea la cererea de apel s-a invocat de către M. B. caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor dispuse în sarcina fiecărei părți. Astfel, s-a arătat că la momentul demarării executării silite de către apelanta ., respectiv 21.01.2014, obligația municipiului de a despăgubi nu era exigibilă întrucât apelanta nu își executase obligația de a părăsi imobilul.
Aceste apărări nu pot fi reținute cât timp prin chiar titlul executoriu s-a stabilit ordinea executării obligațiilor, respectiv evacuarea imobilului după plata investițiilor. Rezultă că se impunea mai întâi plata sumei de 225.410 lei și abia apoi îndeplinirea de către . a obligației ce îi revine, respectiv aceea de a părăsi imobilul.
În privința momentului plății sumei datorate, aceasta a avut loc în tranșe, începând cu data de 12.12.2013 și până la data de 22.01.2014. Astfel cum se arată prin cererea de apel, sumele au fost achitate în contul de consemnări al Biroului executorului judecătoresc D. S. E., întrucât la acest birou execuțional fusese deschis dosarul execuțional nr.553/2013 de către creditorul M. B. în vederea executării silite a obligației părții adverse de evacuare a spațiului.
Creditorul obligației de plată, respectiv . nu a încasat astfel banii direct de la debitorul M. B., ci prin intermediul executorului judecătoresc. Acesta din urmă a înștiințat creditoarea despre plata sumelor în data de 23.01.2014, ora 14,55, adresa și dovada de comunicare a acesteia fiind depuse la filele 99 și 100 din dosarul de fond. Cu această ocazie i-a solicitat și comunicarea unui număr de cont unde să aibă loc transferul banilor.
Se observă că în adresa de comunicare se menționează și atașarea în copie a celor 5 recipise pe care se află consemnat debitul. Rezultă că la data de 23.01.2014 creditoarea . a luat cunoștință despre îndeplinirea obligației de plată pusă în sarcina părții adverse și nu exista nici un motiv pentru a se pune la îndoială acest aspect, cât timp au fost atașate adresei și recipisele de consemnare a sumelor de bani. Suma de bani a intrat efectiv în contul acesteia abia în data de 31.01.2014.
Cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc în data de 21.01.2014, la aceeași dată fiind emisă și încheierea de deschidere a dosarului execuțional nr.25/2014 al B. Ț. C.-O. și B. O.-M.. Se observă astfel că dosarul execuțional a fost deschis de către creditoarea . în vederea recuperării silite a sumei de 225.410 lei anterior momentului la care a luat cunoștință despre achitarea sumei de către debitorul M. B..
În cadrul dosarului execuțional, după deschiderea acestuia în 21.01.2014, s-a solicitat instanței de executare încuviințarea executări silite, cererea fiind înregistrată pe rolul acesteia la data de 24.01.2014, iar încheierea a fost pronunțată la data de 24.02.2014.
În intervalul de timp de când a luat cunoștință că suma a fost achitată și până la momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, respectiv 23.01._14, creditoarea . nu a înștiințat executorul sesizat despre plata sumei. Abia la data de 28.02.2014 acesta expediază o adresă în acest sens executorului, menționând că s-a achitat debitul principal, dar nu și cheltuielile de executare constând în onorariu executor judecătoresc și onorariu avocațial. La aceeași dată executorul judecătoresc a emis somația prin care a pus în vedere achitarea sumelor de 9367,08 lei onorariu executor judecătoresc și 6318 lei cheltuieli de executare. Sumele datorate cu titlul de cheltuieli de executare au fost stabilite anterior de către executorul judecătoresc, respectiv prin încheierea din data de 25.02.2014, și sunt compuse din 9367,08 lei onorariu executor, 6200 lei onorariu avocat, 20 lei taxă judiciară de timbru, 98 lei timbre poștale, în total 15.685,08 lei.
Se observă că onorariul executorului judecătoresc a fost achitat la momentul formulării cererii de executare silită sau imediat după, respectiv în 21.01.2014 și 22.01.2014, potrivit chitanțelor depuse la dosar (f.93, 94). În privința onorariului avocatului ales, s-a încheiat contract de asistență juridică în data de 15.01.2014, factura fiscală pentru onorariu cu scadența de asemenea în 15.01.2014, fiind emisă la aceeași dată.
Întrucât plata sumei de bani a fost stabilită de instanța de judecată ca fiind prioritară față de îndeplinirea obligației de evacuare, rezultă că nu se poate imputa apelantei declanșarea executării silite la data de 21.01.2014, cât timp doar la 23.01.2014 a fost informată despre achitarea sumei datorate.
Sentința ce constituie titlu executoriu a rămas definitivă la data de 10.09.2013 când prin decizia Curții de Apel nr.70 s-a respins apelul declarat. Ca regulă generală, executarea obligațiilor decurgând dintr-un titlu executoriu ar trebuie să se facă în mod voluntar de către debitor și numai în caz contrar să se recurgă la executarea silită.
Fundamentul suportării cheltuielilor de executare îl constituie culpa procesuală a debitorului constând în neexecutarea de bunăvoie a obligației care îi incumbă potrivit titlului executoriu.
În speță, în intervalul cuprins între data pronunțării deciziei din apel și momentul înregistrării cererii de executare silită nu a avut loc executarea de bunăvoie a obligației pecuniare, ce are caracter prioritar față de obligația de predare a spațiului, astfel că în mod legal creditoarea . B. a procedat la declanșarea executării silite.
Potrivit art.669 al.1 și 2 C.pr.civ., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a unei alte activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art.667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
În speță, partea creditoare . a efectuat cheltuieli de executare la momentul înregistrării dosarului execuțional, și chiar dacă ele sunt anterioare emiterii somației în cauză și practic momentului la care debitoarea a luat cunoștință despre declanșarea executării silite împotriva sa, acestea sunt justificate întrucât se bazează pe culpa debitoarei de a nu-și fi executat de bunăvoie obligația stabilită în sarcina sa.
Chiar dacă plata sumei s-a făcut voluntar, respectiv până la primirea somației, ea a fost ulterioară înregistrării cererii de executare, moment la care creditoarea a fost nevoită să avanseze cheltuielile de executare.
Textul al.2 din art.669 C.pr.civ. permite într-adevăr ca debitorul să suporte doar cheltuielile de executare ce se găsesc într-un raport de proporționalitate cu actele de executare efectuate până la acel moment, în situația în care plata s-a făcut după primirea somației de îndată sau în termenul acordat, însă în cauză nu s-a formulat prin contestația introductivă de instanță nici o critică în acest sens adusă executării silite.
Este întemeiat astfel motivul de apel ce invocă depășirea de către instanța de fond a limitelor învestirii sale, întrucât aceasta a apreciat, prin raportare la munca prestată de avocat și executorul judecătoresc, că sumele pretinse cu titlul de onorarii sunt excesive, însă acest aspect nu a fost invocat de către partea contestatoare, astfel că instanța nu era legal sesizată în acest sens.
Față de considerentele expuse, Tribunalul constată că debitorul obligației M. B. se află în culpă și trebuie să suporte cheltuielile generate de neexecutarea voluntară a obligației. Chiar dacă plata a avut loc la scurt timp de la momentul declanșării executării și chiar înainte ca debitorul să fie înștiințat în acest sens, iar creditoarea . a înștiințat executorul abia în data de 28.02.2014 despre încasarea sumei, deși banii îi fuseseră virați în cont din 31.01.2014, iar despre plata efectuată aflase din 23.01.2014, în lipsa unei critici exprese cuprinse în acțiunea introductivă, nu se poate proceda la analiza cuantumului celor două onorarii, astfel cum a procedat instanța de fond.
În consecință, în temeiul textelor legale invocate și a prevederilor art.480 al.2 C.pr.civ., Tribunalul va admite apelul declarat, va schimba în tot sentința în sensul că va respinge contestația la executare formulată ca nefondată. Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în fața instanței de fond și a celei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta creditoare . B. împotriva sentinței civile nr._/20.10.2014 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge contestația la executare astfel cum a fost precizată, formulată de contestatorul M. B., cu sediul în mun. B., ., prin reprezentant legal G. S., prin mandatar R. Autonomă de Transport B., cu sediul în mun. B., ., înregistrată la ORC sub nr. J_, având CUI_ în contradictoriu cu intimații .., cu sediul în mun. B., ., înregistrată la ORC sub nr. J_, prin reprezentant legal P. S. și S. Civilă Profesională” Termure C.-O. și B. O. M.”, cu sediul în mun. B., .. 62, ., ., având C. RO_ ca nefondată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în fața instanței de fond și a celei de apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2015.
Președinte, M. B. | Judecător, D. M. | |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. MB/06.10.2015
Tehnored. NC/07.10.2015
Jud. fond IRD
5 ex.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1069/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1062/2015. Tribunalul... → |
|---|
