Contestaţie la executare. Hotărâre din 12-11-2015, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1279/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 1279/. publică de la 12.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – P. M.
Judecător – R. M. C.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta Administrația Județeana a Finanțelor P. B., prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 1005/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul contestator T. C. T., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2015, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 06.11.2015 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin Sentința civilă nr.1005 din data de 03.02.2015 a Judecătoriei B., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul T. C. T. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. și în consecință a fost anulat titlul executoriu nr._ emis la data de 29.04.2014 și somația nr. 8/_ /_ emisă la data de 29.04.2014 în dosarul de executare nr._/8/_ /_ și a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 31.12.2013 intimata a emis contestatorului în dosarul fiscal nr. _ decizia de impunere accesorii pentru suma de 19.831 lei. Natura obligației fiscale - contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din activități independente.
La data de 29.04.2014 intimata a emis contestatorului titlul executoriu nr._ și somația nr. 8/_ /_ emisă în dosarul de executare nr._/8/_ /_ pentru creanța fiscală în suma de 19.831 lei. Titlul executoriu a fost emis în temeiul deciziei de impunere accesorii nr. _/ 31.12.2013.
Împotriva titlului executoriu și a somației contestatorul a formulat prezenta contestație la executare .
Examinând apărarea formulată de contestator, instanța de fond a reținut că acesta a invocat ca temei al anulării actelor de executare silită din dosarul de executare nr._/8/_ /_, lipsa de opozabilitate a acestora, necomunicarea deciziei de impunere accesorii.
Contrar susținerii intimatei, contestatorul nu a invocat prin prezenta contestație la executare apărări de fond împotriva titlului de creanță, astfel că excepția inadmisibilității ( apărare de fond ) invocată de intimată pe acest aspect nu-și găsește aplicabilitatea în speța dedusă judecății,ceea ce denotă că intimata nu a lecturat contestația la executare formulată de contestator.
Drepturile și obligațiile părților, rezultate din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, sunt reglementate, conform art. 1 alin. 1 din OG nr. 92/2003, chiar de acest act normativ care instituie astfel procedura de drept comun în materie (art. 2 alin. 2).
În consecință, numai unde nu dispune OG nr. 92/2003 se vor aplica dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 2 alin. 3 din OG nr. 92/2003).
Comunicarea actelor administrativ fiscale este guvernată de dispozițiile art. 44 din OG nr. 92/2003.
Decizia de impunere accesorii nr. _/ 31.12.2013 constituie un act administrativ fiscal, în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003 întrucât este un act emis de organul fiscal competent, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Conform art. 45, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului ori de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. P. normele metodologice de aplicare a art. 45 din OG nr. 92/2003 s-a stabilit că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
În cauză, intimata a învederat instanței prin nota de ședință depusă la dosar că titlul de creanță (decizia de impunere accesorii nr._/ 31.12.2013) a fost comunicat contestatorului prin afișare la sediul AJFP B. și pe pagina de internet www.anaf.ro conform anunțului nr._.
Comunicarea prin publicitate a deciziei de impunere nu este legală, cu consecința că acest titlu de creanță nu poate produce efecte juridice și îndreptăți intimata la pretinderea executării obligației stabilite prin actul administrativ arătat.
În acest sens, instanța are în vedere că potrivit art. 44 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitate se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Realizarea directă prin publicitate a procedurii de comunicare a deciziei de impunere încalcă dispozițiile legale mai sus evocate .
În plus, conform Ordinului MFP nr. 94 din 24.01.2006 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și a instrucțiunilor de completare a acestora în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate, anexa 2, punctul 1, comunicarea prin publicitate se efectuează în situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a, b și c din OG nr.92/2003.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin decizia nr. 667/2009 a statuat că „art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 reglementează doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrativ fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
În cauză, intimata nu a dovedit motivele obiective care ar fi împiedicat-o să procedeze la comunicarea actului administrativ-fiscal, în formele reglementate de art. 44 alin. 1 lit. a, b și c din OG nr. 92/2003.
In consecință, în speță sunt aplicabile și disp. art. 45 din OG nr.92/2003 care stabilesc că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Organul fiscal nu poate pretinde astfel executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, conform legii (art. 44.1 din HG nr. 1050/2004).
Pentru acest considerente, decizia de impunere accesorii care a fost emisă de intimată nu este opozabilă contestatorului și nu poate servi ca temei pentru luarea măsurilor de executare silită.
În consecință, instanța de fond a dispus anularea actelor de executare silite contestate, față de comunicarea nelegală a deciziei de impunere accesorii nr._/ 31.12.2013.
În temeiul tuturor considerentelor de fapt și de drept reținute, instanța de fond a admis contestația la executare formulată de contestatorul T. C. T. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. și în consecință a anulat titlul executoriu nr._ emis la data de 29.04.2014 și somația nr. 8/_ /_ emisă la data de 29.04.2014 în dosarul de executare nr._/8/_ /_.
Având în vedere că intimata a început executarea silită împotriva contestatorului prin eludarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală ceea ce a determinat contestatorul să promoveze prezenta contestație la executare care a generat cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. 1 din NCPC prima instanța a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată, din care suma de 1.000 lei reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru iar suma de 1.200 lei reprezintă contravaloarea onorariului avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B. care a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată și în subsidiar, reducerea cuantumului onorariului avocațial.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a invocat incidența prevederilor art.45 din OUG nr.80/2013 referitor la cazurile de restituire a taxelor judiciare de timbru iar onorariul avocatului se impunea a fi mult redus raportat la obiectul cauzei, la probatoriul administrat, al volumul de muncă depus de avocat pentru pregătirea apărării, dosarul fiind soluționat în fața instanței de fond în doar trei termene de judecată, din care două termene cauza s-a amânat iar la al treilea termen instanța a și rămas în pronunțare.
S-a mai solicitat să se aibă în vedere faptul că s-au formulat apărări cu privire la o acțiune cu un grad redus de complexitate, care nu a presupus un volum mare de muncă sau o complexitate ridicată iar acțiunea a fost soluționată în două termene.
De asemenea, se apreciază că nu se poate reține în speță reaua credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale în sarcina AJFP B., pentru ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile OUG nr.80/2013
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art.30 din OUG 80/2013.
Intimatul T. C. T. a depus întâmpinare (f.9-13) prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției pronunțate de către instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a învederat că Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._ din data de 31.12.2013 ce a stat la baza executării silite contestate în prezentul doar, este un act administrativ fiscal emis de către intimata apelantă care poartă întreaga responsabilitate cu privire la cuprinsul acestuia și modalitatea de comunicare.
Se mai arată că au fost de fapt patru termene de judecată și nu trei cum susține apelanta iar motivul pentru care s-a amânat de fiecare dată cauza nu a fost nici măcar o dată imputabil contestatorului ci, de fiecare dată, au fost solicitate lămuriri intimatei apelante, reprezentatul convențional al intimatului contestator fiind prezent la fiecare termen de judecată.
Din acest punct de vedere, cuantumul onorariului avocațial ce a fost admis de către prima instanță, cu titlu de cheltuieli de judecată, este în deplină concordanță cu obiectul cauzei, cu importanța acestuia pentru contribuabil (nu se poate pierde din vedere paguba patrimoniala pe care intimatul o putea încerca dacă banii ar fi fost efectiv executați și cuantumul acesteia), precum și cu munca depusă.
În drept, au fost invocate prevederile art.205, art.471 Cod pr. civ.
În apel, nu au fost administrate alte probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel și probelor administrate în cauză, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Astfel, titlul executoriu și somația contestate în cadrul prezentului dosar au avut la bază Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._ din data de 31.12.2013 emisă chiar de către apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B..
Așadar, apelanta poartă întreaga răspundere cu privire la cuprinsul acestui act administrativ fiscal și modalitatea de comunicare a acestuia către contestator iar prin nota de ședință depus în fața instanței de fond (f.44-46 dosar fond), apelanta recunoaște că dintr-o eroare care îi aparține decizia respectivă nu a fost transmisă spre tipărire Unității de Imprimerie Rapidă și a fost comunicată contribuabilului doar prin publicitate.
Cu toate acestea, prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, apelanta a solicitat respingerea contestației, neluând nici o măsură pentru remedierea acestei erori recunoscute ulterior.
În aceste condiții, tribunalul reține că instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea prevederilor art.453 Cod pr. civ., nefiind incidente vreunul din cazurile prevăzute de art.455 Cod pr. civ pentru exonerarea apelantei de la plata acestor cheltuieli.
Totodată, aplicarea dispozițiilor art.451 alin.2 Cod pr. civ. în ce privește reducerea onorariului avocațial reprezintă o facultate pentru instanța de judecată în situațiile în care se constată că onorariul pretins este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de către avocat.
În speță, nu se poate reține existența unor astfel de criterii care să justifice reducerea onorariului avocațial perceput de către reprezentantul convențional al intimatului contestator.
Astfel, în ce privește valoarea cauzei, trebuie avut în vedere că prin introducerea contestației la executare s-a urmărit evitarea unei pagube însemnate care s-ar fi produs în patrimoniul contestatorului în ipoteza executării sumei urmărite de către apelantă.
Referitor la munca prestată de către reprezentantul convențional al intimatului contestator, se constată că acesta a fost prezent la fiecare termen de judecată, formulând o apărare corespunzătoare interesului clientului pe care l-a reprezentat iar termenele de judecată acordate nu au fost în nici un caz determinate de poziția procesuală a contestatorului.
Chiar dacă nu a fost vorba de o cauză de o complexitate deosebită, totuși declanșarea litigiului s-a datorat atitudinii apelantei care a emis actele de executare anulate și nici nu a luat ulterior vreo măsură pentru remedierea deficiențelor de comunicare a actului administrativ fiscal emis pe numele intimatului.
În schimb, în ce privește taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare, tribunalul constată că potrivit art.45 lit. f din OUG nr.80/2013, sumele achitate cu acest titlu se vor restitui la cererea contestatorului, în cazul admiterii contestației la executare, motiv pentru care contravaloarea taxei judiciare de timbru nu poate fi inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată acordate contestatorului.
În consecință, față de dispozițiile art. 480 alin.2 Cod pr. civ., se impune admiterea apelului declarat de către apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B. și schimbarea în parte a hotărârii atacate în ce privește reducerea cheltuielilor de judecată de la 2.200 lei la 1.200 lei, prin scăderea contravalorii taxei judiciare de timbru achitată de către contestator pentru judecata în fața instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., având cod de înregistrare fiscală_, cu sediul în mun. B., .. 7, jud. B., în contradictoriu cu intimatul contestator T. T. C., cu domiciliul ales în B., ..68, ., ., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1005/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o schimbă în parte și în consecință:
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Păstrează restul dispozițiilor din sentința apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.11.2015.
Președinte, Judecător,
P. M. R. M. C.
Grefier,
M. D.
Red. R.M.C./08.01.2016
Tehnored. M.D./11.01.2016
4 ex.
Judecător fond A. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1308/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 487/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
