Partaj judiciar. Decizia nr. 374/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 374/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 374/. publică din data de 25 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. S. P.
JUDECĂTOR: C. F.
GREFIER: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelantul pârât L. Ș., în contradictoriu cu intimata reclamantă ., prin administrator judiciar C. I. C. I., cu intimata pârâtă O. C. E. și cu intimatul intervenient O. R., împotriva Sentinței civile nr. 6008/03.06.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă apelantul pârât, personal și asistat de avocat A. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța invocă din oficiu și pune în discuția părții prezente, prin reprezentant, excepția de necompetență materială funcțională a Tribunalului B., conform dispozițiilor art. 36 alin. 3 coroborat cu art. 37 din Legea nr. 304/2004.
Reprezentantul convențional al apelantului pârât arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestei excepții.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială funcțională a Tribunalului B., pe care a invocat-o din oficiu.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra exceptiei de necompetență materială funcțională a Tribunalului B., invocată din oficiu, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 6008/03.06.2015 a Judecătoriei B., s-a dispus:
Acțiunea introductivă:
Admite în parte acțiunea civilă formulată, precizată și completată de reclamanta S.C. S. C. S.A., prin administrator judiciar C. I. C. I., în contradictoriu cu pârâții:
1.L. Ș.,
2. O. C. E.,
Admite în parte cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu G. O. R., în contradictoriu cu pârâții: L. Ș. și O. C. E..
Acțiunea conexă:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul L. Ș. în contradictoriu cu pârâta O. C. E..
Admite cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională O. C. E. în contradictoriu cu pârâtul reconvențional L. Ș..
În consecință:
Constată că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit cu titlu de bun comun și prin cota de contribuție egală:
teren de 809 mp situat în B., Calea Feldioarei, f.n., identificat în CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ B.) nr.top_/1/6/4/3/2/1 și nr.cad. 3692, așa cum a fost identificat prin expertiza specialitatea topografie nr._/08.04.2014 întocmită de dl.expert O. C. N., lucrare ce a fost avizată cu Procesul-verbal de recepție nr. 1026/12.05.2014 privind lucrarea nr._/23.04.2014
Constată că, pe acest teren, părțile au edificat o construcție tip duplex, așa cum a fost identificată prin expertiza specialitatea construcții nr._/29.05.2014 întocmită de dl.expert T. D..
Dispune înscrierea în cf a construcției identificate în paragraful anterior, conform expertizelor:
1. specialitatea topografie nr._/08.04.2014 întocmită de dl.expert O. C. N., lucrare ce a fost avizata cu Procesul-verbal de recepție nr. 1026/12.05.2014 privind lucrarea nr._/23.04.2014 și
2. specialitatea construcții nr._/29.05.2014 întocmită de dl.expert T. D..
și care, ambele, fac parte integrantă din prezența sentința.
Dispune intabularea dreptului de proprietate asupra acestei construcții în favoarea pârâților L. Ș. și O. C. E. cu titlu de drept de construire că bun comun.
Constată că pasivul căsniciei cuprinde următoarele două datorii:
1. datoria de 5.500 euro către intervenientul G. O. R..
2. datoria de 11.487,12 lei către BRD.
Dispune partajarea bunurilor comune astfel:
Dispune împărțirea bunului imobil (în valoare totală de 146.100 euro) în natură, astfel:
1. atribuie Corpul de clădire C1 (Corp B din expertiza construcții) către pârâta O. C. E. împreună cu terenul aferent, în valoare de 69.200 euro (ce include valoarea terenului de 18.000 euro);
2. atribuie Corpul de clădire C2 (Corp A din expertiza construcții) către pârâtul L. Ș. împreună cu terenul aferent, în valoare de 76.900 euro (ce include valoarea terenului de 18.000 euro).
așa cum au fost identificate prin expertiza specialitatea topografie nr._/08.04.2014 întocmită de dl.expert O. C. N., lucrare ce a fost avizata cu Procesul-verbal de recepție nr. 1026/12.05.2014 privind lucrarea nr._/23.04.2014, raport ce face parte integrantă din prezența sentința.
Dispune intabularea în cf a situației nou create.
Obligă pârâtul L. Ș. să plătească pârâtei O. C. E. suma de 3.850 euro cu titlu de sulta egalizatoare.
Dispune împărțirea datoriilor astfel:
1. obligă pârâta O. C. E. la plata către pârâtul L. Ș. a sumei de 2.750 euro.
2. obligă pârâtul L. Ș. la plata către pârâta O. C. E. a sumei de de 5.743,56 lei.
Respinge restul pretențiilor părților care intră în contradicție cu dispozițiile de mai sus.
Compensează integral cheltuielile de judecată avansate de pârâții O. C. E. și L. Ș..
Obligă pârâții L. Ș. și O. C. E. să plătească, în solidar, către intervenientul G. O. R. suma de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art. 19 al. 1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile avansate de stat aferente asistentei judiciare acordate reclamanților și intervenientului rămân în sarcina statului.
În baza art. 274 C.pr.civilă, pârâții L. Ș. și O. C. E. vor plăti, în solidar, către reclamanta S.C. S. C. S.A. suma de 556 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Cu privire la bunurile mobile:
În baza art. 1704 cod civil raportat la art. 271 Cod procedură civilă:
Ia act și consfințește tranzacția intervenită între părți, după cum urmează:
TRANZACȚIE BUNURI MOBILE
L. Ș. cu domiciliul în B., .. 37A, având CNP_, în calitate de pârât reclamant-reconventional,
Și
O. C. - domiciliată în B., ., județul B., având CNP_, în calitate de reclamantă pârâtă-reconvențional
părți în dosarul civil_/197/2012 conexat la dos. nr._/197/2011, al Judecătoriei B., având ca obiect - cerere de partaj bunuri imobile și bunuri mobile ale soților, am convenit, următoarele:
În deplină cunoștință de cauză suntem de acord cu încheierea prezenței tranzacții astfel încât prin concesii reciproce să punem capăt litigiului civil existent între noi, cu privire la BUNURILE MOBILE dobândite de soți în timpul căsătoriei, astfel:
În ceea ce privește partajarea bunurilor MOBILE comune părțile au convenit împărțirea bunurilor comune astfel:
Pârâtului reclamant-reconventional L. Ș. i se vor atribui următoarele bunuri:
a) BUNURI MOBILE AFLATE ÎN IMOBILUL SITUAT ÎN B., .:
- Placi de pal în valoare de 1500 lei,
- Mașina de frezat balamalele - 400 lei,
- Accesorii pentru mobilier - 400 lei,
- Banca sport cumpărată din Italia - 200 lei,
- Imprimantă multifuncționala Philips - 800 lei.
b) BUNURI MOBILE AFLATE ÎN IMOBILUL SITUAT ÎN B., .:
- 10 scaune de bucătărie în valoare de 200 lei,
- dulap mare de bucătărie în valoare de 200 lei,
- corp de bucătărie și corpuri suspendate în valoare 800 lei,
- canapea cu două fotolii în valoare de 600 lei,
- 2 perdele în valoare de 100 lei,
- 2 draperii în valoare de 100 lei,
- 1 covor mare de sufragerie în valoare de 200 lei,
- 3 servicii de farfurii în valoare de 100 lei
- Chiuveta - 200 lei
- Un tablou cu flori - 75 lei
- Birou negru - 250 lei
- Scaun birou 200 lei
- Pătuț copil 200 lei
- Un balansoar din hol etaj - 200 lei
- 2 Draperii motive rustice - 40 lei
- Mobilier Camera 3 etaj cuprinzând 1 dulap cu trei uși și pat -800 lei,
- Masa rotundă de pal - 200 lei
- Corpuri iluminat parter - 500 lei
- Rafturi încălțăminte - 200 lei
Reclamantei pârâtă-reconventional O. C. - i se vor atribui următoarele bunuri mobile situate în B., .. 37A:
- servanta în valoare de 2000 lei,
- 4 scaune gri - 100 lei
- 2 perdele -100 lei
- 3 draperii - 150 lei
- 2 covoare mici din sufragerie - 200 lei
- Perdea decupată cu semicerc și draperii roz -60 lei
- 2 rafturi plastic + 1 de metal - 250 lei
- Mașina de spălat rufe - 1200 lei
- 2 draperii cu dungi vișinii - 100 lei
- 1 pat dublu situat în camera 1 de la etaj - 400 lei
- Aspirator - 150 lei
- 4 tablouri din hol etaj - 80 lei
- Un balansoar (cel cu mânerul zgâriat) din hol etaj- 200 lei
- Covor hol etaj -160 lei
- Frigider marca BEKO gri metalizat -1800 lei.
Cu privire la restul bunurilor mobile care au fost menționate în listele de bunuri depuse la dosarul cauzei dar care nu sunt menționate în prezența tranzacție, părțile am convenit ca acestea nu au calitatea de bunuri comune, neintrând în masa comună de partajat
În ceea ce privește datoria . 5500 Euro către intervenientul G. O. R. aceasta nu face obiectul prezenței tranzacții urmând ca instanța să constate caracterul de datorie comună și să stabilească modalitatea de stingere a acesteia.,
Subsemnatul L. Ș. mă oblig să îi permit accesul reclamantei în imobilul situat în B., .. 37A, județul B. pentru a-și ridica bunurile mobile atribuite prin prezenta.
Subsemnata O. C. mă oblig să îi permit accesul pârâtului în imobilul situat în B., ., pentru a-și ridica bunurile atribuite prin prezenta.
Părțile convin ca ridicarea bunurilor să se realizeze în termen de trei săptămâni de la semnarea prezenței tranzacții.
Subsemnatele părți declarăm și garantăm că bunurile ce se afla în posesia noastră sunt în stare bună.
Părțile am ajuns de comun acord la modul de partajare a bunurilor comune potrivit contractului menționat, și am hotărât, azi 17.05.2013 data încheierii și semnării prezentului contract de tranzacție, să renunțam, fiecare în parte, de a mai cere vreo pretenție materială, sau de altă natură, față de bunurile mobile, dobândite în timpul căsătoriei sau contravaloarea acestora; fără nici o altă pretenție ( despăgubiri, daune interese, penalizări etc.) față de părțile contractante.
Ambele părți declară, în mod expres, că prezentul contract reprezintă voința liberă, neviciata și, ca urmare, au lichidat, irevocabil, orice pretenții izvorâte din partaj bunuri mobile comune, litigiile dintre ele cu privire la aceste bunuri mobile fiind în mod definitiv și irevocabil stinse.
Contractul a fost încheiat în 3 (trei) exemplare originale, câte 1( unul) pentru fiecare parte contractantă iar unul se depune la instanța de judecată în dosarul civil nr._/197/2011aflat pe rolul Judecatoriei Brasov cu termen de judecată în data de 17.05.2013.
L. Ș. O. C.
Av. A. Ghidermic Av. I. M.-K.
S.S indesicfrabil S.S indesicfrabil
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că L. Ș. și O. C. E. au fost căsătorite în perioada 2002-2008, căsătoria fiind desfăcuta prin Sentința civilă nr._/12.12.2008 a Judecătoriei B.. Din căsătorie a rezultat un minor născut la data de 23.02.2007.
Potrivit extrasului de carte funciară (fila 14), pârâții: L. Ș. și O. (fosta L.) C. E. au calitate de proprietari tabulari în devălmășie asupra imobilului teren de 809 mp situat în B., Calea Feldioarei, f.n., identificat în CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ B.) nr.top_/1/6/4/3/2/1 și nr.cad. 3692.
Bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei, prin cumpărare, având calitate de bun comun.
Pe acest teren au fost edificate două corpuri de clădire care sunt astăzi neintabulate.
În cauză s-au efectuat trei expertize, astfel:
1. expertiza specialitatea topografie nr._/08.04.2014 întocmită de dl.expert O. C. N. (fila 56 și urm. – vol II), lucrare ce a fost avizată cu Procesul-verbal de recepție nr. 1026/12.05.2014 privind lucrarea nr._/23.04.2014. Lucrarea identifică terenul și construcția tip duplex edificată pe acesta.
2. expertiza specialitatea construcții nr._/29.05.2014 întocmită de dl.expert T. D. (fila 114 și urm. – vol II). Lucrarea identifică și descrie construcția edificată pe teren.
3. expertiza specialitatea evaluare imobiliară nr._/23.06.2014 întocmită de dl.expert I. S. V. (fila 158 și urm. – vol II). Lucrarea concluzionează în sensul în care valoarea de piață a imobilului a fost stabilită astfel (fila 177):
Ř valoare Corp A = 76.900 euro (inclusiv valoare teren de 18.000 euro);
Ř valoare Corp B = 69.200 euro (inclusiv valoare teren de 18.000 euro).
Valoarea de piață a întregii clădiri tip duplex este de 146.100 euro.
În ceea ce privește cota de contribuție a fiecărui soț:
În esență, reclamantul L. Ș. afirmă o cotă de contribuție de 90%.
Instanța a reținut, de principiu, că proprietatea devălmașă a soților cu cote de 50 % fiecare este prezumata de lege.
C. superioară trebuie dovedită de către partea care o invocă, iar dovada trebuie să conducă la o concluzie clară, matematică, transformarea cotei trebuie să rezulte cu certitudine, cu excluderea aprecierilor cu caracter general, echivoce.
Acest punct comportă mai multe discuții ce se vor reda în continuare:
Astfel, se impune a analiza rațiunea pentru care legiuitorul a instituit prezumția legală de contribuție egală a soților:
Legiuitorul a considerat ca fiind cel puțin imoral ca soții, care întemeiază o familie, să socotească fiecare venit pe care îl aduc în căsnicie și fiecare cheltuială pe care o fac și, totodată, să “defalce” cheltuielile efectuate în scop personal ori în scopul derulării căsătoriei ori în scopul creșterii copilului comun ori în scopul achiziționării de bunuri ce se utilizează, până la urmă, tot în scopul derulării căsniciei.
Ca urmare, văzând dificultatea de “a contabiliza” veniturile și cheltuielile fiecăruia dintre soți și văzând dificultatea de a le determina cu precizie destinația, legiuitorul a presupus că soții care întemeiază o familie și, eventual, dau naștere unui copil sunt capabili să depășească egoismul personal și să “tragă” în aceeași direcție.
Apoi, sarcinile părților unei căsătorii sunt, în foarte mare măsură, diferite. Astfel:
i.nașterea unui copil este o “acțiune” ce cade exclusiv în sarcina femeii
ii.munca în gospodărie, reprezentată fiind de activități de curățenie, mâncare, sunt “acțiuni” ce cad, cu precădere, în sarcina femeii;
iii. îngrijirea efectivă a copilului rezultat din căsătorie sunt “acțiuni” ce cad, la fel, cu precădere, în sarcina femeii.
Pe de altă parte, într-o oarecare majoritate a cazurilor, bărbatul aduce în casa venituri superioare dar, pe de altă parte, este cel care își permite a avea un loc de muncă ce nu reclama prezența sa cu stringenta necesitate la domiciliu.
Dar activitățile de la punctele i - iii nu sunt cuantificabile ori sunt greu cuantificabile. Efortul psihic, moral, sănătatea nu sunt cuantificabile.
De aceea, legiuitorul a găsit ca fiind moral și echilibrat a considera că soții contribuie în mod egal la dobândirea bunurilor comune.
Ce anume trebuie să dovedească soțul care invocă o cotă superioară:
Soțul care invocă o cotă superioară pretinde, de fapt, transformarea stării de devălmășie în care nu se cunosc și nici nu se pot cunoaște anumite tipuri de contribuție ale unuia dintre soți, într-o cotă indiviză, aceasta având o natură și în care fiecare venit și fiecare cheltuială pot fi determinate ori măcar determinabile.
Este evident că, în condițiile în care activitățile de la punctele i - iii de mai sus sunt greu cuantificabile, transformarea devălmășiei în indiviziune apare greu și rar de admis. Instanța găsește că o acțiune în care părțile pretind contribuții superioare nu sunt neapărat inadmisibile, dar sunt greu de conceput în condițiile imposibilității preconstituirii de probe vizând înțelegeri prenupțiale ori contracte între soți în timpul căsătoriei, ambele prohibite de legea romană anterioară. Scopul legii române a fost tocmai acela de a « amesteca » veniturile și cheltuielile părților, de a nu le da posibilitatea de a-și cuantifica contribuția, pe considerente, așa cum s-a arătat anterior, de morală.
Altfel spus, contabilitatea unei familii compusă din venituri și cheltuieli, dacă ar fi similară contabilității unei societăți comerciale, ar putea fi elucidata pe baza unei expertize contabile, ceea ce însă nu este cu putință.
P. urmare, sarcina probei celui ce afirma o cotă superioară devine extrem de dificilă, astfel:
1.Partea care afirmă o altă contribuție decât cea de 50% trebuie să dovedească fiecare suma“intrată” în “contabilitatea” familiei, pentru fiecare dintre părți.
Astfel, sumele “intrate” în “contabilitatea” familiei pot să fie constituite din venit din salariu sau din alte activități retribuite (cu sau fără acte), dividende încasate din societăți comerciale, donații de la părinți, rude etc, daruri manuale (cadouri).
În speță, instanța a reținut că, deși ambele părți afirma că au încasat venituri din munca în străinătate ori în România, la dosar nu exista nici o adeverință de venit.
În ceea ce îl privește pe L. Ș., acesta afirmă că a fost unic asociat al unei firme, dar nu a depus dovada vreunui venit. Sub aspect juridic, toate facturile ce atestă achiziționarea de bunuri atestă împrejurarea că bunurile au fost cumpărate de către S.C. Diafan C. S.R.L., așa încât bunurile nu pot fi decât proprietatea acestei societăți, chiar dacă, în realitate, părțile le-au folosit în scop personal. Sub nici o formă, cumpărăturile efectuate de către persoana juridică nu pot fi transpuse părților. Este de remarcat faptul că pârâtul L. Ș. face confuzie între veniturile/profitul/dividendele/cheltuielile societății al cărei unic asociat a fost, pe de o parte, și veniturile/cheltuielile căsniciei.
În ceea ce privește ajutoarele date de părinții părților în natură, acestea nu sunt cuantificate, nu sunt dovedite sub aspectul contravalorii contribuției părinților și nu este dovedită destinația acestora. Adică: de vreme ce părinții ambelor părți i-au ajutat prin muncă, legea prezumă că orice ajutor e dat în considerarea căsniciei, nicidecum în considerarea copilului propriu. Așadar, orice ajutor reprezintă tot bun comun, intrând în aceeași devălmășie.
În ceea ce privește ajutoarele date de părinții părților în bani, acestea nu sunt dovedite cu înscrisuri. Sumele de peste 250 lei trebuie dovedite cu înscrisuri. În caz contrar, oricare dintre soți poate afirma orice și poate fi susținut de depozițiile părinților proprii. Dar, la fel: dacă au existat contribuții în bani la dobândirea terenului ori la realizarea casei, atunci acestea reprezintă ajutor dat în egală măsură ambelor părți.
Orice dispoziție contară ar fi trebuit consemnata într-o donație autentică efectuată în considerarea exclusivă a unuia dintre soți.
2.Fiecare dintre părți ar fi trebuit să dovedească fiecare sumă “ieșită” din “contabilitatea” familiei lor, având în vedere că, într-o relație de căsătorie, se pot identifica minim două tipuri de cheltuieli după cum se vor detalia în continuare:
a. cheltuieli efectuate în scopul derulării căsătoriei:
Acestea constau în: cheltuieli de întreținere personală / utilități (apă, gaz, electricitate), cheltuieli de achiziție a bunului imobil, cheltuieli de achiziție a bunurilor mobile, cheltuieli de întreținere a imobilului, achiziționarea de bunuri de consum (hrana, cosmetice, detergentie etc), investițiile încorporate în imobil și care fac corp comun cu acesta.
Cheltuieli sunt și cele efectuate cu achitarea ratelor la creditele contractate.
Cheltuieli sunt și cele efectuate în vacanțe, concedii.
b. cheltuieli efectuate de fiecare dintre soți în scop pur personal:
Astfel, în mod firesc, fiecare dintre soți necesită întreținere personală care impune efectuarea de cheltuieli ce nu sunt făcute în considerarea căsniciei. În speță, instanța reține că nu există dovezi cu privire la cheltuielile efectuate de fiecare dintre soți în parte în scop personal.
3.Paratul care pretinde o cotă de 90% trebuia să cuantifice și să dovedească cele trei activități arătate anterior și apreciate de către instanță drept “greu cuantificabile”, și anume:
a. munca soției în gospodărie
Așa cum s-a arătat cuantificarea activităților de zi cu zi, activități de curățenie, mâncare, cumpărături și îngrijirea efectivă a copilului ar fi putut fi realizată prin producerea unei probe indirecte, cum ar fi, de exemplu, dovada posibilei economii realizate prin aceea că nu a fost nevoie de angajarea unei bone ori a unei menajere care să suplinească posibilă lipsa a reclamantei de acasă.
În speță, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut sub nici o formă o astfel de “prețuire” și, ca urmare, nu a făcut vreo astfel de dovadă.
b. nașterea unui copil:
Instanța găsește că acest fenomen, propriu doar femeii, nu poate fi echivalat în bani.
Cuantificarea acestui fenomen, prețuirea lui de către reclamant nu s-a realizat în nici un mod, dar, de altfel, nici nu este amintit de către soț, ca și cum nu a existat, ca și cum nu a făcut parte din căsnicia celor doi.
Lipsa posibilității de prețuire a acestui fenomen este, cel mai probabil, unul dintre argumentele principale pentru care legiuitorul a decis că devălmășia este soluția corectă, morală pentru regimul bunurilor comune.
Altfel spus, dacă reclamantul a lucrat efectiv, real o anumită perioadă în plus ori mai mult față de soția sa, în timpul căsniciei, atunci aceasta se poate cu ușurință compensa cu nașterea copilului.
c. creșterea și educarea minorului:
Pentru aceleași argumente de mai sus, instanța a reținut că nu se poate prețui activitatea de creștere și educare a minorului, activitate care a revenit cu precădere mamei.
În concluzie:
C. indiviză este de natură pur matematică, este definită cu cifre.
C. devălmașă nu este pur matematică, presupune un “amestec” de venituri / cheltuieli / alte activități necuantificabile etc.
Transformarea cotei devălmașe în cota indiviză, matematică, presupune o operațiune care să reușească echivalarea tuturor activităților de mai sus în bani, și anume transformarea lor în drepturi și obligații ale acestei căsătorii cuantificabile, proprii fiecăruia dintre soți.
Instanța a reținut că pârâtul ce pretinde cota superioară nu a reușit să realizeze o asemenea echivalentă. Altfel spus, instanța investită cu o astfel de cerere ar fi trebuit să aibă la îndemână probe matematice din care să rezulte cota de contribuție a soțului ce afirmă cota superioară și din care să rezulte cu precizie: 90% ori, poate, 69%, ori poate 53% etc. În opinia instanței, o astfel de transformare nu este cu putință în cazul dedus judecății.
Pentru toate argumentele de mai sus, instanța a reținut cota de contribuție egală.
Cu privire la posesia asupra bunului imobil:
Pârâtul L. Ș. posedă bunul imobil.
El a investit în imobil în continuare, după desfacerea căsătoriei.
Instanța reține însă că ceea ce se împarte este bunul imobil cum este el astăzi, la valoarea de piață de astăzi.
Pârâtul L. Ș. nu și-a pre-conservat proba prin procedura legală a asigurării de dovezi – singura procedura în măsură a face opozabile tuturor părților constatările tehnice ale unui expert imediat după divorț. O astfel de lucrare ar fi fost în măsură a releva starea imobilului anterior datei de 12.12.2008 – data divorțului.
Cu privire la datorii:
Instanța a reținut că părțile au dovedit următoarele datorii:
1. datoria către reclamanta S.C. S. C. S.A. – ce reprezintă o datorie proprie a pârâtului L. Ș., așa încât nu intră la masa partajabilă;
2. datoria de 5.500 euro către intervenientul G. O. R., contractată prin contract autentic, în nume personal. Se prezuma legal ca fiind datorie comună a căsniciei de vreme ce nu rezultă că ar fi fost contractata în considerarea persoanei unuia dintre soți. De aceea, va intra la masa de împărțit în cote egale.
3. datoria inițială de 13.300 lei, costul total al creditului fiind de 16.629 lei (fila 16), conform Contractului de credit nr._/08.12.2006. La fel, se prezumă legal ca fiind datorie comună a căsniciei de vreme ce nu rezultă că ar fi fost contractată în considerarea persoanei unuia dintre soți. De aceea, va intra la masa de împărțit în cote egale. Astfel, suma de rambursat după 12.12.2008 este de 16.629 lei – 223,56 x 23 = 16.629 lei - 5.141,88 = 11.487,12 lei. Având în vedere că pârâta O. C. a rambursat și va rambursa în continuare întreaga această sumă, jumătate va fi suportată de fostul soț.
Cu privire la modalitatea de împărțire:
În ceea ce privește criteriile de împărțire:
Potrivit art. 673 / 5Cod procedură civilă: dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota – parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Instanța va face împărțeala în natură.
În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr – o sumă de bani.
De asemenea, art. 673 / 9 Cod procedură civilă arată că la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei – părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Având în vedere criteriile de mai sus, instanța a împărțit imobilul în natură, atribuind Corpul 1 pârâtei O. C. E. și Corpul 2 pârâtului L. Ș. și a dispus intabularea în cf a situației nou create.
Cu privire la datorii:
Instanța a reținut că datoria de 5.500 euro va fi achitată de către L. Ș. către intervenientul forțat G. O. R., dat fiind că acesta deține un titlu executoriu contra acestui pârât și executarea silită este în curs. De aceea, pârâta va achita jumătate din această sumă fostului soț.
La fel, instanța reține că datoria de 11.487,12 lei a fost și va fi în continuare achitată de către O. C. E. către BRD, dat fiind că banca deține un titlu executoriu contra acestei parate. De aceea, pârâtul va achita jumătate din această sumă fostei soții.
Cu privire la bunurile mobile:
Părțile au încheiat tranzacție care se va reda integral în dispozitivul hotărârii.
Cu privire la capătul de cerere al acțiunii introductive având ca obiect obligarea pârâtului L. Ș. la plata către reclamanta S.C. S. C. S.A. a sumei de 9.989,44 lei cu titlu de debit principal, suma ce se va actualiza cu rata inflației:
Instanța va respinge această pretenție că fiind lipsită de interes, dat fiind că reclamanta deține titlu executoriu contra pârâtului și, mai mult, se găsește în procedura executării silite care a condus la promovarea acestei acțiuni oblice.
În concluzie, instanța a admis în parte acțiunea civilă introductivă și va admite cererea reconvențională, va admite în parte acțiunea conexă și va admite în parte cererea de intervenție principală, așa cum se va arătă în dispozitiv.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată:
În ceea ce privește suportarea cheltuielilor de judecată, instanța a reținut ca partajul bunurilor comune profita ambelor părți, în egală măsură, motiv pentru care onorariile avocațiale, taxele de timbru și timbrele judiciare se vor compensa integral.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâții L. Ș. Și O. C. E. vor plăti, în solidar, către intervenientul G. O. R. suma de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel partea pârâtă L. S., solicitând admiterea cererii de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de apel s-a arătat, în esență, că, sentința apelată este lovită de nulitate absolută, deoarece aceasta cuprinde atât dispoziții de fond cu privire la partajul bunurilor comune cât și hotărârea de expedient care trebuia pronunțată separat.
De asemenea, sentința de fond este lovită de nulitate și sub aspectul nepronunțării asupra cererii de intervenție în interes propriu a intervenientei L. Rena, și a cererii de repunere pe rol formulată de către aceasta.
De asemenea, se arată că instanța de fond a ignorat anumite probe, care ar fi trebuit să conducă la citarea în calitate de intervenient forțat a numitei L. Rena, dar și a probelor din care rezultă că partea din spate a corpului C1, a fost edificată de către părinții reclamantului, deci nu constituie bun comun al soților.
În ședință publică din data de 25.02.2016, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială funcțională a Tribunalului B., având în vedere prevederile art. 158 C.p.civ, coroborate cu dispozițiile art. 36 alin. 3 și art. 37 alin. 3 Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
Având a se pronunța în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.p.civ, asupra excepției de ordine publică invocate din oficiu, instanța constată că este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 Legea 304/2004, „în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii”., iar potrivit art. 37 alin. 1 și 3 din același act normativ:
(1) În domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate.
(3) Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
În raza Curții de Apel B. funcționează o instanță specializată în judecata litigiilor cu minori și de familie, în raza sa de competență teritorială, și anume Tribunalul pentru minori și familie B..
Cum în cauză litigiul de față are ca obiect ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de către pârâții, foști soți, L. Ș. și O. C. E., în perioada 2002-2008, căsătoria acestora fiind desfăcuta prin sentința civilă nr._/12.12.2008 a Judecătoriei B., (neavând importanță în acest context că acțiunea a fost promovată pe cale oblică), instanța reține că în raport de dispozițiile precitate, competența de soluționare a căii de atac declarate împotriva sentinței civile apelate revine Tribunalului pentru minori și familie B., instanță specializată în aceste litigii pe raza Curții de Apel B..
Pentru aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială funcțională a Tribunalului B. invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de apel formulată de către apelantul L. S., cu sediul la av. A. A. L. cu sediul în A. I., ., jud. Albă, în contradictoriu cu intimații S. C. SA, prin administrator judiciar C. I. C. I., cu sediul în B., ., județul B., G. O. R., cu domiciliul ales la cab. avocat D. F., cu sediul în B., .. 9, ., jud. B., O. C. E., domiciliată în B., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr. 6008/03.06.2015 a Judecătoriei B., în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie B..
Fără cale de atac.
Pronuntată în ședintă publică, azi, 25.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. P. C. F.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. LP/29.02.2016
Tehnored. CND/29.02.2016
Ex. 6
Jud fond – A. S.
| ← Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 160/2014. Tribunalul BRAŞOV | Partaj judiciar. Decizia nr. 404/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
