Acţiune în constatare. Decizia nr. 1278/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1278/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1278/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 1278/.>
Ședința publică de la 12.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – P. M.
Judecător – R. M. C.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta reclamantă U. A. T. a Municipiului F. – prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 643/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. P., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2015, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 06.11.2015 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că prin sentința civilă nr. 643/30.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria F. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta U. A. T. M. F. în contradictoriu cu pârâtul M. P..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Pârâtul M. P. a fost angajatul reclamantei U. A. T. - M. F., în calitate de funcționar public, calitate în care a încasat, în perioada 2008-2010, sumele de 11.166 lei, de 11.400 lei și respectiv de 10.134 lei, în total suma de 32.700 lei, reprezentând drepturi salariale (sporuri). Reclamanta a depus în acest sens doar un tabel conținând numele funcționarilor publici și personalului contractual care au beneficiat de plata unor sporuri și calculul sumelor plătite (f.33), respectiv al majorărilor de întârziere, încasarea sumelor de bani menționate nefiind însă contestată de către pârât.
P. raportul de audit financiar nr._/18.11.2011, întocmit de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B. în urma unei acțiuni de „audit al conturilor anuale de execuție pentru exercițiul bugetar al anului 2010, efectuată la U. A. T. - M. F.”, s-a constatat (alături de alte deficiențe) plata, în anii 2009-2010, către personalul contractual și funcționarii publici, a unor sporuri și facilități care exced cadrului legal, abateri pentru înlăturarea cărora a fost emisă Decizia nr.6/07.02.2012. P. această decizie, s-a dispus ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri pentru stabilirea, în condițiile legii, a întinderii prejudiciului creat bugetului local prin plata în anii 2009 și 2010 către personalul contractual și funcționari publici a unor sporuri și facilități în afara cadrului legal de salarizare pentru personalul din administrația publică locală și pentru recuperarea prejudiciului stabilit. Totodată, s-a dispus luarea de măsuri de extindere a verificării și în anul 2008 și la toate entitățile din structura Consiliului Local F., pentru identificarea unor plăți similare, stabilirea întinderii prejudiciului și pentru recuperarea acestuia.
Contestația formulată împotriva Deciziei nr.6/07.02.2012 a fost respinsă prin Încheierea nr. 76/10.05.2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi.
Împotriva Încheierii nr. 76/10.05.2012 și a Deciziei nr.6/07.02.2012, Primarul Municipiului F. a formulat acțiune în anulare la instanța de contencios administrativ, care a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B..
P. sentința civilă nr. 5687/CA/18 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. A. și Fiscal, a fost admisă în parte acțiunea și s-a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 6/07.02.2012 și a Încheierii nr. 76/10.05.2012, în privința pct. II.2 și II.3 din decizia contestată. În ceea ce privește plățile efectuate în anii 2009-2010 personalului contractual și funcționarilor publici, s-a reținut că sporurile acordate au caracter legal, precum și faptul că raportul încheiat de Camera de Conturi este lipsit de obiect, urmare a amnistiei fiscale, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/14.06.2012, măsura dispusă de instituția de control fiind anulată.
P. decizia civilă nr. 1773/R/10.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel B. - Secția C. A. și Fiscal, a fost admis recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 5687/CA/18 noiembrie 2013, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 6/07.02.2012 și a Încheierii nr. 76/10.05.2012 numai în ceea ce privește pct. II.3 din decizia contestată. S-a reținut, în considerente, față de motivarea primei instanțe, că aceasta a apreciat greșit incidența art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012 ca fiind o cauză de nulitate parțială a actelor emise de către Curtea de Conturi, întrucât legea menționată a dispus cu privire la exonerarea de la plată a unor sume reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul din sectorul bugetar urma să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, fără ca prin măsurile avute în vedere de legiuitor să se conteste validitatea actelor încheiate de către Curtea de Conturi.
S-a reținut, totodată, că măsura dispusă este legală, din considerentele hotărârii rezultând că sumele plătite în anul 2009 au reprezentat indemnizație de hrană, care a fost acordată în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legale care edictau stabilirea salariului personalului bugetar doar prin lege. Drepturile salariale la care se referă reclamanta prin acțiune (spor de confidențialitate, indemnizația de dispozitiv și sumele compensatorii) au fost acordate începând cu anul 2010.
Instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat restituirea de către pârât a sumelor de bani pe care susține că le-a plătit acestuia în anii 2008 - 2010, cu majorările de întârziere calculate, sume încasate de către pârât în mod necuvenit. La dosar nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte natura sumelor plătite în anul 2008, iar în privința cuantumului sumelor s-au depus doar listele întocmite de reclamantă, aflate la filele 33 și 34, fără să se depună dovezi pe baza cărora să se poată verifica încasarea efectivă a acestor sume. Pârâtul nu a contestat însă nici încasarea sumelor de bani solicitate de reclamantă și nici cuantumul acestora.
Instanța a reținut că potrivit art. 2 din Legea nr. 124/23.09.2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”.
Având în vedere că, prin Legea nr. 124/2014, pârâtul a fost exonerat de obligația de restituire a sumelor de bani care formează obiectul prezentei cauze, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, reclamanta nemaiputând să recupereze aceste sume de bani în condițiile amnistiei fiscale acordate de legiuitor.
În ce privește petitul formulat în subsidiar, instanța a apreciat că este inadmisibil, instanța de judecată neputând fi chemată să constate în dispozitiv incidența unor dispoziții legale, actele normative invocate pentru exonerarea pârâtului de la plata sumelor aferente anilor 2008 - 2010 având aplicabilitate fără a fi condiționate de pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens, motiv pentru care este inutilă și dispoziția de exonerare de la plata acestor sume, reținută deja ca argument pentru respingerea cererii formulată în principal.
Față de considerentele ce preced, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta U. A. T. M. F., reprezentată prin primar, împotriva pârâtului M. P., având ca obiect constatare și pretenții bănești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a apelului reclamanta U. A. T. M. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în tot a sentinței și obligarea intimatului la plata sumei totale de 39.805 lei, constând în debit și majorări aferente perioadei 2008 – 2014, iar în subsidiar, să se constate că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 84/2012 și ale Legii nr. 124/2013 și să se dispună exonerarea de la plata acestei sume.
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta reia considerentele pentru care apreciază că acțiunea formulată este întemeiată, menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Apelanta invocă practica judiciară a Tribunalului B., Secția I civilă, respectiv sentința civilă nr. 158/Mas/2005, pronunțată în dos. nr._ .
Apelanta mai arată că, deși nu există o acțiune culpabilă a salariatului, cauzatoare de prejudicii, care să presupună răspunderea contractuală, există însă daună în contul angajatorului, incidență în cauză având dispozițiile art. 256 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, fapt ce reprezintă o formă specială de răspundere. În acest sens, arată că singurele condiții pentru recuperarea acestor sume constau practic în existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.
În drept s-au invocat prevederile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin.4 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 Codul muncii.
Intimatul pârât M. P., deși legal citat, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
În mod corect prima instanță a reținut că pârâtul a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției reclamante în perioada de referință a acțiunii, acest aspect nefiind contestat.
În această calitate, se susține că pârâtul a încasat de la reclamantă în perioada 2008 – 2010, diferite sume de bani, cu titlu de sume compensatorii. Din tabelul de la filele 33-34 din dosarul Tribunalului B. nr._ rezultă că pârâtul ar fi încasat 39.805 lei, reprezentând sporuri și majorări.
Instanța reține că la U. A. T. M. F. s-a desfășurat o acțiune de audit al conturilor anuale de execuție pentru exercițiul bugetar al anului 2013, Camera de Conturi B. emițând decizia nr. 65/25.07.2014. P. această decizie s-a constatat plata nejustificată a unor adaosuri salariale acordate fără bază legală funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei F. în anii 2011, 2012, 2013 și în continuare.
S-a dispus ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri pentru stabilirea, în condițiile legii, a întinderii prejudiciului creat bugetului local prin plata fără bază legală în anii 2011, 2012, 2013 și în continuare către personalul contractual și funcționarii publici a unor venituri salariale, între care sume compensatorii de natura sporului de dispozitiv, sporului de confidențialitate, indemnizației de hrană, drepturile pentru menținerea sănătății și securității muncii, respectiv spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de fidelitate și spor de suprasolicitare neuropsihică.
Ca urmare a acestei situații, prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei judecăți, reclamanta a solicitat restituirea de către pârât a sumelor de bani mai sus amintite, încasate de către acesta din urmă în mod necuvenit.
Legalitatea încasării drepturilor bănești menționate în petitele cererii de chemare în judecată a format obiectul analizei Curții de Conturi, conform celor de mai sus, astfel încât, dacă s-ar fi probat încasarea efectivă a acestor sume, ar fi fost incidente prevederile art. 256 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Faptul că pârâtul a încasat necuvenit sumele de bani precizate în cererea de chemare în judecată a fost dovedit doar cu extrasele din evidențele contabile ale reclamantei.
Instanța reține că din niciun înscris depus la dosarul cauzei nu rezultă că pârâtul ar fi încasat efectiv sumele pretinse, întrucât reclamanta nu a depus la dosarul cauzei statele de plată sau alte documente justificative care să conțină semnătura funcționarului public. Potrivit art. 168 alin.1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În același timp sunt incidente și prevederile art. 2 din Legea nr. 84/14.06.2012, potrivit cărora s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 (inclusiv pentru veniturile de natură salarială stabilite în baza contractului colectiv de muncă, cum este cazul în speță) pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Instanța constată de asemenea și aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 124/23.09.2014 prin care s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 din actul normativ menționat trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. Cum existența prejudiciului în patrimoniul reclamantei a fost constatată printr-o decizie a Curții de Conturi, iar prejudiciul constă în drepturi salariale reprezentând sporuri și majorări, rezultă că reclamanta nu mai poate obține un titlu executoriu împotriva pârâtului.
Astfel, legiuitorul a înțeles să intervină si să exonereze de la plata drepturilor salariale încasate necuvenit anumite categorii profesionale, instanța neputând să treacă peste voința legiuitorului și să oblige la plata acestor sume.
În ce privește petitul formulat în subsidiar, instanța apreciază că este nefondat. Instanța judecătorească nu poate fi chemată decât să soluționeze un litigiu ivit între părțile procesului, iar nu să constate incidența unor texte de lege, a căror aplicabilitate a fost deja reținută, iar consecința acestui fapt este respingerea capătului de cerere formulat în principal. Este de asemenea inutilă dispoziția de a exonera pârâtul de la plata sumelor aferente anilor 2008-2010, întrucât există prevederi legale, care au aplicabilitate fără a fi condiționate de pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.
În ce privește solicitarea apelantei de a se ține cont de practica judecătorească invocată, instanța apreciază că este nefondată, întrucât în sistemul român de drept hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept. D. urmare, trimiterile făcute de apelantă la soluția adoptată de o instanța de judecată într-o speță similară, sunt lipsite de relevanță juridică.
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul dedus judecății și va păstra sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă U. A. T. M. F., cu sediul în mun. F., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul pârât M. P., domiciliat în mun. F., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 643/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.11.2015
Președinte, Judecător,
P. M. R. M. C.
Grefier,
M. D.
Red. P.M./16.12.2015
Tehnored. M.D./16.12.2015
4 ex.
Judecător fond L. D.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 404/2016. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1308/2015. Tribunalul... → |
|---|
