Contestaţie la executare. Sentința nr. 26/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 496/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 496/. publică de la 23.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – M. B.
Grefier – D. L. P.
Pe rol este judecarea apelului civil formulat de apelantul intimat Cabinet de Avocatură C. D., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/26.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul petent O. V. prin P., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.12.2013, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr._/26.07.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul Orașul V. reprezentat de P. în contradictoriu cu intimatul Cabinet de Avocat C. D.. S-a anulat executarea silită pornită în dosarul execuțional_ al B. T. T. C. împotriva debitoarei Primăria Orașului V.. S-a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr.317/2013 al B. T. T. C. pînă la soluționarea definitivă a prezentei contestații.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria B. sub nr._, contestatorul Orașul V. reprezentat de primar a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Cabinet de Avocat C. D., anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.317/2013 al B. T. T. C.; suspendarea executării silite pînă la soluționarea contestației.
Analizînd actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 05.02.2010 s-a încheiat contractul de asistență juridică între Cabinet de avocat C. D. și dl.G. C. în calitate de P. al Orașului V.. Onorariul forfetar stabilit a fost de 4000 lei, iar onorariul de succes a fost stabilit la suma de 10.000 lei, ce se va plăti în cazul în care se va obține o hotărîre judecătorească favorabilă clientului. Cauza în care urma a se presta serviciile de asistență juridică consta într-o contestație la executare, fond și recurs, împotriva executării silite promovate de Sindicatul Salariaților din Primăria V..
P. sentința civilă nr.1409/30.08.2010 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare promovată de Primăria Orașului V. – prin primar. P. decizia nr.1116/R/29.11.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/62/2010 s-a menținut sentința pronunțată de Judecătoria F..
P. Încheierea din data de 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2013, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr.11/05.02.2010, la cererea Cabinetului de Avocat C. D. în contra debitoarei Primăria V. prin P..
În dosarul execuțional nr.317/2013 al B. T. T. C. cererea de executare silită a fost formulată împotriva debitorului „Primăria Orașului V. – prin P., respectiv Primarul Orașului V.”, somația emisă în temeiul art.731 al.1, art.667 NCPC, a fost emisă pentru debitoarea Primăria V. – prin P.. De asemenea Încheierea întocmită de executorul judecătoresc în temeiul 664 NCPC privește pe creditorul Cabinet de Avocat și debitoarea Primăria Orașului V..
Problema care se ridică în prezenta cauză constă în stabilirea persoanei care are calitatea de debitor după care, în raport cu aceasta, urmează a se stabili dacă executarea silită a fost începută împotriva debitorului sau a altei persoane ce nu deține această calitate.
În ce privește calitatea de debitor conform titlului executoriu contract de asistență juridică nr.11/05.02.2010:
Contractul s-a încheiat între Cabinetul de Avocat și Primarul Orașului V.. Faptul că la finalul contractului la rubrica semnătura clientului se menționează „Primăria Or.V. prin primar G. C.” se datorează unei simple erori provenită din necunoașterea exactă a noțiunilor de primărie și primar.
Potrivit art.21 al.1, 2 și 3 din L 215/2001 (1), ”unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.(2^1) Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal. (3) Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.”
Art.62 al.1 din L 215/2001 „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.”
Coroborând aceste texte de lege cu împrejurarea că parte în dosarul_ al Judecătoriei F., în care s-a asigurat reprezentarea în baza contractului de asistență juridică nr.11/2010, a fost UAT Orașul V., se prezumă că Primarul Orașului V. a încheiat contractul în numele unității administrativ teritoriale.
În concluzie, instanța a reținut că părțile ce au încheiat contractul de asistență juridică sunt Cabinetul de avocat și Orașul V. reprezentat de primar.
Calitatea de debitor în cadrul executării silite aparține debitorului din titlul executoriu, respectiv Orașul V..
Astfel cum s-a reținut mai sus, atât Încheierea executorului, cât și încheierea de încuviințare a executării silite și actele de executare emise în dosarul execuțional 317/2013 al B. T. T. C. sunt pronunțate, sau emise, în contradictoriu cu o altă persoană decât cea care are calitatea de debitoare, respectiv Primăria Orașului V..
Susținerile intimatului referitoare la calitatea de debitoare a Primăriei sunt neîntemeiate.
Art.77 din L 215/2001 stabilește că „primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.” Definirea prin lege a acestei structuri funcționale nu conferă acesteia și calitatea de persoană titulară de drepturi și obligații. Primăria, astfel cum literar exprimă textul, este o structură funcțională, internă, ce înglobează toate serviciile aflate în aparatul de specialitate. Primăria, ca structură funcțională, nu poate fi inclusă în noțiunea de „ entitate, fără personalitate juridică, constituită potrivit legii” din alineatul 2 al art.56 din NCPC. Un argument în acest sens este și faptul că 215/2001 denumește o structură organizatorică ca fiind „primăria comunei, orașului, municipiului”, fără a indica cine anume reprezintă această structură. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca această structură să aibă capacitate de folosință ar fi indicat organele de conducere care să o reprezinte în mod legal. Includerea primarului în componența acestei structuri funcționale nu conferă acestuia calitatea de reprezentant legal.
De asemenea, utilizarea noțiunii de „Primăria V.” în corespondența purtată între creditor și debitoare nu conduce la concluzia, că în lipsa unor prevederi legale, primăria dobândește capacitate de folosință.
Pe de altă parte, executarea silită trebuie să se îndrepte în contra unei persoane care deține un patrimoniu ce poate fi executat. Primăria, ca structură administrativă, nu este înzestrată cu patrimoniu astfel că nu deține bunuri sau venituri care să poată face obiectul executării. Potrivit art.21 al.1 din L 215/2001 doar unitatea administrativ teritorială are patrimoniu propriu.
În concluzie, instanța a reținut că Primăria V. nu are calitatea de debitoare în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr.11/05.02.2010 încheiat de Cabinet de Avocat C. D. și Primarul C. G. în calitate de reprezentant al Orașului V..
Calitatea de debitor este deținută de Orașul V.. Contestația la executare este formulată de Orașul V. deși nu este parte în dosarul de executare silită. Instanța apreciază că are calitate procesuală în prezenta contestație în temeiul art. 711 al.1 NCPC, interesul său rezultând din faptul că actele de executare sunt întocmite în contra Primăriei V., însă se urmărește executarea patrimoniului Orașului V..
În temeiul art.719 al.1 NCPC instanța a dispus anularea executării pornite în dosarul execuțional_ al B. T. T. C. împotriva debitoarei Primăria Orașului V..
În temeiul art. 718 al.1 NCPC, față de argumentele prezentate mai sus, instanța a dispune suspendarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr.317/2013 al B. T. T. C. până la soluționarea definitivă a prezentei contestații.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditorul Cabinet de avocat D. G. C..
S-a arătat în susținerea apelului că printr-o practică uzuală, instituția publică estre denumită generic Primărie. În sens strict, Primăria constituie localul în care își desfășoară activitatea angajații, funcționarii și aleșii, termenul neavând acoperire din punct de vedere juridic. Cu toate acestea, termenul este utilizat impropriu pentru a indica unitatea administrativ teritorială, respectiv autoritățile publice ce conduc și gestionează interesele colectivității locale. Biroul executorului judecătoresc a folosit termenul uzual, însă este evident că se referă la debitorul ce deține un patrimoniu, respectiv Orașul V..
Potrivit principiilor dreptului civil, contractul se interpretează în sensul în care produce efecte, iar o parte din onorariul prevăzut în contract a fost achitat. În aceste condiții, apărarea cu privire la lipsa capacității de exercițiu nu constituie o apărare legală, ci folosirea cu rea credință a unei portițe lingvistice.
În drept au fost invocate prevederile art.717 raportat la art.466 și urm. C.pr.civ.
Intimatul Orașul V. prin primar a formulat întâmpinare față de apelul declarat, solicitând respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestuia s-a arătat că în mod corect a stabilit instanța de fond cine are calitatea de debitor, respectiv Orașul V. prin primar, căci acesta a avut calitatea de parte și în dosarul civil nr.389/_ al Judecătoriei F. în care s-a acordat asistență juridică.
Primăria împotriva căreia s-a pornit executarea silită este doar o structură funcțională, nefiind persoană juridică, astfel cum acestea sunt enumerate limitativ prin Decretul Lege 31/1954. De asemenea, Legea 215/2001 ce reprezintă cadrul legal în materia administrației publice locale, nu cuprinde nicio dispoziție în sensul acordării personalității juridice către primării.
Primăria este deci o structură instituțională fără personalitate juridică și nu poate sta ca parte în procesul civil. De asemenea, aceasta nu are patrimoniu propriu, astfel că nu deține bunuri sau venituri ce pot fi executate.
În drept au fost invocate prevederile art.205 al.2 C.pr.civ., art.480 al.1 C.pr.civ.
Analizând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin raportare la motivele de apel formulate și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul nu este fondat.
Astfel, susținerea din cererea de apel privind faptul că primăria reprezintă localul unde își desfășoară activitatea angajații, funcționarii și aleșii este eronată. Primăria nu se confundă cu sediul, clădirea unde activitatea este desfășurată, ci reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, compusă din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, astfel cum este definită de art.77 din Legea 215/2001. Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte persoane și de asemenea constituie autoritatea executivă, iar pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele normative prevăzute la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce, respectiv primăria, structurată pe compartimente funcționale.
Noțiunea de primărie are acoperire juridică, legiuitorul definind această structură prin art.77 din Legea_, astfel cum s-a arătat anterior, astfel că utilizarea improprie, pentru a indica unitatea administrativ teritorială, la care se face referire în cererea de apel, nu este întemeiată. Distincția între primărie și unitate administrativ este stabilită clar de legiuitor prin Legea 215/2001, astfel că această distincție trebuie realizată și în faza executării silite.
P. folosirea de către executor a termenului de primărie nu poate determina concluzia că se referă de fapt la unitatea administrativ teritorială, cea care deține de fapt patrimoniul. Cele două noțiuni nu trebuie confundate, cu atât mai mult în faza unei executări silite ce presupune măsuri de valorificare în vederea realizării unei creanțe neîndeplinite de bună voie.
În mod corect a reținut instanța de fond că patrimoniul aparține doar unității administrativ teritoriale, și astfel aceasta trebuie să figureze în faza executării silite. Invocarea de către contestatoare a acestor aspecte nu reprezintă folosirea cu rea credință a unei portițe lingvistice în vederea tergiversării executării, ci asigurarea legalității, principiu ce coordonează întregul proces civil, inclusiv faza executării silite.
Față de considerentele expuse, Tribunalul constată că motivele invocate în susținerea cererii de apel nu pot fi reținute, astfel că, prin raportare la prevederile art.480 al.1 C.pr.civ., instanța va respinge apelul declarat și va păstra hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul creditor Cabinet avocat C. D. împotriva sentinței civile nr._/26.07.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.12.2013.
Președinte, Judecător,
A. I. M. B.
Grefier,
D. L. P.
Red. M.B./24.04.2014
Tehnored. M.D./24.04.2014
4 ex.
Judec. fond B.M.M.
M.D. 06 Ianuarie 2014
| ← Stare civilă. Decizia nr. 1593/2013. Tribunalul BRAŞOV | Servitute. Hotărâre din 23-12-2013, Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
