Contestaţie la executare. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 189/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 189/R/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător A. B.
Judecător L. S.
Grefier V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul contestator D. D. în contradictoriu cu intimata C. B. SA S. B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/16.10.2013, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr._/16.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată și precizată de contestatorul D. D. în contradictoriu cu intimata C. B. SA S. B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reține următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de credit nr. RQ_1 din data de 31.10.2008 având ca obiect acordarea unui credit în valoare de_ lei, pe o durată de 5 ani, cu o dobândă variabilă în cuantum de 12,25 % pe an, fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Ulterior, a precizat intimata, ca urmare a omisiunii contestatorului de a achita ratele de credit la scadență, a fost demarată executarea silită în cadrul dosarului execuțional nr. 355 din 2012 al B. D. & Corșate.
P. încheierea de ședință de la termenul din data de 28.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., fost admisă cererea formulată de B. D. & Corșate la solicitarea creditoarei C. B. ROMÂNIA SA dispunându-se încuviințarea executării silite a titlului executoriu mai sus menționat.
Referitor la susținerea contestatorului conform căreia creanța urmărită nu ar fi certă, instanța a respins-o. Astfel așa cum rezultă din contractul de credit încheiat și asumat de contestator acesta și-a asumat obligația de restituire a sumei de_ lei împrumutată, la care adaugă dobânda neachitată și penalitățile de întârziere aferente. Astfel, certitudinea creanței rezultă din cuprinsul contractului de credit încheiate și asumat de contestator în calitate de împrumutat. De altfel, toate obligațiile contestatorului debitor au fost prevăzute în cuprinsul contractului de credit care, la art. 7, definește noțiunile referitoare la comisioanele percepute: comision de administrare, comision de consultanță juridică, comision de evaluare, comision de neutilizare, comision de rambursare anticipată, comision de risc, dobândă de bază, etc.
Mai mult, la rubrica inserată în art. 21-26, s-a stipulat de către părțile semnatare ale convenției de credit modul de calcul al sumelor datorate în caz de întârzieri în rambursarea sumelor datorate sau în caz de neonorare a obligațiilor către bancă.
În drept, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 1 C., nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Iar conform alin. 3, al aceluiași articol, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În speță, deși contestatorul afirmă că executarea a fost începută pentru o creanță care nu este certă și anume pentru sume despre care afirmă că nu ar fi datorate, susținerea sa este contrazisă de probele administrate în cauză cu privire la creanța urmărită, creanță care a fost stabilită de intimată pe baza contractului de credit încheiat, cu actualizarea dobânzilor și penalităților la zi, așa cum rezultă din cuprinsul Contractului de credit asumat.
Referitor la executarea silită efectuată în cauză și la actele de executare contestate, instanța a constatat că nu au fost invocate de către parte ori constatate din oficiu elemente care să pună la îndoială legalitatea acestora astfel că va respinge susținerile contestatorului, inserate în cuprinsul cererii introductive fiind neîntemeiate.
Referitor la cererea contestatorului de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanța nu a reținut-o în prezenta procedură. Astfel, s-a avut în vedere împrejurarea că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea procedurii contestației la executare este supunerea atenției instanței de judecată a neregularităților comise cu ocazia derulării executării silite și nu crearea pentru debitor a unei cai paralele cu dreptul comun, de valorificare a unor apărări de fond cu privire la titlul ce se execută, cu atât mai mult cu cât, în cazul contractului de credit ce face obiectul executării silite contestate, susținerile reclamantului ar fi putut fi valorificate pe calea unei acțiuni de drept comun în anulare sau constatarea nulității. Principiul protecției consumatorului de care contestatorul se prevalează, invocând jurisprudența CEJ nu poate trece dincolo de normele procedurale instituite de statele membre cu atât mai mult cu cât Directiva la care contestatorul a făcut trimitere nu impune obligația de a analiza caracterul abuziv al unei clauze în orice procedură judiciară.
Referitor la susținerea contestatorului conform căreia s-ar fi împlinit în cauză termenul de prescripției al executării silite, obiect al dosarului execuțional nr. 35 din 2012, instanța a respins-o. Se remarcă astfel că termenul de 6 luni menționat de dispozițiile art. 389 C. a fost întrerupt prin cererea de stăruință în executare formulată de creditoarea intimată la data de 08.01.2013. or de la data menționată a început să curgă un nou termen de 6 luni, despre care contestatorul nu a furnizat dovada că s-ar fi împlinit.
Pe cale de consecință, față de cele învederate, instanța a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată și a constatat și împrejurarea că intimata nu a înțeles să solicite cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs contestatorul D. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestației formulate.
Intimata C. B. SA a formulat întâmpinare cu nerespectarea dispozițiilor art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
La termenul de judecată din 12.02.2014, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii de recurs și în conformitate cu dispozițiile art.156 alin. 2 Cod procedură civilă a dispus amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului declarat de contestator, excepție absolută și dirimantă, ce face de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii, conform art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 316 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 301 teza I Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Acest text de lege face aplicația regulii generale înscrise în art. 102 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit căreia termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel .
Așadar, termenul de recurs de drept comun – aplicabil în speța de față – este de 15 zile și curge de la data comunicării hotărârii .
Față de criteriile de clasificare a termenelor procedurale, termenul de recurs este imperativ, legal și absolut, astfel încât, nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca tardiv introdus .
Din dovada de primire și procesul –verbal de predare, act ce se află la fila 97 din dosarul primei instanțe, rezultă că sentința civilă nr._/16.10.2013 a Judecătoriei B. a fost comunicată recurentului la data de 23.12.2013 – data Poștei, astfel că aceasta trebuia să exercite calea de atac a recursului împotriva acestei hotărâri în termenul instituit de art. 301 din Codul de procedură civilă, respectiv cel mai târziu la data de 08.01. 2014, ori partea menționată a înregistrat cererea de recurs dedusă judecății doar la data de 09.01.2014, cu depășirea termenului imperativ instituit de lege .
Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.( 1) coroborat cu prevederile art. 301 și art. 103 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs va admite excepția invocată din oficiu și, în consecință, va respinge ca fiind tardiv formulată cererea de recurs promovată de recurentul contestator D. D..
PENTRU ACEASTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării cererii de recurs, invocată de instanță din oficiu, și în consecință:
Respinge recursul declarat de recurentul - contestator D. D. în contradictoriu cu intimata C. B. SA împotriva sentinței civile nr._/16.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. M. A. B. L. S.
Grefier,
V. D.
Redactat/P.M./21.03.2014
Tehnoredactat/V.D./21.03.2014/2 ex
Jud. fond M. L.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 36/2014. Tribunalul BRAŞOV | Obligaţie de a face. Decizia nr. 79/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
