Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 493/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 493/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 493/A
Ședința publică din data de 23 decembrie 2013
Completul de judecată A9 constituit din:
PREȘEDINTE – C. D.-P.– judecător
Judecător – C. R.
Grefier - V. P.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 10 decembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 12 decembrie 2013 și apoi la data de 23 decembrie 2013.
La apelul nominal făcut in ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a respins plângerea formulată de petenta UM_ Sibiu, cu sediul social în municipiul Sibiu, .. 10, jud. Sibiu, împotriva încheierii nr. 73/2013 emisă în dosar nr. 73/03.01.2013 de OFICIUL DE cadastru SI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B.-BIROUL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B., ca neântemeiată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din înscrisurile existente, instanța reține că petenta a solicitat prima înscriere a terenului în suprafață de_ mp, situat în extravilanul localității S., bunul imobil în discuție fiind identificat în inventarul centralizator al bunurilor statului cu nr._ (imobil 2489) solicitându-se implicit intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
In privința documentației tehnice privind identificarea acestui imobil, instanța a reținut că s-a solicitat refacerea acesteia, prin identificarea imobilului cu numere topografice și numerele de carte funciară corespunzătoare deschise conform Decretului Lege 115/1938. Conform anexei 13 din documentația cadastrală întocmită a rezultat împrejurarea că imobilul în discuție se suprapune cu imobilul sub nr. top._-_ ce a fost înscris în cartea funciară nr. 3915 a localității Satulung
Urmare a studiului cărții funciare 3915 a localității Satulung s-a constatat de către persoanele îndrituite ( referent, asistent-registrator și registrator), faptul că imobilul identificat în vechile cărți funciare prin numărul top_-_, nu mai există scriptic, întrucât au fost operate dezlipiri, fără ca documentația cadastrală să se facă implicit în raport de aceste operațiuni de dezlipire astfel încât identificarea bunului imobil să se facă în raport de situația de carte funciară existentă la momentul depunerii cererii .
Documentația prezentată nu a mai avut în vedere situația acestor dezlipiri pentru a se face o identificare a bunului în raport de situația de carte funciară actuală.
Deși s-a solicitat completarea acestei documentații persoanei autorizate s-a refuzat refacerea documentației pe considerentul că s-au operat dezlipiri, iar imobilul nu mai poate fi identificat.
În baza acestor considerente și față de dispozițiile art. 60 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006 al Directorului General al ANCPL s-a pronunțat Încheierea nr._/2012.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin Încheierea nr. 73/2013, registratorul șef în baza acelorași considerente menținând încheierea atacată.
În ceea ce privește plângerea formulată, instanța de fond a apreciat că, dat fiind modul de dobândire a imobilului în discuție nu sunt incidente dispozițiile art. 60 alin. 4 din Ordinul nr. 633/2006 al Directorului General al ANCPL.
Totodată instanța a apreciat că nu poate reține argumentația petentei cu privire la lipsa unui referent prin care să se constate că nu este posibilă identificarea imobilului în raport de situația actuală, deoarece, s-a pus în vedere persoanei autorizate să refacă lucrarea în raport de lipsurile constatate, iar împrejurarea că imobilul identificat în vechile cărți funciare deschise în baza Decretului lege 115/1938 cu nr. top_-_ din CF nr. 3915 a localității Satulung, a comportat dezlipiri nu este un impediment obiectiv pentru persoana autorizată a identifica terenul în raport cu situația actuală de carte funciară avându-se în vedere actuala situație de carte funciară, ș urmărindu-se situația loturilor dezmembrate în raport de noile numere topografice obținute și cărțile funciare în care acestea au fost transcrise.
În concluzie, instanța a apreciat că încheierea de reexaminare este temeinică, fiind incidente disp. art. 60 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006 al Directorului General al ANCPL., pentru imobilul în discuție (situat în extravilanul unei localități aflate în zona de aplicare a Decretului-Lege nr. 115/1938) solicitându-se prima înscriere a unui titlu care nu a fost emis în baza legilor fondului funciar fiind obligatoriu ca imobilul să fie identificat cu numărul de carte funciară și numărul topografic existent. Numai în situația în care persoana autorizată să întocmească documentația cadastrală nu va putea identifica imobilul potrivit dezmembrărilor pe care acesta le-a comportat, ar fi posibilă înscrierea și intabularea în absența unei atare identificări.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul M. A. Naționale, reprezentat prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, pentru Unitatea militară_ Sibiu, solicitând
-admiterea apelului;
-desființarea hotărârii, rejudecarea în fond a cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea plângerii împotriva încheieri de carte funciară de respingere nr. 73/14.02.2013 în sensul admiterii cererii de înscriere înaintată de Statul Român prin U.M._ Sibiu având ca obiect prima înscriere (atribuire de nr. cadastral) pentru imobilul 2489 R., intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român și înscrierea dreptului de administrare în favoarea M..._ Sibiu, în temeiul art. 282 și urm. C.proc.civ.
În dezvoltarea mtivelor de apel, petentul arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece, imobilul 2489 R. în suprafață de 1,0359 ha a intrat în administrarea M. A. Naționale prin Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean Provizoriu B. nr. 1027 din 05.11.1968, emisă în baza prevederilor art. l, lit. b din Decretul 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor în proprietatea statului.
Imobilul este inclus în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului și administrarea Ministerului A. Naționale, aprobat prin H.G.R. nr. 1045/2000, validată ulterior prin H.G.R. nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 2060/2004, H.G. nr. 1705/2006, actualizat prin H.G. nr. 812/2009, la dosarul cauzei fiind depuse Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean Provizoriu B. nr. 1027 din 05.11.1968 și Anexa 4- fila 50 din Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului și administrarea Ministerului A. Naționale pentru imobilul 2489 R. ( dosar pag. 40 ).
P. Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, la art. 3 din lege, sunt enumerate bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului, la punctele 23 și 29 din anexă, fiind indicate terenurile destinate exclusiv instrucției militare, respectiv terenuri, în care își desfășoară activitatea unități ale Ministerului A. Naționale.
Dreptul de proprietate publică asupra imobilelor aflate în administrarea M. A. Naționale aparține Statului Român în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/17.11.1998 și sunt cuprinse în anexa la aceasta la punctele I, 23 și 29.
Imobilul 2489 R. reprezintă un teren și construcții cu destinație specială, administrat de M. A. Naționale prin Unitatea militară_ Sibiu și este inclus în Inventarul bunurilor din domeniul public al Statului, aprobat prin H.G. nr. 1705/2006, având codul de clasificare 8.29.09 și nr. MF_.
Cererea de înscriere înaintată de Statul Român prin U.M._ Sibiu are ca obiect prima înscriere (atribuire de nr.cadastral) pentru imobilul 2489 R., intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român și înscrierea dreptului de administrare în favoarea M..._ Sibiu.
Imobilul 2489 R. nu a mai fost înscris în cartea funciară, întrucât potrivit art.16 din Decretul lege nr. 115/1938, imobilele ce aparțineau domeniului public al statului erau înscrise numai în registrele speciale ce se țineau la instanța de carte funciară.
Documentația cadastrală îndeplinește dispozițiile legale privind intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român și înscrierea dreptului de administrare în favoarea M. A. Naționale.
Astfel, din documentația cadastrală reiese că terenul aferent imobilului a fost identificat în cartea funciară existentă, respectiv C.F. nr. 3915 Satulung.
P. încheierea nr._ din 02.04.2012, documentația cadastrală a fost respinsă pe motiv că nu s-a făcut identificarea conform cărților funciare deschise în baza Decretului lege nr. 115/1938, însă, persoana autorizată a identificat terenul cu nr. topografice_-_ din C.F. nr. 3915 Satulung conform schiței terenului situat la cabana R., județul B., anexată la Decizia nr. 1027 din 05.11.1968 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean B..
În cartea funciară nr. 3915 Satulung, imobilul cu nr. topografice_ -_ nu mai există, deoarece au fost efectuate operațiuni de comasări și dezlipiri succesive, care s-a făcut fără acordul proprietarului tabular, respectiv Statul Român.
Astfel, prin întocmirea documentației cadastrale au fost îndeplinite prevederile art. 60 din Ordinul nr. 633/2006, deoarece imobilul a fost identificat cu nr. topografice și cărțile funciare deschise conform Decretului lege nr. 115/1938, fiind întocmită Anexa nr. 13. Identificarea s-a făcut cu nr. topografice de la_ la_ din C.F. nr. 3915 Satulung din corpul funciar A+94 cu suprafața de_ mp, aflate în proprietatea Statului Român.
Mai mult, în punctul de vedere al Directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară referitor la identificările pe cărțile funciare vechi deschise în baza Decretului lege nr. 115/1938, se precizează că: „în cazul în care pentru unele imobile nu se poate face identificarea pe cărțile funciare deschise în baza Decretului lege nr. 115/1938, indiferent de motivul obiectiv existent (schițe sau cărți ilizibile sau distruse, dezlipiri succesive, e.t.c), sunt incidente dispozițiile art. 60 alin. (2) și (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, cu modificările și completările ulterioare.”
În consecință, apreciază apelantul, intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea Statului Român și a dreptului de administrare în favoarea Ministrului A. Naționale se va face potrivit prevederilor art. 581 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:
„(1) Prima înregistrare a imobilelor în cadastru și cartea funciară se realizează la cerere, în baza actelor de proprietate și a unei documentații cadastrale, sau din oficiu. Conținutul documentației cadastrale se stabilește prin regulament aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) în cazul imobilelor proprietatea publică a statului și a unităților administrativ-teritoriale, intabularea se realizează la cererea conducătorului instituției publice centrale sau locale, după caz, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, certificate pentru conformitate.”
Apelul este legal timbrat.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Ca o chestiune prealabilă, instanța de apel apreciază că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de Procedură Civilă, din 1865, iar nu cele ale ale noului Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, aceasta deoarece, potrivit art. 80 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „Cererile de înscriere precum și acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau după caz, la data săvârșirii ori producerii faptului juridic generator, modificator sau extinctiv al dreptului supus înscrierii ori rectificării, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor.”
Or, în speță, la data cererii de înscriere a drepturilor reale de către petent în temeiul Legii nr. 7/1996 – 20.02.2012 – în vigoare erau prevederile Codului de Procedură Civilă din 1865 (f. 22 dos. C.F. atașat dosarului de fond), relevanță procedurală având acest moment iar nu data formulării plângerii la instanța de fond. În consecință, procedurii de reexaminare a încheierii de respingere a cererii de înscriere și procedurii plângerii în instanță împotriva încheierii dată de registratorul șef, precum și calea de atac, reglementate de prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996, rămân supuse legii procedurale aplicabile de la data cererii de înscriere, respectiv codul de procedură civilă din 1865, cu toate modificările ulterioare și Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la acel moment.
Examinând sentința civilă, în raport cu motivele de apel și cu probele administrate în cauză, Tribinalul reține următoarele:
Potrivit art. 60 din Reglamentul de organizare și funcționare a Birourilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al Directorului General al ANCPI, în forma în vigoare la data cererii de înscriere,
„ (1) In zonele de aplicare a Decretului - lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, dacă în înscrisurile în temeiul cărora se cere înscrierea se indică imobilul prin noul număr cadastral, se va solicita persoanei autorizate printr-un referat de completare a dosarului efectuarea unei documentații cadastrale recepționată de către biroul teritorial, care să-l identifice corespunzător cu numărul topografic de parcelă din cartea funciară existentă.
(2) Dacă nu este posibilă identificarea imobilului potrivit alin. 1, se va putea recurge la înscrierea într-o carte funciară, în condițiile art. 59 din lege.
(3) Imposibilitatea identificării va fi constatată prin referat de către asistentul-registrator sau referentul-arhivar.
(4) P. imobilele situate în extravilan, în zonele care fac obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991, al Legii nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și al Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, înscrise în vechile cărți funciare nu este obligatorie identificarea numărului topografic din cartea funciară veche, excepție făcând cazurile în care asupra lor sunt înscrise construcții.
(5) P. imobilele menționate la aliniatul precedent nu se vor elibera extrase de carte funciară pentru autentificare.”
Petentul interpretează greșit acest text de lege, apreciind că ipoteza dezmembrărilor și alipirilor succesive alte terenului pe care se află obiectivul solicitat a se înscrie - teren în suprafață de 19.884 mp, situat în extravilanul localității S., reprezentând „Imobilul 2489 R.” – este identică cu ipoteza imposibilității obiective de identificare a imobilului.
Deși se susține prin motivele de apel faptul că Imobilul 2489 R. nu a mai fost înscris în cartea funciară, acesta a fost identificat prin însăși documentația depusă spre înscriere, în C.F. 3915 Satulung, nr. top_-_.
Imobilul identificat cu datele de carte funciară menționate nu a dispărut ci a suferit modificări prin dezlipiri, astfel că urmează a se face de către petent, prin persoana autorizată, identificarea imobilului din domeniul public al Statului în raport cu noile date de carte funiciară, în sensul de a fi regăsit în cuprinsul noilor parcele.
În caz contrar, înființarea unei noi cărți funciare cu noi nr. cadastrale pentru înscrierea acestui imobil în temeiul Legii nr. 7/1996, deja înscris într-o carte funciară și sub nr. top neindicate de către petent, în temeiul Decretului lege nr. 115/1938, ar semnifica o dublă evidență pentru acest imobil și imposibilitatea sistării vechii cărți funciare, ceea ce contravine principiului siguranței circuitului civil și art. 58 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
Astfel, potrivit art. 58 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoarea la data depunerii cererii de înscriere a imobilului în cartea funciară, „Până la deschiderea noilor cărți funciare, în condițiile art. 58^1, în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din Vechiul Regat în cărți de publicitate funciară și Decretului nr. 2.142/1930 pentru funcționarea cărților funduare centrale pentru căile ferate și canaluri, cu excepția zonelor care fac obiectul legilor de restituire a proprietăților funciare, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea dispozițiilor Codului civil și ale prezentei legi. În situația în care aceste cărți nu există, sunt inutilizabile sau nu sunt în arhiva Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare referitoare la deschiderea unei noi cărți funciare.”
În speță, cartea funciară a imobilului din litigiu există și este utilizabilă, astfel că nu sunt incidente prevederile legale referitoare la deschiderea unei noi cărți funciare.
Chiar dacă imobilul din litigiu, fiind în domeniul public al Statului trebuie înscris într-o carte funciară separată, după cum susține apelantul, acest lucru nu semnifică posibilitatea unei duble evidențe a imobilului ci, cartea funciară cu nr. topografice care se suprapun peste imobilul proprietatea Statului trebuie sistată. Însă pentru a se proceda în acest sens, vechiul amplasament al imobilului trebuie identificat și indicat în raport de noua situație de carte funciară (după dezlipirile operate).
Prevederile de excepție de la alin. 4 și 5 ale art. 60 din Ordinul nr. 633/2006 nu sunt incidente în cauză, deoarece imobilul ce se solicită a se înscrie nu a făcut obiectul legilor fondului funciar.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 alin. 1 Cod proc. civ. de la 1865, apelul declarat de apelantul petent M. A. Naționale urmeză a fi respins iar sentința civilă pronunțată de instanța de fond va fi păstrată ca fiind legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul petent M. A. Naționale, cu sediul în București, ., sector 5, prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, pentru Unitatea Militară_ Sibiu, împotriva sentinței civile nr._/01.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. D.-P. C. R.
GREFIER
V. P.
Red.C.R./16.06.2014
Tehnored.V.P./16.06.2014
- 3 ex -
Jud. fond C. D. T..
1 comunicare conform dispozitiv citare/
| ← Servitute. Hotărâre din 23-12-2013, Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Sentința nr. 36/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
