Fond funciar. Decizia nr. 1545/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1545/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-11-2012 în dosarul nr. 1545/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1545/R
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2012
Completul de judecată L2 compus din:
PREȘEDINTE – M. I. I. – judecător
Judecător – C. R.
Judecător – A. I.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de către recurentul pârât A. N. și recurenții reclamanți M. I., L. M. împotriva sentinței civile nr. 311, pronunțată de Judecătoria Zărnești la data de 1 martie 2012, în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 8 noiembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 15 noiembrie 2012, 22 noiembrie 2012 și apoi pentru data de 29 noiembrie 2012.
T R I B U NA L U L,
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 311/01.03.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Zărnești:
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții M. I. și L. M. în contradictoriu cu pârâții N. A., C. L. de A. a Legilor fondului F. Râșnov și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B..
A dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr._/19.05.2006 emis de pârâta C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar B. cu privire la reținerea în cuprinsul T.P. a pârâtului N. A. și, pe cale de consecință, a dispus obligarea pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. să emită un nou titlu de proprietate pe numele defunctului A. G. în sensul celor mai sus reținute.
A obligat pârâtul N. A. la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin adeverința cu nr. 111/07.10.1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,16 ha moștenitorilor lui A. G., respectiv reclamanții M. I. și I. M..
Prin titlul de proprietate cu nr._ eliberat la 19.05.2006, s-a reconstituit în favoarea reclamanților și a pârâtului N. A., în calitate de moștenitori ai defunctului A. G., dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au făcut obiectul legilor fondului funciar în suprafață totală de 7.967 mp.
Astfel cum rezultă din documentația înaintată de pârâta C. L. de A. a Legilor fondului F. Râșnov, reconstituirea dreptului de proprietate a avut la bază cererile formulate de M. I..
Pârâta C. L. de A. a Legilor fondului F. Râșnov a recunoscut că pârâtul N. A. a formulat cerere de reconstituire după antecesorii acestuia și i s-a reconstituit întreaga suprafață de teren solicitată.
Pârâtul N. A. nu a formulat cerere de reconstituire după A. G. și nici nu are vocație succesorală, înscrierea acestuia în titlul de proprietate fiind o eroare după cum a învederat pârâta C. L. de A. a Legilor fondului F. Râșnov.
Procedura reconstituirii dreptului de proprietate, de-a lungul anilor 1991-2005, a suferit diverse modificări și completări. Astfel, potrivit L. nr.18/1991-Legea fondului funciar, a L. nr.169/1997, a L. nr.1/2000 și a L. nr.247/2005, cei îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producție și de stat, au fost îndreptățiți să formuleze cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Art.8 alin.(3) din Legea nr.18/1991, care prevede că stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere (....)
Instanța a reținut că potrivit principiilor generale ale devoluțiunii legale a moștenirii, rudele defunctului cu vocație succesorală legală generală, nu sunt chemate toate împreună și deodată la moștenire, legiuitorul instituind o anumită ordine de chemare concretă la moștenire. În acest scop, legea folosește două criterii juridice, clasa de moștenitori și gradul de rudenie.
Astfel, conform legii, în situatia în care defunctul nu are mostenitori din alte clase (descendenti, ascendenti, frati, surori), legea cheama la mostenire rudele colaterale ale acestuia care nu sunt frati, surori sau descendenti ai acestora denumindu-i colaterali ordinari, însa acestia sunt chemati la mostenire doar pâna la gradul 4 inclusiv, respectiv unchi, matusi si veri primari astfel încât pârâtul N. A. nu are vocație succesorală la moștenirea defunctului A. G..
Din aceste considerente instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, în sensul celor mai sus reținute.
În baza art. 274 C.pr.civ. instanța l-a obligat pe pârâtul N. A. la plata către reclamanți a sumei de 500 lei constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentul pârât A. N. și recurenții reclamanți M. I. și L. M..
În motivarea recursului său recurentul pârât A. N. arată că, în fața primei instanțe a fost citat doar pentru termenul de judecată din data de 19.01.2012, termen la care a înaintat o cerere de amânare în vederea angajării unui avocat și pregătirii apărării, după care, nu a mai fost citat niciodată și nici nu i s-a adus la cunoștință vreun alt termen pentru a putea depune la dosar înscrisurile în apărare și a pune concluzii pe fond. În aceste condiții, nefiind legal citat, recurentul pârât susține că i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, motiv pentru care solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la fondul cauzei, recurentul pârât susține că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la toate petitele formulate de reclamanți și a pronunțat altceva decât s-a cerut. Astfel, prima instanță a dispus anularea titlului de proprietate deși s-a solicitat constatarea nulității absolute a acestuia, s-a solicitat să se constate calitatea de succesori ai defunctului A. G., iar instanța a omis să se pronunțe, după cum a omis să se pronunțe și asupra petitului 2 al cererii precizate, motiv pentru care hotărârea atacată este netemeinică și nelegală. Mai mult, instanța face referire la un anumit A. G., fără a-l identifica cu date de stare civilă pentru a se lămuri cauza cu privire la persoana după care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate și determinarea persoanelor îndreptățite.
Astfel, intimații reclamanți au arătat că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut după defunctul A. G., unchiul lor, respectiv fratele mamei reclamanților, și nu după defunctul A. G., bunicul recurentului pârât, respectiv străbunicul recurenților reclamanți.
Recurentul pârât susține că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut după autorul comun al părților, anume defunctul A. G., bunicul recurentului pârât, respectiv străbunicul recurenților reclamanți. Aceștia, profitând de coincidența de nume a bunicului recurentului pârât cu cea a unchiului lor, văr primar cu recurentul pârât, au tranșat acest litigiu în favoarea lor, deși acesta este motivul reconstituirii dreptului de proprietate atât în favoarea recurentului pârât, cât și în favoarea recurenților reclamanți.
Unchiul recurenților reclamanți s-a născut la data de 02.09.1927 și a decedat în anul 1997, nu a deținut suprafețe de teren cu care să fi intrat în CAP și nici reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut după acest defunct, ci după bunicul recurentului pârât, conform adeverinței nr.1208/25.01.2012 emisă de Orașul Râșnov. Așa fiind, atât recurentul pârât, cât și recurenții reclamanți au vocație succesorală și pentru acest motiv s-a eliberat titlul de proprietate a cărui nulitate se cere.
Recurentul pârât mai arată că hotărârea primei instanțe este criticabilă și sub aspectul încălcării principiului aflării adevărului, fiind ignorat rolul activ pe care ar fi trebuit să-l manifeste instanța în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții fac afirmații generice cu privire la persoana pe care o moștenesc, fără date de identificare a defunctului pe care aceștia îl moștenesc și fără a dovedi că acesta din urmă deținea suprafața de teren solicitată, creând confuzia privitoare la defuncți cu nume similare.
Dacă prima instanță ar fi respectat procedura privind citarea pârâtului și ar fi îngăduit administrarea probelor, ar fi constatat validitatea titlului de proprietate atacat și ar fi lămurit aspectul referitor la defunctul după care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 C.proc.civ.
În motivarea recursului lor, recurenții reclamanți M. I. și L. M. arată că hotărârea primei instanțe este nelegală în sensul că s-a dat ceea ce nu s-a cerut. Astfel, reclamanții au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate în sensul anulării înscrierii pârâtului A. N. și emiterea unui nou titlu de proprietate în care să fie înscriși numai recurenții reclamanți. Prima instanță, prin hotărârea pronunțată, a dispus emiterea titlului pe numele defunctului A. G., unchiul recurenților reclamanți. Acesta, fiind decedat, nu are folosința drepturilor civile și nu poate deveni subiect de drepturi și obligații civile.
Or, recurenții reclamanți arată că au dovedit primei instanțe că adeverința de proprietate și titlul de proprietate au fost emise pe numele acestora, calitatea lor de moștenitori fiind recunoscută de cele două comisii de fond funciar implicate în eliberarea titlului de proprietate, fiind stabilită și de către prima instanță în sentința civilă recurată.
De asemenea, recurenții reclamanți susțin că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la menținerea în cuprinsul titlului de proprietate a elementelor privind numărul parcelelor, numărul tarlalei și a suprafețelor înscrise în acestea, menționate în titlul a cărui anulare parțială au solicitat-o, astfel că există posibilitatea schimbării amplasamentului terenului moștenit de aceștia.
Recurenții reclamanți arată că ei au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, comisia locală a emis adeverința de proprietate pe numele lor, în anexa 4 fiind înscriși corect, pentru ca, la primirea titlului de proprietate să constate că alături de aceștia a fost înscris și recurentul pârât A. N., deși nu avea vocație legală la moștenirea după unchiul recurenților reclamanți. Recurentul pârât nu a avut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate prin care să solicite terenurile înscrise în titlul de proprietate obiect al prezentului litigiu și nu a fost înscris în anexa 4 alături de recurenții reclamanți, anexă care a stat la baza emiterii titlului de proprietate. Acesta este motivul pentru care a fost promovată cererea d4e chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate în sensul înlăturării recurentului pârât din cuprinsul acestuia, înscrierea lui în titlu fiind nelegală și abuzivă.
În fața primei instanțe recurentul pârât nu s-a prezentat, nu a formulat apărări, nu a depus înscrisuri, în schimb recurenții reclamanți au depus la dosar, în susținerea cererii formulate, toate înscrisurile care dovedesc parcurgerea procedurii instituită de legile fondului funciar, acte de stare civilă cu care au dovedit calitatea lor de moștenitori, respectiv de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul lor unchi A. G..
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 C.proc.civ., art.304 pct.8 și 9, art.312 alin.1-3 C.proc.civ. și Legea nr.18/1991.
Recurenții reclamanți au formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul pârât A. N. solicitând respingerea lui întrucât acesta a fost legal citat în fața primei instanțe, a primit termen pentru a-și angaja avocat și pentru a-și face apărările însă nu s-a prezentat în instanță niciodată și nu a formulat nicio apărare, manifestând o totală indiferență față de acest proces. În recurs, acesta susține că recurenții reclamanți au făcut speculații de nume, afirmație neîntemeiată și care este contrazisă de probele administrate în cauză. De asemenea, copia referatului întocmit de comisia locală în anul 1991, depusă la dosar de către recurentul pârât în recurs, nu are nicio valoare juridică probatorie deoarece nu este datat și semnat, nu are număr de înregistrare și nu a fost admis de comisia județeană de fond funciar întrucât acesta nu avea cerere și nici vocație succesorală.
Recurentul pârât A. N. nu a formulat întâmpinare, ci a depus la dosar doar concluzii scrise.
În recurs s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată următoarele:
În ce privește recursul declarat de recurentul pârât A. N.:
Primul motiv de recurs invocat de acesta se referă la faptul că judecata în fața primei instanțe s-a desfășurat fără ca acesta să fie legal citat după termenul de judecată din data de 10.01.2012, fiindu-i încălcat, în acest fel, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Acest motiv este neîntemeiat având în vedere faptul că, pentru termenul de judecată din data de 15.12.2011 recurentul pârât a primit personal citația, astfel cum rezultă din dovada atașată la dosarul de fond la fila 22, iar ulterior acestui termen, i s-a comunicat cu dovadă de comunicare, aflată la fila 36 din dosarul de fond, precizarea de acțiune și încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 15.12.2011, în cuprinsul celei din urmă fiind indicat și termenul stabilit în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 153 C.proc.civ.: „Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convențional și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată”.
Având în vedere dispozițiile legale precitate tribunalul constată că prima instanță a făcut în mod corect aplicarea lor, despre acest lucru făcând mențiune în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 15.12.2011.
Nici a doua critică formulată de recurentul pârât în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la toate petitele formulate de reclamanți și a pronunțat altceva decât s-a cerut nu poate fi primită având în vedere următoarele:
Cu privire la acest motiv tribunalul reține că, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității ceea ce înseamnă, printre altele, că instanța de control judiciar este învestită cu soluționarea căii de atac numai urmare manifestării de voință în acest sens a părții interesate.
Or, în speță, părțile interesate să formuleze această critică, exercitând calea de atac a recursului, sunt reclamanții, întrucât prin intermediul cererii de chemare în judecată aceștia au stabilit limitele învestirii primei instanțe, care trebuia să hotărască și să se pronunțe asupra tuturor aspectelor care au format obiectul pricinii supuse judecății. Câtă vreme reclamanții nu au înțeles să critice aceste aspecte, pârâtul nu poate face acest lucru în locul lor fără a se încălca principiul disponibilității care, în această fază se concretizează în poziția adoptată de reclamanți de a nu critica hotărârea primei instanțe sub aceste aspecte.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs invocat de recurentul pârât în sensul că hotărârea primei instanțe este criticabilă și sub aspectul încălcării principiului aflării adevărului, fiind ignorat rolul activ pe care ar fi trebuit să-l manifeste instanța, în sensul de a afla după care defunct s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, recurentul pârât susținând că aceasta s-a făcut după bunicul său, respectiv străbunicul reclamanților, iar nu după unchiul reclamanților, tribunalul reține următoarele:
Recursul exercitat conform art.304 ind.1 C.proc.civ. este o cale de atac extraordinară, de reformare, care însă, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304 C.proc.civ., instanța putând examina cauza sub toate aspectele. În acest caz, instanța de recurs poate să examineze hotărârea atacată sub toate aspectele, fapt ce apropie această cale de atac de calea de atac a apelului, art.316 C.proc.civ. îngăduind ca, în recurs, să se poată aplica dispozițiile privitoare la judecata în apel în măsura în care nu sunt potrivnice celor din recurs.
Așa fiind, tribunalul reține că efectul devolutiv al apelului este limitat prin două reguli: prima regulă semnifică faptul că, expresie a principiului disponibilității, instanța de apel va proceda la o nouă judecată asupra fondului numai în limitele criticii formulate de apelant, deci poate judeca doar atât cât i s-a cerut; a doua regulă semnifică faptul că în apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în prima instanță. Așa fiind, instanța de apel este chemată să verifice numai ceea ce s-a judecat în primă instanță, neputând fi făcute cereri noi ori modificate elemente noi pe care aceasta le-a avut în vedere la darea soluției.
Regula rezultă din art.294 alin.1 teza I C.proc.civ. potrivit căruia, în apel, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Cererea este nouă în apel dacă este distinctă de cele care s-au formulat în primă instanță, tinzând la o condamnare care nu a fost solicitată până în această etapă.
Analizând acest motiv de recurs formulat de către recurentul pârât prin prisma dispozițiilor legale anterior prezentate și urmare verificării actelor și lucrărilor dosarului primei instanțe, tribunalul constată că în fața acesteia, pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să răspundă la toate capetele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, nu a produs nicio dovadă prin intermediul căreia să se apere împotriva fiecărui capăt de cerere, nu a solicitat administrarea de probe nici în condițiile art.138 C.proc.civ., deși a beneficiat de termen pentru pregătirea apărării și pentru a-și angaja avocat. Or, în aceste condiții, recurentul pârât nu poate formula cereri noi direct în calea de atac a recursului.
Având în vedere considerentele prezentate anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurentul pârât A. N. împotriva hotărârii primei instanțe.
În ce privește recursul declarat de recurenții reclamanți M. I. și L. M. tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanții au solicitat, printre altele, ca instanța:
- să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/19.05.2006 emis pe numele reclamanților și a pârâtului N. A. pentru frauda la lege, pârâtul N. A. nefiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului nici în nume propriu și nici în calitate de moștenitor al defunctului A. G.;
- să fie obligată pârâta C. L. de A. a Legilor F. F. Râșnov să întocmească și să înainteze pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. propunerea pentru emiterea titlului de proprietate cu privire la suprafața totală de 7.967 mp, constituită din tarlaua 40, . în suprafață de 2.167 mp și tarlaua 77, . în suprafață de 5800 mp numai pe numele reclamanților M. I. și L. M., în calitatea acestora de moștenitori legali ai defunctului A. G..
Prima instanță, prin sentința civilă recurată a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr._/19.05.2006 emis de pârâta C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar B. cu privire la reținerea în cuprinsul T.P. a pârâtului N. A. și, pe cale de consecință, a dispus obligarea pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. să emită un nou titlu de proprietate pe numele defunctului A. G. în sensul celor mai sus reținute.
Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art.36 alin.1 din HG nr.890/2005, cu modificările ulterioare, „ pentru moștenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului lor, în care se nominalizează toți solicitanții îndreptățiți…”.
Având în vedere dispoziția legală precitată tribunalul constată că primul motiv de recurs invocat de recurenții reclamanți este întemeiat.
În schimb, cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs tribunalul constată că, într-adevăr, prima instanță nu a menționat în cuprinsul dispozitivului sentinței elementele de identificare ale terenurilor ce urmează a fi înscrise în noul titlu de proprietate însă, câtă vreme prima instanță a dispus anularea parțială a titlului de proprietate atacat doar pentru faptul că, în cuprinsul acestuia figurează și pârâtul N. A., care nu are vocație succesorală la moștenirea defunctului A. G., conform reținerilor acestei instanțe, concluzia este că noul titlu ce se va emite va trebui să conțină toate datele de identificare ale terenurilor așa cum acestea sunt înscrise în titlul de proprietate cu privire la care s-a dispus sancțiunea civilă a anulării parțiale.
Pe de altă parte, în această situație, dacă recurenții reclamanți doresc ca aceste elemente să figureze în cuprinsul sentinței, pot uza de procedura reglementată de dispozițiile art.281 C.proc.civ. sau de cea prevăzută de art.281 ind.2 C.proc.civ.
Având în vedere considerentele prezentate anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va admite recursul declarat de recurenții reclamanți M. I. și L. M. și va modifica în parte sentința civilă recurată, conform dispozitivului prezentei decizii.
Tribunalul va respinge cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs având în vedere faptul că recurenții reclamanți nu au făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, iar recurentul pârât este în culpă procesuală, acestuia respingându-i-se calea de atac promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât A. N. împotriva sentinței civile nr.311/01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ .
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți M. I. și L. M. împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte în sensul că, obligă pârâta C. Județeană B. de A. a Legilor F. F. să emită un nou titlu de proprietate pe numele reclamanților M. I. și L. M., în calitate de moștenitori ai defunctului A. G., în loc de obligarea pârâtei să emită un nou titlu de proprietate pe numele defunctului A. G..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.11.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. I. C. R. A. I.
GREFIER
V. P.
Red.I.M.I./04.02.2013
Dact.V.P./08.02.2013
- 2 ex -
Jud. fond M. M.
.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1616/2013. Tribunalul... → |
|---|
