Legea 10/2001. Sentința nr. 36/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 36/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 36/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.36/S
Ședința publică de la 24 februarie 2014
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE - C. F. - judecător
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cauzei civile de față privind soluționarea, după casare cu trimitere, a contestației formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către contestatoarea D. I. M., în contradictoriu cu intimata .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17.02.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. (1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată inițial pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatoarea D. I. M. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 108/19.04.2005 emisă de PRIMARUL COMUNEI F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea de despăgubiri pentru imobilele situate pe raza comunei F., înscrise în c.f. 5680, 4105 și 5679, în prezent c.f. 6272 F..
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a formulat notificare potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, prin cerere depusă la Prefectura Județului B., prin care a solicitat acordarea de despăgubiri, precum și că, prin adresa nr. 7379/20.03.2002, această instituție i-a solicitat completarea dosarului cu acte de stare civilă din care să rezulte calitatea de moștenitoare, ceea ce contestatoarea a și făcut, însă prin dispoziția atacată cererea sa a fost respinsă pentru acest motiv.
A mai arătat că soluția este nelegală, având în vedere că dovedirea calității de moștenitor se face prin orice mijloc de probă, și a solicitat în acest sens administrarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale.
Nu s-a indicat temeiul de drept al cererii.
În probațiune au fost depuse la dosar copia dispoziției atacate, documentația care a stat la baza emiterii acesteia, alte înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru.
La termenul de judecată din data de 24.10.2005, contestatoarea a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA COMUNEI F., PRIMARUL COMUNEI F. și COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001.
P. aceeași cerere, contestatoarea a precizat motivele contestației sale, arătând că, prin notificarea formulată, a solicitat restituirea în echivalent a imobilelor care au constituit proprietatea antecesorilor săi Kootz E., Schmidts G., Schmidts M. Alfred și Schmidts A. I., înscrise în cărțile funciare menționate mai sus și ulterior comasate în c.f. 6272 F..
A mai arătat că, deși a depus la dosar documente care atestă calitatea sa de moștenitor, dreptul de proprietate al autorilor săi, actele în baza cărora imobilele au trecut în proprietatea Statului, dovada cu privire la suma achitată ca despăgubire și precizări referitoare la valoarea estimată a imobilelor, cererea sa a fost respinsă cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor și nu a făcut dovada acordării sau neacordării despăgubirilor.
Contestatoarea a arătat de asemenea că a făcut dovada calității sale în conformitate cu prevederile art. 3 și ale art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii, precum și că a depus o declarație în formă autentică referitoare la acordarea sau neacordarea despăgubirilor.
La termenul de judecată din 12.12.2005, contestatoarea și-a precizat din nou cererea, arătând că se îndreptă și împotriva intimaților STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, CONSILIUL LOCAL F., PREFECTURA B., COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001 și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR F..
La termenul de judecată din data de 27.02.2006, în urma soluționării excepțiilor invocate de pârâți, s-a stabilit cadrul procesual sub aspectul părților, reținându-se calitatea procesuală pasivă exclusiv în persoana intimatei ..
P. sentința civilă nr. 49/S/23.02.2009 a Tribunalului B. a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației și a fost respinsă contestația dedusă judecății, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în esență că antecesoarea contestatoarei, numita Schmidts A. I., căsătorită Țuclos și familia acesteia a fost proprietară asupra terenurilor solicitate, anterior preluării acestora în proprietatea statului prin expropriere în temeiul Decretului nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, iar la data de 14.11.2001 contestatoarea a adresat Prefecturii B., prin intermediul executorului judecătoresc, notificarea prin care a solicitat, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri pentru ternurile preluate abuziv și înscrise în c.f. 6272, 5680, 4105 și 5679.
Notificarea a fost trimisă ulterior Comunei F., iar prin Dispoziția nr. 108 din 19.04.2005 aceasta a fost respinsă, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de moștenitoare și neacordării despăgubirilor.
Instanța a mai reținut că, prin titluri de proprietate eliberate în cadrul procedurii instituite de legile fondului funciar, s-a reconstituit dreptul contestatoarei asupra terenului, iar pentru suprafața de 5,9568 ha a fost înscrisă în anexa 23 a Legii nr. 1/2000.
Din cele anterior expuse instanța a concluzionat că terenul preluat de stat în condițiile arătate a făcut obiectul legilor fondului funciar și nu face obiectul Legii nr. 10/2001, potrivit dispozițiile art. 8 alin. (1) al acestei legi.
În final, s-a reținut că, potrivit art. 1 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, despăgubirile acordate în baza Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege, astfel că dreptul contestatoarei urmează a fi valorificat pe această cale.
Apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 110/. a Curții de Apel B..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea, cale de atac care a fost admisă prin decizia nr. 3270/26.05.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, reținând în esență că în mod greșit imobilele au fost excluse din sfera de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, nefiind făcută dovada identității dintre acestea și terenurile înscrise în „Tabelul nominal” întocmit în baza legilor fondului funciar, precum și că intimata însăși recunoaște calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită, inclusiv prin înscrierea acesteia în tabelul întocmit în temeiul Legii nr. 1/2000.
Curtea a mai reținut că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să analizeze, pentru fiecare suprafață pretinsă, calitatea contestatoarei de succesor al proprietarilor tabulari, urmând totodată a se suplimenta probațiunea prin depunerea extrasului c.f. 6272 F. in extenso, precum și prin întocmirea unei expertize topografice prin care să se identifice terenurile în cauză și să se stabilească situația juridică actuală a acestora, cu indicarea cuantumului despăgubirii pentru terenul imposibil de restituit în natură.
Pe rolul Tribunalului B. cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr. de mai sus, fiind administrate probele dispuse prin decizia de casare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit îndrumărilor date prin decizia de casare, se impune cu prioritate analizarea elementelor reținute de instanța de recurs, respectiv stabilirea calității contestatoarei de succesoare a foștilor proprietari tabulari și respectiv stabilirea situației juridice a terenurilor care fac obiectul cererii de restituire.
Instanța apreciază că, raportat la aceste elemente, are prioritate chestiunea calității contestatoarei, cu atât mai mult cu cât dispoziția atacată se întemeiază în principal pe aceea că notificatoarea nu a făcut dovada calității de moștenitor în raport cu foștii proprietari ai imobilelor; de altfel, în lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001, analizarea celorlalte aspecte este de prisos, din economia actului normativ rezultând că dovezile esențiale care trebuie administrate privesc calitatea de persoană îndreptățită, dreptul de proprietate al notificatorului sau al autorului său la data preluării imobilului de către Stat și încadrarea preluării în interiorul perioadei și modalităților de referință ale legii.
În acest sens, la termenul de judecată din data de 19.03.2012, instanța a pus în vedere contestatoarei să precizeze dacă mai deține și alte acte de stare civilă în afara celor depuse la dosar, reprezentanta convențională a acesteia arătând în mod expres să a depus toate actele de care înțelege să se folosească și nu deține altele.
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită, instanța reține că, prin precizarea de acțiune formulată, contestatoarea a indicat drept autori ai săi, în raport cu care pretinde calitatea de persoană îndreptățită, pe numiții Kootz E., Schmidts G., Schmidts E., Schmidts I., Schmitds F., Schmidts M. Alfed și Schmitds A. I., iar imobilele care fac obiectul cererii de restituire sunt cele care au fost inițial înscrise în c.f. 5680, 4105 și 5679 F., ulterior comasate în c.f. 6272 F..
Potrivit înscrisurilor reprezentând extrase din evidențele reale imobiliare, asupra imobilului înscris în c.f. 5680 F. au fost înscriși în calitate de proprietari tabulari numiții Schmidts G., Schmidts E., Schmidts I., Schmitds F., Schmidts M. Alfed și Schmitds A. I., toți cu titlul de drept moștenire, act nr. 2867/1946 c.f. și cu mențiunea că imobilele evidențiate la pozițiile A + 2, 6 și 7 au fost trecute în c.f. 6272 F. în favoarea Statului Român (fila 111 din volumul I al dosarului, în primul ciclu procesual).
Asupra imobilului înscris în c.f. 5679 F. au fost înscriși numiții Kootz E., cu titlul de drept moștenire asupra imobilelor de la A + 3, 7, iar asupra imobilului de la A + 5 au fost înscriși anterior preluării numiții Schmidts Wilhelm și Schmidts M., ambii cu titlul de drept moștenire, act nr. 296/1929 c.f., ulterior preluării imobilul fiind trecut în c.f. 6272 F., în favoarea Statului Român (fila 112 din același dosar).
Asupra imobilului înscris în c.f. 4105 F. (fila 145 din același dosar) au fost înscriși numiții Kootz G. și soția născută Schmitd E., act ințial 1819/1917 c.f., imobilul fiind ulterior trecut în c.f. 6272 F., în favoarea Statului Român, act nr. 4125/1955 c.f.
Potrivit tabelului expropriaților întocmit în baza Legii de reformă agrară nr. 187/1945, aflat la filele 114-115 din același dosar, în cuprinsul acestuia sunt evidențiate imobilele înscrise în cărțile funciare menționate mai sus, cu menționarea numelor proprietarilor de la care s-a făcut exproprierea, astfel cum acestea au fost arătata anterior.
În ceea ce privește actele de stare civilă depuse la dosar, instanța reține că la fila 31 din volumul I al dosarului au fost depuse certificatele de naștere și respectiv căsătorie referitoare la contestatoare, din care rezultă că aceasta este fiica lui Țucloș N. și A. I., fiind căsătorită cu D. C..
La fila 32 din dosar se află depus certificatul de naștere privind pe numita Schmidts A. I. (mama contestatoarei), fiica lui Schmitds G. și Schmidts E., din certificatul de căsătorie depus la aceeași filă rezultând că aceasta s-a căsătorit cu tatăl contestatoarei, Țucloș N..
În continuare, singurul act de stare civilă depus la dosar este certificatul de deces privind pe Schmitds F. (fila 40 din același dosar), din care rezultă că acesta a fost fiul lui Schmitds Georg și Schmitds Katharina și a decedat la data de 7.07.1988, fiind născut în anul 1920 în F..
În ceea ce privește celelalte înscrisuri aflate la filele 25-30 din volumul I al dosarului, instanța reține că aceste provin de la Biserica Evanghelică – Consistoriul Districtual B., atestând pretinse legături de rudenie între diferite persoane, între care unele purtând numele de Kootz sau Schmidts, acestea urmând a fi înlăturate din soluționarea cauzei, întrucât nu au valoare probatorie, rudenia putând fi dovedită numai cu acte de stare civilă sau cu certificat de moștenitor.
Referitor la înscrisurile eliberate de Primăria comunei F. (filele 33-38 din același dosar), instanța constată că acestea atestă nașterea unor persoane numite Schmitds G., Schmitds K., Schmitds Franz, Ianesch K., Ianesch Georg, Schmitds M. Friederich, Schmitds Wilhelm Michael, Kootz G., acestea nefiind nici măcar menționate de contestatoare în precizările sale și fiind imposibil a se face legătura între unele și altele, în sensul stabilirii relației de descendență sau colaterale, care să ducă la stabilirea clară a rudeniei dintre aceste persoane, în mod succesiv, până măcar la ascendenții contestatoarei, menționați mai sus, astfel cum au fost determinați în baza actelor de stare civilă enumerate anterior.
În aceste condiții, instanța constată că în cauză nu este făcută nici un fel de dovadă privitoare la legătura de rudenie dintre contestatoare și fosta proprietară tabulară a imobilului înscris în c.f. 5679 F., numita Kootz E., după cum o asemenea dovadă nu a fost administrată nici în ceea ce privește foștii proprietari tabulari ai imobilului înscris în c.f. 4105 F., Kootz G. și Schmitds E..
Este de asemenea de menționat că, prin încheierea nr. 2867/1946 c.f. (fila 108 verso) a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de proprietate dobândit de moștenitorii defunctului Schmitds G. asupra imobilului înscris în c.f. 4105 F., nr. top. 3495, cu motivarea că acest imobil nu formează proprietatea defunctului, aspect care are legătură cu cele ce se vor expune în continuare.
În ceea ce privește foștii proprietari ai imobilului înscris în c.f. 5680 F., instanța constată că înscrierile din această carte funciară au fost efectuate în temeiul încheierii nr. 2867/1946 c.f. (fila 108 verso din volumul I al dosarului), la rândul ei dată în baza încheierii Judecătoriei Mixte B. (fila 110 din același dosar), ca urmare a dezbaterii succesiunii după defunctul Schmitds G., fiind înscriși moștenitorii acestuia, din care Schmidts E. în calitate de soție supraviețuitoare, iar restul în calitate de fii.
Astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar, Schmidts G. și E. sunt bunicii materni ai contestatoarei, cu mențiunea că este vorba despre Schmidts G. și E. senior, în c.f. fiind înscriși și descendenții lor purtând aceleași prenume, cu titlul de drept moștenire.
Concluzionând sub aspectul dovedirii calității de persoană îndreptățită, instanța reține că cei menționați anterior, respectiv Schmidts G. și E., și respectiv moștenitorii acestora, înscriși ca atare în c.f. 5680 F., sunt singurii în raport cu care contestatoarea a făcut dovada legăturii de rudenie, neexistând nici o probă privind stabilirea unei atari legături cu persoanele numite Kootz.
De altfel, instanța observă că, prin notificarea formulată (fila 8 din volumul I al dosarului, în primul ciclu procesual), contestatoarea nici nu a invocat calitatea sa de moștenitoare după numiții Kootz, ci după Schmitds G. și E., precum și după A. Schoppel căsătorit cu Rosa Streiferdt, nefiind admisibil ca, în cursul etapei judiciare de soluționare a notificării, aceasta să invoce calitatea de persoană îndreptățită după alți autori.
În ceea ce privește modalitatea de preluare a imobilului înscris inițial în c.f. 5680 feldioara de către Stat, instanța reține că acest imobil, împreună cu numele proprietarilor tabulari, figurează în Tabelul cu cetățenii expropriați din . baza Legii nr. 187/1945 (menționat în înscrisurile aflate la dosar drept Decret), fiind însă indubitabil că acesta a fost actul normativ privitor la reforma agrară.
Ulterior, asupra imobilelor înscrise în acest tabel a fost intabulat dreptul de proprietate al statului Român cu titlul de drept expropriere, acestea fiind trecute în c.f. 6272 F..
Din raportul de expertiză întocmit în rejudecare de expertul topograf P. R. M. rezultă că terenurile înscrise în cele trei cărți funciare în discuție sunt extravilane și au făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind atribuite altor persoane, precum și că evidența cadastrală de la nivelul localității nu se suprapune cu cea de carte funciară.
Referitor la modalitatea de preluare a imobilului ce a aparținut autorilor contestatoarei, instanța reține că acesta nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001, având în vedere că legea de reformă agrară nr. 187/1945 nu este menționată printre actele normative la care legiuitorul se referă în mod expres la art. 2 din lege și nici printre cele arătate ulterior în cuprinsul H.G. nr. 614/2001, H.G. nr. 498/2003 și H.G. nr. 250/2007, toate reprezentând Normele Metodologice de aplicare a legii, fiind evident că, prin destinația imobilelor și prin modalitatea de preluare, aceste terenuri au făcut obiectul legilor fondului funciar, ceea ce decurge în mod expres din prevederile art. 3 din actul normativ menționat, potrivit cu care, în scopul înfăptuirii reformei agrare, trec asupra Statului pentru a fi împărțite plugarilor îndreptățiți la împroprietărire și pentru a constitui rezervele prevăzute la art. 2, pct. c și d, următoarele bunuri agricole cu inventarul viu și mort afectat lor (…).
În raport cu cele ce preced, instanța constată că imobilul care a constituit proprietatea autorilor contestatoarei nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, prin prisma modalității de preluare, iar în ceea ce privește celelalte două imobile, înscrise în c.f. 5679 și 4105 F., nu s-a făcut dovada calității contestatoarei de persoană îndreptățită, respectiv aceea de succesoare a foștilor proprietari tabulari, cu mențiunea că analizarea acestui aspect se impunea din perspectiva îndrumărilor cuprinse în decizia de casare, instanța apreciind că această dovadă era inutilă în raport cu notificarea formulată de contestatoare, prin care nu s-a invocat calitatea de moștenitor după numiții Kootz, ci după alte persoane.
Instanța urmează a înlătura susținerea contestatoarei în sensul că intimata nu i-ar contesta calitatea de persoană îndreptățită, având în vedere că, pe calea legilor fondului funciar, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren, având în vedere că, potrivit titlurilor de proprietate depuse la dosar (filele 122-123 din volumul I, în primul ciclu procesual), nu este menționat autorul după care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate pe numele contestatoarei și al numitului Țucloș N., așadar nu se poate concluziona că acesta ar fi același cu vreunul din autorii indicați în notificarea formulată pe calea Legii nr. 10/2001; nu mai puțin, faptul că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar nu însemnă că intimata nu îi contestă calitatea, nerecunoașterea acesteia rezultând în mod expres din dispoziția atacată, prin care cererea de restituire a fost respinsă tocmai pe acest temei, respectiv acela al nedovedirii calității de persoană îndreptățită.
În orice condiții, verificarea calității de persoană îndreptățită este, în faza judiciară de soluționare a notificării, atributul instanței de judecată, ori, așa cum s-a arătat mai sus, această dovadă a fost făcută numai în raport cu autorii Schmitds G. și E. și numai cu privire la unul dintre imobilele revendicate, care însă nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, art. 2 din același act normativ, Tribunalul urmează a respinge contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de contestatoarea D. I. M. în contradictoriu cu intimata ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de contestatoarea D. I. M., domiciliată în B., ., ., în contradictoriu cu intimata ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2014.
PREȘEDINTE, Grefier,
judecător C. F. I. M.
red. C.F. – 11.03.2014
tehnored. – I.M.- 11.03.2014
4 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
