Grăniţuire. Decizia nr. 322/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 06-12-2012 în dosarul nr. 322/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 322/. publică din data de 06 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. I.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de pârâții reclamanți reconvențional P. N. S. și P. M. în contradictoriu cu intimații reclamanți pârâți reconvențional G. I. și G. M. S., împotriva sentinței civile nr. 632/9 aprilie 2012 a Judecătoriei F., dată în dosarul nr._ având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.11.2012, când părțile, prin apărători, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din 29.11.2012 iar apoi, din aceleași motive, pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 632/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dos. nr._ /2012 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G. I. și G. M. S. în contradictoriu cu pârâții Pirau N. S. și Pirau M., domiciliați și, în consecință, s-a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr._ provenit din conversia de pe hârtie a CF 1388 I. nr.top 303 casă și curte, nr. top 304 grădină și imobilul proprietatea pârâților, înscris în CF nr._ provenit din conversia de pe hârtie a CF 4008 I. nr. top 305/1, 306/1 casă și curte, și CF 1000 I. nr.top 305/2, 306/2 teren fără construcții, pe aliniamentul punctelor indicate în anexa nr. 4c la raportul de expertiză tehnică-topografică nr._/2010 întocmit de expertul ing. A. G., respectiv punctul 17 în suprafață de 2,26 m în lotul reclamanților și punctul 16 în suprafață de 2,26 m în lotul pârâților, care face parte integrantă din prezenta sentință.
S-au respins cererile reclamanților privind constatarea că poarta principală de acces în locuință face parte din corpul de clădire al acestora și respectiv de obligare a pârâților să efectueze poartă de acces înspre .> S-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanți pârâți reconvenționali P. N. S. și P. M. în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali G. I. și G. M. S., având ca obiect acțiune în constatare.
În final, pârâții P. N. S. și P. M. au fost obligați să plătească reclamanților G. I. și G. M. S. suma de 1.775 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din extrasul de carte funciară CF nr._ provenit din conversia de pe hârtie a CF 1388 I., nr. top 303 casă și curte, în suprafață de 478 mp., nr. top 304 grădină în suprafață de 2923 mp., reiese că proprietari tabulari sunt reclamanții G. I. și G. M. S., în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 3715/28.10.1991 de notariatul de Stat F..
Din extrasul de carte funciară CF nr._ provenit din conversia de pe hârtie a CF 4008 I. nr. top 305/1, 306/1 casă și curte, în suprafață de 250 mp. și CF nr._ provenit din conversia de pe hârtie a CF 1000 I. nr. top 305/2, 306/2 teren fără construcții, reiese că proprietari tabulari sunt pârâții Pirau N. S. și Pirau M., cu titlu de vânzare cumpărare, succesiune și partaj voluntar asupra construcțiilor și cu titlu de atribuire în baza L.18/1991 asupra terenului.
Cele două imobile sunt învecinate, fiind situate în loc. I. nr. 42, inițial au constituit un singur corp cu acces comun, existând o singură poartă de intrare dinspre stradă. Astfel prin sentința civilă nr. 2115/1987 rămasă definitivă și irevocabilă a Judecătoriei F. s-a constatat că cele două imobile înscrise în CF 1000 și 1388 I. formează în realitate o singură gospodărie, s-a dispus ieșirea din indiviziune prin formarea a două loturi așa cum sunt ele înscrise în C.F.: lotul 1 compus din construcțiile de pe partea dreaptă format din 3 camere și anexe gospodărești și șura mare rămâne înscris în CF 1000 nr. top. 305, 306, se atribuie d-nei D. V., terenul în condițiile Statului CAP și Legii nr. 58/1974, lotul 2 compus din construcțiile de pe partea stângă format din 2 camere și anexe gospodărești rămâne înscris în CF 1388 nr. top. 303, 304 se atribuie d-nei M. M., terenul în condițiile Statului CAP și Legii nr. 58/1974.
Potrivit raportului de expertiză tehnică topografică nr._/2009 întocmit de expert ing. A. G. (filele 72 – 112), expertul a identificat imobilele din litigiu, a efectuat propuneri de împărțire, inclusiv cu practicarea unei intrări deosebite pentru fiecare dintre proprietari și s-a stabilit linia de graniță dintre cele două imobile conform anexei 4c la raport. Potrivit acestei din urmă variante s-a stabilit linia de graniță astfel încât ambele proprietăți să aibă acces la . folosite independent, să nu rămână în folosință comună nici un element, iar suprafața de acces la cele două imobile a fost împărțită în mod egal – câte 2,26 mp pentru fiecare imobil, respectiv punctul 17 în suprafață de 2,26 m în lotul reclamanților și punctul 16 în suprafață de 2,26 m în lotul pârâților. Expertul și-a menținut concluziile menționate în raportul de expertiză și prin răspunsul la obiecțiuni formulate de reclamanți (filele 215, 216).
Cum părțile nu au căzut de comun acord cu nici una dintre propunerile de împărțire, ci fiecare parte și-a susținut varianta, instanța a luat în considerare varianta propusă de expert în anexa 4 c la raportul de expertiză, variantă ce permite fiecărei proprietăți să aibă acces de la . încât să nu rămână în folosință comună, cei drept mai greu având în vedere suprafața de 2,26 mp. pentru fiecare proprietate, dat fiind faptul că accesul sub poarta a rămas comun atunci când antecesorii părților au ieșit din indiviziune conform sentinței civile nr. 2115/1987 (fila 86 dos. nr. 2115/1987), astfel că instanța a fixat linia de graniță dintre imobilele părților conform propunerii expertului din anexa 4c la raportul de expertiză pe aliniamentul punctelor indicate în anexa nr. 4c la raportul de expertiză tehnică-topografică nr._/2010 întocmit de expertul ing. A. G., respectiv punctul 17 în suprafață de 2,26 m în lotul reclamanților și punctul 16 în suprafață de 2,26 m în lotul pârâților, care face parte integrantă din prezenta sentință.
În ceea ce privește cererea reclamanților de constatare că poarta principală de acces în locuință face parte din corpul lor de clădire sens în care să fie obligați pârâții să efectueze poarta de acces dinspre . cererea reclamaților pârâți reconvenționali de constatare că poarta principală de acces în locuință face parte din corpul lor de clădire, aceasta împreună cu podul de acces fiind construite de ei, iar reclamanții să practice o intrare la imobilul lor din . au acces și din .-a respins dat fiind faptul că poarta de acces ce fiecare parte solicită a se constata că face parte din corpul lor de clădire, este o poartă prin care accesul la ambele proprietăți era comun, astfel cum s-a stabilit și prin suplimentul la raportul de expertiză din dosar nr.2115/1987 – fila 86. Cu acea ocazie expertul a concluzionat că imobilul din . este comod partajabil în natură numai în situația în care un corp îl constituie construcțiile de pe partea dreaptă, iar al doilea corp construcțiile de pe partea stângă. Acceptând această soluție de dezmembrare se impune ca accesul sub poartă să fie comun urmând ca terenul curte să fie separat pentru cele două corpuri nou create printr-un gard separator.
Potrivit art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii urmând a se suporta pe jumătate. Astfel, în sensul art. 584 Cod civil, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe și, în caz de conflict se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când nu există semne ale liniei de hotar, ci și în situația în care există, dar sunt contestate de părți sau sunt îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a ținut seama de faptul că fiind vorba de o acțiune în grănițuire acestea urmează să fie suportate deopotrivă de ambele părți, astfel că în baza art. 274 Cod procedură civilă și 584 Cod civil, pârâții au fost obligați să achite reclamanților suma de 1.775 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând 1/2 din contravaloarea raportului de expertiză întocmit în cauză. Deși reclamanții au beneficiat de serviciile unui avocat la dosar nu s-a depus dovada onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții reclamanți reconvenționali P. N. S. și P. M., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii lor reconvenționale, dispunând grănițuirea pe linia de hotar stabilită în varianta din anexa 4 a la raportul de expertiză efectuat în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin sentința civilă nr. 2115/1987 a Judecătoriei F., autoarea recurenților D. V. a primit cu titlu de sultă și o sumă de 96 lei, reprezentând contravaloarea a 32 mp – 2/16 din suprafața de 250 mp din imobilul înscris în C.F. 1388 I., suprafață pe care a cedat-o autoarei reclamanților, M. M., pentru ca aceasta să-și întregească lotul său, astfel încât să aibă în proprietate exclusivă toate construcțiile situate pe partea dinspre sud (stânga) a imobilului din I. nr. 42. Această realitate a fost ignorată de prima instanță, cu consecința privării recurenților pârâți de proprietatea asupra curții interioare a imobilului și obligării lor la suportarea unui partaj asupra căii de acces.
Astfel, dacă instanța de fond ar fi luat în seamă sentința civilă menționată, ar fi constatat că, în realitate, lotul recurenților pârâți se întinde de la colțul construcției aparținând reclamanților (în partea din față a curții), până la peretele dinspre sud al șurii mari (în partea din spate a curții), incluzând deci nu doar construcțiile de pe partea dreaptă, ci și curtea interioară.
De altfel, o astfel de constatare este făcută și de expertul desemnat de instanță, care a analizat schița din raportul de expertiză întocmit de către inginer A. A. în dosarul civil nr. 2268/1987 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2115/1987 a Judecătoriei F..
În aceste condiții, susțin recurenții, hotărârea instanței de fond, în sensul partajării în natură a curții interioare aduce atingere dreptului lor de proprietate asupra acestei părți a lotului lor.
O altă critică adusă sentinței civile vizează modul în care acesta a înțeles să se raporteze la concluziile raportului de expertiză dispus în cauză, pe care l-a omologat, în sensul că s-a oprit asupra variantei de partajare în natură a curții interioare și a porții de acces către .> Astfel, deși expertul reține în raport că suprafața curții interioare aparține lotului recurenților pârâți, în concluziile sale propune trei variante de lotizare, dintre care două presupun privarea recurenților, în tot sau în parte, de curtea interioară a imobilului și, pe cale de consecință, de dreptul de acces exclusiv asupra porții dinspre .> Omologând a treia variantă de grănițuire, recurenți susține că instanța de judecată i-a privat de proprietatea asupra unei părți din curtea interioară a imobilului, obligându-i totodată să respecte accesul restricționat în curte pe poarta principală, provocându-le prejudicii prin limitarea dreptului de folosință asupra proprietății lor exclusive (accesul cu remorca la beciul de sub construcțiile lor le este restricționat).
În consecință, instanța trebuia să omologheze prima variantă de grănițuire (anexa 4 a la raport). Această variantă de grănițuire nu este de natură să afecteze accesul reclamanților la proprietatea lor, întrucât recurenții au fost de acord să le constituie un drept de servitute de trecere cu o deschidere de 4 m.l. prin partea de vest proprietății lor (nr. top 1964/3 și nr. top 1965/3).
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 17 a dosarului, intimații reclamanți pârâți reconvenționali G. I. și G. M. S. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acestei poziții procesuale, intimații au arătat că sulta la care autoarea lor a fost obligată prin sentința civilă nr. 2115/16.12.1987 a Judecătoriei F. a fost achitată către autoarea recurenților – D. V. – astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care susținerea recurenților, conform căreia autoarea lor a primit cu titlu de sultă suma de 96 lei, reprezentând contravaloarea a 32 mp – 2/16 din suprafața de 250 mp din imobilul înscris în C.F. 1388 I., este nereală. În realitate, întreg imobilul a fost atribuit autoarei intimaților.
Susținerea recurenților conform căreia întreaga curte le aparține este neadevărată, fiind infirmată de probele administrate în cauză, respectiv de faptul că au în proprietate o suprafață de 3401 mp, conform înscrierilor din cartea funciară, suprafață identificată de expert, care a avut în vedere granițele naturale ale imobilelor, necontestate de părți.
Varianta aleasă de către prima instanță este optimă, deoarece permite accesul la . iar acestea pot fi folosite independent.
La termenul de judecată din data de 11.10.2012 instanța a calificat drept apel calea de atac ce se putea declara împotriva sentinței civile, față de obiectul neevaluabil în bani al litigiului – acțiune în grănițuire.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Apelul este legal timbrat.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de apel și cu probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2115/16.12.1987 pronunțată de Judecătoria F. în dos. nr. 2268/1987 s-au partajat între autoarele părților – M. M. și D. V., numai construcțiile iar nu și terenul. Astfel, loturile formate au vizat numai construcțiile – lotul nr. 1 numai construcțiile de pe partea dreaptă, atribuit autoarei apelanților pârâți iar lotul nr. 2 numai construcțiile de pe partea stângă, atribuit autoarei intimaților reclamanți, despre terenul din ambele loturi menționându-se în dispozitivul sentinței civile următoarele: „terenul în condițiile Statutului CAP și Legii nr. 58/1974” (f. 96 dos fond). Acesta este motivul pentru care schița din raportul de expertiză întocmit de ing. A. A. în cauză nu conține o delimitare a terenului ci doar un plan de situație al imobilului în care sunt identificate numai construcțiile (f. 102 dos. fond).
De altfel, în considerentele sentinței civile menționate se arată că, „în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de către ing. expert A. A., care a stabilit valoarea construcțiilor (...)”, astfel că expertul nu a avut ca obiectiv delimitarea loturilor de teren, motiv pentru care, în mod corect expertul care a efectuat lucrarea de expertiză criticată în apel, nu se putea raporta la această schiță în identificarea și trasarea liniei de graniță dintre imobile. Faptul că expertul desemnat să efectueze raportul de expertiză în dosarul civil nr. 2268/1987 al Judecătoriei F. nu a avut ca obiectiv lotizarea terenului, rezultă și din conținutul încheierii de ședință de numire a expertului și din adresele comunicate acestuia pentru obiective (f. 33, 34 și 73) și din expertizele efectuate dosarul menționat, dosar care a fost atașat dosarului de fond.
Acest lucru era firesc, având în vedere dispozițiile art. 31 raportat la art. 17 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale și cele ale Statutului C.A.P., care prevedeau posibilitatea deținerii în proprietate de către membrii cooperatori a unei suprafețe de teren care nu putea depăși 250 mp.
Cu toate acestea, expertul a arătat în suplimentul la raportul de expertiză următoarele: „acceptând această soluție de dezmembrare (cea prin are un corp îl constituie construcțiile din partea dreaptă iar al doilea corp construcțiile din partea stângă) se impune ca accesul sub poartă să fie comun, urmând ca terenul curte să fie separat pentru cele două corpuri nou create printr-un gard separator” (f. 86 dos. nr. 2268/1987 al Judecătoriei F.).
Mai mult decât atât, în dispozitivul aceleiași sentințe civile invocate de apelanți, instanța dispune lotizarea construcțiilor aflate de o parte și alta a curții, arătând că acestea rămân înscrise în C.F. 1000 I., nr. top 305, 306 respectiv în C.F. 1388 I., nr. top 303, 304, ceea ce înseamnă că suprafețele de teren, în condițiile în care nu s-a dispus dezmembrarea sau lotizarea acestora, rămân de asemenea cele din cărțile funciare menționate, alături de construcțiile înscrise în aceleași cărți funciare. Cu alte cuvinte, fiecare lot este format din imobilele distinct înscrise în cărțile funciare menționate.
Or, intimații reclamanți G. I. și G. M. S. au dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ provenit din conversia de pe hârtie a CF 1388 I., sub nr. top 303 casă și curte, în suprafață de 478 mp. și nr. top 304 grădină în suprafață de 2.923 mp iar apelanții pârâți P. N. S. și P. M. sunt proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF nr._ provenit din conversia de pe hârtie a CF 4008 I. sub nr. top 305/1, 306/1 casă și curte, în suprafață de 250 mp. și CF nr._ provenit din conversia de pe hârtie a CF 1000 I. nr. top 305/2, 306/2 teren fără construcții.
În acest context, susținerea apelanților relativă la cedarea vreunei suprafețe de teren din curtea de 250 mp de către autoarea lor către autoarea intimaților, astfel că s-ar deduce că întreaga curte le aparține iar intimaților reclamanți nu li s-ar cuveni din curte decât suprafața aferentă construcțiilor lor, nu este fondată și nu are suport probatoriu, fiind contrazisă chiar de probatoriul administrat în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească de partajare a gospodăriilor autorilor părților, pe care apelanții o invocă în favoarea lor.
În acest sens, se observă și schița de carte funciară pe care expertul a avut-o în vedere la trasarea liniei de graniță pe un traseu perpendicular pe . cu construcțiile aflate de o parte și de alta a curții, în anexa 2a la raportul de expertiză – fila nr. 98 dos. fond.
Astfel curtea în litigiu se află în partea din față a imobilelor aflate în proprietatea părților iar din schița de carte funciară, rezultă că nr. top 303 și 304 aparținând intimaților reclamanți sunt amplasate lângă nr. top 305, 306 aparținând apelanților pârâți, cele două corpuri funciare alăturate întinzându-se spre ., curtea nu poate aparține în întregime apelanților pârâți, câtă vreme nr. top 303, 304 proprietatea intimaților reclamanți se identifică la rândul său în interiorul curții imobilului, alături de nr. top 305/1, 306/1 proprietatea apelanților pârâți.
În consecință, expertul nu a putut avea ca reper la stabilirea liniei de graniță alte schițe prezentate de părți, argumentând în raportul de expertiză faptul că nici schița din raportul de expertiză întocmită de ing. A. A. (la care instanța a făcut referire mai sus) și nici schița de dezmembrare a nr. top 305, 306 nu sunt concludente și nu evidențiază clar loturile părților (f. 80, 101 și 102 dos. fond). De asemenea schița de dezmembrare a nr. top 303, 304 prezentată de reclamanți nu a avut ca finalitate dezmembrarea lotului, astfel că nu putea fi luată în considerare de către expert (f. 80, 99 și 100 dos. fond).
D. urmare, expertul s-a raportat la harta de C.F. din anexa 2a și la suprafețele înscrise în cărțile funciare, în ceea ce privește trasarea liniei de graniță până la poarta de acces, pentru a asigura independența loturilor, iar în două variante a inclus poarta de acces fie în lotul reclamanților (anexa 4 b – f. 106 dos. fond), fie în lotul pârâților (anexa 4 a – f. 105 dos fond), pentru ca în varianta omologată de prima instanță, în anexa nr. 4c, să procedeze la împărțirea accesului la . dos. fond).
Expertul a recomandat stabilirea liniei de graniță în varianta din anexa 4c, opinie îmbrățișată de prima instanță, argumentând în răspunsul la obiecțiuni că astfel se asigură accesul la . proprietăți, se respectă formarea loturilor prin sentința civilă nr. 2115/1987 a Judecătoriei F. și asigură includerea fiecărei construcții a părților pe lotul de teren proprietatea acestora (f. 226 dos. fond).
Instanța observă că în varianta solicitată de apelanții pârâți – nr. 4 a – în care poarta este amplasată pe terenul lor, accesul intimaților reclamanți la . este posibil, linia de graniță de la stradă trecând pe zidul casei reclamanților, astfel că aceștia ar avea acces la un drum lateral, prin instituirea unei servituți de trecere pe terenul pârâților înscris la nr. top 1964/2, 1965/2 (f. 105, 225 dos. fond). Or, în această variantă, nu s-ar mai asigura independența funcțională a proprietăților părților.
Mai mult decât atât, prin sentința civilă nr. 2115/16.12.1987 pronunțată de Judecătoria F. în dos. nr. 2268/1987 s-a constatat că cele două imobile înscrise în C.F. 1000 I. și C.F. 1388 I. aparținând în prezent părților din litigiu, formau în realitate o singură gospodărie (f. 96 dos fond), împrejurare ce rezultă și din planșa foto de la fila 121 a dos. de fond. În consecință, poarta de acces la drumul principal este firesc să deservească ambele corpuri de clădire și ambele proprietăți ale părților, nefiind posibilă includerea acesteia în lotul uneia sau al alteia din părți.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., apelul declarat de, apelul declarat de apelanții pârâți reclamanți reconvenționali P. N. S. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 632/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria F. va fi respins ca nefundat.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ., văzând culpa procesuală a acestora, apelanții pârâți reclamanți reconvenționali vor fi obligați să plătească intimaților reclamanți pârâți reconvenționali G. I. și G. M. S. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanțelor depuse la filele nr. 39 – 40 ale dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți reclamanți reconvenționali P. N. S. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 632/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dos. nr._, pe care o păstrează.
Obligă apelanții pârâți reclamanți reconvenționali să plătească intimaților reclamanți pârâți reconvenționali G. I. și G. M. S. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.12.2012.
Președinte, C. R. | Judecător, A. I. | |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.CR 01.04.2013
Tehnored.D.L.P. 01.04.2013 – 6 ex.
Jud fond M. C. G..
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 307/2012. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1601/2012. Tribunalul... → |
|---|
