Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 845/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 845/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 845/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 845/R/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător V. M.
Judecător A. G.
Grefier N. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenții reclamanți Chetnaru N., N. I., Chetnariu M.-C., în contradictoriu cu intimații pârâți C. V.-M., I. A., I. D., I. B., împotriva sentinței civile nr. 2997/19.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că reprezentanta convențională a recurenților reclamanți a depus la dosarul cauzei, notă de ședință prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns avocat Lorentz I. pentru recurenții reclamanți Chetnaru N., Chetnariu M.-C. și recurentul reclamant N. I. personal și asistat de avocat Lorentz I., intimații pârâți fiind lipsă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentanta convențională a recurenților reclamanți arată că nu solicită probe noi în recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta convențională a recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și în consecință, pe cale de ordonanță președințială, evacuare intimaților pârâți din imobilul ocupat în mod abuziv și samavolnic. De asemenea, reprezentanta convențională a recurenților reclamanți arată că urgența ca o condiție esențială a admiterii ordonanței președințiale, este în speță implicită, întrucât intimații pârâți nu au titlului locativ, creând totodată un prejudiciu recurenților reclamanți, prin imposibilitatea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate dobândit prin restituirea imobilului preluat abuziv de Statul Român, având în vedere că recurentul reclamant N. I., neavând locuință și datorită imposibilității de a sta în imobilul ocupat abuziv de intimații pârâți, trebuie să locuiască în S. de P.-F. din S..
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr 2997/19.02.2013 a Judecătoriei B. a fost respinsă cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamanții C. N., C. M. C., N. I. în contradictoriu cu pârâții C. V. M., I. A., I. D., I. B., prin reprezentant legal C. V. M. ca neîntemeiată și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții C. N., C. M. C., N. I., sunt coproprietarii imobilului situat în mun. B., .. 75, jud. B., compus din două corpuri de clădire. Imobilul a fost dobândit de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, prin restituire, astfel cum reiese din decizia nr. 819/16.02.2010 și din procesul verbal de predare primire nr. 3169/05.05.2010 emise de S.C. RIAL B. S.R.L.
Anterior deciziei de restituire, apartamentul situat în mun. B., .. 75, jud. B., ce se găsește în corpul doi de cădire a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 7003/18.05.1999 între S.C. RIAL B. S.R.L., în calitate de locator și numita R. E.( mama reclamantei C. V. M.), în calitate de locatar.
La data de 20.07.2010, reclamanții, în calitate de proprietari, față de prevederile deciziei de restituire și procesului verbal de predare au notificat-o pe numita R. E., prin scrisoare recomandată, în vederea încheierii contractului de închiriere. Întrucât aceasta nu s-a prezentat la data de 29.07.2010, la sediul apărătorului Lorentz I., pentru perfectarea convenției, după 10 luni, la data de 26.05.2011, a fost notificată, prin intermediul executorului judecătoresc, să elibereze și să predea cheile apartamentului.
Numita R. E. nu a predat apartamentul reclamanților, în imobil locuind de mai bine de 5 ani fiica și nepoții acesteia, reclamanții din prezenta cauză, astfel cum a rezultat din depoziția martorului V. F..
Situația de fapt mai sus expusă a fost reținută de instanța de fond pe baza coroborării înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, cu depoziția martorului V. F. și cu răspunsurile reclamantei C. V. M. la interogatoriu.
În drept, s-a reținut că potrivit art. 581 C.pr.civ.,” instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Din acest text legal, a rezultat că pentru a fi admisă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv măsura solicitată să fie vremelnică, să fie urgentă, să nu prejudece fondul.
P. cererea de față, instanța a reținut că reclamanții au solicitat pe cale de ordonanță președințială evacuarea pârâților, din apartamentul pe care îl ocupă în mod abuziv, la adresa din mun. B., .. 75, jud. B..
S-a arătat că evacuarea, prin natura sa, este o măsură ce se poate dispune pe această cale procedurală, doar în situații excepționale, în situația în care se constată ocuparea abuzivă a unui spațiu, fără să existe nici măcar aparența unui titlu locativ. În cauză, instanța a reținut din coroborarea mijloacelor de probă administrate, că pârâții locuiesc în imobil de mai bine de 5 ani, în temeiul contractului de închiriere nr. 7003/18.05.1999, fiind de necontestat că, inițial, folosirea imobilului, s-a făcut cu acordul tacit al reclamanților, ulterior intervenind neînțelegeri.
S-a reținut că măsura ce se solicită de către reclamanți a se dispune pe calea ordonanței președințiale vizează luarea unei măsuri definitive, iar nu vremelnice, ce nu poate fi dispusă pe calea sumară a procedurii ordonanței președințiale și care, pe de altă parte, ar echivala cu rezolvarea fondului cauzei și astfel ar închide părților posibilitatea de a mai prezenta ulterior litigiul, dovedind și interes, în fața instanței învestite cu cererea formulată potrivit procedurii de drept comun.
Relativ la cerința urgenței măsurii, instanța a reținut că reclamanții nu au făcut dovada urgenței măsurii solicitate în sensul prevederilor art. 1169 C.civ., deși aceștia au motivat cererea pe ideea prevenirii unei pagube iminente, reclamantul N. I., locuind în prezent la S. de P.-ftizologie, neavând locuință. În acest sens, la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că, prin ocuparea apartamentului de către pârâți, s-ar produce pagube iremediabile reclamanților, întrucât locuința este folosită de pârâți de mai bine de cinci ani, primirea în spațiu având caracter de stabilitate, iar reclamantul N. I. locuiește în . P.-ftizologie, din anul 2010, conform deciziei de restituire în natură a imobilului. Întrucât situația arătată persistă de câțiva ani, perioadă care este incompatibilă cu natură urgentă a ordonanței, instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția urgenței soluționării prezentei cereri.
De asemenea, instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite nici dispozițiile art. 11 alin. 2 din O.U.G. nr. 40/1999 care reglementează o procedură specială, derogatorie de la dispozițiile comune în materie de ordonanță președințiala, și care permite reclamantului proprietar să exercite acțiunea în evacuare, fără a face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 581 C.pr.civ.
Pentru a se dispune măsura evacuării este necesar ca reclamantul proprietar să probeze că a notificat chiriașul în vederea încheierii contractului de închiriere, prin executor judecătoresc, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar acesta a refuzat încheierea convenției sau nu a răspuns notificării.
Or, în cauză, instanța a constatat că prima notificare datată 20.07.2010 nu a fost adresată de reclamanți pârâților chiriași prin intermediul executorului judecătoresc, iar notificarea adresată prin intermediul B.E.J. înregistrata sub nr. 115/26.05.2011, nu îndeplinește condițiile cerute de textul de lege sus-menționat. Astfel, notificării ii lipsește un element esențial - intenția proprietarului de a încheia cu chiriașul contract de închiriere, cuprinzând doar cererea făcută numitei R. E. de a se prezenta la data de 16.06.2011 ora 11.00, însa în vederea eliberării și predării cheii apartamentului.
Pentru cele expuse mai sus, s-a apreciat că ordonanța președințială nu poate constitui calea de aducere la îndeplinire a cererii așa cum a fost formulată de către reclamanți, astfel că, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de art.581 C.pr.civ., instanța a respins-o ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C. N., C. M. C. și N. I. și au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței menționate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de ordonanță președințială să se dispună evacuarea pârâților din imobilul pe care îl ocupă în mod abuziv.
În motivarea recursului declarat, recurenții reclamanți au arătat că pârâții nu sunt foștii titulari ai contractului de închiriere pentru a beneficia de dispozițiile Legii 10/2001 și OUG40/1999, privind protecția chiriașilor, iar procedura o privea pe numita R. E., recurenții reclamanți conformându-se procedurii în ceea ce o privește pe aceasta.
Lipsa titlului locativ care să justifice folosința presupune o deținere abuzivă și care face ca urgența să existe implicit, aspect nereținut de către instanța de fond.
Se mai arată că recurenții nu se pot bucura de prerogativele dreptului de proprietate, deoarece niciunul nu locuiește în acest imobil, mai cu seamă N. Josif, care locuiește în S. de P.-ftiziologie din Sanpetru, jud. B., neavând și nici nu pot înstrăina imobilul.
Analizând actele și lucrările dosarului, față de motivele de recurs invocate, instanța reține următoarele:
În drept, conform dispozițiilor art. 581 Cod proc.civ. “Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere….”.
Din coroborarea art. 581 alin. 3 și alin. 4 C.p.civ se desprinde concluzia că ordonanța președințială reprezintă numai o cale procedurală de valorificare provizorie a unor pretenții, justificată de urgența și vremelnicia măsurilor care se solicită a fi pronunțate fără a se prejudeca fondul litigiului dintre părți și deci fără a se bucura de autoritate de lucru judecat în raport cu hotărârea prin care se soluționează fondul raportului juridic litigios.
În acest context, pentru admisibilitatea unei cereri de emitere a unei ordonanțe președințiale, reclamantul trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor urgenței, vremelniciei și neprejudecării fondului prin măsurile care solicită a fi dispuse de instanță.
În consecință, în procedura menționată, instanțele sunt chemate să facă doar o apreciere a aparenței drepturilor deduse judecății( așa-numită pipăire a fondului) fără a statua cu titlu definitiv asupra pretențiilor deduse judecății.
Pentru admisibilitatea cererii de ordonanță presedințială, condițiile mai sus enumerate se cer a fi indeplinite cumulativ.
In principiu, pe cale de ordonanță președințiale nu se poate dispune evacuarea, întrucât în acest fel se rezolvă fondul procesului, trecându-se peste caracterul provizoriu și de protecție pe care-l are această procedură.
În ceea ce privește urgența măsurii, instanța reține că urgența avută în vedere de art. 581 C.p.civ există ori de câte ori dreptul părții care reclamă, ar fi amenințat a se pierde cu totul, dacă această parte ar recurge la procedura obișnuită de judecată sau cel puțin ar suferi un prejudiciu imediat, atât de grav încât să apară ca fiind foarte greu de reparat.
În cauză, instanța de fond, în mod corect, a reținut că urgența nu este dovedită, reclamanții nu au dovedit că ar pierde dreptul de proprietate asupra imobilului și nici faptul că ar suferi un prejudiciu atât de grav care să apară greu de reparat în procedura întemeiată pe dreptul comun. Faptul că în acel imobil locuiesc intimații-pârâți nu împiedică înstrăinarea imobilului și nu justifică urgența conform art. 581 alin. 1 C.p.c. Situațiile caracterizate prin urgență de la art. 581 alin. 1 C.p.c sunt păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Prejudiciul invocat de recurenții reclamanți nu este reprezintă o pagubă care să nu poată fi reparată.
În ceea ce privește cerința vremelniciei, instanța constată că între părți nu există un litigiu pe drept comun având ca obiect și evacuare, iar în această situație măsura dispusă ar avea un caracter permanent și nu unul vremelnic..
Referitor la ceea de a treia condiție, respectiv aceea de a nu prejudicia fondul, instanța constată că în mod corect a fost apreciat de instanța de fond că nu este îndeplinită, în spetă neputându-se lua măsura evacuării intimaților pârâtilor din imobil, fără a prejudeca fondul.
În condițiile în care recurenții-reclamanți susțin că prevederile Legii 10/2001 și OUG nr. 40/1999 nu li se aplică și intimaților-pârâți, pentru a se putea dispune evacuarea acestora pe calea ordonanței președințiale, trebuie să fie îndeplinite condițiile art. 581 Cod proc.civ. Instanța de fond a analizat în mod corect prevederile art. 581 Cod proc.civ și a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză.
P. urmare, față de aceste arătate instanța consideră neîntemeiat recursul formulat, urmând a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenții reclamanți Chetnaru N., N. I., Chetnariu M.-C., în contradictoriu cu intimații pârâți C. V.-M., I. A., I. D., I. B., împotriva sentinței civile nr. 2997/19.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.06.2013.
Președinte, D. N. | Judecător, V. M. | Judecător, A. G. |
Grefier,
N. C.
Red./tehn. D.N. 28.06.2013/ 2 ex.
Jud. fond R. I. D.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 232/2013.... | Accesiune. Decizia nr. 1114/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
