Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 9/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 9/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9/S
Ședința publică de la 320 ianuarie 2014
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul R. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. F. P. prin reprezentant legal, având ca obiect acțiune în constatare Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosar, prin registratura instanței, o notă de ședință formulată de reclamant, prin care se arată că nu a reușit nici până în prezent să obțină înscrisurile solicitate de la C.N.S.A.S., drept pentru care solicită emiterea unei adrese către această instituție, pentru a comunica înscrisurile ce au constituit dosarul informativ, arătând că nu se află în culpă pentru rămânerea în nelucrare a cauzei. În susținerea celor afirmate, se constată atașate copiile unor adrese emise de instituția menționată.
În temeiul dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, din oficiu, instanța invocă excepția perimării judecății cauzei și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul R. I. a chemat în judecată pe pârâtul S. ROMÂN prin M. Finanțelor P., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 euro reprezentând daune morale și 40.000 euro reprezentând daune morale, în considerarea prejudiciilor aduse reclamantului și antecesorilor săi prin luarea măsurii dislocării și stabilirea domiciliului forțat, conform Deciziei M.A.I. nr. 239/1952.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Judecata cauzei a fost suspendată la data de 3.12.2012, în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1 C.pr.civ., pentru neîndeplinirea de către reclamant a dispozițiilor puse în vedere de instanță, cu consecința împiedicării desfășurării normale a procesului.
Această încheiere nu a fost recurată și nici nu s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei în interiorul termenului legal de un an.
La termenul de judecată de astăzi instanța a invocat din oficiu excepția perimării judecății cauzei, excepție de procedură, absolută și peremptorie, asupra căreia instanța este ținută a se pronunța cu precădere, în condițiile prevăzute de art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
Art. 248 alin. 1 C.pr.civ. prevede că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, însă partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
În speță sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea perimării judecății, cauza rămânând în nelucrare timp de mai mult de un an, iar această împrejurare se datorează culpei reclamantului, care nu a înțeles să solicite repunerea pe rol a cauzei, cu îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa.
De asemenea, în speță nu se impunea îndeplinirea din oficiu a vreunui act de procedură.
În ceea ce privește susținerea reclamantului, în sensul că luarea măsurii suspendării nu îi este imputabilă, deoarece nu a reușit să procure documentele ce i-au fost puse în vedere, acesta solicitând totodată efectuarea acestor demersuri de către instanță, Tribunalul urmează a înlătura această apărare, având în vedere pe de o parte că o atare cerere putea fi formulată numai în timp ce cauza se afla pe rol, în curs de judecată, iar nu și după ce s-a împlinit termenul de perimare, și pe de altă parte faptul că perimarea este o sancțiune care intervine de drept, la împlinirea termenului prevăzut de lege, conform art. 248 alin. 1 C.pr.civ., rolul instanței nefiind decât acela de a o constata.
Nu mai puțin, instanța reține că încheierea de ședință prin care s-a dispus suspendarea judecății nu a fost recurată, aceasta devenind irevocabilă, iar împlinirea termenului de perimare face imposibilă efectuarea oricărui alt act de procedură.
Față de aceste considerente, în baza art. 248 alin. 1 C.pr.civ., instanța urmează a admite excepția invocată din oficiu și în consecință a constata perimată judecata cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția perimării judecății cauzei, invocată din oficiu, și în consecință:
Constată perimată judecata acțiunii civile formulate de reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin M. Finanțelor P..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, Grefier,
judecător C. F. I. M.
red. C.F.-22.01.2014
tehnored. – I.M.-22.01.2014
4 ex.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 31/2014. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 51/2014.... → |
|---|
