Fond funciar. Decizia nr. 328/2015. Tribunalul BRAŞOV

Tribunalul BRAŞOV - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 328/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 328/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar

DECIZIA CIVILĂ NR. 328/R

Ședința publică din data de 19.06.2015

PREȘEDINTE-I. L.

JUDECĂTOR- V. M.

JUDECĂTOR-C. D. P.

GREFIER- D. A.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recursului declarat de recurenții-reclamanți I. C. și I. A., împotriva sentinței civile nr.1257/22.12.2014, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Orașul Zărnești prin P., P. Județului B., G. I. S. și G. I., având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 18.06.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 19.06.2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

P. sentința civilă nr. 1257 din22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Zărnești, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. Județului B., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. I. S. și G. I., în ceea ce privește capetele 1,2,8,9, 10 și 11 ale cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților I. A. și I. C., în ceea ce privește capetele 3,4,5,6 și 7, ale cererii de chemare în judecată.

A respins excepția inadmisibilității capetelelor 2,8,9,10 și 11 ale cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității primului capăt al cererii de chemare în judecată, respingând acest capăt al cererii ca inadmisibil.

Au fost respinge celelalte capete ale cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții I. C. și I. A., în contradictoriu cu pârâții G. I. S. și G. I., ORAȘUL Z. - P. P. și P. J. B., ca neîntemeiate.

A obligat reclamanții la plata către pârâții G. I. S. și G. I. a sumei de 6770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și onorariu expert.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Zărnești a reținut următoarele:

P. cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către reclamanții I. C. și I. A., aceștia au solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. I. S. și G. I., Orașul Z. - P. P., P. J. B., Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Zărnești și Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar B., ca instanța de judecată prin hotărârea care o va pronunța:

1) să constate că reclamanții au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Zărnești, .. 23, jud. B.;

2) să dispună intabularea în CF_ Zărnești C1-U2, nr. cad. 3489 C1-U2 a dreptului de proprietate dobândit de către reclamanți;

3) să constate nulitatea absolută a Ordinelor Prefectului jud. B. 670/13.07.2009, 871/2009 și 760/05.11.2012, emise fraudulos în favoarea pârâților G. I. S. și G. I.;

4) constatarea nulității absolute a Actului de dezlipire autentificat sub nr. 1897/15.12.2009 încheiat între Statul Român reprezentat prin P. B. D. și pârâții G. I. S. și G. I., prin care imobilul înscris în CF_ Zărnești, nr. cad. 3328 a fost dezmembrat în trei loturi;

5) constatarea nulității absolute a certificatului de urbanism nr. 564/21.10.2009 și a documentației cadastrale ce au stat la baza încheierii actului de dezlipire autentificat sub nr. 1897/15.12.2009;

6) constatarea nulității absolute a Actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1898/15.12.2009 încheiat între Statul Român reprezentat prin P. B. D. și pârâții G. I. S. și G. I., prin care G. I. S. și G. I. au dobândit în proprietatea exclusivă imobilul înscris în CF_ Zărnești, nr. cad. 3491, teren, curți construcții, în suprafață de 301 mp;

7) radierea din CF_ Zărnești, nr. cad. 3489, CF_ Zărnești, nr. cad.3490 și CF_ Zărnești, nr. cad.3491 și CF_ Zărnești, nr. cad. vechi 3328 și nr. top. 6385/1/1/1 a tuturor intabulărilor efectuate în baza actelor a căror anulare au solicitat-o reclamanții și restabilirea situației anterioare prin indicarea ca proprietar al terenului în suprafață de 540 mp a Statului Român;

8) constatarea că reclamanții au dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra casei de locuit compusă dintr-o cameră, bucătărie, cămară și asupra anexelor;

9) constatarea că reclamanții au dobândit prin efectul legii dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 177 mp, reprezentând teren de sub casă de locuit, curte și grădină situate în imediata vecinătate a casei de locuit a reclamanților, suprafață ce face parte din imobilele înscris în CF_ Zărnești, nr. cad.3490 și CF_ Zărnești, nr. cad.3491, nr. top. vechi 6865/1/1/1;

10) dezmembrarea suprafeței indicate anterior din imobilele înscris în CF_ Zărnești, nr. cad.3490 și CF_ Zărnești, nr. cad.3491;

11) intabularea dreptului de proprietate al reclamanților dobândit prin cumpărare și construire asupra caselor de locuit și prin efectul legii asupra terenului.

Din înscrisurile depuse la dosar și din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, instanța a reținut că potrivit actelor de expropriere nr. 1341/1964, 1404/1964 și 2025/1964 în Cartea funciară nr. 8220 Zărnești, nr. cad. 6565/1/1, a fost înscris dreptul Statului Român asupra unui imobil constând în casă duplex cu 2 apartamente și teren în suprafață de 1086,80 mp, din .. 23-25.

S-a reținut, totodată, că prin Contractul de vânzare nr._/14.05.1991 (f. 38, vol. I) reclamanții I. C. și I. A., în calitate de cumpărători au dobândit de la R.A. Comprest, în baza Decretului-lege nr. 61/1990, locuința reprezentată de apartamentul nr. 2 din .. 23, formată dintr-o cameră de locuit cu o suprafață de 19,76 mp predată reclamanților conform Procesului-verbal de predare-primire nr._/14.05.1991.

P. Contractul de vânzare nr._/13.11.1993 (f. 42, vol. I) reclamanții pârâții G. I. S. și G. I., în calitate de cumpărători au dobândit de la R.A. Comprest, în baza Decretului-lege nr. 61/1990, locuința reprezentată de apartamentul nr. 1 din .. 23, formată dintr-o cameră de locuit cu o suprafață de 52,34 mp, predată acestora conform Procesului-verbal de predare-primire nr._/13.11.1993.

În anul 2008, a fost înregistrată în cartea funciară o dezmembrare a imobilului înscris în Cartea funciară nr. 8220 Zărnești, nr. cad. 6565/1/1, în două loturi noi: nr. top. 6865/1/1/1 compus din apartamentul nr. 1 și teren de 540 mp, transcris în CF_ Zărnești și nr. top. 6865/1/1/2 compus din apartamentul nr. 2 și teren de 547 mp, transcris în CF_ Zărnești.

P. Ordinul nr. 871/15.09.2009 emis de P. Județului B. si având ca obiect atribuirea în proprietate a unor terenuri aferente apartamentelor cumpărate în Orașul Zărnești, în conformitate cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, au fost admise propunerile cuprinse în Adresa nr._/2009 a Primăriei Zărnești și a fost atribuită în proprietatea pârâților G. I. S. și G. I. suprafața de 52,34 mp, conform poziției 2 din Anexa la Ordinul nr. 871/15.09.2009.

P. Ordinul nr. 760/05.11.2012 emis de P. Județului B. si având ca obiect modificarea Ordinul nr. 871/15.09.2009, s-a dispus modificarea poziției 2 din Anexa la Ordinul nr. 871/15.09.2009, în sensul atribuirii în proprietatea pârâților G. I. S. și G. I. a unei cote de 82,14% din suprafața de 540 mp.

P. Încheierea nr._ data de 02.09.2009 s-a dispus înscrierea în CF_ Zărnești, nr. cad. 3328 a dreptului de proprietate dobândit de către pârâții G. I. S. și G. I. prin Contractul de vânzare nr._/13.11.1993

P. Actul de dezlipire autentificat sub nr. 1897/15.12.2009 încheiat între Statul Român reprezentat prin P. B. D. și pârâții G. I. S. și G. I., prin care imobilul înscris în CF_ Zărnești, nr. top. 6865/1/1/1, nr. cad. 3328 a fost dezmembrat în trei corpuri noi de proprietate:

Imobilul cu nr. cadastral nou 3489, constituit din teren în suprafață de 169 mp, pe care se află edificată o construcție compusă din 2 apartamente: (i) apartamentul nr. 1 compus din hol, debara, cămară, bucătărie, o cameră și un beci, înscris în CF_-C1-U1 Zărnești, cu o suprafață construită la sol de 111 mp și o suprafață utilă de 84 mp, cu o cotă de 82,14% din părțile de uz comun, proprietatea numiților G. I. S. și G. I.; (ii) apartamentul nr. 2 compus din hol și o cameră, înscris în CF_-C1-U2 Zărnești, cu o suprafață construită la sol de 26 mp și o suprafață utilă de 18 mp, cu o cotă de 17,86% din părțile de uz comun;
Imobilul cu nr. cadastral nou 3490, constituit din teren în suprafață de 70 mp, pe care se află edificată o construcție, neînscrisă în cartea funciară, cu o suprafață construită la sol de 37 mp;
Imobilul cu nr. cadastral nou 3491, constituit din teren în suprafață de 301 mp, pe care se află edificate două construcții, neînscrise în cartea funciară, cu o suprafață construită la sol de 27 mp fiecare.

P. Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1898/15.12.2009 încheiat între Statul Român reprezentat prin P. B. D. și pârâții G. I. S. și G. I., aceștia au dobândit în proprietatea exclusivă imobilul înscris în CF_ Zărnești, nr. cad. 3491, teren, curți construcții, în suprafață de 301 mp.

Potrivit art.137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Zărnești este o excepție de fond, absolută și peremptorie care tinde la împiedicarea judecății pe fond.

Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Zărnești având în vedere că terenurile cu privire la care au fost emise sau întocmite actele a căror anulare se solicită se află în proprietatea Orașului Zărnești, conform art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. Județului B. este o excepție de fond, absolută și peremptorie care tinde la împiedicarea judecății pe fond.

Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. Județului B. având în vedere că acesta este emitentul Ordinelor nr. 670/13.07.2009, 871/2009 și 760/05.11.2012, cu privire la care reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. I. S. și G. I., în ceea ce privește capetele 1,2,8,9, 10 și 11 ale cererii de chemare în judecată, este o excepție de fond a respins excepția invocată de către pârâți apreciind că aceștia justifică calitatea procesual pasivă, având în vedere că reclamanții au formulata aceste capete de cerere și cu privire la un teren atribuit pârâților G. I. S. și G. I. prin Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1898/15.12.2009.

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților I. A. și I. C., în ceea ce privește capetele 3,4,5,6 și 7, ale cererii de chemare în judecată, este o excepție de fond, absolută și peremptorie care tinde la împiedicarea judecății pe fond.

Instanța a respins excepția invocată de către pârâții G. I. S. și G. I. întrucât reclamanții au legitimare procesuală în cauză, față de invocarea nulității absolute. Aceasta regula îsi găsește justificarea în faptul ca nulitatea absoluta este menita sa ocroteasca interese generale.

Excepția inadmisibilității capetelelor 2,8,9,10 și 11 ale cererii de chemare în judecată, este o excepție de fond, absolută și peremptorie care tinde la împiedicarea judecății pe fond.

Instanța a respins excepția invocată de către pârâții G. I. S. și G. I. întrucât invocarea acestei excepții presupune contestarea dreptului reclamanților de a sesiza instanța, iar în prezenta cauză susținerile pârâților G. I. S. și G. I. care justifică, în opinia lor, admiterea excepției inadmisibilității, nu sunt de natură a duce la concluzia că reclamanții în ceea ce privește capetele 2,8,9,10 și 11 ale cererii de chemare în judecată, nu au deschisă calea legală a formulării acestor pretenții, neexistând vreun impediment în acest sens.

Excepția inadmisibilității primului capăt al cererii de chemare în judecată este o excepție de fond, absolută și peremptorie care tinde la împiedicarea judecății pe fond.

Instanța a admis această excepție având în vedere că reclamanții au solicitat prin acest capăt de cerere să se constate că reclamanții au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Zărnești, .. 23, jud. B..

Or, în condițiile în care prin Contractul de vânzare nr._/14.05.1991 (f. 38, vol. I) reclamanții I. C. și I. A., în calitate de cumpărători au dobândit de la R.A. Comprest, în baza Decretului-lege nr. 61/1990, locuința reprezentată de apartamentul nr. 2 din .. 23, formată dintr-o cameră de locuit cu o suprafață de 19,76 mp predată reclamanților conform Procesului-verbal de predare-primire nr._/14.05.1991, aceștia nu au deschisă calea acțiunii în constatare pentru obținerea unui alt titlu care să confirme dobândirea de către reclamanți a unui drept printr-un contract de vânzare-cumpărare necontestat și valid.

Pe fondul cauzei, instanța a analizat în parte fiecare capăt de cerere formulat de către reclamanți.

Astfel, prin capătul 2 al cererii de chemare în judecată reclamanții au solicitat să se dispună intabularea în CF_ Zărnești C1-U2, nr. cad.3489 C1-U2 a dreptului de proprietate dobândit de către reclamanți prin Contractul de vânzare nr._/14.05.1991.

Instanța a respins acest capăt de cerere ca nefondat, având în vedere că Legea nr. 7/1996 stabilește că procedura de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară presupune urmarea unei proceduri administrative care implică depunerea cererii de înscriere în cartea funciară la birourile teritoriale ale oficiului teritorial, însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată a acestuia, astfel că nu există un temei legal pentru care reclamanții să solicite ca instanța de judecată să dispună această înscriere, atât timp cât reclamanții dețin deja un titlu care constată dobândirea unui drept de proprietate și care poate fi înscris în cartea funciară prin procedura indicată.

P. capătul 3 al cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a Ordinelor Prefectului jud. B. 670/13.07.2009, 871/2009 și 760/05.11.2012, emise fraudulos în favoarea pârâților G. I. S. și G. I.. Ca motive de nulitate reclamanții au invocat faptul că momentul emiterii ordinelor pârâții G. I. S. și G. I. nu aveau intabulată în cartea funciară dreptul lor de proprietate asupra construcției si terenului de sub construcție, că nu sunt emise cu privire la o suprafață determinată de teren, că la data emiterii Statul Român nu întocmise și intabulase niciun un act de dezmembrare a unei cote de 82,14% din terenul de 540 mp înscris în CF_-C1-U2, nr. cad._-C1-U2. Abia la data de 24.09.2009 pârâții G. I. S. și G. I. obțin Ordinul Prefectului nr. 871/2009 prin are li se atribuie în proprietate suprafața de 52 mp, teren de sub construcția folosită de către aceștia.

Instanța a reținut că, în ceea ce privește Ordinul Prefectului jud. B. nr. 670/13.07.2009, deși este indicat în cadrul adresei nr._/02.09.2009 ca fiind ordinul prin care li s-a atribuit pârâților G. I. S. și G. I. suprafața de teren de 443,56 mp (82,14% din 540 mp) înscris în CF_-C1-U1, nr. cad._-C1-U1, din verificarea Ordinul Prefectului jud. B. nr. 670/13.07.2009 depus la f. 58-59, vol. I din dosar, că acest ordin nu face referire la vreun teren atribuit pârâților G. I. S. și G. I., motiv pentru care apreciază că a fost indicat dintr-o eroare materială în adresa nr._/02.09.2009 și nu are vreo legătură cu pretențiile reclamanților.

Cu privire la primul motiv de nulitate invocat, respectiv că la data emiterii ordinelor pârâții G. I. S. și G. I. nu aveau intabulată în cartea funciară dreptul lor de proprietate asupra construcției si terenului de sub construcție, instanța a reținut că prin Încheierea nr._ data de 02.09.2009 s-a dispus înscrierea în CF_ Zărnești, nr. cad. 3328 a dreptului de proprietate dobândit de către pârâții G. I. S. și G. I. prin Contractul de vânzare nr._/13.11.1993.

Mai mult decât atât, instanța a reținut că pentru constituirea dreptului de proprietate prevăzut de art. 36 alin.2 din Legea 18/1991, este necesară îndeplinirea condițiilor referitoare la existența unui contract de vânzare-cumpărare a unei locuințe din fondul locative de stat, existența unui act de atribuire a terenului în folosință și construcția să existe la data intrării în vigoare a Legii 18/1991.

Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților bugetare sau economice de stat, de constituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, beneficiază și persoanele care au dobândit o locuință în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990.

Astfel, necesitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra costrucției nu reprezintă o condiție de constituire a dreptului de proprietate prevăzut de art. 36 alin.2 din Legea 18/1991.

Nici indicarea în ordinul prefectului a faptului că se atribuie pârâților G. I. S. și G. I. o suprafață de teren identificată prin indicarea unei cote procentuale dintr-un teren cu o suprafață mai mare nu poate reprezenta un motiv de nulitate aboslută a ordinului atât timp cât aceasta suprafața poate fi determinată printr-un calcul matematic și este identificată prin date de carte funciară.

Motivul pentru care suprafața de teren atribuit pârâților G. I. S. și G. I. a fost indicată procentual este reprezentat de faptul că determinarea acesteia s-a realizat prin raportare la suprafața construcției deținute de către pârâți și cota din părțile comune aferente imobilului construcție, printre care și terenul în suprafață total de 540 mp.

P. capetele 4,5,6 ale cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a Actului de dezlipire autentificat sub nr. 1897/15.12.2009, a Certificatului de urbanism nr. 564/21.10.2009 și a documentației cadastrale ce au stat la baza încheierii actului de dezlipire autentificat sub nr. 1897/15.12.2009, a Actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1898/15.12.2009, toate apreciate că fiind accesorii ordinelor emise de P. jud. B. și în consecință lovite de aceeași sancțiune ca actul principal.

Având în vedere că instanța a constatat că motivele invocate de către reclamanți nu sunt de natura a duce la constatarea nulității absolute a Ordinelor Prefectului jud. B. nr. 871/2009 și 760/05.11.2012, s-a reținut că nu se impune constatarea nulității nici în ceea ce privește actele indicate anterior.

În ceea ce privește susținerea reclamanților că toate aceste acte au o cauză ilicită deoarece pârâții G. I. S. și G. I. au încheiat aceste acte în ciuda faptului că aveau cunoștință de faptul că reclamanții dobândiseră un drept de proprietate prin efectul legii (art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990) asupra terenului reprezentând curte și gradină aferente imobilului ce a făcut obiectul Contractului de vânzare nr._/14.05.1991 instanța le apreciază ca neîntemeiate.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii, invocate de către reclamantă, instanța a reținut că acestea stabilesc că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991 „Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sînt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, urmînd regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25. Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobînditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Dispozițiile art. 22 rămîn aplicabile. Terenurile fără construcții neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localităților, aflate în administrarea primăriilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere. Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor pe baza verificării situației juridice a terenurilor.”

Odată cu . Legii nr. 18/1991 se aplică procedura prevăzută de această lege, și anume art. 23 din Legea nr. 18/1991, care prevede: „(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. (2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.”

Având în vedere dispozițiile legale invocate, instanța a reținut că, pentru constatarea dobândirii dreptului, era nevoie de parcurgerea procedurii speciale, pentru eliberarea ordinului prefectului, aceasta fiind modalitatea concretă prin care se realizează atribuirea de proprietate.

Simpla invocarea a unei folosințe asupra unui imobil-teren care în prezent se află în proprietatea Statului Român nu este de natură a duce la concluzia că actele care au stat la baza atribuirii în proprietatea reclamanților a terenului și înscrierii în cartea funciară sunt încheiate având la baza o cauză ilicită.

Pentru aceleași motive, instanța a respins și capătul 9 al cererii de chemare în judecată având ca obiect constatarea că reclamanții au dobândit prin efectul legii dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 177 mp, reprezentând teren de sub casă de locuit, curte și grădină situate în imediata vecinătate a casei de locuit a reclamanților, suprafață ce face parte din imobilele înscris în CF_ Zărnești, nr. cad.3490 și CF_ Zărnești, nr. cad.3491, nr. top. vechi 6865/1/1/1

Nu este posibilă introducerea unei acțiuni în constatare pentru a se constata că reclamanții au dobândit proprietatea asupra terenului menționat, având în vedere și caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, cel îndreptățit având la dispoziție procedura specială, de stabilire, la cerere, prin constituire, a proprietății private asupra terenurilor.

În ceea ce privește capătul 8 al cererii de chemare în judecată prin care reclamanții au solicitat constatarea că au dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra casei de locuit compusă dintr-o cameră, bucătărie, cămară și asupra anexelor pe terenul înscris în CF_ Zărnești, instanța l-a respins având în vedere că, în lipsa unui drept de proprietate asupra terenului pe care reclamanții au construit, dreptul solicitat cu privire la construcțiile realizate se poate naște fie în baza legii, fie în baza convenții dintre proprietarul terenului și proprietarul construcției, situații care nu se regăsesc în cauză.

Capetele 7,10 și 11 ale cererii de chemare în judecată, având ca obiect acțiuni de carte funciară, respectiv înscriere, dezmembrare, radiere de drepturi, instanța le-a respins ca efect al respingerii capetelor de cerere având ca obiect constatarea sau contestarea drepturilor cu privire la care se solicit înscrierea sau radierea.

În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, reclamanții au fost obligați să plătească, în solidar, către pârâții G. I. S. și G. I. suma de 6770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și onorariu expert, dovedită prin chitanțele de plată depuse la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții I. A. și I. C., prin care au solicitat modificarea acesteia în parte, în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurenții au învederat, în esență, că se impunea micșorarea onorariului de avocat în valoare de 5.020 lei întrucât este nepotrivit de mare raportat la complexitatea, valoarea pricinii și munca prestată de avocat, față de prevederile art. 274 al. 3 C.p.civ.

Au arătat recurenții reclamanți că durata procesului a fost de 4 ani și 8 luni, fiind acordate 43 de termene de judecată. Din acestea, opt termene au fost date pentru pronunțarea hotărârii-amânări de pronunțare; șapte termene au fost acordate pentru lipsa raportului de expertiză și lipsă obiecțiuni, cinci termene pentru emiterea de adrese către expert sau către UAT Zărnești și numai opt termene au fost stabilite pentru administrarea de probe și studiul raportului de expertiză.

Numai pentru aceste opt termene, apărătorii părților, în mod eficient și efectiv și-au marcat prezența, apărând interesele clienților.

Pe de altă parte, recurenții au menționat că există u interval mare de timp calculat ntre emiterea primei și celei de-a doua chitanțe din 2012 și a celorlalte, din 2013 și 2014, existând bănuiala că avocatul pârâților nu a deținut un contract de asistență valabil încheiat începând cu primul termen de judecată și 20.01.2012, data primei sau celei de-a doua chitanțe depuse la dosar, iar instanța nu a sesizat acest fapt și nu i-a solicitat depunerea contractului de asistență juridică care să ateste oficial mandatul avocaților în acest dosar.

Au precizat că pe niciuna dintre chitanțele din 18.04.2013 și 05.05.2014, nu este menționat că suma reprezentând onorariul în valoare de 2.300 lei și 1.800 lei reprezintă rest de onorariu sau diferență de plată. Există convingerea că numai suma de 2.220 lei achitată în 2012, reprezintă onorariul de avocat plătit, iar restul menționat reprezintă un plus de onorariu adăugat în condițiile în care acțiunea reclamanților era, la momentul anilor 2013 și 2014,. Clară și fără echivoc, pe un trend de respingere de către instanță.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoz. art. 274 al. 3 C.p.civ.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În apărare, intimații pârâți au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în esență,intimații pârâți au arătat că avocatul ales a fost prezent în sala de judecată la fiecare termen, la prima oră, înainte de . reclamanții și avocatul lor s-au prezentat în 95% din cazuri, după ora 12, fără depunerea unei cereri prealabile în acest sens. Deci, deplasarea avocatului la instanță s-a efectuat și ziua a fost pierdută.

Au mai arătat că munca avocatului nu se reduce la reprezentarea în instanță, aceasta incluzând și redactarea de cereri, note de ședință, procurarea de înscrisuri necesare soluționării pricinii. Declararea recursului este făcută cu rea credință, iar depunerea chitanțelor se realizează la sfârșitul dezbaterilor, iar nu la început.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 308 al. 2 C.p.civ.

În recurs, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi.

Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat, constând în cuantumul disproporționat al onorariului de avocat achitat de intimații pârâți avocatului ales, în valoare de 5.200 lei raportat la munca desfășurată de acesta și gradul de complexitate a pricinii, conform art. 274 al. 3 C.p.civ., tribunalul îl apreciază neîntemeiat pentru considerentele care succed.

În lipsa unor stipulații contrare în contractul de asistență juridică, avocatul este împuternicit să efectueze în favoarea părții pe care o reprezintă orice act specific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului.

În virtutea acestui fapt, munca depusă de apărătorul ales al intimaților pârâți nu poate fi considerată a se rezuma numai la dezbaterile efective purtate în instanță, cu ocazia administrării probatoriului încuviințat sau dezbaterea fondului pricinii, fără luarea în considerare, așadar, a termenelor intermediare acordate pentru lipsa raportului de expertiză, lipsa răspunsului la obiecțiunile formulate la acesta, emiterea de adrese și a altor cauze de amânare.

Tribunalul consideră că importanță în soluționarea judicioasă a criticilor aduse sentinței recurate, o comportă durata procesului, astfel cum înșiși recurenții au arătat, de patru ani și opt luni, deci, o perioadă semnificativă de timp, în care au fost acordate patruzeci și trei de termene de judecată, la fiecare dintre acestea fiind prezent avocatul ales al intimaților pârâți.

P. urmare, se consideră că munca depusă de avocat înglobează și prezența fizică la fiecare dintre aceste termene, chiar dacă dosarul a fost amânat fără discuții, câtă vreme aceasta presupune alocarea unui timp necesar în acest scop din partea avocatului.

Altfel spus, se reține că inclusiv deplasarea și reprezentarea asigurată de avocat la fiecare termen de judecată nu poate fi ignorată de către instanță, în momentul aprecierii globale a cuantumului onorariului perceput, stabilirea acestuia având în vedere întreaga muncă fizică și intelectuală depusă de avocat pe parcursul întregului proces, chiar dacă din punctul de vedere al valorii unei reprezentări la un termen în care cauza a fost amânată fără discuții, valoarea muncii depuse a fost reduse.

Mai mult decât atât, în acest sens, Tribunalul mai are în vedere și faptul că nu se poate reproșa avocatului intimaților pârâți prezența la fiecare termen de judecată în ideea că pricina se amâna fără discuție, așa încât nu ar fi fost necesară, fiecare apărător exercitându-și profesia în maniera pe care o consideră de cuviință, chiar dacă există, conform legii, posibilitatea judecării în lipsă.

În ceea ce privește gradul de complexitate a cauzei, Tribunalul apreciază, contrar susținerilor recurenților reclamanți că aceasta nu poate fi apreciată raportat la „ trendul de respingere” al unor acțiuni de acest gen la nivelul instanței de judecată, în anii 2013 și 2014.

Pe de altă parte, complexitatea cauzei nu comportă o altă analiză de către instanța de față, în condițiile în care nu au fost aduse critici concrete în acest sens de către recurenții reclamanți.

În ceea ce privește valoarea pricinii, se constată că deși aceasta nu a fost cuantificată, pe parcursul soluționării cauzei, raportat la obiectul său, aceasta nu este deloc neglijabilă. Cert este faptul că onorariul de avocat nu a fost stabilit raportat la o valoare concretă a obiectului cauzei, iar criteriul stabilit de dispoz. art. 274 al. 3 C.p.civ. nu este unul cumulativ, ci disjunctiv, astfel cum rezultă din analiza gramaticală a textului legal menționat, legiuitorul folosind conjuncția disjunctivă „sau” pentru a delimita criteriile în raport cu care este apreciată valoarea disproporționată a unui onorariu avocațial.

Raportat la aceste considerente, tribunalul consideră că un onorariu de avocat în valoare de 5.020 lei plătit de intimații pârâți apărătorului lor ales pentru a fi reprezentați în fața instanței de fond, într-un litigiu cu o durata de patru ani și opt luni, nu este nepotrivit de mare față de munca depusă de avocat, conform art. 274 al. 3 C.p.civ.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, privind succesiunea depunerii chitanțelor care atest plata onorariului la dosarul cauzei, Tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru considerentele care succed.

Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Or, prin recursul supus analizei de față, se remarcă faptul că recurenții au contestat tocmai realitatea onorariului de avocat, învederând că cele două chitanțe atașate la dosar în anii 2013 și 2014, în valoare de 2.850 lei reprezintă un plus de onorariu artificial, ce nu ar fi fost negociat și achitat în mod real între avocat și clienții săi, intimații pârâți.

În primul rând, atâta vreme cât nu a avut loc o înscriere în fals în sensul celor susținute de recurenții reclamanți, Tribunalul reține realitatea achitării onorariului de 5.020 lei, dovada în acest sens reprezentând-o chitanțele ce au fost la dosarul cauzei, care atestă plata efectuată.

P. urmare, în virtutea principiului actor incumbit probatio, se reține că intimații pârâți au făcut dovada cheltuielilor avansate către avocatul lor, proba contrară incumbând recurenților reclamanți care au afirmat contrariul, conform regulii sarcina probei incumbă celui care face o afirmație contrară.

Or, prin recursul de față, recurenții reclamanți au tins la dovedirea faptului contrar celor reținute, prin administrarea unei prezumții simple, în aprecierea lor, în sensul că depunerea celor două chitanțe în anii 2013 și 2014, deci la un interval mare de timp după achitarea în 2012 a unei părți din onorariu, în 2010 și 2012, ar conduce la concluzia unui așa zis plus de onorariu.

Tribunalul nu apreciază că o situație de genul celei menționate poate conduce la tragerea unei astfel concluzii, în sensul dispoz. art. 1203 C.p.civ. din 1864., pentru următoarele considerente:

În acest sens, se reține faptul că C.p.civ. nu impune un moment până la care poate fi depusă o chitanță care atestă plata onorariului de avocat și nici o dată până la care ar putea fi plătit un astfel de onorariu.

Or, câtă vreme o astfel de restricție nu există, concluzia nu este decât cea consacrată de doctrină și jurisprudență, în sensul depunerii dovezii avansării acestei cheltuieli inclusiv odată cu concluziile scrise, într-o opinie majoritară sau, conform jurisprudenței minoritare raportat la C.p.civ. vechi aplicabil cauzei, cel mai târziu la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

P. urmare, se reține că intimații pârâți aveau posibilitatea de a depune toate chitanțele numai la sfârșitul procesului, iar nu pe parcursul său, astfel cum se procedează, de altfel, în marea majoritate a cazurilor, când părțile depun dovada acestui gen de cheltuială de judecată, odată cu concluziile asupra fondului.

În al doilea rând, se reține că legea nu interzice ca între avocat și client să fie încheiate succesiv mai multe acorduri cu privire la cuantumul onorariului de avocat, conform principiului general de drept civil al libertății actelor juridice civile care implică libertatea părților de a modifica actului juridic încheiat anterior, în mod evident cu limita respectării legii și a bunelor moravuri.

O astfel de ipoteză poate fi întâlnită, în situația în care durata inițială estimată a procesului este mai mică, însă acesta se prelungește, așa încât părțile convin modificarea, respectiv majorarea onorariului stabilit inițial.

Mai mult decât atât, depunerea la dosarul cauzei a contractului de asistență juridică nu era necesară, raportat la chestiunea disputată în cauză.

Astfel, în general, dovada plății efective care interesează pentru soluționarea cauzei, a onorariului se poate face fie prin depunerea chitanțelor liberatoare, fie prin OP, iar nu prin depunerea contractului de asistență juridică.

În al doilea rând, recurenții au făcut vorbire despre nedepunerea la dosar a contractului menționat pentru dovedirea mandatului oficial al avocatului intimaților pârâți.

Or, ceea ce este criticat în speță este cuantumul onorariului de avocat, iar nu calitatea de reprezentant al avocatului, numai în acest din urmă caz putându-se vorbi despre mandatul „oficial”. P. urmare, câtă vreme o astfel de excepție nu a fost ridicată pe parcursul soluționării cauzei, depunerea contractului de asistență juridică nu este necesară.

Pe cale de consecință, în raport cu cele analizate și față de dispoz. art. 274 al. 3 C.p.civ., tribunalul consideră că suma de 5.020 lei cu titlu de onorariu de avocat este proporțională culpei procesuale ce aparține recurenților reclamanți în provocarea procesului menționat anterior, ca fundament al obligării lor la plata cheltuielilor de judecată, fiind, totodată, proporțională cu munca depusă de avocat și complexitatea cauzei.

Față de toate aceste considerente, tribunalul judecând prezenta cerere numai în limitele învestirii sale, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurenta intimată ca neîntemeiat și va menține sentința civilă recurată.

Pe de altă parte, față de dispoz. art. 274 al. 1 C.p.civ. și soluția ce se va pronunța în cauză, constatând culpa procesuală a recurenților reclamanți, tribunalul va dispune oblugarea lor la plata către intimații pârâți a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat, comform chitanței atașate la fila 36 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenții reclamanți I. A. și I. C. împotriva sentinței civile nr. 1257/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești, pe care o menține.

Obligă recurenții reclamanți la plata către intimații pârâți a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată in sedința publică, azi, 19.06.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

I. L. V. M. C. D. P.

Aflată în concediul de odihnă,

semnează vicepreședinte instanță,

judecător S. L. E.

GREFIER

D. A.

Aflată în concediul de odihnă, semnează

grefier șef Secția I Civilă, I. M.

Red.ILiță/Dact.M.D./27.08.2015-Ex.2

Jud. fond C. A.

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 824/2015. Tribunalul BRAŞOV		Contestaţie la executare. Decizia nr. 933/2015. Tribunalul BRAŞOV →

Fond funciar. Decizia nr. 328/2015. Tribunalul BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 328/2015. Tribunalul BRAŞOV