Fond funciar. Decizia nr. 497/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 497/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 497/.>
Ședința publică de la 23.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – M. B.
Grefier – D. L. P.
Pe rol este pronunțarea asupra apelurilor civile formulate de apelanta reclamantă G. S. și apelanta pârâtă C. L. P. S. D. De P. Asupra Terenurilor H., împotriva sentinței civile nr. 2645/18.06.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. Județeană P. S. D. De P. Asupra Terenurilor B., reprezentată prin prefect, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.12.2013, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Constată că prin sentința civilă nr. 2645/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil_ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta G. S., în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H., reprezentată prin primar, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., reprezentată prin prefect, și P. C. H., în calitate de președinte al C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H., și-n consecință, a obligat pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să efectueze punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 4,54 ha, teren agricol, pe vechile amplasamente dacă mai este posibil, în caz contrar pe raza teritorial administrativă a comunei H., teren reconstituit antecesoarei reclamantei Taulea I E. conform Legii 18/1991 anexa 3 poziția 16, prin Hotărârea nr. 13/24.07.1991 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., precum și să efectueze punerea în posesie pe vechile amplasamente dacă mai este posibil, în caz contrar pe raza teritorial administrativă a comunei H. privind suprafața de 0,20 ha teren agricol reconstituit reclamantei născută Taulea S., conform L.nr.247/2007 anexa 3 poziția 14, și să înainteze Comisiei Județene documentația necesară eliberării titlului de proprietate, a obligat pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., să emită titlu de proprietate pe numele antecesoarei reclamantei Taulea I E. pentru suprafața de 4,54 ha, teren agricol reconstituit conform Legii 18/1991 anexa 3 poziția 16, precum și să emită titlu de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafața de 0,20 ha teren agricol reconstituit conform Legii 247/2005 anexa 3 poziția 14, respingând restul pretențiilor și cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Pe baza actelor depuse la dosar: actele de stare civilă, sentința civilă nr.374/2007, reclamanta este moștenitoarea acceptantă a def. Teulea E..
Prin Hotărârea nr. 13/24.07.1991 a Comisiei județene pentru aplicarea legilor fondului funciar B., antecesoarei reclamantei – numitei Tăulea E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, pentru suprafața de 4,54 ha (anexa 3, poziția 16), teren agricol situat pe raza localității H., iar la Legea 247/2005 reclamanta a fost validată cu suprafața de 0,20 ha teren agricol, situat pe raza teritorial administrativă a comunei H., anexa nr.3 poz.14.
Instanța de fond a reținut că prin prezenta acțiune, reclamanta continuă demersurile efectuate de către antecesoarea sa Tăulea E., pentru suprafața de 4,54 ha teren, cât și în nume propriu pentru suprafața de 0,20 ha teren, în vederea punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate, solicitând obligarea Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar să efectueze punerea în posesie cu suprafața totală de 4,74 ha teren agricol, compusă din suprafața de 0,20 ha, teren agricol, reconstituit reclamantei conform Legii 247/2005 anexa 3 poziția 14, precum și suprafața de 4,54 ha teren agricol reconstituit antecesoarei sale, respectiv Tăulea E., prin Hotărârea nr. 13/24.07.1991 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., precum și obligarea Comisiei Județene B. de aplicare a legilor fondului funciar să emită titlurile de proprietate pentru acest teren, și respectiv obligarea primarului la plata de daune cominatorii până la înmânarea titlului și punerea efectivă în posesie.
P. această suprafață de 0,20 și 4,54 ha teren reconstituit în proprietate reclamantei, respectiv antecesoarei reclamantei, comisia locală și respectiv cea județeană aveau, potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar și regulamentelor de aplicare ale acestora, obligația de a efectua punerea în posesie, de a întocmi procesele verbale prevăzute de lege în acest sens, de a întocmi documentațiile privind identificarea parcelelor de teren reconstituite și de a elibera în final titlul de proprietate. Toate aceste operațiuni ulterioare recunoașterii dreptului de proprietate, ca urmare a validării propunerilor de reconstituire a dreptului de proprietate, reprezintă atribuții ale comisiei locale și respectiv comisiei județene, obligații stabilite prin lege în sarcina acestora, care în cazul de față nu au fost îndeplinite .
În acest sens s-a reținut că, potrivit disp.art.27 alin.1 din Legea nr.18/1991 și art.5 lit.i, art.6 lit.f din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr.890/2005, comisiile locale sunt obligate să efectueze punerea în posesie, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptățite să primească terenul, să completeze fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, iar comisia județeană are ca atribuție să elibereze titluri de proprietate beneficiarilor reconstituirii drepturilor de proprietate.
Având în vedere că reclamanta și respectiv autoarea acesteia apar validate cu suprafața de teren de 0,20 ha, respectiv 4,54, că aceasta nu solicită punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pe vechile amplasamente, decât în situația în care mai este posibil, instanța a obligat C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să efectueze punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 4,54 ha, teren agricol, pe vechile amplasamente dacă mai este posibil, în caz contrar pe raza teritorial administrativă a comunei H., teren reconstituit antecesoarei reclamantei Taulea I E. conform Legii 18/1991 anexa 3 poziția 16, prin Hotărârea nr. 13/24.07.1991 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., precum și să efectueze punerea în posesie pe vechile amplasamente dacă mai este posibil, în caz contrar pe raza teritorial administrativă a comunei H. privind suprafața de 0,20 ha teren agricol reconstituit reclamantei născută Taulea S., conform L.nr.247/2007 anexa 3 poziția 14, și să înainteze Comisiei Județene documentația necesară eliberării titlului de proprietate.
Instanța a reținut în conformitate cu art.14 din H.G. nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constatare și funcționare a comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la cererea proprietarilor sau moștenitorilor prevăzuți la art.27 alin.1 din Legea nr.18/1991, comisiile locale înaintează comisiei județene, în termen de 15 zile de la înregistrarea cererilor, planurile parcelare și procesele-verbale de punere în posesie pentru eliberarea titlurilor de proprietate.
Întrucât în cauză titlul de proprietate nu a fost eliberat, instanța a admis acest petit și a obligat pârâta C. Județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar B., în temeiul disp. art 27 al.1 din L.18/1991 coroborat cu disp. art.5 lit.i, art.6 lit.f din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr.890/2005, să emită titlu de proprietate pe numele antecesoarei reclamantei Taulea I E. pentru suprafața de 4,54 ha, teren agricol reconstituit conform Legii 18/1991 anexa 3 poziția 16, precum și să emită titlu de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafața de 0,20 ha teren agricol reconstituit conform Legii 247/2005 anexa 3 poziția 14 .
Potrivit disp. art.64 din Legea nr. 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanță, iar dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau după caz, punerea în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța apreciază față de înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă (filele 35-36 constând în procese verbale de punere în posesie din data de 14.03.2011 și data de 11.11.2011) și de răspunsul dat de către reclamantă la interogator, că nu există o culpă din partea pârâtei comisii locale de a finaliza procedura de punere în posesie, la care reclamanta este îndreptățită, dat fiind faptul că aceasta a solicitat în mod expres pe reclamantă pentru a soluționa litigiu pe cale amiabilă, încheindu-se în acest sens două procese verbale de punere în posesie, procese ce au rămas în fază de proiect, nefiind însușite de către reclamantă, cu motivarea dată prin răspunsul la interogator că nu o nominalizau direct pe aceasta ci pe mama sa ce este decedată. Deci nu se poate spune că pârâta nu a efectuat nici un demers în vederea finalizării procesului de reconstituire a dreptului de proprietate și că există un refuz din partea acesteia, cu atât mai mult cu cât titlu de proprietate oricum va fi eliberat pentru suprafața de 4,54 ha pe numele beneficiarei Taulea E..
Așa fiind, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei formulate și precizate și pe cale de consecință a obligat pe pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să efectueze punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 4,54 ha, teren agricol, pe vechile amplasamente dacă mai este posibil, în caz contrar pe raza teritorial administrativă a comunei H., teren reconstituit antecesoarei reclamantei Taulea I E. conform Legii 18/1991 anexa 3 poziția 16, prin Hotărârea nr. 13/24.07.1991 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., precum și să efectueze punerea în posesie pe vechile amplasamente dacă mai este posibil, în caz contrar pe raza teritorial administrativă a comunei H. privind suprafața de 0,20 ha teren agricol reconstituit reclamantei născută Taulea S., conform L.nr.247/2007 anexa 3 poziția 14, și să înainteze Comisiei Județene documentația necesară eliberării titlului de proprietate, a obligat pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., să emită titlu de proprietate pe numele antecesoarei reclamantei Taulea I E. pentru suprafața de 4,54 ha, teren agricol reconstituit conform Legii 18/1991 anexa 3 poziția 16, precum și să emită titlu de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafața de 0,20 ha teren agricol reconstituit conform Legii 247/2005 anexa 3 poziția 14, urmând a fi respinse restul pretențiilor.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că prezenta cerere este scutită de taxă judiciară de timbru, iar alte cheltuieli în cauză nu au fost dovedite, și deși cererea acestora a fost făcută prin avocat, iar pe parcursul derulării cauzei reclamanta a fost reprezentată de avocat, la dosar nu s-a depus nici o dovadă de plată către acesta privind redactarea și susținerea cererii, astfel că instanța a respins petitul privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H., reprezentată prin primar și a pârâtului primarul C. H. formulată prin întâmpinare de a constata eroarea materială și a dispune îndreptarea acesteia de la poziția nr. 16 din anexa nr. 3 la Legea nr. 18/1991,unde numita TAULEA I. E. a fost validată cu o suprafață totală de 4,54 ha teren extravilan pe raza localității H., din care 3,03 ha teren arabil împreună cu 1,38 ha teren fânaț și cu 0,16 ha teren intravilan și care însumează un total de 4,57 ha și nu 4,54 ha teren cum a fost validat, solicitând reducerea unuia dintre categoriile de terenuri, instanța a reținut că aceasta nu poate dispune îndreptarea erorilor materiale decât atunci când eroarea îi aparține neputând dispune îndreptări materiale ale altor instituții sau persoane .
Pe de altă parte instanța nu are competența de a interveni în stabilirea categoriilor de terenuri (exceptând verificarea vechilor amplasamente) asupra căreia reclamanta urmează a fi pusă în posesie, cu atât mai mult a reduce o suprafață de teren dintr-o anumită categorie de teren și pentru care nu este formulată cerere reconvențională.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta și modificarea sentinței civile în sensul admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de apel reclamanta a arătat că mama acesteia a depus cerere pentru reconstituirea și restituirea proprietății asupra terenurilor agricole – arabil și fânaț, deținute pe raza satului H. în anul 1991 primind o adeverință, care conform duplicatului eliberat în anul 2004 se atestă că în conformitate cu hotărârea nr. 13/24.07.1991 a Comisiei Județene de fond funciar în anexa 3 poziția 16 i s-a reconstituit mamei reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 5,54 ha, adeverință care atestă întinderea dreptului, nu însă și amplasamentul, operațiune care trebuia finalizată până la această dată.
Din registrul agricol, fila aparținând familiei apelantei reclamante, rezultă că în anii 1959/1963 la poziția Taulea E. este trecută suprafața de 4,99 ha, ori în baua Legii 18/1991 i s-a reconstituit mamei apelantei reclamante suprafața de 4,54 ha iar C. locală, în urma cererii reclamantei în calitate de succesor al defunctei Taulea E., în baza Legii 247/2005 trebuia să-i reconstituie și să reîntregească întreaga suprafață, așa cum apărea ea în Registrul Agricol – până la 4,99 ha, respectiv 0,45 ha și nu 0,20 ha așa cum a procedat C. L. H..
Instanța de fond nu a apreciat corect cererea apelantei reclamante de reconstituire totală a suprafeței la Legea 247/2005 și a mers pe reconstituirea realizată de Comisie fără să observe că de fapt ar fi trebuit să se reconstituie întreaga suprafață înscrisă în Registrul Agricol.
P. reconstituirea întregii suprafețe a formulat prezenta acțiune, iar instanța de fond nu a înțeles ce că se urmărește întregirea întregii suprafețe.
Reclamanta apelantă a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din HG 890/2005, reconstituirea trebuia făcută direct pe numele ei, în calitate de succesoare a mamei sale defuncta Tăulea E..
Instanța de fond a dispus ca pentru terenul reconstituit la Legea 18/_ să fie eliberat titlul de proprietate pe numele Taulea I E., mama reclamantei, iar pentru terenul reconstituit în baza Legii 247/2005 ca reconstituirea să se facă pe numele reclamantei Taulea S. ( actual G.) pe anexa 3 poziția 14. Se apreciază de către apelantă că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de obligare la plata daunelor cominatorii, cererea fiind justificată de împrejurarea că judecarea dosarului este făcută la un interval de 22 de ani de la apariția Legii 18/1991 și 7 – 8 ani de la apariția Legii 247/2005, timpul extrem de lung justificând prin el însuși tergiversarea la nivelul comisiei locale de fond funciar al cărui președinte este primarul ales al comunei H., ofertele de amplasament erau de neconceput în condițiile în care nu se refereau la vechile amplasamente, erau în locuri neproductive, refuzate de alte persoane, oferta fiind făcută pentru teren arid, neroditor, a fost imposibilă cunoașterea amplasamentul terenului reconstituit fără o punere în posesie efectivă, reclamanta neputând dispune de terenul reconstituit, iar din suprafața solicitată în temeiul Legii 247/2005 i-a fost reconstituit doar 0,20 ha fără indicarea amplasamentului.
Apelul nu a fost întemeiat în drept.
Soluția pronunțată de instanța de fond a fost criticată și de către apelanții pârâți C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. prin Primar și P. C. H. în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H., prin care au solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul dispunerii reducerii uneia din categoriile de terenuri ( arabil sau fânaț) cu suprafața de 0,03 ha care este în plus.
În motivarea apelului apelanții au arătat că în conformitate cu poziția nr. 16 din anexa 3 la Legea 18/1991 Tăulea E. a fost validată cu o suprafață de 4,54 ha teren extravilan pe raza localității H. din care 3,30 ha teren arabil, 1,38 ha de teren fânaț și 0,16 ha teren intravilan, aspect față de care se solicită instanței de apel să constate eroarea materială de la această poziție în sensul defalcării terenului pe categorii de folosință, adică în urma adunării suprafețelor defalcate suma acestora este 4,57 ha și nu 4,54 ha, sens în care se solicită instanței îndreptarea erorii materiale și reducerea uneia din categoriile de terenuri cu suprafața de 0,03 ha care este în plus.
În drept, apelanții pârâți au invocat dispozițiile art. 466, 468, 470 și 471 C.pr.civ.
Împotriva apelului declarat de reclamanta G. S. intimata C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B. a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia, arătând că apelanta nu poate cere în cadrul litigiului supus judecării o modificare a suprafeței validate, întrucât întinderea dreptului trebuia contestat, în termenele legale, de către autoarea apelantei pentru suprafața validată la Legea 18/1991, ori de către apelantă, în termenul prevăzut de HG 890/2005, față de propunerea care a fost afișată pentru validarea cererilor depuse în temeiul Legii 247/2005.
Instanța de fond, corect, nu a luat în discuție întreaga suprafață de 4,99 ha având în vedere că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața validată, iar nu contestarea hotărârii Comisiei Județene de validare la Legea 247/2005, care nu a fost pusă în discuție și nici nu mai putea fi pusă în discuție, având în vedere că procedurile administrative nu au fost epuizate în termenele legale.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de apel invocat instanța constată următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta G. S.:
Potrivit art. 479 alin. 1 C.pr.civ. instanța de apel nu poate discuta decât punctele deduse judecății prin petiția de apel, întrucât, orice alte puncte neaduse în apel rămân definitiv judecate între părți și nu mai pot fi puse din nou în discuție fără a știrbi un drept definitiv câștigat de celălalt litigant.
Astfel, o primă critică a apelantei din apelul declarat se referă la faptul că pentru reconstituirea întregii suprafețe a formulat prezenta acțiune, iar instanța de fond nu a înțeles ce că se urmărește întregirea întregii suprafețe, având în vedere că din registrul agricol, fila aparținând familiei apelantei reclamante, rezultă că în anii 1959/1963 la poziția Taulea E. este trecută suprafața de 4,99 ha, ori în baza Legii 18/1991 i s-a reconstituit mamei apelantei reclamante suprafața de 4,54 ha iar C. locală, în urma cererii reclamantei în calitate de succesor al defunctei Taulea E., în baza Legii 247/2005 trebuia să-i reconstituie și să reîntregească întreaga suprafață, așa cum apărea ea în Registrul Agricol – până la 4,99 ha, respectiv 0,45 ha și nu 0,20 ha așa cum a procedat C. L. H..
Prin Hotărârea nr. 13/24.07.1991 a Comisiei județene pentru aplicarea legilor fondului funciar B., antecesoarei reclamantei – numitei Tăulea E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, pentru suprafața de 4,54 ha (anexa 3, poziția 16), teren agricol situat pe raza localității H., iar la Legea 247/2005 reclamanta a fost validată cu suprafața de 0,20 ha teren agricol, situat pe raza teritorial administrativă a comunei H., anexa nr.3 poz.14.
Critica apelantei este apreciată de instanța de apel ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În primul rând, întrucât părțile sunt cele care fixează limitele în care are loc judecata, atât din punct de vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale și al fundamentului pretenției ce este dedusă judecății, judecătorul este ținut să respecte cadrul procesual fixat de părți.
Procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii de chemare în judecată.
Conform art. 22 alin. 6 Cod pr.civilă, instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății. Această regulă este dezvoltată în art. 397 alin 1 C.pr.civ care prevede că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.
Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
În speță, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamantă, aceasta solicitat obligarea pârâtei 1 și 3 la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în baza legilor fondului funciar legea 18/91, legea 1/2000, legea 247/2005. să întocmească și să înainteze documentația necesară eliberării titlului de proprietate cu privire la terenul agricol reconstituit în suprafața de 4,54 ha la legea 18/1991 organelor competente; sa întocmească și să înainteze documentația necesară eliberării titlului de proprietate cu privire la terenul agricol reconstituit in suprafața de 0,30 ha la legea 247/2005 organelor competente; - sa întocmească procesul verbal de punere în posesie definitiv prin semnarea acestuia, în prezența vecinilor cu acordul acestora dacă este posibil pe vechile amplasamente, iar dacă nu mai este posibil comasat într-un . acord ; - obligarea la daune cominatorii pe parații 1,2, în baza art. 64 alin 2 din legea 18/1991 de 100 lei/zi până la efectuarea operațiunilor prevăzute la pct. 1; - eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața reconstituită în baza legii 18/1991 precum și a legii 247/2005, obligația revenind Comisiei Județene de fond funciar B., obligație subsecventă operațiunilor prevăzute la punctul 1 al acțiunii 4.
La data de 18.06.2013 – fila 65 a dosarului de fond, reclamanta a precizat expres că suprafața reconstituită conform Legii 247/2005 este de 0,20 ha conform anexei 3 poziția 14.
Nici în motivele cererii de chemare în judecată, nici în cele ale precizării de acțiune, apelanta reclamantă nu a solicitat și nu criticat în vreun fel suprafața pentru care a fost validată autoarea acesteia –Taulea E. sau suprafața validată direct pe numele reclamantei Tăulea S..
Astfel cererea de reconstituire asupra întregii suprafețe de 4,99 ha rezultată din Registrul Agricol și nu asupra suprafeței de 4,74 ha, a fost formulată de către reclamantă pentru prima dată în apelul declarat.
Potrivit dispozițiilor art. 478 alin. 3 C.pr.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza, sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi, astfel încât, cererea apelantei nu poate fi formulată direct în apel, ea trebuind a o fi formulat la fondul cauzei.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar admite că cererea formulată la fond a avut ca finalitate și reconstituirea dreptului de proprietate asupra restului de suprafață de teren nevalidată de C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului funciar B. – de 0, 24 ha, apelanta reclamantă nu avea deschisă direct calea cererii de chemare în judecată, fără respectarea procedurilor și termenelor legilor fondului funciar referitoare la plângerea împotriva hotărârilor Comisiei Județene de Aplicare a Legilor Fondului funciar B. prin care s-a validat cererea de reconstituire a autoarei apelantei reclamantei și a reclamantei, plângere reglementată la art. 11 alin. 5 din Legea 18/1991 în forma de la data emiterii hotărârii nr. 13/24.07.1991 și de art. 53 alin. 2 din același act normativ în forma prezentă. Refuzul nejustificat al comisiei comunale de aplicare a Legii 18/1991 de a răspunde celui interesat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren, nu este de natură să atragă admisibilitatea unei acțiuni directe la instanță privind reconstituirea dreptului de proprietate. Procedura instituită prin Legea 18/1991 are un caracter special, derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot opta între procedura prevăzută de acest act normativ, care este obligatorie, și o acțiune în justiție, pe calea dreptului comun, pentru obținerea acelorași efecte.
O altă critică a reclamantei se referă la faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 13 din HG 890/2005, reconstituirea trebuia făcută direct pe numele ei, în calitate de succesoare a mamei sale defuncta Tăulea E., iar instanța de fond a dispus ca pentru terenul reconstituit la Legea 18/_ să fie eliberat titlul de proprietate pe numele Taulea I E., mama reclamantei, iar pentru terenul reconstituit în baza Legii 247/2005 ca reconstituirea să se facă pe numele reclamantei Taulea S. ( actual G.) pe anexa 3 poziția 14.
În privința cererii având ca obiect menționarea în titlul de proprietate a numelui apelantei reclamante, referitor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru care s-a emis hotărârea 13/1991 relativă la cererea formulată de autoarea apelantei reclamante în temeiul Legii 18/1991 – în viață, la data formulării cererii de reconsituire, instanța de recurs apreciază soluția instanței de fond ca fiind corectă având în vedere că potrivit art. 15 din Hotărârea 131/1991, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în vigoare la momentul emiterii titlului a cărei modificare se solicită, „stabilirea dreptului de proprietate pentru foștii cooperatori, în viață la momentul intrării în vigoare a legii, se face pe numele persoanelor îndreptățite, iar pentru cooperatorii decedați, pe numele moștenitorilor”, cu precizarea că această prevedere a fost inclusă în toate regulamentele de aplicare a legilor fondului funciar. Din textul normativ enunțat anterior rezultă clar că legiuitorul a impus, în mod imperativ, regula ca titlurile de proprietate să fie emise pe numele persoanelor îndreptățite și care au formulat cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar, iar numai în măsura în care persoanele care aveau vocație de a beneficia de prevederile legale în materie erau decedate în momentul în care exista posibilitatea formulării cererilor de constituire/reconstituire, titlurile de proprietate puteau fi emise pe numele moștenitorilor care au depus astfel de cereri la autoritățile competente.
Critica din apel referitoare la neacordarea, în mod greșit, de către instanța de fond daunelor cominatorii, cererea fiind justificată, instanța de recurs apreciază că și acest capăt de cerere a fost corect soluționat.
Este adevărat că a trecut un timp îndelungat de la data la care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza cererii formulate de autoarea apelantei reclamante, și de către reclamanta însăși și că, potrivit disp. art.64 alin.(1) din Legea nr. 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanță iar, potrivit disp. alin.(2) ale aceluiași articol, dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
În cauză, însă, astfel cum corect a reținut instanța de fond, se constată că nu este vorba de un refuz al intimatei C. L. de Fond Funciar H. de înmânare a titlului de proprietate sau de punere în posesie. Chiar apelanta reclamantă a precizat, interogatoriu, că a refuzat semnarea proceselor verbale de punere în posesie, prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, datorită faptului că nu sunt emise pe numele acesteia, astfel încât, nefiind vorba de un refuz al Comisiei locale de îndeplinire a atribuțiilor ce-i revin și, nefiind în situația prevăzută de art. 64 din Legea nr. 18/1991, instanța în mod corect a respins capetele de cerere privind obligarea intimaților la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, și cel privind obligarea intimatelor la eliberarea titlului de proprietate suplimentar, sub sancțiunea obligării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța, apreciind apelul declarat de reclamantă ca neîntemeiat, îl va respinge în conformitate cu dispozițiile art. 480 C.pr.civ., păstrând soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel și pârâții C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. prin Primar și P. C. H. în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H., prin care au solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul dispunerii reducerii uneia din categoriile de terenuri ( arabil sau fânaț) cu suprafața de 0,03 ha care este în plus, cu motivarea că în conformitate cu poziția nr. 16 din anexa 3 la Legea 18/1991 Tăulea E. a fost validată cu o suprafață de 4,54 ha teren extravilan pe raza localității H. din care 3,30 ha teren arabil, 1,38 ha de teren fânaț și 0,16 ha teren intravilan, aspect față de care se solicită instanței de apel să constate eroarea materială de la această poziție în sensul defalcării terenului pe categorii de folosință, adică în urma adunării suprafețelor defalcate suma acestora este 4,57 ha și nu 4,54 ha.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din Legea 18/1991 modificată și completată (1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar potrivit dispozițiilor art. 55 din calași act normativ (1) poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie, astfel, exista posibilitatea îndreptării acestei erori, în măsura în care se formula cerere de modificare a hotărârii comisiei județene, de către partea interesată, instanța de fond în mod corect reținând că erorile materiale de îndreptat de către aceasta sunt cele care aparțin instanței de judecată, și de asemenea, că nu are competența de a interveni în stabilirea categoriilor de terenuri ( exceptând verificarea vechilor amplasamente) asupra cărora reclamanta urmează a fi pusă în posesie, cu atât mai mult cu cât a reduce o suprafață de teren dintr-o anumită categorie de teren – la alegerea instanței.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța, apreciind și apelul declarat de pârâții C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. prin Primar și P. C. H. în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H., ca neîntemeiat, îl va respinge în conformitate cu dispozițiile art. 480 C.pr.civ., păstrând soluția pronunțată de instanța de fond.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanta G. S. CNP_ domiciliată în H., nr. 27, . și pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. – prin Primar, cu sediul în Comuna H., ., jud. B. și P. C. H. în calitate de Președinte al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. împotriva sentinței civile nr., 2645/18.06.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei F., pe care o păstrează
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.12.2013.
Președinte, Judecător,
A. I. M. B.
Grefier,
D. L. P.
Red. A.I./19.03.2014
Tehnored. M.D./20.03.2014
6 ex.
Judec. fond C.G.M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 219/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1560/2013. Tribunalul... → |
|---|
