Contestaţie la executare. Decizia nr. 1560/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1560/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 1560/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1560/R/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. I.
Judecător I. M. I.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor P. B. – S. Fiscal Municipal F., reprezentantă de DGRFP B., în contradictoriu cu intimata contestatoare M. M. A., împotriva sentinței civile nr. 2662/19.06.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 03.12.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 11.12.2013când, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 2662/19.06.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria F.:
A admis contestația la executare formulată de contestatoarea M. M. A. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a mun. F. și, în consecință:
A anulat formele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr._ din data de 20.12.2012, respectiv a titlului executoriu nr._ și a somației nr.8/_ /_ emise la aceeași dată.
A obligat Primăria mun. F. să restituie contestatoarei suma de 194 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din titlul executoriu nr._ intimata, Administrația Finanțelor P. F. a emis la data de 20.12.2012 titlul executoriu menționat (fil.6), pe numele debitoarei M. M. A., în care au fost indicat ca și debite sumele de 324 lei, 5 lei, 301 lei, 2004 lei, în total suma de 2634 lei, menționându-se că acestea reprezintă contribuție la fondul național de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activ. independente, documentele prin care s-au evidențiat plata fiind deciziile de calcul accesorii nr._ din 12.06.2012 și_ din 14.06.2012.
În temeiul titlului executoriu mai sus menționat, a fost demarată procedura executării silite împotriva debitoarei M. M. A., prin emiterea somației execuționale nr.8/_ /_ emisă în dosarul de executare cu același nr. al intimatei.
Instanța a reținut că prin contestația la executare care face obiectul prezentului dosar, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare efectuate în dos. de executare silită nr._/20.12.2012 și a titlului executoriu nr._/20.12.2012 emise la data de 20.12.2012, motivând că la data de 17.12.2012 pârâta a emis o înștiințare de compensare pe numele debitoarei, în care se arăta că în conformitate cu prev. art.116 Cod proc. fiscală a stabilit o diferență în minus în cuantum de 3770 lei reprezentând diferența de restituit de la bugetul de stat și a dispus compensarea acesteia cu creanțele fiscale constatate prin deciziile nr._/12.06.2012 și_/14.06.2012 întocmite de CNAS-CASJ B. în cuantum de 2634 lei.
Potrivit art.141 alin.3 Cod procedură fiscală – „modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu.”
Prin adresa nr._ emisă la data de 18.09.2012 de către Casa de Asigurări de Sănătate a jud. B. depusă la dosar la fila 9, s-a arătat că referitor la contestația nr._/27.07.2012 împotriva deciziei de impunere nr._/14.06.2012, s-a adus la cunoștință contestatoarei că această decizie a fost anulată cu data de 18.09.2012 în urma verificării suplimentare a bazei de date din care reiese că la data obținerii venitului din cedarea folosinței bunurilor (anul 2005) avea calitatea de salariată la . CF_.
Instanța a reținut, de asemenea că, prin adresa nr._ din data de 22.04.2013 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Jud. B. depusă de contestatoare la dosar la fila…., s-a arătat că în data de 22.04.2013 s-a anulat decizia de impunere nr._/12.06.2012 și s-a emis decizia de impunere nr._/22.04.2013 pentru perioada 2009-2012.
Având în vedere faptul că titlurile de creanță reprezentate de deciziile nr._ emisă la data de 14.06.2012 și nr._ emisă la data de 12.06.2012 au fost anulate de către organul emitent Casa de Asigurări de Sănătate a jud. B., decizii care reprezintă titluri de creanță în temeiul cărora a fost demarată executarea silită, astfel că acestea nu mai produc efecte, instanța a apreciat că se impune anularea formelor execuționale emise în respectivul dosar execuțional și prin urmare admiterea contestației la executare formulată de contestatoarea M. M. A., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a mun. F. și anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr._ din data de 20.12.2012, respectiv a titlului executoriu nr._ și a somației nr.8/_ /_ emise la aceeași dată.
Urmează a obliga Primăria mun. F. să restituie contestatorului suma de 29 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În temeiul art.274 cod proc.civ. urmează a obliga intimata Administrația Finanțelor P. să plătească contestatoarei suma de 620 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B. pentru intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. JUDEȚENE B. – S. FISCAL MUNICIPAL F. considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a reținut că, în cauză, prin adresa nr._ emisă la data de 18.09.2012 de către Casa de Asigurări de Sănătate a jud. B., s-a adus la cunoștința contestatoarei că decizi de impunere nr._/14.06.2012 a fost anulată cu data de 18.09.2012 în urma verificării suplimentare a bazei de date din care reiese că la data obținerii venitului din cedarea folosinței bunurilor (anul 2005) contestatoarea avea calitatea de salariată.
În același timp, CASJ B. a comunicat organelor de executare din cadrul AFP a Mun. F. faptul că, contestatoarea, are obligații fiscale de plată stabilite în baza deciziilor nr._/14.06.2012 și nr._/12.06.2012, fiind demarată procedura de executare silită prevăzută de OG nr.92/2003.
A mai reținut prima instanță că, potrivit adresei nr._/22.04.2013 emisă de CASJ B., decizia de impunere nr._/12.06.2012 a fost anulată și s-a emis o altă decizie de impunere nr._/22.04.2013 pentru perioada 2009-2012.
Din cele ce preced rezultă că, prin contestația formulată, nu s-a adus nicio critică referitoare la modul în care AFP F. și-a îndeplinit atribuțiile în procedura de executare silită începută potrivit OG nr.92/2003.
Recurenta intimată arată că trebuie reținut faptul că obligațiile fiscale cuprinse în actele de executare contestate în prezenta cauză au fost stinse prin compensare cu suma din regularizare impozit venit, fiind emisă în acest sens decizia nr._/20.12.2012, astfel cum reiese din adresa AFP Mun. F. nr._/22.07.2013.
Mai susține recurenta intimată că prima instanță ar fi trebuit să rețină că factorul generator al promovării prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă comunicarea eronată făcută de CASJ B. către AFP Mun. F. a obligațiilor stabilite în sarcina contestatoarei prin titluri executorii deja anulate.
Comunicarea titlului executoriu de către CASJ B. și confirmarea existenței obligației de plată în sarcina contestatoarei a avut ca efect declanșarea procedurii de executare silită, neputând fi vorba în această situație de o culpă procesuală care să atragă stabilirea de cheltuieli de judecată în cuantum de 620 lei.
De asemenea, instanța de judecată trebuia să aprecieze și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina intimatei prin raportare la simplitatea cauzei și la obiectul acesteia, avocatul contestatoarei având de îndeplinit doar o simplă formalitate, astfel că solicită a se avea în vedere dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatoare și înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, art.304 ind.1, art.274 C.proc.civ. și OG nr.92/2003.
Intimata contestatoare nu a formulat întâmpinare, iar în recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru considerentele următoare:
Așa cum a reținut prima instanță, contestația la executare formulată de contestatoarea M. M. A. a vizat anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr._/20.12.2012, respectiv titlul executoriu nr._/20.12.2012 și somația emisă la aceeași dată, de către recurenta intimată.
Aceasta nu se poate apăra și invoca faptul că nu este în culpă și că și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile în procedura de executare silită câtă vreme, cu doar trei zile înainte de efectuarea actelor de executare contestate, și anume la data de 17.12.2012, aceasta a comunicat intimatei contestatoare o înștiințare de compensare purtând nr._, prin care i se aducea la cunoștință acesteia că i s-au compensat obligațiile datorate bugetului de stat după cum urmează: 324 lei, 5 lei, 301 lei, 2004 lei, în total suma de 2634 lei, menționându-se că acestea reprezintă contribuție la fondul național de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, documentele prin care s-a evidențiat plata fiind deciziile de calcul accesorii nr._ din 12.06.2012 și_ din 14.06.2012.
Așa fiind, cum intimata contestatoare nu mai datora aceste sume, recurenta intimată nu putea emite, în mod legal, la data de 20.12.2012, titlul executoriu și somația, contestate în prezentul dosar, pentru sumele pentru care a operat compensarea, actele de executare efectuate de recurenta intimată față de intimata contestatoare fiind nelegale.
Se mai reține că, pe parcursul soluționării cauzei în fața primei instanțe, la data de 22.04.2013, s-a anulat decizia de impunere nr._ din 12.06.2012 și s-a emis o nouă decizie de impunere cu nr._/22.04.2013 pentru perioada 2009-2012, în aceste condiții, cu atât mai mult impunându-se anularea formelor de executare demarate de recurenta intimată față de intimata contestatoare deoarece art.141 alin.3 Cod procedură fiscală statuează în mod imperativ în sensul că „modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu”.
Așa fiind, prima critică formulată de recurenta intimată va fi înlăturată apreciindu-se că este nefondată.
Nici critica referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare nu poate fi primită deoarece, astfel cum s-a reținut anterior, recurenta intimată este în culpă procesuală întrucât, deși a emis o decizie de compensare a obligațiilor fiscale datorate de contestatoare către bugetul asigurărilor sociale de sănătate, la câteva zile după aceea a pornit executarea silită împotriva contestatoarei pentru sumele de bani pentru care a operat compensarea.
Tribunalul mai reține faptul că, deși în primă instanță chitanța cu care contestatoarea a probat efectuarea cheltuielilor de judecată pretinse a fost depusă la dosar pentru termenul de judecată din 29.05.2013, iar pronunțarea în cauză a avut loc după termenul de judecată din data de 12.06.2013, termen la care intimata ar fi putut solicita reducerea onorariului avocațial, totuși, această solicitare a fost formulată numai prin recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond. Ori, ținând seama de dispozițiile art.316 C.proc.civ. raportat la art.292 alin.1 C.proc.civ., acest aspect nefiind invocat în fața primei instanțe, ci numai în fața instanței de control judiciar, nu va fi analizat deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție.
Având în vedere considerentele prezentate anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurenta intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. pentru intimata Administrația Finanțelor P. Județene B. – S. Fiscal Municipal F., ca nefundat, și va menține hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B. pentru intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. JUDEȚENE B. – S. FISCAL MUNICIPAL F. împotriva sentinței civile nr.2662/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2013.
Președinte, C. R. | Judecător, A. I. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. IMI/28.04.2014
Tehnored. CN/28.04.2014
Jud. fond B. G.
2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 497/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 1552/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
