Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 766/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 766/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 766/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 766/CC/A
Ședința Camerei de Consiliu din data de 16 iunie 2015
Completul de judecată A9 constituit din:
PREȘEDINTE: C. D. – P. – judecător
Judecător: C. – M. R.
Grefier: V. P.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către apelanta creditoare CNADNR - DRDP, împotriva Încheierii pronunțata în ședința Camerei de Consiliu din 09.04.2015 în dosarul de față, având ca obiect „învestire formulă executorie”.
La apelul nominal făcut la pronunțare se constată lipsa parților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța de apel reține că apelanta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei, astfel cum i s-a pus în vedere prin rezoluție, taxă depusă la fila 8 din dosar.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și cererea apelantei de judecare în lipsă, instanța constată încheiata cercetarea judecătoreasca și păstrează cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că prin Încheierea pronunțata în ședința Camerei de Consiliu din 09.04.2015 în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., instanța a respins cererea formulată de petenta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B., având ca obiect învestire cu formulă executorie a procesului verbal de constatare și sancționare contravenționala . nr._/12.06.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere in esența disp. art. 640 ind. 1 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, dar și pe cele ale art. 16, 17 și 37 din OG nr. 2/2001, reținând în esența că procesul verbal de contravenție a cărui învestire s-a solicitat nu întrunește condițiile de formă prevăzute de lege, deoarece nu cuprinde semnătura agentului constatator, lipsă care atrage nulitatea absolută a respectivului act constatator.
Instanța de fond a invocat și dispozitivul si considerentele Decizia nr. 6/2015 a ÎCCJ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B., solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de învestire cu formulă executorie, susținând că procesul verbal poartă semnătura electronică a agentului constatator certificată potrivit legii, certificat fiind emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Pe de altă parte, a arătat apelanta, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție devine obligatorie numai după publicare, ceea ce nu se întâmplase încă la data pronunțării încheierii atacate.
Analizând apelul declarat prin raportare la motivele invocate tribunalul constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
D. interpretarea prevederilor art. 4 pct. 1 și 2 și art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
În aceste condiții, înscrisul comunicat de agentul constatator, intitulat "proces-verbal de contravenție", nu constituie un proces - verbal de contravenție, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat un proces-verbal de contravenție în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul - verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor-verbale de contravenție, prevăzute sub sancțiunea nulității.
D. întreaga economie a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 rezultă că procesul - verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege, iar procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor juridice de autoritate.
Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice, în format electronic. Pe de altă parte, semnătura electronică se face prin criptarea semnăturii sau a fișierului pe baza unor chei publice sau private, care se află pe un dispozitiv memory-stick eToken, și trebuie ca destinatarul să fie și el înregistrat cu un asemenea dispozitiv, astfel încât să poată citi semnătura. Or, în cauză, destinatarul este contravenientul căruia i se comunică procesul-verbal în formă clasică, prin intermediul serviciilor poștale, iar nu electronic.
CNADNR SA a încheiat, în format electronic, un proces-verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat contravenientului în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Or, nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și nici cele ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator, în formă electronică, a proceselor-verbale de constatare a contravenției, astfel încât devine aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
În plus, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice, reprezintă un act administrativ unilateral emis în vederea executării legii, care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravențională sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
În toate cazurile, contravenienților le este comunicat un înscris intitulat proces - verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Prin urmare, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455/2001, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie în mod expres posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.
Aceste rețineri ale instanței de apel nu sunt și nu au fost singulare, câta vreme chiar inexistența unui punct unitar de vedere în legătura cu această problemă a determinat pronunțarea Deciziei nr. 6 din 2015 a ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, decizie prin care instanța supremă a stabilit la data de 16.02.2015 că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Împrejurarea că această interpretare devine și obligatorie pentru instanțe numai de la data publicării ei în Monitorul Oficial nu înseamnă că până la acel moment ar exista o interdicție pentru instanțe de a interpreta dispozițiile legale potrivit celor anterior expuse, interpretare confirmată de altfel prin decizia ulterioară a ICCJ, deoarece deciziile adoptate într-un recurs în interesul legii nu creează și nici nu modifică legislația, ci doar stabilesc care este interpretarea corectă a dispozițiilor legale și tocmai existența unor interpretări diverse și/sau divergente constituie premisa promovării unui recurs în interesul legii.
Astfel, instanța de apel reține că instanța de fond nu a respins cererea de învestire invocând interpretarea neapărat obligatorie stabilită prin Decizia nr. 6/2015 a ICCJ pronunțata într-un recurs în interesul legii, ci în baza propriei interpretări a textelor legale relevante în speța, interpretare apreciată ca fiind corectă de către instanța de apel.
D. urmare, reținând că actul exhibat este nul absolut, în mod corect instanța de fond a respins cererea de învestire a acestuia cu formulă executorie, față de dispozițiile coroborate ale art. 640 ind. 1 alin. 3 Cod procedură civilă și ale art. 17 din OG nr. 2/2001.
Reținând astfel caracterul legal și temeinic al soluției instanței de fond, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat, în baza disp. art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, cu consecința menținerii încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE din ROMÂNIA, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., cu sediul în B., .. 13, ., jud. B., împotriva Încheierii Camerei de Consiliu din data de 09.04.2015 pronunțata în cauză de Judecătoria B., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. D. – POPCRISTINA – M. R.
GREFIER
V. P.
Red.CDP/06.2015/3ex.
Judecător fond:A. N.
1 comunicare apelantă/17 iunie 2015
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 448/2015.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 744/2015.... → |
|---|
