Contestaţie la executare. Decizia nr. 430/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 430/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 430/.> Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător L. S. P.
Grefier D. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta contestatoare K. T. și de apelanta intervenientă Drâstaru N., în contradictoriu cu intimații ., prin lichidator judiciar SP B. B. Restructuring SRL, prin reprezentant legal, L. G. A. și Biroul executorului judecătoresc D. I., împotriva sentinței civile nr. 8061/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 17.04.2015, când intimatul L. G. A., prin reprezentantul său convențional, a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 04.05.2015 iar apoi, din aceleași motive, pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată că, prin sentința civilă nr. 8061/25.06.2014, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect „contestație la executare” formulată de reclamanta K. T. în contradictoriu cu pârâții, S.C. A. .., prin reprezentant legal, S.P. B. B. Restructuring SPRL și L. G. A., ca neîntemeiata.
Respinge cererea de intervenție în sprijinul contestatorului formulată de intervenientul accesoriu D. N., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecata formulată în contradictoriu cu B. D. I., ca fiind exercitată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că împotriva debitorului-intimat S.C. A. .. a fost demarată procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, în cadrul căreia a fost emis procesul-verbal de adjudecare nr. 101/20.06.2013, având ca obiect spațiu comercial-magazin 39 situat în B., .. 36B, jud. B., cu suprafață de 65 mp, și magazie cu teren în suprafață de 29 mp situată în B., .. 36B, jud. B. .
În baza titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare nr. 101/20.06.2013, în data de 31.07.2013, la solicitarea creditorului-adjudecatar, L. G. A., a fost declanșată executarea silită împotriva debitorului S.C. A. .., în urma căreia a fost format dosarul 337/2013 al B.E.J. D. I. .
Subsecvent, a fost încuviințată executarea silită, conform încheierii din data de 6.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/201, iar ulterior, în baza art. 887 coroborat cu art. 667 și art. 892 din C.proc.civ, a fost emisă somația din data de 3.09.2013, comunicată debitorului conform dovezilor aflate în dosarul de executare.
În spațiul magazin 39 situat în B., .. 36B, jud. B., cu suprafață de 65 mp, și magazie cu teren în suprafață de 29 mp situată în B., .. 36B, jud. B., își desfășoară activitatea S.C. Nalini Advice S.R.L. la care este asociat și contestatorul alături de Drâstaru N., potrivit extrasului O.R.C. aflat la filele 30-32 din dosar, aspect de natură să justifice calitatea procesuală activa a contestatorului prin raportare la dispozițiile art. 711 alin. 1 din C.proc.civ..
P. promovarea prezentei contestații la executare, debitorul urmărește desființarea procedurii execuționale pe considerentul nevalabilității titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare nr. 101.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 711 alin. 1 din C.proc.civ.,, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Instanța constată că demersul procesual al contestatorului este nefondat.
Astfel, contestația la executare este concepută ca un mijloc procesual de cenzurare a legalității procedurii execuționale, sub aspectul actelor și formelor de executare îndeplinite în vederea realizării dispozițiilor titlului executoriu.
Examinând argumentele invocate de contestator, rezultă că acestea sunt neîntemeiate, executarea silită fiind demarată în baza unui titlu executoriu reprezentat de actul de adjudecare nr. 101 din data de 20.06.2013.
În acest sens, procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006 (în vigoare la data emiterii titlului executoriu și demarării executării silite, act normativ aplicabil potrivit art. 343 din Legea nr. 85 din 2014) și procedura executării silite prevăzută în codul de procedură civilă se aseamănă prin scopul instituirii lor și anume stingerea creanțelor față de debitori. În doctrină se afirmă că procedura executării silite rămâne dreptul comun și pentru procedura insolvenței. Potrivit art. 149 din legea insolvenței, dispozițiile Legii nr. 85/2006 se completează, în măsura compatibilității, cu cele ale Codului de procedură civilă P. urmare, pentru a putea fi aplicabile dispozițiile în materie de executare silită ale Codului de procedură civilă și în cadrul procedurii de lichidare a bunurilor din averea societății debitoare, este imperios ca acestea să nu contravină specificului procedurii de insolvență.
Această analiză a compatibilității celor două reglementări se impune pentru a ști în ce măsură, în lipsa prevederilor detaliate din legea insolvenței se poate recurge la aplicarea dispozițiilor din Codul de procedură civilă. Prezenta analiză se justifică cu atât mai mult cu cât reglementarea procedurii de valorificare prevăzută de Legea nr. 85/2006 este una lacunară, lăsând astfel o mare libertate de acțiune lichidatorului judiciar în ceea ce privește vânzarea bunurilor din averea societății debitoare.
P. . Legii nr. 85/2006 au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, prin urmare, implicit și textul art. 114 alin.2, potrivit căruia vânzarea la licitație publică se organiza în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Procedura executării silite poate fi totuși considerată, în cele din urmă, ca procedură de drept comun pentru valorificarea bunurilor din averea societății debitoare, dat fiind faptul că această din urmă vânzare nu este altceva decât o formă de vânzare forțată impusă de necesitarea recuperării creanțelor deținute împotriva societății ajunsă în încetare de plăți.
Important în acest context este stabilirea înțelesului noțiunii de compatibilitate la care dispozițiile art. 149 ale legii insolvenței fac referire.
În ipoteza în care anumite dispoziții sunt compatibile cu specificul procedurii insolvenței, această compatibilitate trebuie înțeleasă în sensul aplicării reglementărilor Codului de procedură civilă ca și condiții minime a fi respectate în cadrul procedurii de valorificare a bunurilor din patrimoniul societății debitoare. P. urmare, privite ca și condiții minime, aceste prevederi devin obligatorii pentru lichidatorul judiciar, impunându-se a fi respectate în derularea procedurii de valorificare.
Astfel, obligația lichidatorului, similară cu cea a executorului judecătoresc, de a încheia actul de adjudecare în urma licitațiilor organizate în vederea vânzării bunurilor în faliment implică cunoașterea dispozițiilor legale referitoare la cuprinsul acestui act și la caracterul lui juridic, la înscrierea actului de adjudecare în cartea funciară, precum și la efectele actului de adjudecare.
Toate aceste aspecte sunt reglementate de art. 852-858 C.proc.civ. Conform dispozițiilor art. 852 C.proc.civ., actul de adjudecare se întocmește de către executorul judecătoresc, pe baza procesului-verbal de licitație, după plata integrală a prețului de adjudecare sau a avansului prevăzut de art. 851 C.proc.civ., dacă imobilul a fost vândut cu plata în rate. În Legea nr. 85/2006, respectiv dispozițiile art.120 referitoare la actul de transfer al proprietății se face vorbire, pe de o parte de vânzarea prin negociere - situație în care lichidatorul va încheia contracte de vânzare cumpărare, pe de altă parte de vânzarea prin licitație publică - situație în care procesul verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate și va fi înscris, în cazul imobilelor, în registrele de publicitate imobiliară.
Actul de adjudecare în cazul încheierii lui de către lichidator, trebuie să conțină elementele prevăzute de dispozițiile art. 852 C.proc.civ., respectiv mențiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate și că poate fi înscris în cartea funciară, precum și faptul că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă sau împotriva oricărei persoane care are în posesie ori deține în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat.
Pe planul dreptului material, actul de adjudecare, obținut ca rezultat final al procedurii de vânzare silită imobiliară, cu caracter irevocabil și pus în executare, trece asupra adjudecatarului dreptul pe care l-a avut debitorul asupra acestui imobil.
În consecință, prin raportare la art. 149 din Legea nr. 85 din 2006 coroborat cu art. 852-858 C.proc.civ., instanța reține că actul de adjudecare emis de lichidator reprezintă titlu executoriu în baza căruia poate fi declanșată executarea silită de către creditorul-adjudecatar.
Deopotrivă, analizând actele de executare întocmite in dosarul de executare silită nr. 337/2013 al B. D. I., instanța nu a reținut niciun motiv de nulitate expresa, care să impună anularea acestora.
Astfel, din analiza actelor de executare expres indicate de contestator, rezultă că au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor imperative prevăzute de C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, câtă vreme nu a fost demonstrată nicio cauză de nelegalitate care să afecteze procedura executării silite supusă examinării în acest litigiu, în baza art. 711 C.p.civ, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța, în baza art. 718 alin.1 C.proc.civ, a respins cererea ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulate în prezenta cauză dedusă judecății, instanța a făcut aplicarea art. 67 alin. 1 din C.proc.civ.
Împotriva sentinței civile nr. 8061/25.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., au exercitat calea de atac a apelului contestatoarea K. T. și intervenienta D. N., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac astfel formulată, autorii ei au arătat că, prin precizarea contestației la executare, s-a menționat faptul că actele care au condus la vânzarea bunului au fost efectuate în mod fraudulos, întrucât în contul debitorului existau suficiente disponibilități pentru a acoperi pasivul acestuia.
În afară de faptul că nu s-au efectuat distribuirile prevăzute de lege, majoritatea obținută pentru aprobarea vânzării s-a făcut în mod fraudulos, printr-un fals.
Acest înscris nu a fost scris de către acționarul majoritar, care este apelanta K. T., aceasta neavând cunoștință de acest act.
De asemenea, această parte, în calitatea menționată, nu a aprobat valoarea imobilului stabilită prin raportul de evaluare.
Un alt motiv pentru care instanța trebuie să admită contestația la executare este acela că practicienii în insolvență, care au efectuat actele juridice contestate, nu pot reprezenta și S.P. B. B. Restructuring SPRL, întrucât legea nu le conferă acest drept, pe rolul Tribunalului B. fiind înregistrată o acțiune în desființarea tuturor actelor de procedură ce au fost întocmite de către aceștia.
În continuarea motivării cererii de exercitare a căii de atac, s-a arătat că executorul judecătoresc a fost chemat în judecată pentru că acesta trebuia să verifice legalitatea titlului executoriu, având posibilitatea să refuze punerea lui în executare.
Cererea de apel nu a fost fundamentată în drept.
Singurul intimata care a formulat, în apărare, întâmpinare este L. G. – A., care, prin acest act de procedură, promovat prin reprezentantul său convențional avocat I. – R. E., a invocat, pe cale de excepție, netimbrarea cererii de exercitare a căii de atac și inadmisibilitatea acesteia, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestei cereri ca nefondată și obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției sale procesuale, partea menționată a susținut că părțile apelante nu au atașat cereri de apel pe care au formulat-o documentele fiscale ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru, așa cum stipulează art. 470 alin. 2 din codul de procedură civilă, astfel că se impune ca această cerere să fie anulată.
Ca urmare a celor dispuse prin hotărârea judecătorească ce constituie obiectul căii de atac, hotărâre ce are caracter executoriu, a solicitat executorului judecătoresc să procedeze la continuarea procedurii execuționale, astfel că, acesta, în data de10.12.2014, s-a deplasat la locul executării și l-a pus în posesia imobilului, încheind în acest sens proces – verbal de constatare.
Apoi, prin Încheierea din data de 11.12.2014, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite,, întrucât s-a realizat punerea în posesie stabilită prin titlu executoriu’’.
Potrivit dispozițiilor legale, contestația la executare poate fi promovată numai împotriva unei proceduri execuționale aflate în curs de desfășurare, cerință care, în raport cu cele arătate anterior, nu este îndeplinită în cauza de față, astfel că se impune ca cererea de apel ce constituie obiectul prezentului dosar să fie respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cererii de exercitare a căii de atac, intimatul a arătat în întâmpinarea pe care a formulat-o că motivele pentru care apelantele au solicitat desființarea actelor de executare silită sunt diferite de cele indicate în contestația la executare introductivă de instanță și în precizarea ulterioară a acesteia.
De asemenea, analizarea valabilității titlului executoriu nu se poate face în cadrul prezentului proces, întrucât pentru desființarea acestuia legea instituie o cale specială de atac, respectiv calea de atac a contestației întemeiată pe dispozițiile legii nr. 85/2006.
Mai mult decât atât, apelantele au uzat de această cale de atac, ea fiind respinsă de către instanța de insolvență prin sentința nr. 2718/2014.
În continuarea motivării poziției sale procesuale, partea intimată menționată a arătat că soluția pe care prima instanță a pronunțat-o cu privire la contestația la executare promovată în contradictoriu cu executorul judecătoresc este legală, astfel că se impune a fi păstrată, acesta și în contextul în care, în prezent, procedura executării silite a fost finalizată.
Apelantele nu au formulat răspuns la întâmpinarea ce a fost formulată în cauză de către intimatul L. G. – A..
P. Încheierea ședinței publice din data de 17.04.2015, tribunalul a respins excepțiile de procedură pe care intimatul mai sus indicat le-a invocat prin întâmpinarea pe care a formulat-o în cauză și a stabilit că, în raport cu argumentele invocate în susținerea poziției sale procesuale, această parte a pus în discuție, în realitate, o altă chestiune, anume aceea a existenței, în prezent, a interesului părților apelante în efectuarea prezentului demers juridic, în condițiile în care procedura execuțională a fost finalizată, făcând, sub acest aspect aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. 4 din codul de procedură civilă. La adoptarea acestor soluții, instanța de apel a reținut considerentele de fapt și de drept expuse în cuprinsul acestei încheieri.
În procedura de soluționare a căii de atac, la cererea părților, a fost administrată proba cu înscrisuri, în sensul celor dispuse prin încheierea ședinței publice din data de 17.04.205.
În conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 din codul de procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar în acest sens constată și reține următoarele:
P. contestația la executare pe care a promovat-o și pe care ulterior a precizat-o, apelanta K. T. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații S.C. A. .., prin reprezentant legal, S.P. B. B. Restructuring SPRL, L. G. A., si Biroul Executorului Judecătoresc D. I., ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să anuleze actelor de executare silită declanșate de creditorul-intimat prin B.E.J. D. I., ce fac obiectul dosarului execuțional nr. 337/2013, respectiv somația din data de 3.09.2013 si procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând și suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației la executare astfel formulată, partea menționată a arătat că pe rolul B. a fost înregistrat dosarul execuțional nr. 337/2013, prin care creditorul L. G. A. a solicitat obligarea debitorului, S.C. A. .., prin reprezentant legal, ca în termen de 8 zile să predea creditorului teren intravilan în suprafață de 65 mp și spațiu comercial-magazin 39 situat în B., .. 36B, jud. B., teren intravilan în suprafață de 29 mp și magazie situate în B., .. 36B, jud. B.. Ea are calitate de creditor majoritar al debitorului S.C. A. .., conform Tabelului definitiv consolidat nr. 3, cu o creanță în cuantum de 73.074,50 de lei, dar nu a fost convocată la adunările creditorilor, nefiindu-i comunicate acte de executare.
În conformitate cu art. 63 Cod procedură civilă, cu ocazia judecării în fond a cauzei, apelanta D. N. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul apelantei K. T., în motivarea căreia a arătat că își însușește motivele de fapt și de drept expuse în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
P. Încheierea ședinței publică din data de 27.05.2014, Judecătoria B., în baza art. 64 alin. (2) Cod procedură civilă, a admis în principiu cererea de intervenție accesorie astfel formulată.
P. urmare, prin cererea introductivă de instanță, astfel cum aceasta a fost ulterior precizată, apelanta - contestatoare a solicitat instanței să desființeze, pentru considerentele mai sus redate, actele de executare silită reprezentate de somația din data de 3.09.2013 si procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, această parte neformulând pin actul de învestire a instanței critici în legătură cu titlul executoriu în temeiul căruia a fost declanșată procedura execuțională.
P. cererea de apel pe care au exercitat-o în sensul celor mai sus expuse împotriva sentinței civile nr. 8061/25.06.2014, părțile menționate au solicitat instanței să procedeze la anularea titlului executoriu ce a stat la baza declanșării procedurii executării silite, respectiv a actului de adjudecare nr. 101/2013, criticând valabilitatea acestui act juridic.
Or, apelul este calea de atac prin care partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe sau procurorul, în condițiile legii, solicită instanței ierarhic superioare reformarea hotărârii atacate.
Din economia dispozițiilor codului de procedură civilă care reglementează instituția apelului, rezultă că acesta este o cale de atac ordinară, de reformare, devolutivă și suspensivă de executare.
Este însă de precizat că efectul devolutiv al căii de atac supusă analizei este limitat, printre altele, de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță.
Apelul, deși provoacă o judecată în fond a litigiului, reprezintă o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri date de prima instanță, deci un mijloc procedural de continuare a procesului, iar nu un mijloc de dezvoltare a cadrului procesual. P. urmare, acest cadru, sub aspectul obiectului, cauzei și părților, rămâne cel care a fost stabilit înaintea primei instanțe, astfel încât în apel nu se pot formula pretenții noi.
Așa fiind, se observă că efectul devolutiv al apelului vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanță. Chiar dacă un litigiu poate fi dedus în întregime în fața instanței de apel, devoluțiunea operează numai cu privire la aspectele judecate de către instanța a cărei hotărâre este apelată.
Această limită a efectului devolutiv al apelului, rezultată din natura de cale de atac a acestuia, este reglementată de art. 478 din codul de procedură civilă, care, în alin. 1, stabilește că în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, iar în alin. 3 dispune că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
P. urmare, în conformitate cu cele mai sus expuse, în cadrul căii de atac a apelului nu pot fi formulate pretenții care nu au fost supuse judecății primei instanțe, așa cum este și pretenția pe care părțile apelante au formulat-o în sensul celor arătate anterior.
În ceea ce privește afirmația pe care părțile apelante au formulat-o sub aspectul justificării chemării în judecată a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc D. I., tribunalul reține că, prin încheierea ședinței publice din data de 27.05.2014, Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului menționat.
Împotriva acestei încheieri, părțile apelante nu au exercitat calea de atac a apelului, astfel cum statuează dispozițiile art. 466 alin.4 din codul de procedură civilă, dispoziții în conformitate cu care ,, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul în care legea dispune altfel”.
În raport cu dispozițiile legale precitate, tribunalul observă că instanța de control judiciar poate analiza legalitatea și temeinicia unei soluții adoptate printr-o încheiere premergătoare numai în măsura în care aceasta constituie în mod expres obiect al cererii de exercitare a căii de atac.
Nesocotirea prevederilor legale mai sus menționate are drept efect juridic . într-o pricină, respectiv a dispozițiilor ce au fost luate prin astfel de încheieri, în puterea lucrului judecat, cu consecința imposibilității modificării acestora, întrucât ele se bucură de prezumția de legalitate și de adevăr instituită de art.430 din codul de procedură civilă.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că soluția ce a fost dată prin sentința apelată cererii introductive de instanță nu poate fi modificată în condițiile stipulate de art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în situația în care părțile apelante nu au atacat, potrivit art. 466 alin. 4 din Codul de procedură civilă, încheierea premergătoare prin care prima instanță a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc D. I..
Așa fiind, tribunalul constată și sub acest aspect criticile aduse de către părțile apelante sentinței ce a fost pronunțată de către instanța de fond nu pot fi reținute, ele fiind nefondate.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a părților apelante în exercitarea căii de atac, ce a fost invocată potrivit celor mai sus arătate de către intimatul L. G. A., instanța apreciază că aceasta se impune a fi, la rândul ei, respinsă, întrucât nu se poate reține că părțile menționate nu ar putea obține un folos în urma exercitării apelului împotriva sentinței civile ce a fost pronunțată în cauză de către prima instanță, în condițiile în care codul de procedură civilă în dispozițiile pe care le conține cu privire la procedurii executării silite reglementează și instituția juridică a întoarcerii executării silite, instituție de care titularii prezentului demers juridic ar fi putut să uzeze în cazul în care instanța ar fi considerat cererea lor ca fiind întemeiată.
Așa fiind, tribunalul, în baza considerentelor fapt și de drept pe care le-a expus anterior, va respinge excepția de ordine publică supusă analizei, precum și cererea de apel exercitată împotriva sentinței civil nr. 8061/25.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., cu consecința păstrării acesteia, conform prevederilor art. 480 alin. 1 din codul de procedură civilă.
Fiind părțile aflate în culpă procesuală, părțile apelante vor fi obligate, în temeiul prevederilor art. 453 coroborat cu cele ale art. 451 și art. 482 din codul de procedură civilă, să achite în solidar intimatului L. G. A. suma de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelantele K. T., identificată prin CI . nr._/2002, domiciliată în comuna S., .. 439, județul B., și Drâstaru N., identificată prin CI . nr._/2011, domiciliată în Municipiul B., ., ., . cu intimații L. G. A., identificat prin CNP_, domiciliat în Municipiul B., ., nr.6, ., . de avocat I. – R. E., și ., reprezentată legal de SP B. B. Restructuring SPRL, cu sediul în Municipiul București, ., Victory B. Center, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 8061/25.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Obligă apelantele să achite în solidar intimatului L. G. A. suma de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată azi, 5.05.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, L. S. | Judecător, Pentru L. S. P., aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței, judecător A. N. M. | |
Grefier, D. P. |
Red.LS.23.7.2015
Tehnored.D.P 23.07.2015. - 6 ex
Jud fond A. N.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1674/2015. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 45/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
