Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 144/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 144/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 144/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - P. M.
GREFIER - C. L.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta petentă ASOCIAȚIA AGRICOLĂ A. 2001, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar G. Expert SPRL, prin reprezentant legal, D. B. pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. C., prin reprezentant legal, și A. P. V. A. S. BUCUREȘTI, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză civilă au avut loc în ședința publică din data de 22 martie 2013, când părțile prezente au formulat concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 29 martie 2013, când din aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 05 aprilie 2013 și ulterior din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._/06.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins plângerea formulată de către petenta Asociația A. „A. 2001” în contradictoriu cu intimatele S.C. S. C. S.A., D.G.F.P. B. - Administrația Finanțelor P. C. și A. pentru V. A. S., privind încheierea C.F. nr._/08.08.2011 dată de OCPI B..
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Petenta A. Agricolă – A. 2001 a adresat OCPI B. cerere privind întabularea dreptului său de proprietate în CF_ C., nr. top 3542/1/200, în baza sentinței civile nr. 1371/2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare-cumpăre nr 79/23.07.2007, a sentinței civile nr. 4759/2005 a Judecătoriei B. și a sentinței civile nr. 6727/20.07.2007 a Judecătoriei B., solicitând de asemenea radierea sechestrului instituit în favoarea A. și a dreptului de ipotecă și interdicției de înstrăinare în favoarea Băncii Agricole.
P. încheierea nr. 6895/03.02.2011, OCPI B. a admis în parte cererea formulată de petenta Asociația Agricolă – A. 2001, astfel: s-a radiat poziția 2 din partea PIII în baza sent. civ. nr. 6727/2007 a Judecătoriei B., s-a radiat sechestrul de sub C2, ca rămas fără obiect, s-a notat respingerea cererii privind radierea dreptului de ipotecă și a interdicției adiacente înscrise în favoarea Băncii Agricole privind terenul înscris în CF_ UAT C. și s-a notat respingerea cererii privind intabularea dreptului de proprietate al petentei asupra terenului înscris în CF_ C., nr. top 3542/1/200.
OCPI B. a constatat faptul că exista piedici la înscrierea dreptului de proprietate al petentei, întrucât sentința invocată de petentă și convenția de vânzare – cumpărare nu fac referire la obiectul tranzacției, ci doar la terenuri, nu și la construcțiile aflate pe acestea iar potrivit art. 44 din Legea nr. 7/1996 pe același imobil nu pot fi înscriși mai mulți proprietari. În ceea ce privește radierea dreptului de ipotecă s-a reținut că drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor, cu consimțământul titularului dreptului.
Împotriva încheierii nr. 6895/03.02.2011 a OCPI petenta Asociația Agricolă – A. 2001 a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea nr._/08.08.2011 a fost respinsă cererea de reexaminare, pentru aceleași motive dezvoltate și în cadrul încheierii nr. 6895/03.02.2011.
Petenta a formulat plângere împotriva încheierii nr._/08.08.2011 a OCPI B., plângere ce formează obiectul prezentului dosar.
Astfel, instanța a reținut că în data de 23.07.2007 între petenta Asociația Agricolă - A. 2001 și . s-a încheiat convenția de vânzare-cumpărare nr. 79, având ca obiect o . imobile, printre care și imobilul înscris în CF_ C. (provenită din conversia CF 10130A+204 C.), nr top 3542/1/200.
P. sent. civ. nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D. s-a admis acțiunea formulată de petenta Asociația Agricolă-A. 2001 împotriva pârâtei S.C. S. C. S.A. și s-a constatat valabilitatea convenției încheiată la data de 23.07.2007, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în CF C..
P. încheierea din 22.09.2011 Tribunalul D. a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta Asociația Agricolă A. 2001 în ceea ce privește sent. civ. nr. 1371/16.09.2010.
Analizând cartea funciară nr._ C., nr top 3542/1/200, compus din teren în suprafață de 173 mp și punct termic, rezultă faptul că la A1 este intabulat dreptul de proprietate al S.C. S. C. S.A. și este intabulat drept de ipotecă și interdicție de înstrăinare, grevare, restructurare și demolare în favoarea Băncii Agricole pentru suma de 1.000.000 USD și drept de ipotecă legală pentru suma de 14.665.591 lei în favoarea D. - AFP C., cu titlu de creanțe bugetare restante.
Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Instanța a apreciat că OCPI B. a reținut în mod corect faptul că există piedică la înscrierea dreptului de proprietate al petentei, întrucât convenția de vânzare cumpărare s-a încheiat cu încalcarea dispozițiilor legale. Așadar, orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, prevederile art. 151 al 8, 9 din O.G. nr. 92/2003 fiind astfel aplicabile în speța, inclusiv în cazul sechestrării unor bunuri imobile, conform art. 154 Cod proc. fiscală. Art. 63 al 1 /1 din Ordinul nr. 633/2006 prevede că registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este în mod expres prevăzută de lege.
Pe de altă parte instanța a reținut că prin sent. civ. nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D. s-a constatat doar valabilitatea convenției de vânzare cumpărare asupra imobilelor, fără a se dispune ca această sentință tine loc de contract de vânzare cumpărare autentic, apt de intabulare, astfel că sentință nu are caracter constitutiv în ceea ce privește dreptul de proprietate al petentei asupra terenului înscris în CF_ C., nr top 3542/1/200.
Cu toate că prin sent. civ. nr. 1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al petentei, registratorul are obligația în temeiul art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 de a verifica îndeplinirea condițiilor legale privind transmiterea în mod valabil a dreptului de proprietate, motiv pentru care instanța apreciază ca soluția registratorului este una legala si temeinică.
Pe de altă parte, petenta nu a făcut dovada acordului creditoarei Banca Agricolă în ceea ce privește radierea ipotecii ori a interdicțiilor înscrise în CF, ci doar a încheierii unui contract de cesiune de creanță nr._/17.12.1999 între Banca Agricolă și AVAB și a notificării AVAB către S.C. S. C. S.A.
Instanța a apreciat că nu are relevanță faptul că ulterior emiterii încheierii nr._/08.08.2011 s-a emis de către Tribunalul D. încheierea din data de 22.09.2011 prin care s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentă referitor la . Tribunalului D., în sensul că obiect al convenției de vânzare-cumpărare l-au constituit și construcțiile de pe parcelele de teren înstrăinate. Atâta timp cât această încheiere de îndreptare nu exista în momentul emiterii încheierilor atacate de către petentă, acesta nu poate constitui un motiv legal privind anularea încheierii emisă de OCPI B..
Față de aceste considerente instanța a respins plângerea formulată de petenta Asociația Agricolă A. 2001 împotriva încheierii CF nr._/08.08.2011, dată de OCPI B..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația Agricolă A. 2001, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de CF_/2011, admiterii în tot a cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii nr. 6895/2011, admiterii și a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cad._ nr. top. 3542/1/200, înscris în CF nr._ C. (provenită din Cf de pe hârtie cu nr. 10130A+204) în favoarea petentei, precum și radierii ipotecii legale, constituite în favoarea D. - AFP C. și a ipotecii convenționale constituită în favoarea Băncii Agricole.
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta arată că toate considerentele pe care judecătorul fondului își întemeiază soluția de respingere a plângerii sunt greșite.
Astfel, pentru a pronunța sentința apelată, instanța de fond s-a limitat la preluarea formală a motivelor invocate de registratorul OCPI, înlăturând în totalitate motivele invocate de petentă, fără a opune vreun argument în acest sens. Consideră că în mod nepermis, instanța de fond critică legalitatea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțată de o instanță superioară în grad și care nu a fost desființată, apreciind fără temei că nu poate fi luată în considerare.
Piedica la intabulare reținută de OCPI B. iar mai apoi de instanța de fond, o constituie faptul că actul de vânzare – cumpărare din data de 27.07.2007 s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, instanța apreciind că, orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolut, fiind aplicabile prevederile art. 151 alin. 8 și 9 din O.G. nr. 92/2003.
Apelanta arată că prevederile art. 151 alin. 8 și 9 din O.G. nr. 92/2003, invocate de registrator, nu interzic înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate, cum sunt cele din cauza dedusă judecății.
În aceste condiții, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF, în favoarea creditoarei, nu constituie piedică la intabulare.
În ceea ce privește sentința nr. 1371/2010, pronunțată de Tribunalul D. (actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate), nu pot fi primite criticile instanței de fond, care a apreciat că aceasta nu ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, de vreme ce, așa cum rezultă din considerentele ei, aceasta ,,ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu consecința intabulării dreptului de proprietate al reclamantului”.
P. dispozitivul acestei sentințe s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în CF C. în favoarea apelantei asupra parcelelor de teren, menționate în cuprinsul dispozitivului.
Această sentință, pronunțată de o instanță superioară, intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I. B..
Registratorul de CF. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege de a
executa această hotărâre.
Invocarea prevederilor art. 151 din O.G. nr. 92/2003 nu poate fi primită și datorită faptului că, pe de o parte, registratorul de CF nu are legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată. (Spre exemplu, D.G.F.P. B. a promovat o asemenea acțiune, care în opinia apelatei este sortită eșecului de vreme ce actul defăimat și susceptibil de a fi intabulat este o hotărâre judecătorească, rămasă în puterea lucrului judecat).
P. urmare, nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării, nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată. Așadar, din această perspectiva registratorul și-a depășit în mod evident competența, în ideea de a nu pune în executare o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței de mai sus, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, așa cum rezultă din prevederile art. 1746 alin. 3. C.civ. (în vigoare la data perfectării actelor în discuție).
În ceea ce privește ipoteca convențională înscrisă în favoarea Băncii Agricole, motivarea instanței în sensul că nu s-a făcut dovada acordului băncii creditoare cu privire la radierea ipotecii și a interdicțiilor înscrise în CF, nu poate fi primită.
Aceasta deoarece, dreptul de creanță există atâta timp cât el nu a fost cesionat. Or, în cauza dedusă judecății, dreptul de creanță al Băncii Agricole a fost cesionat către AVAB, fiind evident că el nu mai există. Creanța Băncii Agricole garantată cu imobilele terenuri precizate în cuprinsul încheierilor atacate, s-a stins odată cu perfectarea contractului de cesiune întocmit în cauză. Odată cu stingerea dreptului de creanță s-a stins și dreptul de ipotecă înscris în favoarea celui care nu mai deține dreptul de creanță. Apelanta arată că susținerile sale sunt consolidate și de faptul că, prin sentința civilă nr. 6727/20.07.2007 Judecătoria B. a dispus radierea din C.F._ C. a sechestrului notat în baza procesului verbal de sechestru nr. 8655/21.02.2005, înscris în cartea funciară cu actul nr. 6734/2005.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă și art. 50 alin. 3 din Legea nr. 7/1996.
Cererea de apel este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata D. B. - Administrația Finanțelor P. C. a depus la dosar întâmpinare în termenul prevăzut de art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
La termenul de judecată din 22.03.2013, instanța a dispus decăderea intimatei A. pentru Administrarea A. S. din dreptul de a formula întâmpinare, aceasta fiind depusă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă
Intimata S.C. S. C. S.A. nu a depus la dosar întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin. 5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin. 9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
Indisponibilizarea instituită prin alin. 9 al art. 151 din O.G. 92/2003, constituie piedică de carte funciară, de care registratorul și asistentul registrator erau obligați să țină cont și să dispună în consecință.
Susținerea apelantei, în sensul că înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței civile ce se solicită a se intabula, nu ar conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină și că odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, potrivit prevederilor art. 1746 alin. 3. C.civ, este nefondată. Aceasta deoarece ipoteca legală reglementată de art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 este una specială, care derogă de la prevederile art. 1746 alin. 3 Cod civil, inaplicabile în speță.
Mai mult decât atât, art. 20 din Legea nr. 7/1996, în forma existentă la data depunerii de către apelanta - petentă a cererii de înscriere în cartea funciară prevedea următoarele:
„(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
(2) Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.
(3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.”
Cum titularul dreptului de ipotecă, D.G.F.P. - A.F.P. C., nu a fost parte în cauza care a format obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului D., în care a fost a pronunțată Sentința nr. 1371 din 16.09.2010, văzând și împrejurarea că ipoteca legală constituită în favoarea acestei entității, este anterioară convenției în temeiul cărei a fost pronunțată această sentință, efectul indisponibilizării și sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii art. 151 alin. 9 din O.G. 92/2003, titularului dreptului de ipotecă nu îi puteau fi opuse drepturile apelantei petente și dispozițiile impuse prin respectiva hotărâre judecătorească.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța de apel observă că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 48 alin. 1 din legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciară avea competența de a verifica în ce măsură dispoziția vizând intabularea dreptului de proprietate în favoarea părții apelante, dispoziție cuprinsă în hotărârea judecătorească pe care această parte a indicat-o în susținerea cererii sale poate fi adusă la îndeplinire, în raport de situația existentă în cartea funciară, la data formulării cererii de intabulare.
P. exercitarea atribuțiilor ce îi sunt recunoscute de lege, nu se poate reține că registratorul de carte funciară a nesocotit o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel cum a susținut apelanta prin cererea de exercitare a căii de atac.
Cu privire la soluția de respingere a plângerii pe considerentul că pe terenul în discuție ar fi edificate construcții, care nu au făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, instanța constată că aceasta este corectă în raport de dispozitivul sentinței civile nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D., care făcea referire doar la suprafețele de teren. D. prin încheierea de ședință din 22.09.2011 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în hotărârea menționată și au fost precizate și construcțiile.
Prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 72 alin.2 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, apreciind în mod corect că nu este admisibilă depunerea în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară a unor înscrisuri noi (respectiv încheierea de îndreptare a erorii materiale), care nu au fost atașate cererii inițiale de înscriere în cartea funciară. Plângerea de carte funciară se judecă conform procedurii necontencioase, încheierea neavând putere de lucru judecat, astfel încât petenta se poate adresa din nou cu o cerere de înscriere, la care să se atașeze noul înscris invocat în fața primei instanțe.
Ca urmare, nu s-a procedat la cenzurarea sentinței pronunțate de Tribunalul D., ci la cercetarea formală a dispozițiilor acesteia, pentru a se determina dacă aceasta conține elementele necesare în vederea înscrierii acestora în evidențele de carte funciară.
Totodată, instanța de apel constată că, perfectarea contractului de cesiune de creanță nr._/17.12.1999 între Banca Agricolă și AVAB și a notificării AVAB către S.C. S. C. S.A. nu a avut drept efect juridic stingerea creanței, cu consecința stingerii garanțiilor instituite pentru executarea acestui drept, ci doar transferul dreptului de creanță și a tuturor accesoriilor acestuia, astfel că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic existența acestui impediment la intabulare.
Contrar susținerilor apelantei petente, cesiunea de creanță reprezintă un mod de transmitere a creanței din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului iar nu un mod de stingere a acesteia. În urma cesiunii de creanță creanța rămâne neschimbată, în sensul că-și păstrează atât natura cât și garanțiile care o însoțeau.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă „A. 2001”, cu sediul în Comuna Ț., . D. împotriva sentinței civile nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.04.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. R. P. M.
GREFIER
P. C. L. AFLATĂ ÎN
CONCEDIU DE ODIHNĂ SEMNEAZĂ ÎNLOCUITOR
GREFIER ȘEF SECȚIE
D. A.
Red. CR/16.07.2013
Tehnored. LC/16.07.2013
7 ex.
Judecător fond: L. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 501/2013. Tribunalul BRAŞOV | Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 74/2013.... → |
|---|
