Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 74/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 74/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 74/2013
ROMÂNIA
T. B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 74/S Dosar nr._
Ședința publică din data de 09.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –V. M.
GREFIER- D. A.
Cu participarea procurorului C. U., din cadrul Parchetului
de pe lângă T. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii formulată de reclamantul B. D.- D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. - P. M. E. ȘI FINANȚELOR, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B., având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 01.04.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.04.2013.
T.
P. cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul B. D. D. a chemat în judecată pârâtul S. R.,prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 350.000 euro daune materiale pentru privarea de libertate în mod nelegal, 150.000 euro daune materiale reprezentând contravaloarea veniturilor de care a fost privat, în calitate de președinte – director general al Casei de Asigurări de Sănătate B., ca urmare a declanșării urmăririi penale împotriva sa și daune morale de 1.000.000 euro pentru atingerea adusă cinstei, demnității și prestigiului profesional, imaginii sale publice precum și vieții de familie .
În motivarea cererii de chemare în judecată pe care a formulat-o, reclamantul a arătat că a fost supus măsurii preventive a arestării pe o perioadă de 28 zile între 10.01.2001 – 13.02.2002 urmare faptului că P. de pe lângă T. B. a apreciat că ar fi fost întrunite condițiile art. 148 raportat la art. 143 din Codul de procedură penală .
P. Rechizitoriul 1552/P/A/2001 a fost trimis în judecată pentru infracțiunile continuate de abuz în serviciu în formă calificată și luare de mită, la data de 16.01.2002 s-a dispus și măsura suspendării dreptului de a folosi pașaportul, măsură abuzivă aplicată doar “ în scopul desfășurării operative a procesului penal .
Ulterior arestării sale și trimiterii în judecată, în fiecare dintre etapele procesului penal, instanțele competente au dispus achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a și d din Codul de procedură penală prin Sentința civilă nr. 112/2004 a Tribunalului Prahova, Decizia 239/2005 a Curții de Apel Ploiești și Decizia 2797/2006 Înaltei Curți de Casție și Justiție .
Deși nu au existat premisele dispunerii arestării sale și nu s-a dispus masura interzicerii dreptului de a părăsi țara a fost privat de libertate prin faptul arestării cât și prin suspendarea dreptului de a folosi pașaportul în lipsa unui act al procurorului .
Urmare acestor măsuri, a pierdut funcțiile de director al Casei de Asigurări de Sănătate B. și un loc eligibil pe listele de parlamentari din partea sucursalei P.S.D. B., fiind încălcat inclusiv principiul prezumției de nevinovăție și prezentat în presă întro lumină dezavantajoasă cu posibilități diminuate de a se reabilita în ochii opiniei publice .
Chiar dacă procesul penal s-a finalizat prin achitare, consecințele în plan moral, psihic, profesional nu aveau cum să fie stopate, rămânând fără loc de muncă și pus în imposibilitatea de a mai prezenta credibilitate în rândul colegilor .
Susține că eroarea de judecată comisă față de persoana sa nu poate rămâne fără consecințe în plan juridic, aceasta circumscriindu-se dispozițiilor art. 52 al. 3 din Constituție, celor ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru Apărare Drepturilor Omului privind răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate de erori judiciare, principiu consacrat și de dispozițiile art. 5 din Convenție .
Mai arată că au fost încălcate și dispozițiile art. 25 al. 1, art. 37 din Constituție, iar art. 504 Cod procedură penală interpretat în litera și spiritual dispozițiilor sale raportează răspunderea statului pentru prejudiciul adus persoanei indiferent de temeiul achitării acesteia sau infracțiunea pentru care a intervenit achitarea .
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în mod constant, că sunt întemeiate cererile de acordare a unor despăgubiri bănești pentru prejudicial moral și fizic suferit pe perioada detenției nelegale .
Intentarea procesului penal pentru fapte în legătură cu serviciul care în final s-au dovedit a nu fi reale, au avut consecințe grave asupra reclamantului, vătămându-i sănătatea, onoarea, creditul moral, poziția socială și prestigiul profesional, aspecte care definesc persoana umană și constituie criterii importante și serioase de stabilire a daunelor morale . Acestea sunt justificate urmare atingerii aduse valorilor ce definesc personalitatea umană, cheltuielilor efectuate în cursul judecății și stresului psihic la care a fost expus pe parcursul soluționării cauzei, atât la urmărirea penală cât și în instanță .
În drept, reclamantul a motivate cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 504 și următoarele din Codul de procedură penală.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii dedusă judecății, susținând că nu sunt îndeplinite cerințele instituite de dispozițiile art. 504 din Codul de procedură penală, întrucât, măsurile preventive, ce au fost luate față de reclamant în cadrul procesului penal au fost dispuse în deplină legalitate în temeiul art. 143 și următoarele din Codul de procedură penală, măsura arestării încadrându-se în excepțiile cuprinse în art. 5 CEDO .
În probațiune s-au depus înscrisuri, a fost administrată cu expertiza tehnică, atașate fiind și dosarele 361/P/2002 al Tribunalului B., nr. 226/P/R/2002 și 305/P/R ale Curții de Apel B. . -
Analizând cererea în raport cu dispozițiile legale în materie și probele existente la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
P. Ordonanța din 10.01.2002 a Parchetului de pe lângă T. B., dată în dosra nr. 1522/PA/2001, s-a dispus măsura arestării preventive a reclamantului pe o perioadă de 5 zile, până la 14.01.2002 ( fila 123 vol. 2 ), aceeași măsură fiind dispusă ulterior și pentru preioada 15.01. - 08.02.2002 ( 25 zile ) prin ordonanța din 14.01.2002 dată în același dosar penal ( filele 124- 125, vol. 2 ) .
Plângerile formulate împotriva acestor ordonanțe au fost respinse de către instanță prin încheirile de ședință din 11.01.2002, respectiv 16.01.2002, fiind astfel confirmată legalitatea soluției parchetului, pentru a și soluțiile primei instanțesă fie confirmate de către instanța de recurs pein Deciziile penale nr. 18/R din 11.01.2002 ( filele 156 – 160 vol. 2 ) și nr. 47/R din 23.01.2002 ( filele 161- 164 ) ale Curții de Apel B. .
În dosar nr. 361/P/2002 al Tribinalului B., a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă aceste tribunal de prelungire a măsurii arestării preventive dispusă cu privire la reclamantul din prezenta cauză, cererea fiind admisă prin Încheierea de ședință din data de 05.02.2002 pentru perioda 09.02.2002 – 10.03.2002 .
Această încheiere a fost casată prin Decizia penală nr. 112/R din 13.02.2002 a Curții de Apel B., pronunțată în dosar nr. 226/P/R/220 ,prin care a fost respinsă cererea de prelungire a restării preventive și s-a dispus punerea în libertate a reclamantului, reținând instanța de control judiciar că “ Nu se mai poate susține că, în present, punerea în libertate a acestor inculpați constituie o tulburare reală, efectivă a ordinii publice ( cazul Letellier contra Franței ) .
Reclamantul a fost achitat de pentru infracțunile pentru care a fost trimis în judecată în dosarul în care s-au laut măsurile preventive mai sus analizate, prin Sentința civilă nr. 112/2004 a Tribunalului Prahova ( filele 100 – 140 vol. 1, soluție confirmată de instanțele de control judiciar prin Decizia 239/2005 a Curții de Apel Ploiești ( filele 141 – 155 vol. 1 ) și Decizia 2797/2006 aÎnaltei Curți de Casție și Justiție ( filele 23 – 43 vol. 1 ) .
Rezultă că achitarea reclamantului a avut loc în cadrul judecării procesului și nu urmare rejudecării acestuia pentru a fi aplicabile prevederile art. 504 al. 1 Cod procedură penală, în speță fiind aplicabile cele ale aliniatului 2 al acestui articol .
P. sentința de achitare s-a dispus și restituirea pașaportului către reclamant și încetarea suspendării dreptului de folosire a acestuia, reținându-se că măsura nu se impunea și datorirtă împrejurării că aceasta nu a fost dispusă prin rezoluție sau ordonanță a procurorului ( filele 133 – 134 ) .
Chiar dacă această măsură a fost infirmată de către instanță, nu se poate reține că prin reținerea pașaportului a fost restrâns dreptul reclamantului la librera circulație, neexistând vreo dovadă din care să rezulte aceasta sau afirmații ale reclamantului în sensul că nu a putut să-și realizezez aceste drept urmare reținerii pașaportului .
Dispozițiile art. 504 din Codul de procedură penală reglementează instituția reparării prejudiciilor cauzate de erori judiciare, în condițiile expres prevăzute de acesta.
Potrivit dispozițiilor mai susmenționate, privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal, trebuie stabilită, după caz, prin ordonanța procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. j, prin hotărârea instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută de art. 10 alin.1 lit. j .
În analizarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 504 Cod procedură penală trebuie avută în vedere legalitatea măsurii arestării preventive la momentul când această măsură a fost dispusă și ulterior prelungită în funcție de probele existente la momentul dispunerii acesteia.
Arestarea preventivă dispusă față de reclamant pentru perioada menționată a fost confirmată de instanțe, cum s-a arătat mai sus, pentru întreaga perioadă evocată de reclamant în cererea sa .
Existența indiciilor temeinice față de persoana reclamantului care să justifice măsura luată față de acesta au fost apreciate în funcție de probele existente la acel moment prin raportare la prevederile Codului de procedură penală și ale dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, astfel încât privarea de libertate a reclamantului nu este rezultatul unei erori judiciare .
Art. 5 din CEDO, care consacră dreptul de libertate, prevede că nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa cu excepția unor cazuri și potrivit căilor legale - dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune.
Rezultă că măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea art. 148 din Codul de procedură penală și art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel că, neaflându-ne în situația unei erori judiciare, nu poate fi antrenată răspunderea statului, iar acțiunea reclamantului este neîntemeiată și va fi respinsă .
Corespunde realității că procesul penal în care a fost parte și reclamantul a avut repercursiuni asupra vieții și activității acestuia, aducându-i prejudicii de imagine și pierderea funcțiilor deținute la epoca respectivă, acesta înregistrând și pierderi materiale în sfera afacerilor personale, pierderi cuantificate de către expertul tehnic prin lucrarea depusă la filele 85 – 99 ale volumului 2 al dosarului.
Neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii statului pentru erori judiciare nu justifică nici cererea de acordare a daunelor materiale și morale care își au temeiul în existența unei erori judiciare, care nu se regăsește în speță, fapt ce face de prisos și analiza detaliată a aspectelor legate de probațiunea specifică acestor tipuri de cauze .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamantul B. D. D., cu domiciliul ales în B., .. 1, .. F, parter, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., .. 7 .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2013.
P. GREFIER
V. MoșDorina A.
RED.VM/15.07.2013
Dact.AD/16.07.2013
Ex.5
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 553/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
