Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 381/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 381/.>
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător N. F.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă „A. 2001” prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata ., prin administrator judiciar G. Group Expert SPRL, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 9278/03.06.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18 octombrie 2013, conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.9278/2013 Judecătoria B. a respins plângerea formulată de petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ A. 2001 împotriva încheierii c.f. nr._/2011.
În considerentele acestei hotărâri s-au reținut, în esență, următoarele:
La data de 26.01.2011, petenta Asociația A. „A. 2001” a depus o cerere înregistrată la OCPI B. prin care a solicitat intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului din CF_ C. nr. top 3542/1/137 și radierea sechestrului înscris în favoarea A. asupra aceluiași imobil, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007, a sentințelor Judecătoriei B. nr. 4759 din 20.05.2005 și nr. 6727 din 20.07.2007 și a notificării nr. 5320 din 18.12.1999.(f.8 dosar CF).
P. încheierea nr. 7179/2011, s-a admis în parte cererea formulată de către petentă în sensul că s-a dispus radierea sechestrului înscris în favoarea A. și s-a respins solicitarea privind intabularea dreptului de proprietate în CF_ C., asupra imobilului cu nr. top 3542/1/137(f.7 dosar CF)
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr._/2011, prin care s-a menținut soluția dispusă de către registratorul CF.(f.1 dosar CF).
Pentru a dispune în acest sens, registratorul –șef a avut în vedere că potrivit art. 151 alin. 8 și 9 din OG nr. 92/2003 rep. asupra imobilului din speță a fost înscris sechestrul în favoarea DGFP-AFP C., fiind astfel indisponibilizat și grevat cu o ipotecă legală din anul 2006, deci anterior încheierii convenției translative de proprietate dintre petentă și . și constatării valabilității acestei convenții prin sentința civilă nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D.. În continuare, acesta a reținut că potrivit art. 154 din OG nr. 92/2003 rep, actele translative de proprietate cu privire la aceste imobil sunt nule absolut, situație în care conform art. 63 alin. 1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 al DG ANCPI cererea de înscriere trebuie respinsă, nulitatea actului fiind expres prevăzută de lege iar ipoteca nefiind desființată. În final, s-a mai reținut că petenta nu a depus un înscris care să reprezinte acordul creditorului la radierea ipotecii, a interdicțiilor de înstrăinare și grevare ori o hotărâre judecătorească care să suplinească acest acord.
Examinând în acest context legalitatea și temeinicia încheierii de reexaminare atacate, judecătoria a constatat că potrivit CF_ C., imobilul cu nr. top 3542/1/137 format din teren de 498,77 mp, se află în proprietatea intimatei ., fiind înscris totodată dreptul de ipotecă legală în favoarea DGFP B. – AFP C., precum și în favoarea Municipiului C. și un sechestru în favoarea A..(f. 8 verso, 18 dosar CF).
În cauză, petenta nu a dovedit desființarea ipotecii legale, înscrisă din anul 2005 în cartea funciară, context în care, în mod corect s-a reținut de către registratorul șef incidența dispozițiilor art.151 alin.8,9 Cod pr. fisc. care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legal fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art.154 Cod pr. fisc.
Petenta a solicitat înscrierea dreptului ei de proprietate asupra imobilului, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D. și a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 încheiată cu ., ulterioare așadar înscrierii ipotecii legale în favoarea DGFP B. – AFP C..
P. sentința civilă menționată, instanța a constatat numai valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare asupra imobilelor terenuri, neîntocmită însă în formă autentificată, fără a se dispune că această sentință ține loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară.
În consecință, atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară nu este una întemeiată.
De asemenea, instanța are în vedere că deși registratorul nu are competența de a aprecia pe fond valabilitatea titlurilor prezentate în susținerea cererii de înscriere, acesta are obligația verificării legalității formale a acestora.
În consecință, chiar dacă prin sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art.63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr.633/2006, registratorul are obligația de a respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este în mod expres prevăzută de lege.
Deși se pretinde că nu convenția încheiată în data de 23.07.2007 constituie actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea ci sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., trebuie reținute considerentele anterior expuse din care rezultă faptul că prin dispozitivul sentinței menționate se constatată numai valabilitatea convenției încheiată în data de 23.07.2007 între petentă și intimată, fără a se preciza că hotărârea respectivă ține loc și de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilele respective.
De asemenea, instanța are în vedere că petenta nu a depus anexat cererii adresate OCPI un înscris care să reprezinte acordul creditorului la radierea ipotecilor legale care grevează imobilul și nici o hotărâre judecătorească irevocabilă care să suplinească acest acord, fiind incidente prevederile art.20 alin.2, art.30 alin.1, art.51 din L. nr.7/1996.
În consecință, judecătoria a apreciat că încheierea contestată de către petentă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale enunțate anterior și va dispune respingerea plângerii acesteia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația A. „A. 2001”, fără a motiva calea de atac exercitată.
Apelul nu este fondat.
În mod corect, prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin. 9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
Opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci, de natură a împiedica înscrierea. Odată înlăturată piedica respectivă, printr-un alt litigiu sau pe cale amiabilă, administrativă, hotărârea în discuție poate fi pusă în executare prin înscrierea în cartea funciară a dreptului consacrat.
Tribunalul reține, de asemenea, că sunt corecte considerentele privind verificarea de către registrator a înscrisului care stă la baza cererii de înscriere, în speță valabilitatea formală a contractului de vânzare cumpărare
În acest sens, se reține că, deși intabularea s-a dispus prin sentință, aceasta nu ține loc de contract, iar titlul cu care ar fi urmat să fie înscrisă petenta în cartea funciară ca proprietară era acela de vânzare-cumpărare. Sub acest aspect, este de observat că hotărârea judecătorească invocată nu are efect constitutiv de drept, ci declarativ, iar dispoziția de intabulare are la bază un contract a cărui nulitate absolută este prevăzută expres de art. 151 alin. 10 din Codul de procedură fiscală.
P. urmare, în mod corect, s-a reținut de către prima instanță incidența dispozițiilor art.63 alin.1 ind.1 din Ordinul nr.633/2006 al A.N.C.P.I., iar registratorul CF era obligat să respingă cererea de înscriere deoarece, indirect, viza înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege.
În acest sens, se reține că unul dintre principiile care guvernează regimul juridic al cărții funciare, este acela al legalității înscrierilor în CF, care include legalitatea formală și legalitatea materială.
Legalitatea formală presupune ca registratorul de carte funciară nu poate încuviința decât înscrierea actelor și faptelor anume prevăzute de lege ca fiind supuse acestei operații juridice sau după caz, permise și nu se poate întemeia decât pe cererea ce îi este adresată de cel interesat și actele ei însoțitoare.
Legalitatea materială semnifică cerința ca registratorul să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întrunește condițiile de fond și de formă impuse de lege pentru înscrierea dreptului și, pe de altă parte, dacă din însuși cuprinsul cărții funciare nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii.
P. urmare, raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se reține că activitatea registratorului de carte funciară s-a circumscris, în mod corect și legal, principiului menționat, așa încât criticile apelantei sunt absolut neîntemeiate.
De asemenea, instanța de judecată are obligația respectării dispozițiilor art.63 alin.1 ind.1 din Ordinul nr. 633/2006 al A.N.C.P.I menționate anterior, pe care nu le poate înlătura prin aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative, cum susține petenta, atât timp cât aceste prevederi legale sunt în vigoare, nefiind, în prezent, nici abrogate, și nici nu a fost constatată nelegalitatea lor pe calea acțiunii specifice, declarate în acest scop.
Registratorul de carte funciară nu a depășit limitele competenței stabilite prin lege, ci a verificat dacă există piedici de carte funciară la înscriere.
În urma acestei verificări, efectuate în conformitate cu prevederile art. 48 din Legea 7/1996, registratorul de carte funciară a reținut că hotărârea judecătorească nu poate produce efectele unui act apt de întabulare.
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică, prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
Totodată, se reține că, în mod corect, s-a reținut că refuzul registratorului de carte funciară de a realiza operațiunea de înscriere a dreptului nu înseamnă nesocotirea unei hotărâri judecătorești intrate în autoritatea de lucru judecat, ci reprezintă o situație de imposibilitate de punere în executare a unei dispoziții din hotărâre.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă „A. 2001” împotriva sentinței civile nr. 9278/03.06.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. M. N. F.
Grefier,
C. L.
Plecată din instanță
Semnează Grefier șef secție I. M.
Red. NF/8.01.2014
Tehnored. V.D/14.01.2014
5 ex.
Judecător fond: C. S.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 162/2013.... → |
|---|
