Acţiune în constatare. Decizia nr. 121/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 121/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 121/. publică de la 14.03.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – M. B.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanții pârâți U.A.T. M. B. – prin P., A. G., A. M., A. C., L. S. G., L. R. C., L. D. N. și A. C. împotriva sentinței civile nr. 4548/15.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2010, având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. L. M. și T. I. și cu intimatul pârât S. Român prin M. E. și Finanțelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților..
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2014, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 07.03.2014 și apoi, pentru același motive, pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr.4548/15.03.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. Român.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. in ce priveste petitul 1 al cererii.
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului B. in ce priveste petitele 2,3 si 4.
S-a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive în sensul neintroducerii în cauză și a numiților S. C. și A..
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. in ce priveste petitele 2,3 si 4.
S-a admis in parte cererea formulata si precizata de reclamantii T. L.-M. si T. I. in contradictoiu cu paratii S. R. prin M. E. si F. prin DGFP B., MUNICPIUL B. prin primar, A. G., A. M., A. C., A. C., L. S. G., L. R. C. si L. D. N. si in consecinta:
1.S-a constatat că ..top 237/1/1/4 în suprafață de 66 mp dezmembrata din imobilul inscris in CF_ și continuatata cu .. top 234/2/4 cu o suprafață de 20 mp dezmembrata din imobilul inscris in CF_, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică nr._/2012 de Expert P. V. Garofița, fac parte din domeniul public al Municipiului B..
2. Au fost obligați pârâții A. G., A. M., A. C., A. C. si L. S. G., L. R. C. si L. D. N. și M. B. prin primar să le sigure reclamanților accesul și libera circulație cu piciorul și auto pe aleile publice mai sus descrise la pct. 1.
3. Au fost obligați pârâții A. G., A. M., A. C., A. C. si L. S. G., L. R. C. si L. D. N. și M. B. prin primar să ridice ( demoleze) poarta metalică de acces montată abuziv la intrarea pe ..top 237/1/1/4 în suprafață de 66 mp și continuatata cu . 234/2/4 cu o suprafață de 20 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică nr._/2012 de Expert P. V. Garofița iar în caz contrar să fie autorizați reclamanții să procedeze la ridicarea ( demolarea) porții metalice de acces pe . judecătoresc, pe cheltuiala pârâților.
S-a respins ca inadmisibila cererea avand ca obiect daunele cominatorii.
4. Au fost olbigați pârâții A. G., A. M., A. C., A. C. si L. S. G., L. R. C. si L. D. N. in solidar la plata catre reclamanta T. L.-M. a sumei de 5000 lei si respectiv 1000 lei catre reclamantul T. I. cu titlu de daune morale.
A fost obligat paratul M. B. prin primar la plata catre reclamanta T. L.-M. a sumei de 2500 lei si respectiv 500 lei catre reclamantul T. I. cu titlu de daune morale
S-au respins petitele 2,3 si 4 in contradictoriu cu paratul S. R. prin M. E. si F. prin DGFP B. ca fiind formulate impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Au fost obligați paratii A. G., A. M., A. C., A. C. si L. S. G., L. R. C. si L. D. N. in solidar la plata catre reclamanti a cheltuielilor de judecata partiale in cuantum de 3500 lei, si paratul MUNCIPIUL B. prin primar la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata catre reclamanti.
S-a respins cererea paratilor A. G., A. M., A. C., A. C. si L. S. G., L. R. C. si L. D. N. avand ca obiect cheltuieli de judecata.
Au fost obligați paratii A. G., A. M., A. C., A. C. si L. S. G., L. R. C. si L. D. N. in solidar la plata sumei de 1782 lei diferenta onorariu catre expert judiciar P. V. Garofița.
S-a luat act ca restul paraților nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea civila înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 25.06.2010 sub nr. de mai sus reclamanții T. L.-M. și T. I. au chemat in judecata pe pârâții S. ROMÂN prin M. E. și Finanțelor Publice, M. B. prin P., A. G., A. M. și A. C., L. S. G., L. R. C. și L. D. N., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate că .. B., .) înscrisă în CF_, nr. top. 237/1/1/4 în suprafață de 66 mp continuată cu ._ nr. top 237/1/2/4 în suprafață de 20 mp face parte din domeniul public al Municipiului B..
- să fie obligați pârâții să le sigure reclamanților accesul și libera circulație cu piciorul și auto pe .. B., .) nr. 8A înscrisă în CF_, nr. top. 237/1/1/4 continuată cu ._ nr. top 237/1/2/4 la imobilul proprietatea reclamanților situat în mun. B. ., înscris în CF_ nr. cadastral 234/2/1 și 234/2/3.
- să fie obligați pârâții să ridice ( demoleze) poarta metalică de acces montată abuziv la . CF_, nr. top. 237/1/1/4 continuată cu ._ nr. top 237/1/2/4 sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data executării obligației de ridicare ( demolare) iar în caz contrar să fie autorizați reclamanții să procedeze la ridicarea ( demolarea) porții metalice de acces pe . judecătoresc, pe cheltuiala pârâților.
- să fie obligați pârâții la plata daunelor morale de 50.000 lei pentru prejudiciul moral adus reclamanților prin blocarea accesului și limitarea liberei circulații pe . petitul 1, prin îngrădirea dreptului de acces la imobilul proprietatea reclamanților precum și a exercitării tuturor atributelor dreptului de proprietate.
- cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B. a formualt întâmpinare ( f.58) prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Fiananțelor Publice pentru S. Român în considerarea faptului că imobilul ce face obiectul cauzei se află în intravilanul Municipiului B., caz în care acesta ar reprezenta S. Român precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice apreciind că în speță are calitate procesuală pasivă M. B., în finalul întâmpinării se concluzionează în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu pârâtul S. Român pentru lipsa calității sale procesuale pasive.
Pârâtul M. B. prin P. a formulat întâmpinare ( f.79) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Municipiului B. cât și a Statului Român sub aspectul petitelor 2,3 și 4.
Reclamanții au depus precizare de acțiune ( f.83) prin care au introdus în cauză și pe pârâta A. C..
Pârâții A. G., A. M. și A. C., L. S. G., L. R. C. și L. D. N. au formulat întâmpinare ( F.84) prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților L. R. C. și L. D. N. întrucât aceștia nu locuiesc la adresa indicată de reclamanți și nu le incumbă obligația de a permite reclamanților accesul și libera circulație la imobilul acestora, neexistând identitate între ei și titularul persoanelor obligate prin raportul juridic dedus judecății.
Reclamanții au formulat notă de ședință de îndreptare a erorii materiale strecurate în cererea introductivă ( f.125 ) în sensul că nr. top înscris în CF_ la . mp este 234/2/4 și nu 237/1/2/4, numărul corect indicat rezultând din planul de situație întocmit după dezmembrarea operată în 1971.
Reclamanții au formulat notă de ședință referitor la situația de CF a aleilor în litigiu ( f. 163).
Reclamanții au formulat precizare de acțiune ( f.213) prin care au indicat temeiurile de drept pentru fiecare petit, respectiv petitul 1: art. 111 c.p.civ., art.1,2,3,alin.1si 3, art. 19 din Legea nr.213/1998, art. 8 lit.c din OG 43/1997, HG 548/1991 anexa 3 pct.1 si anexa 4, petitul 2: art.25 si 26 din HG 525/1996 privind Regulamentul de urbanism, art.1,8 lit.c si 9 lit.d din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, art. 25 si 26 din Constituția Romaniei, art. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, petitul 3: art. 1075, 1077 c.civ., art. 4 alin.3 Legea 18/1991 privind fondul funciar, art. 5 alin.2,art.1 alin.1 si 2, art. 3 din Legea nr. 453/2001 de modificare a Legii nr. 50/1991, petitul 4: art. 998 si următoarele, 1003 c.civ.
Reclamanții au formulat precizare de acțiune ( f.22 vol II) indicând sub aspectul daunelor morale că suma de 50.000 lei reprezintă prejudiciul moral pentru fiecare reclamant în parte.
Reclamanții au formulat precizare de acțiune ( f.122 vol II) indicând pentru petitul 4 al cererii si temeiul de drept al art. 1531 alin.1 si 3 c.civ. și totodată s-a rectificat adresa pârâților L. S. G., Lupoașcu R. C. și L. D. N..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt coproprietari, în cote egale, prin moștenire ai imobilului situat în mun. B. ., înscris în CF_ nr. cadastral 234/2/1 și 234/2/3 potrivit extrasului CF atașat la dosar ( f.10). Autorul reclamanților T. I. a fost inițial titlularul unui drept de folosință veșnică asupra celor două topuri drept dobândit în 1972 (f.29) și ulterior a dobândit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în 1993( f.30).
Pârâții persoane fizice A. G., A. M. și A. C., respectiv A. C.-A. sunt coproprietari ai imobilul din ., . CF_ nr. top 234/2/2/1, top.237/1/1/3/1 și L. S. G., L. R. C. și L. D. N. sunt coproprietari ai imobilul din ., . CF_ nr. top 234/2/2/2, top.237/1/1/3/2. (f.29)
Toate aceste imobile cu numerele top menționate provin din dezmembrarea efectuată în baza deciziei nr. 421/28.06.1971 a Consiliului Popular al Municipiului B., decizie prin care s-a creat și lotul cu nr. top 237/1/1/4 alee publică de 66 mp care a rămas afară din CF conform încheierii notariatului de Stat B. - cartea funciară. ( f.29)
Tot prin decizia nr. 421/28.06.1971 a Consiliului Popular al Municipiului B. s-a reținut în mod expres că ulterior atribuirii loturilor familiilor A., L. și S. având în vedere că ulterior s-au mai solicitat terenuri în zonă nefiind accesul asigurat, fapt pentru care se propune crearea unei alei de acces cu ieșirea în .). Astfel, prin dezmembrare se creează cele două topuri cu rang de cultură alee publică, respectiv numerele top 237/1/1/4 în suprafață de 66 mp și 234/2/4 cu o suprafață de 20 mp. În documentația de dezmembrare ( f.97 vol II) sunt evidențiate cele două alei fiind menționat ca proprietar tabular în epocă S. Român. P. aceeași decizie cele două alei au fost dezmembrate din terenurile atribuite celor trei familii anterior mentionate, astfel că este evident că crearea aleilor publice nu a avut drept scop deservirea acestor familii, ci a altora din zonă, respectiv a autorului reclamanților, interpretarea corespunzând și cronologiei deciziilor de atribuire. Mai mult această chestiune justifică nemulțumirea pârâților persoane fizice, dar reflectă totodată și faptul că aceștia au cunoscut de la bun început faptul că cele două alei publice create, prin reducererea suprafețelor ce le fuseseră atribuite, erau destinate a permite accesul celor ce formulaseră cereri de atribuire în zonă, respectiv autorului reclamanților.
Destinația de alee publică aparținând domeniului public a celor două suprafețe în litigiu este recunoscută expres de pârâtul M. B. la interogatoriu ( f.197), rezultând totodată din actul constitutiv al celor două alei.
Mai mult prin adresa nr._/2011 Primăria B. Serviciul cadastru, valorificare, fond funciar confirmă că clasificarea drept alee publică a celor două imobile s-a făcut prin decizia 421/28.06.1971, că potrivit evidențelor de carte funciară imobilele de utilitate publică erau lăsate afară din CF, iar potrivit evidențelor din Sistemul geografic-banca de date geospațiale din Primăria Municipiului B. accesul la proprietatea reclamanților din . se face pe cele două alei cu categoria de folosință alee publică (f. 174).
Totodată prin adresa OCPI B. se arată-referitor la . 234/2/4, că aceasta nu există în evidențele de carte funciară, însă prin însumarea suprafețelor rezultate din dezmembrare și care au fost înscrise în CF_ B. rezultă diferența de 20 de mp care corespunde topului acordat aleii publice prin actul de dezmembrare cu ram de cultură-alee publică. Referitor la nr. top 237/1/1/4 se arată că potrivit mențiunii de la B12 din CF_ B. și acesta a fost lăsat afara de cf. se mai precizează că doar imobilele de utilitate publică erau lăsate în afară de CF astfel că pentru acestea nu pot fi eliberate extrase de carte funciară. ( f.165 vol I)
A fost înlăturată astfel ca neîntemeiată apărarea pârâților persoane fizice potrivit căreia cele două alei nu aparțin domeniului public fiind destinate uzului exclusiv al celor două familii. Poziția subiectivă a celor două familii de persoane fizice pârâte în prezenta cauză și care s-au comportat ca și proprietari ai celor două alei și pe care le-au considerat drept curtea lor rezultă chiar și din declarația martorului propus de aceștia C. I. ( f.23 vol II) care, vecin fiind, a perceput dintotdeauna spațiul celor două alei ca fiind curtea pârâților persoane fizice. În același sens este și amplasarea cutiei poștale a pârâților persoane fizice pe poarta în speță dar și însuși faptul că pârâții persoane fizice au achiziționat de la vecinii porțiunea adiacentă aleilor, de dincolo de alei, pentru a putea pătrunde în garajele perpendiculare pe alei, aspect menționat de aceștia cu ocazia efectuării cercetării locale.
Această atitudine subiectivă a pârâților persoane fizice nu este însă de natură a schimba natura juridică a aleilor, acestea aparținând domeniului public, prin urmare fiind imprescriptibile achizitiv și fiind create inclusiv pentru a permite autorului reclamanților accesul la terenul ce i-a fost atribuit și pe care a edificat locuința.
Deliberând cu prioritate, potrivit art. 137 c.p.civ., asupra excepțiilor lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. Român, instanța a reținut că potrivit art. 25 din Decretul nr.31/1954 „ S. este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin M. Finanțelor, afara de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.” Nici un text de lege nu stabilește calitatea de reprezentant pentru statului român a unității administrativ teritoriale. P. urmare excepția va fi respinsă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului E. și Finanțelor Publice instanța a respins-o de asemenea, M. E. și Finanțelor nefiind chemat în proces în nume propriu.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice instanța a respins-o ca neîntemeiată în ce privește petitul 1 al cererii, având în vedere că aleile publice în litigiu provin din dezmembrarea unui imobil care a aparținut inițial Statului Român acesta fiind menționat ca proprietar tabular în epocă. ( f.97 vol II).
În speță, însă, așa cum rezultă din susținerile pârâtei M. B. prin P. coroborate chiar cu susținerile Statului Român prin întâmpinare, dar și chiar prin aceea că însuși actul de dezmembrare a fost emis de către autoritățile locale ale unității administrative teritoriale rezultă că cele două alei, rămase afară de CF aparțin domeniului public al Municipiului B..
Aceste considerente conduc la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. în ce privește petitele 2,3,4 ale cererii astfel cum au fost precizate.
In drept, in ce priveste petitul 1 al cererii instanta a avut in vedere dispozitiile art. 3 alin.4 din legea nr.213/1998 si respectiv alexa I pct. II din aceasta potrivit cu care domeniul public al oraselor este alcatuit din ...pct.1 drumuri comunale, vicinale, strazi..., pe cale de consecinta o alee publica apartine domeniului public al municipiului si nu al statului.
Pentru considerentele de mai sus petitul 1 al cererii a fost admis astfel cum a fost formulat și precizat, și s-a constatat că . 237/1/1/4 în suprafață de 66 mp și continuatata cu . 234/2/4 cu o suprafață de 20 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică nr._/2012 de Expert P. V. Garofița, fac parte din domeniul public al Municipiului B..
Din coroborarea probelor administrate în cauză respectiv, înscrisurile mai sus menționate, susținerile reclamanților la interogatoriu, răspunsurile la interogatoriu ale pârâtilor L. G. S. care recunoaște la întrebarea 1 că a edificat poarta împreună cu A. G. în 1975, iar la întrebarea 11 că reclamanții sunt în imposibilitate încă din 1992 de a folosi garajul justificând aceea că . a trebuit a fi lărgită și A. G. care la intrebarea 1 arată că a edificat poarta in 1975 pentru a-și proteja bunurile, la întrebarea 3 arată că reclamanții nu au avut niciodată acces la imobilul lor pe acele alei, la întrebarea 12 arată că aleile sunt impracticabile pentru reclamanți iar pentru pârâți sunt practicabile pentru că au achiziționat din terenul învecinat, iar la intrebarea 13 arată că deși terenul este al statului consideră că i-a fost atribuit pentru acces la imobil arătând de asemenea la întrebarea 14 că nu este de acord cu accesul reclamanților pe cele două alei și nici cu demolarea porții, constatările personale ale instanței și lămuririle oferite de părți la fața locului între care deosebit de relevantă este împrejurarea că garajul reclamanților ce face corp comun cu imobilul construcție este aliniat perfect cu poarta ce face acces la aleile în litigiu, declarațiile martorilor, respectiv a martorului Tubak Ervin ( f.5 vol II) care arată că accesul în intervalul 1976-1981 se făcea exact pe traseul actual, prin parcurgerea aleilor în litigiu, fără ca acolo să fie amplasată vreo poartă, dar și concluziile raportului de expertiză topografică efectuată în cauză rezultă că aleile publice în speță vin în continuarea locului de trecere de sub nr. top 238/2/c și astfel reprezintă singura cale de acces de la . reclamanților.
Așa cum am arătat mai sus, chiar constituirea, în epocă, a aleilor publice în speță s-a făcut tocmai în considerarea creării unei căi de acces la imobilul reclamanților, iar situația este de actualitate și în prezent așa cum rezultă din adresa nr._/2011 a Primăriei Municipiului B..
Apărările formulate de către pârâții persoane fizice în sensul că reclamanții ar fi beneficiat de un drept de servitute de trecere asupra imobilului din . drept a cărui constatare au solicitat-o în cadrul unui alt litigiu pe cale de intervenție în interes propriu și la judecata căreia au renunțat ( f.168 vol II) nu are relevanță în cauză. Mai mult decizia 313/14.05.1970 vizează constituirea unui drept de servitute de trecere asupra imobilului din care a provenit prin dezmembrare terenul reclamanților ( f.203 vol II) iar respectiva decizie a fost anterioară atribuirii terenului către autorul reclamanților, dar și anterioară deciziei prin care s-au dezmembrat cele două alei în litigiu, astfel că nu rezultă cu certitudine că lotul atribuit reclamanților era apt a fi deservit de respectiva servitute de trecere.
Obiectul cauzei nu îl face recunoașterea unui drept de servitute astfel că nu este imperativ necesar a se analiza dacă imobilul reclamanților are caracter de loc înfundat neavând ca altă cale de acces, câtă vreme, acest imobil beneficiază de cale de acces la drum public prin aleile publice mai sus indicate. A imputa reclamanților că nu au continuat demersurile de recunoaștere a unui drept de servitute de trecere ar presupune a le atribui acestora o sarcină disproporționată incompatibilă cu dispozițiile art. 1 Protocolul 1 din CEDO. Pentru aceleași considerente au fost înlăturate și apărările pârâților persoane fizice ce vizează schimbările de număr administrativ al imobilului reclamanților și faptul că la un anumit moment numărul administrativ atribuit imobilului acestora ar fi corespuns unui număr de pe . motive au fost înlăturate apărările pârâților persoane fizice în sensul că reclamanții și-ar fi modificat abuziv proiectul construcției casei și ar fi edificat garajul exact în dreptul porții de acces la aleile publice în litigiu pentru a-și preconstitui premisele actualului litigiu.
Totodată au fost înlăturate apărările pârâților persoane fizice ce vizează constatările din decizia civilă nr. 848/1993 a Tribunalul B. într-un litigiu având ca obiect desființarea aceleiași porți metalice unde, urmare a unei cercetări la fața locului, s-a statuat că . funcționalitatea ei nu este un acces ce constituie domeniu public ( f.97 vol I) având în vedere faptul că respectiva sentință nu este opozabilă reclamanților aceștia nefiind parte în acel litigiu iar, pe de altă parte, considerentele respectivei sentințe au doar eventual valoarea unei prezumții de valabilitate ce poate și a fost răsturnată prin probele administrate în prezenta cauză.
În ce privește identificarea în fapt a aleilor în litigiu, care se suprapun cu suprafețele asfaltate situate în fața imobilului reclamanților, perpendicular pe poarta și garajul reclamanților dar și amplasamentul porții metalice pe chiar limita dintre dintre imobilul cu nr. top 238/c/2 loc de trecere proprietatea Statului Român și imobilul cu nr. top 237/1/1/4 alee publică proprietatea Statului R. instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și care se coroborează cu constatările efectuate la fata locului de către instanță, respectiv aliniamentul garajului reclamanților, cu poarta acestora și cu aleile în litigiu dar si cu schitele aferente actului de dezmembrare prin care s-au constituit cele doua alei publice.
Câtă vreme s-a stabilit că în virtutea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în mun. B. ., înscris în CF_ nr. cadastral 234/2/1 și 234/2/3 reclamanții au acces la calea publică doar prin aleile în litigiu rămâne de analizat dacă acestora le-a fost îngrădită această prerogativă și de către cine.
Potrivit chiar răspunsurilor la interogatoriu pârâții A. G. și L. G. S. recunosc că ei sunt cei care au edificat poarta metalică ce opturează accesul din . în litigiu tot aceștia refuzând cu vehemență ( raspuns. 15 interogatoiu A. G., raspuns 11 interogatoriu L. S. G.) a demola respectiva poarta si a le permite accesul reclamantilor la propriul imobil. Potrivit acelorași răspunsuri coroborate cu planșele foto atașate de reclamanți dar și cu depoziția martorului propus de pârâții persoane fizice rezultă că familiile L. și A. utilizează aleile în litigiu drept curte a propriului imobil, unde își parchează autoturismele și au chiar un caine a carui cusca este amplasata langa poarta.
Apărările celor doi pârâți sunt contradictorii, pe de o parte consideră că aleile le sunt destinate exclusiv iar pe de altă parte arată că de fapt poarta nu e amplasată pe acele alei ci pe terenul aparținând riveranilor S. al cărui accept l-au avut la edificarea, în epocă, a porții. Această justificare se sustine cu opinia expertului consilier al paratilor persoane fizice care apreciază că există o . suprapuneri și că aleile rămase în afară de Cf nu corespund suprafeței asfaltate și delimitate ca atare ca alee. Aceste apărări vor fi însă înlăturate în baza expertizei topo judiciare efectuate în cauză ce corespunde și constatărilor instanței făcute cu ocazia cercetării la fața locului dar și împrejurării că toate imobilele învecinate celor două alei și locurilor de trecere sunt îngrădite cu respectarea căilor de acces, si că, de altfel, nu s-a făcut dovada respectivului acord al familiei S..
Pentru aceste din urmă considerente, în baza art. 137 c.p.civ. s-a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive în sensul neintroducerii în cauză și a numiților S. C. și A., aceștia nefiind în mod evident titularii vreunei obligații decurgând din raportul juridic dedus judecății .
În ce privește calitatea procesuală pasiva a Municipiului B. prin primar, s-a reținut că potrivit propriilor răspunsuri la interogatoriu municipiul a efectuat demersuri nefinalizate pentru demolarea porții metalice, întemeiate pe dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 întrucât este vorba de o construcție neautorizată edificată pe domeniul public al Municipiului B. care poate fi desființată pe cale administrativă, sens în care s-a emis dispoziția de primar nr.248/2009 (_ II) dispoziție care însă nu a fost adusă la îndeplinire până la zi.
Culpa Municipiului B. a fost reținută din chiar răspunsul la întrebarea 10 a interogatoriului, unde se justifică în mod neconvingător că nu are nici o relevanță faptul că dispoziția de primar nu a fost adusă la îndeplinire întrucât acțiunile privind domeniul public sunt imprescriptibile, pentru ca, la dosar, să se regăsească adresa_/27.06.2011 ( f.249 vol I) prin care se arată că dispoziția de primar nr. 248/16.01.2011 nu a fost pusă în executare în baza adresei nr._/22.12.2009 emisă de Direcția Arhitect Șef ( f.250 vol I) în care se specifică că faptul că prin decizia Tribunalului B. nr.186/1995 definitivă și irevocabilă s-a decis menținerea porții de acces edificate la adresa din .. P. urmare M. B. nu poate invoca în apărarea sa respectiva dispoziție de primar pe care, însă, pentru motive anterioare și în afara dispozițiilor legale invocate în răspunsul la interogatoriu, a ales să nu o pună în executare, devenind astfel părtaș la împiedicarea reclamanților de a accede la propriul imobil pe calea publică.
Pentru aceste din urmă considerente, în baza art. 137 c.p.civ. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municpiul B. prin primar în ce privește petitele 2,3,4.
Față de considerentele de mai sus s-a admis petitul 2 al cererii, urmând ca în contradictoriu cu pârâții persoane fizice și M. B. prin primar să se dispună ca aceștia din urmă să fie obligați să le sigure reclamanților accesul și libera circulație cu piciorul și auto pe .. B., .) nr. 8A cu nr.top 237/1/1/4 în suprafață de 66 mp și continuatata cu . 234/2/4 cu o suprafață de 20 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică nr._/2012 de Expert P. V. Garofița.
Cât privește apărarea pârâților persoane fizice în sensul că nu le incumbă acestora obligația de a sigura reclamanților accesul auto și cu piciorul pe aleile în litigiu, întrucât aleile sunt impracticabile, instanța a reținut că motivul pentru care aleile sunt impracticabile este tocmai obturarea accesului prin respectiva poartă cât și faptul că aleile sunt ocupate de autoturismele familiilor L. și A., iar lățimea aleilor este suficientă pentru acces auto la garajul reclamanților câtă vreme aleile sunt perpendiculare și pe acesta și pe poarta de acces în curtea reclamanților.
Potrivit art.480 C.Civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, iar potrivit art.44 din Constituția României, republicată, proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, același principiu decurgând și din art. 1 din Protocolul I al CEDO.
Astfel, orice ingerință în dreptul de proprietate al unei persoane trebuie înlăturată.
Reclamantii solicită, ca modalitate de înlăturare a atingerii aduse dreptului lor de proprietate obligarea paratilor demolarea( ridicarea) portii metalice
Instanta a apreciat ca măsura obligării paratilor la demolarea ( ridicarea) portii metalice este o măsură legală și urmărește un scop legitim, și anume protejarea exercitarii dreptului de proprietate al reclamanților respectiv prorogativa acestora de acces la calea publica creata anume pentru respectivul imobil.
Totodată instanța a considerat ca obturarea accesului reclamanților la propriul imobil sub forma amplasarii portii metalice pe . anume creata, si ocuparea aleilor publice cu intenția vădita de a le utiliza ca pe propria curte imbraca forma unei fapte ilicite care a produs reclamanților un prejudiciu evident si continuu, legatura de cauzalitate rezultand cu claritate din situatia de fapt retinuta.
Cat priveste vinovatia paratilor persoane fizice aceasta a rezultat din intregul probatoriu administrat, in special a paratilor A. G. si L. S. G., acestia doi fiind cei care au ridicat poarta in litigiu si care au refuzat cu vehementa demolarea acesteia. Ceilalti parati persoane fizice, in calitatea lor de coproprietari alaturi de paratii mai sus mentionati, sunt de asemenea culpabili, dovada fiind, ca pe poarta amplasata ilegal stau cutiile postale ale celor doua apartamente apartinand familiilor L. si A., faptul ca cele doua familii isi parcheaza autoturismele in „ curtea” creeata prin ocuparea celor doua alei publice.
In ceea ce priveste paratul M. B. prin primar, acesta de asemenea se afla in culpa, insa fapta sa imbraca forma unei omisiuni respectiv aceea de a nu isi duce la finalitate obligatia de administrator al drumului public, calitate in care trebuia si putea sa inlature poarta amplasata nelegal pe .> Astfel, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998, 999 c.civ. si pentru repararea in natura a prejudiciului instanța a admis petitul 3 al cererii in sensul ca a obligat pârâții, cu excepția Statului R., să ridice ( demoleze) poarta metalică de acces montată abuziv la intrarea pe ..top 237/1/1/4 în suprafață de 66 mp și continuata cu . 234/2/4 cu o suprafață de 20 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică nr._/2012 de Expert P. V. Garofița iar în caz contrar să fie autorizați reclamanții să procedeze la ridicarea ( demolarea) porții metalice de acces pe . judecătoresc, pe cheltuiala pârâților.
Cat priveste cererea avand ca obiect obligarea paratilor la plata de daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data executării obligației de ridicare ( demolare) instanta a respins-o ca inadmisibila avand in vedere ca odata cu introducerea art. 580 ind.3 alin.5 c.p.civ. nu se mai pot acorda daune cominatorii.
In ceea ce privește cererea reclamanților având ca obiect daune morale, in raport de situația de fapt descrisa mai sus, constatând ca reclamanții au devenit proprietarii imobilului din . A in 2006 potrivit extrasului CF( f.10), si ca de atunci si pana la data promovării prezentei cereri, respectiv 2010, dar si in prezent le-a fost obstrucționat accesul la imobilul al căror proprietari sunt, in condițiile in care accesul trebuia sa se realizeze pe aleile publice create in acest scop, instanța a retinut ca acestora le-a fost creat un prejudiciu moral, cu atât mai mult cu cat au fost nevoiți a face numeroase demersuri administrative ( in acest sens se retine dispoziția de primar nr.248/2009) pentru a-si putea exercita un drept elementar si anume accesul, pe calea publica, la propria proprietate drept incalcat abuziv de proprietarii învecinați care au inteles sa transforme căile publice de acces in curte destinata folosinței exclusive.
Sub aspectul cuantumului prejudiciului moral insa, instanța a avut in vedere ca cererea reclamanților vizând cate 50.000 lei fiecare, este formulata prin prisma unei împiedicări a accesului care durează de peste 20 de ani, or, așa cum am reținut mai sus reclamanții au devenit proprietari in 2006, deși este drept ca autorul acestora a fost prejudiciat de acest neajuns din 1974 si pana la deces.
Prejudiciul moral nu pate fi insa invocat decât in nume propriu si de altfel si probatoriul propus de reclamanți s-a concentrat pe același aspect, rezultând, din declarațiile martorului Ciocanel M. A. ( f.6 vol II), ca reclamanta care si locuiește in respectivul imobil este afectata si frustrata de starea tensionata in care se afla din cauza împiedicării de către parații vecini sa folosească calea legala de acces la propriul imobil, ca personal a asistat când reclamanta a fost agresata verbal de unul dintre vecini si ca incidentul nu a este unul izolat. In ceea ce il privește pe reclamant martorul arata ca acesta nu este afectat direct de obstrucționarea accesului pe aleile publice, ci doar indirect întrucât datorita acestor neajunsuri, reclamanta este nevoita sa organizeze toate evenimentele sociale si familiale la domiciliul celui dintâi.
In raport de aceste considerente instanța a obligat parații persoane fizice, in solidar, la plata către reclamanta a sumei de 5000 lei si respectiv 1000 lei către reclamant cu titlu de daune morale.
In ce privește paratului M. B. in lumina considerentelor de fapt mai sus reținute, instanța a considerat ca inacțiunea acestuia, dar si atitudinea neconsecventa mai sus explicitata au fost si sunt de natura a crea o stare de incertitudine reclamanților, care, in ciuda a nenumărate demersuri disproporționate in raport cu situația lor de proprietari ai unui imobil cu acces la calea publica, se vad in continuare lipsiți in fapt de accesul de drept la propriul imobil. Astfel, instanța a obligat si acest parat la plata de daune morale respectiv, 2500 lei catre reclamanta si 500 lei către reclamant.
F. de soluția pronunțata, in raport de dispozitiile art. 274 c.p.civ. instanța a obligat parații persoane fizice in solidar la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecata parțiale in cuantum de 3500 lei, si M. B. prin primar la plata sumei de 500 lei (cheltuieli totale reclamanți 4218,2 lei constând in taxe judiciare, onorariu expert si onorariu avocat).
S-a respins cererea paraților persoane fizice având ca obiect cheltuieli de judecata. Paratii persoane fizice vor fi obligati la plata sumei de 1782 lei diferența onorariu către expert judiciar P. V. Garofița.
S-a luat act ca restul paratilor nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții A. G., A. M., A. C., A. C., L. S. G., L. R. C. și L. D. N., solicitându-se admiterea apelului, respectiv admiterea tuturor excepțiilor invocate, modificarea în tot a sentinței prin respingerea capetelor de cerere 1, 2 și 3 ca fiind inadmisibile, iar a capătului 4 ca nefondat.
S-a invocat prin cererea de apel excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților A. C. și A. C. relativ la toate capetele de cerere, întrucât nu sunt proprietari ai imobilului, și nu locuiesc la adresă în mod permanent. De asemenea, relativ la capătul de cerere privitor la daunele morale, s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților L. R. C. și L. D. N., întrucât aceștia sunt plecați din țară de mai bune de 15 ani.
S-a reiterat excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român față de petitul 1 al acțiunii și excepția lipsei calității de reprezentant a MFP pentru acesta.
S-a reiterat de asemenea excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului B. întrucât atributul asigurării cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind drumurile publice aparține Consiliului Local.
S-a invocat totodată excepția lipsei calității procesual pasive a apelanților relativ la capătul 2 al cererii, privind obligarea de a asigura accesul și libera circulație, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, acest atribut aparținând Consiliului Local.
Referitor la petitul 1 privind constatarea că . domeniul public al Municipiului B., s-a invocat inadmisibilitatea, întrucât este o cerere ce depășește atribuțiile puterii judecătorești. Astfel, doar organele administrației publice locale și centrale pot dispune asupra acestei chestiuni.
S-a mia invocat excepția lipsei coparticipării procesual pasive a tuturor proprietarilor imobilelor pe care s-ar face accesul către imobilul proprietatea reclamanților în varianta solicitată, respectiv acces auto.
Este vorba despre proprietarii învecinați aleilor în discuție de la care s-au cumpărat mici porțiuni necesare extinderii accesului prin mijloace auto. În acest sens a fost încuviințată proba cu expertiză topografică în fața instanței de fond și, deși expertul numit nu răspunde solicitărilor, instanța a respins obiecțiunile formulate în considerarea avizării lucrării de către OCPI B..
Lucrarea a fost respinsă de către OCPI în considerarea faptului că nu este întocmită documentație separată pentru fiecare imobil și, cu toate acestea, instanța a revenit asupra dispoziției de avizare a lucrării, pe care a luat-o în considerare la pronunțarea sentinței, considerând că prin aceasta nu este afectat dreptul de proprietate al nimănui.
Dar, identificarea greșită a aleilor în discuție încalcă dreptul de proprietate al apelanților. Delimitarea în concret a amplasamentului acestor alei ar fi putut demonstra că poarta de acces este situată pe terenul proprietatea terților S. și nu pe ., dar și că pentru a beneficia de acces pe alee trebuie cerut inclusiv acceptul acestora.
Pe fond s-a arătat că instanța nu putea reține că acele alei sunt proprietatea publică a Municipiului B., în lipsa documentelor necesare dovedirii acestui fapt. De asemenea nu a luat în considerare că asfaltarea acestora s-a făcut de către apelanți prin încorporarea în traseul asfaltat a unei porțiuni din proprietatea lor.
Relativ la petitul de obligare la demolarea porții, edificarea acesteia s-a făcut cu mult timp în urmă pe proprietatea terților S. C. și A.. P. decizia nr.186/1995 a Tribunalului B. s-a respins acțiunea de demolare a porții, iar cererea Primăriei B. a fost întemeiată pe dispozițiile art.30 din Legea 50/1991, respectiv construcții edificate pe proprietatea privată. Or, dacă era vorba despre domeniul public, aceasta s-ar fi demolat fără hotărâre judecătorească.
În privința petitului de acordare a daunelor morale, aspectele reținute de către instanță sunt eronate, fiind infirmate de probele administrate în cauză. Astfel, edificarea porții nu poate fi considerată ilicită, atât datorită efectelor deciziei 186/1995 a Tribunalului B., cât și acordului de edificare atât al proprietarului terenului S. C., cât și față de acordul autorităților de la momentul edificării acesteia.
Pentru a se reține în sarcina apelanților blocarea accesului, ar fi trebuit ca acest acces să le fi fost asigurat în mod legal, și nu să fie bazat pe o închipuire de preexistență a unui drept de liberă trecere.
De asemenea, multiplele demersuri administrative nu au fost ocazionate de acțiunile sau inacțiunile apelanților, ci au urmărit a se prezenta instanței domiciliul legal în ..
S-a mai arătat că decizia de atribuire a terenului către reclamanți având nr.725/1972 a fost modificată în privința adresei administrative prin decizia nr.408/1974 prin care s-a indicat adresa din ..
Pentru asigurarea accesului din .-au judecat în perioada 2007-2012, după care au renunțat la cerere, deși în motivarea de fapt a sentinței se arată că cererea le-a fost respinsă.
Nu se poate reține în niciun fel culpa apelanților în producerea unui prejudiciu moral reclamanților, reclamanta fiind afectată întrucât nu poate organiza evenimente sociale în imobil, iar prejudiciul reclamantului T. I. nu a fost motivat.
Pârâtul M. B. prin primar a formulat de asemenea apel prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul înlăturării din aceasta a mențiunii privind obligarea sa la asigurarea reclamanților a accesului și liberei circulații cu piciorul și auto, a obligației sale de a ridica poarta metalică, a obligației sale de plată a sumei de 2500 lei către T. L. M. și 500 lei către T. I. cu titlul de daune morale și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că M. B. nu este autorul ridicării porții în cauză. P. Dispoziția de P. nr.248/16.01.2009 s-a dispus ridicarea construcției provizorii (poartă de acces) situată pe domeniul public al Municipiului B. și readucerea terenului la starea inițială, fiind împuternicită în acest sens o societate specializată în domeniu.
M. B. nu este autorul niciunei fapte cauzatoare de prejudicii, reclamanții invocând blocarea accesului de către pârâții persoane fizice .
Relativ la apelul Municipiului B. s-a formulat întâmpinare de către apelanții pârâți persoane fizice, prin care s-a solicitat admiterea acestuia.
S-au prezentat în motivare aspecte invocate în propria cerere de apel.
Față de cele două cereri de apel s-a formulat întâmpinare de către pârâtul S. Român prin MFP prin DGFP B., prin care s-a arătat că . domeniului public al Municipiului B.. De asemenea s-a apreciat drept legală soluția de admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a Statului, solicitându-se menținerea acesteia.
De asemenea intimații reclamanți au formulat întâmpinare față de cele 2 cereri de apel, solicitându-se respingerea acestora și păstrarea sentinței.
S-a arătat că excepțiile invocate prin apelul pârâților persoane fizice sunt neîntemeiate. Astfel, A. C. și A. C. A. sunt proprietari ai imobilului și locatari ai acestuia, astfel că au calitate procesual pasivă, întrucât alături de A. G. și A. M. le obstrucționează accesul la imobil.
De asemenea, L. R. C. și L. D. N. locuiesc în străinătate, însă acest aspect nu are relevanță întrucât sunt coproprietari ai imobilului.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român raportat la petitul 1, acest pârât are calitate procesuală întrucât cele 2 alei provin din dezmembrarea unui imobil ce a aparținut Statului, în evidențele cadastrale acesta figurând drept proprietar.
În privința reprezentării acestuia, art.3 pct.81 din HG 34/2009 stabilește în favoarea Ministerului Finanțelor Publice calitatea de reprezentant, astfel că soluția instanței de fond este corectă.
Excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului B. trebuie respinsă în privința petitului de a li se permite accesul, întrucât acesta nu a adus la îndeplinire Dispoziția primarului nr.248/2009, astfel că se află în culpă pentru nefinalizarea demersurilor de desființare a porții edificate pe domeniul public.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților persoane fizice pentru petitul privind obligarea la asigurarea accesului și liberei circulații, prin răspunsurile la interogatoriu pârâții A. G. și L. S. G. au recunoscut că au edificat în anul 1975 poarta în cauză.
În calitate de autori ai construcției edificate ilegal, aceștia au calitate procesual pasivă în cauză.
Referitor la excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii, s-a arătat că prin acțiune s-a solicitat doar constatarea existenței unui drept ce aparține Municipiului B. și nu să se stabilească de către instanță caracterul de domeniu public al celor două alei.
În privința excepției lipsei coparticipării procesual pasive, proprietarii vecini celor două alei în cauză nu sunt titularii niciunei obligații decurgând din raportul juridic dedus judecății, astfel că nu se justifică participarea lor în proces. Raportul de expertiză a stabilit în mod cert că poarta edificată este amplasată pe ..top.237/1/1/4, iar nu pe proprietatea privată a familiei S..
S-a mai arătat în cuprinsul întâmpinării că apărările formulate de apelanți privind existența unui drept de servitute de trecere asupra imobilului din . nu pot fi reținute. Astfel, Decizia 313/1970 a fost anterioară atribuirii terenului către autorul lor și de asemenea anterioară deciziei 421/1971 prin care cele două alei au fost dezmembrate.
P. această din urmă decizie s-a reținut că ulterior s-au mai solicitat terenuri în zonă, nefiind accesul asigurat, astfel că se propune crearea unei alei de acces cu ieșire în .> Cele două alei au fost dezmembrate din terenurile atribuite familiilor pârâte și este evident că acestea nu au fost realizate pentru a deservi proprietățile acestora, ci alte imobile din zonă, respectiv imobilul proprietatea reclamanților.
Montarea porții de către pârâți apelanți persoane fizice pe terenul domeniu public fără nicio autorizație de construire le-a creat mari prejudicii, astfel că cererea de demolare este întemeiată.
De asemenea, și cererea de acordare a daunelor morale este justificată de disconfortul și stresul creat de mai bine de 20 de ani de către pârâții care le-au îngrădit dreptul de proprietate prin obstrucționarea accesului la imobil. Deseori au fost agresați fizic și verbal de către pârâți atunci când au încercat să obțină un drept legal, acela de a circul ape rumul public.
Referitor la apelul Municipiului B., acesta este nefondat, instanța de fond reținând în mod corect culpa acestei părți sub forma omisiunii de a nu-și fi dus la capăt obligația de administrator a drumului public, calitate în care putea și trebuia să înlăture poarta edificată în mod ilegal.
Demersurile acestui pârât în vederea ridicării porții nu au fost finalizate până în prezent, aspect ce denotă neglijența autorităților publice locale.
Art.32 li 3 al.1 din Legea 50/1991 obligă autoritățile locale la ridicarea construcțiilor executate fără autorizație pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, județelor, orașelor sau comunelor pe cale administrativă, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
În drept au fost invocate prevederile art.289 al.2 C.pr.civ.
În faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri, iar cererea de refacere a probei cu expertiza tehnică specialitatea topografie a fost respinsă la termenul de judecată din 13.12.2013.
Analizând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul reține următoarele:
P. cererea de apel formulată de apelanții pârâți A. G., A. M., A. C., A. C., L. S. G., L. R. C. și L. D. N. s-au reiterat unele excepții invocate în fața instanței de fond, dara au fost invocate pentru prima dată prin acest apel excepții de ordine publică.
Astfel, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților A. C. și A. C. relativ la toate capetele de cerere a fost invocată pentru prima dată în apel. Aceste părți nu sunt proprietari ai imobilului alături de părinții lor, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar. În schimb, prin întâmpinările depuse în fața instanței de fond (f.109 și f.84) și-au indicat domiciliul ca fiind la adresa în cauză, reclamanții susținând că aceștia locuiesc în imobil.
Față de lipsa calității acestora de proprietar de carte funciară și întrucât în speță nu s-a dovedit în vreun fel că aceștia au edificat poarta metalică în cauză, Tribunalul constată că aceștia nu au calitate procesual pasivă pentru petitele 1 și 3 vizând constatarea că . și obligarea la demolarea porții. În schimb, pentru petitele privind obligarea la asigurarea accesului și obligarea la daune morale, întrucât aceștia și-au indicat prin întâmpinări domiciliul la adresa în cauză, și de asemenea reclamanții au invocat în susținerea petitului privind daunele morale împiedicarea constantă de a li se permite accesul la imobil prin folosirea aleii, Tribunalul constată că pentru aceste petite acești pârâți au calitate procesual pasivă, temeinicia soluției instanței de fond cu privire la aceste petite urmând a fi analizată mai jos.
În consecință, Tribunalul va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților A. C. și A. C. pentru petitele 1 și 3 ale acțiunii și va respinge această excepție pentru petitele 2 și 4 ale acțiunii. În consecință, sentința va fi schimbată și petitele 1 și 3 vor fi respinse față de acești pârâți ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesual paisvă
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților L. R. C. și L. D. N., referitor la petitul 4 privind acordarea daunelor morale, instanța constată că deși aceștia sunt coproprietari ai imobilului, aceștia și-au indicat la fila 84 di dosarul de fond domiciliile ca fiind în Austria, respectiv Columbia.
Și prin întâmpinarea depusă la cererea de apel, reclamanții nu contestă acest aspect al locuirii în străinătate, astfel că, referitor la acest petit, excepția este întemeiată, acești pârâți neputând fi responsabili pentru limitarea accesului de-a lungul timpului și crearea astfel a unui prejudiciu moral.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a acestor pârâți pentru petitul 4 al acțiunii, iar ca urmare a admiterii excepției, sentința va fi schimbată și acest petit va fi respins față de acești pârâți ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
În privința excepției lipsei calității procesual pasive a Statului Român pentru petitul 1 al acțiunii, această excepție a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond în sensul respingerii.
Astfel, asupra celor două alei cu nr.top.237/1/1/4 și 237/1/2/4 este întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate în favoarea Statului român, astfel că petitul privind constatarea că acestea fac parte din domeniul public al Municipiului B. trebuie să se soluționeze în mod obligatoriu cu acest pârât.
Relativ la calitatea de reprezentant în proces pentru S. român, aceasta aparține MFP, astfel cum s-a indicat prin cererea de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art.3 pct.81 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice. Potrivit acestui text legal, acesta reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Față de considerentele expuse, rezultă că în mod corect S. Român a fost chemat în judecată prin Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant, din moment ce litigiul vizează dreptul de proprietate al statului asupra celor două alei.
Celelalte excepții reiterate prin cererea de apel a apelanților pârâți persoane fizice vor fi analizate în continuare pe măsura analizării aspectelor legate de fond, de care acestea sunt strâns legate.
P. Decizia nr.313/14.05.1970 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B. s-a aprobat formarea a două corpuri distincte pentru terenul situat în B., ., CF_ B., respectiv top.234/1 casă și curte în suprafață de 1095,20 mp și 234/2 loc de casă în suprafață de 397,80 mp. Acesta din urmă a fost atribuit prin aceeași decizie unor persoane terțe de prezenta cauză.
De asemenea s-a acordat drept de servitute de trecere cu piciorul și auto peste imobilul cu nr.top.234/1.
Din studiul CF_ B. rezultă că această servitute de trecere nu a fost niciodată întabulată.
Ulterior s-a emis de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B. Decizia nr.421/29.06.1971 (f.140 fond). În cuprinsul acesteia s-a menționat că se analizează propunerea de revocare a Deciziei nr.439/1969 de dezmembrare și atribuire către S. C. și A. a imobilului din . în CF_, top.238/2/b și a Deciziei 255/1971 de dezmembrare și atribuire către A. G. și L. S. a terenului din . în CF_, nr.top.236/2 în suprafață de 400 mp și nr.top.237/1/1/2 în suprafață de 260 mp.
De asemenea se arată că ulterior s-au mai solicitat terenuri în acea zonă și nefiind accesul asigurat, se propune crearea unei alei de acces cu ieșire din .> În consecință s-a dispus revocarea celor două decizii și s-a aprobat dezmembrarea conform schiței întocmite. Astfel, imobilul din CF_ B. situat în . nr.top.inițial 237/1/1 a fost dezmembrat în 237/1/1/1 curte, 237/1/1/2 loc de casă, 237/1/1/3 loc de casă și_/1/4 în suprafață de 66 mp alee publică și top.236 casă și curte.
De asemenea imobilul din ., CF_ B. cu nr.top.234/1 și 234/2 a fost dezmembrat în 234/1 casă și teren, 234/2/1 grădină, 234/2/2 loc de casă, 234/2/3 loc de casă și 234/2/4 alee publică în suprafață de 20 mp.
P. aceeași decizie s-au atribuit către A. G. și L. S. imobilul din . B., nr.top.237/1/1 în suprafață de 160 mp și imobilul din CF_ B., top.234/2/2 în suprafață de 137 mp, în cote indivize de ½ fiecare, în scopul construirii de locuințe proprietate personală.
Ulterior, prin Decizia nr.725/07.12.1972 a Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B. s-a atribuit către reclamantul T. I. terenul în suprafață de 188 mp din CF_ B., top.234/2/3 situat în B., .>
Analizând succesiunea în timp a celor 3 decizii se observă că dezmembrarea inițială a imobilului din . a fost modificată, în sensul că din imobilul inițial s-a creat și o alee publică. Terenurile cu nr.top.234/1 și 234/2 au fost indicate inițial ca fiind situate pe ., pentru ca ulterior, la atribuirea către reclamantul T. I. a terenului, acesta să fie indicat pe .>
De asemenea, imobilul din CF_ B. indicat ca fiind în . inițial, ce a fost atribuit pârâților, a fost dezmembrat diferit, prin crearea unei alei publice. Se constată că la a doua atribuire a terenului către pârâți adresa imobilului nu mai este indicată ca fiind pe . pe .>
Se observă astfel modificarea în timp a planului de sistematizare a zonei, motivul fiind acela al formulării de cereri de atribuire a terenurilor de către mai multe persoane.
P. crearea de alei publice din . mod evident s-a urmărit asigurarea accesului la imobilele ce se vor construi pe loturile de teren atribuite. De asemenea, se constată în privința imobilului atribuit reclamantului că acesta este identificat pe . și faptul că dezmembrarea acestui imobil este dispusă prin aceeași decizie ce prevede și crearea celor două alei publice, chiar dacă atribuirea sa către reclamant a avut loc mai târziu, se reține că planul de sistematizare a vizat crearea accesului către acest imobil din .>
Relativ la imobilul din B., . s-a purtat un litigiu privind constatarea preluării abuzive a acestuia și ieșire din indiviziune, litigiu în care reclamanții din prezenta cauză au intervenit și au solicitat să se constate existența dreptului de servitute de trecere cu piciorul și auto în favoarea fondului dominant cu nr.top.234/2/1, 234/2/3 pe terenul aservit cu nr.top.234/1.
În cauză s-a pronunțat sentința civilă nr.251/2007 a Tribunalului B. prin care cererea de intervenție a fost respinsă, soluție păstrată prin decizia din apel nr.185/2007 a Curții de Apel B.. În urma judecării recursului s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, în cauză fiind pronunțată sentința civilă nr._/24.11.2011 în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B.. În cadrul acestui dosar, la termenul de judecată din 12.02.2010 instanța a luat act de renunțarea intervenienților T. L. M. și T. I. la judecarea cererii de intervenție.
Nu se poate imputa reclamanților din prezenta cauză necontinuarea judecării cererii de intervenție din dosarul menționat în vederea stabilirii unui drept de servitute de trecere din .-a expus anterior că aceștia au dreptul la acces către propriul imobil din . aleile publice realizate chiar în acest sens, motiv pentru care era lipsită de interes pentru reclamanți continuarea judecării în dosarul respectiv.
Relativ la raportul de expertiză specialitatea topografie realizat în cauză, în mod corect instanța de fond a revenit asupra necesității avizării acestuia de către OCPI, cât timp în prezenta cauză nu se urmărește întabularea unui act juridic în cartea funciară, astfel cum prevăd dispozițiile Ordinului nr.634/2006 al ANCPI.
De asemenea, se constată că raportul de expertiză nu a fost avizat întrucât, în principal, lipsește planul de încadrare în zonă a imobilului și nu este întocmită documentație tehnică separată pentru fiecare imobil. Or, raportat la obiectul cauzei, respectiv ridicarea unei porți metalice amplasate pe . aspecte nu prezintă relevanță. Neavizarea raportului nu determină concluzia caracterului său eronat, ci, pentru soluționarea obiectului prezentei cauze ce nu urmărește modificarea situației de carte funciară, cu atât mai mult cu cât aleile sunt în afară de cf, documentele întocmite și depuse sunt suficiente.
Expertul a concluzionat că cele două alei în litigiu se suprapun cu suprafețele asfaltate situate în fața imobilului reclamanților și sunt perpendiculare pe poarta și garajul reclamanților. De asemenea, instanța de fond a constatat cu ocazia cercetării la fața locului aliniamentul garajului reclamanților cu poarta de acces și cu aleile în litigiu, dar și cu schițele aferente actului de dezmembrare prin care s-au constituit cele două alei publice.
În mod corect a concluzionat astfel instanța de fond că accesul la imobilul reclamanților este reprezentat de cele două alei publice, fiind obstrucționat de poarta ridicată de A. G. și L. S., astfel cum aceștia au recunoscut la interogatoriu.
Relativ la motivul de apel privind indmisibilitatea petitului 1, instanța constată că acesta nu este întemeiat, nefiind o cerere ce excede atribuțiilor puterii judecătorești. Astfel, petitul are caracter premergător și necesar petitul principal privind ridicarea porții amplasate pe domeniul public.
Astfel, în fața instanței de apel s-a depus extras din HG 972/2002 privind atestarea domeniului public al județului B., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul B., unde la pct.723 este menționată .> Instanța de fond a reținut însă corect că potrivit dispozițiilor art.3 al.4 din Legea 213/1998 și anexa I pct.II, domeniul public al orașelor este alcătuit din drumuri comunale, vicinale, străzi, astfel că și o alee publică face parte din acest domeniu. În mod evident Hotărârea de Guvern ce atestă printre altele și domeniul public al Municipiului B. nu poate identifica și enumera aleile ce intră în domeniul public, dar acest act normativ trebuie coroborat cu textul legal anterior enunțat, fiind evident că cele două alei aparțin domeniului public al Municipiului B..
Pentru aceste motive, instanța reține că această constatare poate fi făcută și de către instanța de judecată, astfel că motivul inadmisibilității petitului 1 al acțiunii nu poate fi reținut.
Legat de acest aspect, Tribunalul constată că în mod corect s-a respins și excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului B., aleile aparținând domeniului public al acestui pârât. De asemenea, față de prevederile art.36 al.2 lit.c din Legea 215/2001 invocate în susținerea acestui motiv de apel, instanța reține că titularul dreptului de administrare al domeniului public al unei localități este Consiliul Local.
Critica vizează modul de formulare al petitului 2, respectiv obligarea pârâților să asigure accesul și libera circulație cu piciorul și auto, dar se constată că în mod corect s-a formulat în această modalitate din moment ce vizează fapta abuzivă a unor persoane fizice care au amplasat pe domeniul public o poartă de acces, închizând practic acest teren și comportându-se ca și cum ar fi proprietari. În consecință,m în mod corect s-a respins și excepția lipsei calității procesual pasive a apelanților cu privire la petitul 2 al acțiunii.
Relativ la excepția coparticipării procesuale pasive a tuturor proprietarilor imobilelor pe care s-ar face accesul proprietatea reclamanților, cu referire la toți proprietarii de la care apelanții au achiziționat porțiuni mici de teren necesare extinderii accesului auto, raportul de expertiză a lămurit că cele două alei domeniu public se suprapun peste terenul asfaltat ce ar trebui să asigure accesul și către locuința reclamanților.
În consecință, nu mai era necesară chemarea în judecată a unei alte persoane pentru asigurarea cadrului procesual legal.
Relativ la petitul privind ridicarea porții edificate, astfel cum s-a arătat anterior, pârâții A. G. și L. S. au recunoscut la interogatoriu edificarea acestei porți. De asemenea, expertiza efectuată în cauză a stabilit că poarta este edificată chiar pe limita dintre imobilul cu nr.top.238/c/2 loc de trecere proprietatea Statului Român și imobilul cu nr.top.237/1/1/4 alee publică proprietatea Statului român.
Fiind o poartă edificată pe domeniul public, în mod corect s-a dispus obligarea atât a pârâților persoane fizice, cât și a Municipiului B. la ridicarea sa. Chiar dacă M. B. nu este autorul porții, față de locul amplasării acesteia, se impune ca și M. să asigure accesul și libera trecere pe aceste alei către imobilul reclamanților, fiind vorba despre blocarea domeniul public al Municipiului B... În acest sens a și fost emisă Dispoziția de P. nr.248/2009 ce nu a fost niciodată adusă la îndeplinire.
P. cererea de apel a pârâților persoane fizice, s-a invocat în susținerea apărării că poarta este amplasată pe teren proprietate privată, faptul că în dosarul civil nr.406/1994 al Tribunalului B. în care s-a pronunțat decizia civilă nr.186/1995 comportamentul autorității locale a fost în sensul protejării proprietății private, căci altfel nu ar mai fi fost nevoie de un demers în justiție pentru ridicarea porții.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, considerentele acelei hotărâri pot fi contrazise de probele administrate în prezenta cauză la cererea reclamanților, ce nu au fost părți în litigiul respectiv finalizat cu respingerea cererii Primăriei Municipiului B. de ridicare a porții.
Față de considerentele expuse, instanța constată că în mod corect a dispus instanța de fond ridicarea porții de către pârâții persoane fizice și de către M. B., astfel că argumentele aduse prin cele două cereri de apel în combaterea acestei concluzii nu pot fi reținute.
În privința daunelor morale la care pârâții au fost obligați către reclamanți T. I. și T. L. M., Tribunalul constată că soluția instanței de fond în acest sens este nu este fondată.
Astfel, chiar dacă împiedicarea reclamanților să folosească aleile de acces către imobil datează din anul 2006, an în care aceștia au devenit proprietari, situația conflictuală fiind evidentă în cauză și de natură să producă și prejudicii morale, instanța co stată că în cauză nu s-a probat existența acestora.
Demersurile adresate autorităților în vederea rezolvării situației cu sprijinul acestora au fost repetate și s-au soldat cu eșec, dar se menține necesitatea dovedirii prejudiciului moral concret suferit de reclamanți. Depoziția martorului C. M. A. audiat în fața instanței de fond cuprinde relatarea despre frustrarea încercată de reclamantă ce nu poate primi în vizită persoanele pe cale de acces directă în imobil sau nu poate organiza evenimente din același motiv. De asemenea s-a relatat despre un incident între reclamantă și vecini, aceasta nefiind lăsată să intre cu autoturismul în garajul imobilului.
Chiar dacă aceste probe confirmă situația tensionată între vecini, văzând și faptul că reclamantul T. I. nu locuiește în imobil, Tribunalul apreciază că nu s-a dovedit în cauză prejudiciului suferit ce poate justifica acordarea daunelor morale către reclamanți.
Față de aceste considerente, instanța va admite cele două apeluri și înlătura din sentința atacată dispoziția privind acordarea daunelor morale către reclamanți și obligarea apelanților persoane fizice și a apelantului M. B. la plata acestora.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.296 C.pr.civ., instanța va admite cele două apeluri. Astfel, raportat la soluțiile privind excepțiile invocate pentru prima dată în fața instanței de apel, astfel cum au fost motivate anterior, instanța va schimba sentința atacată sub acest aspect. De asemenea se va schimba sentința atacată sub aspectul înlăturării dispoziției privind acordarea daunelor morale în favoarea reclamanților.
În privința cheltuielilor de judecată în faza apelului, apelanții persoane fizice A. G., A. M., A. C., A. C., L. S. G., L. R. C. și L. D. N. au probat efectuarea cheltuielilor în cuantum de 6000 lei constând în onorariu avocat, iar intimații reclamanți T. I. și T. L. M. în cuantum de 700 lei, de asemenea onorariu avocațial.
Față de admiterea parțială a apelanților persoane fizice și culpa procesuală a acestora față de restul motivelor de apel, instanța va compensa între reclamanții T. I. și T. L. M. și apelanții pârâți A. G., A. M., A. C., A. C., L. S. G., L. R. C. și L. D. N. până la concurența sumei de 700 lei.
Restul cheltuielilor de judecată efectuate de apelanții persoane fizice vor fi respinse.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de către apelantul M. B., deși apelul acestuia a fost admis parțial, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă, întrucât nu s-a probat efectuarea acestora..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții pârâți A. G., A. M., A. C., A. C., L. S. G., L. R. C., L. D. N. și apelul formulat de apelantul pârât M. B. prin primar împotriva sentinței civile nr.4548/15.03.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte, după cum urmează:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților A. C. și A. C. pentru petitele 1 și 3 ale acțiunii.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților A. C. și A. C. pentru petitele 2 și 4 ale acțiunii.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților L. R. C. și L. D. N. pentru petitul 4 al acțiunii privind acordarea daunelor morale.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților A. G., A. M., L. S. G., L. R. C., L. D. N. pentru petitul 2 al acțiunii.
Respinge petitele 1 și 3 ale acțiunii formulate de reclamanții T. L. M. și T. I. împotriva pârâților A. C. și A. C. ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge petitul 4 al acțiunii privind acordarea daunelor morale formulat împotriva pârâților A. G., A. M., A. C., A. C., L. S. G. și M. B. ca nefondat, iar împotriva pârâților L. R. C. și L. D. N. ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâților A. G., A. M., A. C., A. C., L. S. G., L. R. C., L. D. N. în solidar la plata către T. L. M. a sumei de 2500 lei și respectiv 1000 lei către reclamantul T. I. cu titlul de daune morale.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului M. B. prin primar la plata către reclamanta T. L. M. a sumei de 2500 lei și respectiv 500 lei către reclamantul T. I. cu titlul de daune morale.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței atacate.
Compensează între apelanții pârâți A. G., A. M., A. C., A. C., L. S. G., L. R. C., L. D. N. și intimații reclamanți T. L. M. și T. I. cheltuielile de judecată în apel până la concurența sumei de 700 lei.
Respinge cererea apelanților pârâți A. G., A. M., A. C., A. C., L. S. G., L. R. C., L. D. N. privind acordarea restului cheltuielilor de judecată în apel ca nefondată.
Respinge cererea apelantului pârât M. B. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel ca nefondată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2014.
Președinte, Judecător,
A. I. M. B.
Grefier,
M. D.
Red. M.B./12.06.2014
Tehnored./M.D./12.06.2014
14 ex.
Judecător fond R. G. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 05-03-2014,... | Grăniţuire. Decizia nr. 252/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
