Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 379/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 379/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 379/. publică din data de 25 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător N. F.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta petentă Asociația Agricolă „A. 2001”, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar G. Group Expert SPRL, prin reprezentant legal, Administrația Finanțelor P. C., prin reprezentant legal și M. C., prin primar, împotriva sentinței civile nr. 2006/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18 octombrie 2013, conform celor consemnate prin încheierea de ședință de l acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că,
P. Sentința civilă nr. 2006, pronunțată la data de 05.02.2013, în dosarul civil nr._, Judecătoria B. a respins plângerea formulată de petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001”, în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.A. prin administrator judiciar G. Group Expert SPRL, M. C., reprezentat de P., D.G.F.P. B. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. C., împotriva încheierii nr._/2011 a O.C.P.I. B..
Pentru a se pronunța în acest sens, Judecătoria B. a constatat următoarele:
P. plângerea înregistrată la O.C.P.I. B. la data de 10.06.2011, iar pe rolul Judecătoriei Brasov sub nr._ /20.01.2012, petenta ASOCIAȚIA A. „A. 2001” a solicitat anularea Încheierii de carte funciara nr. nr._/2011 pronunțată de O.C.P.I. - Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. și, în consecință, admiterea cererii de reexaminare și, pe cale de consecință admiterea cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise în cuprinsul cărții funciare în favoarea petentei, precum și radierea înscrierilor în cărțile funciare, respectiv a ipotecii si a interdicțiilor de înstrăinare si grevare înscrise în favoarea Băncii Agricole Sucursala Brasov.
În motivare s-a arătat că O.C.P.I. B. a respins cererile formulate de petentă de înscriere a dreptului de proprietate asupra parcelelor identificate în cuprinsul fiecărei cărți funciare.
S-a mai arătat că, criticile sale expuse în cererea de reexaminare au fost înlăturate de către O.C.P.I. cu motivarea că, raportat la situația de carte funciara și la dispozițiile art. 151 alin. 8 si 9 C.pr.fisc. coroborat cu art. 154 C.pr.fisc. și art. 20 Legea 7/1996, respingerea cererii de intabulare se justifica cu atât mai mult cu cât sentința civilă invocată de petenta nu face vorbire despre desființarea ipotecii legale înscrise în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. C., iar petenta nu a făcut dovada existentei aprobării date pentru vânzare de către organul competent sau a desființării acestor ipoteci.
S-a mai reținut că Sentința civilă nr. 1371/2010 și convenția de vânzare - cumpărare se referă numai la terenuri ca obiect al tranzacției.
Astfel, ar subzista impedimentul creat de lipsa unui raport juridic între S.C. S. C. S.A., în calitate de proprietar al construcțiilor, și ASOCIAȚIA A. A. 2001, în calitate de dobânditor al dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar înscrierea dreptului de proprietate ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 44 din Legea nr. 7/1996. S-a mai arătat că această motivare a O.C.P.I. nu poate fi primită întrucât prevederile art. 151 alin. 8 și 9 din O.G. nr. 92/2003 privesc bunurile mobile și nu pe cele imobile, cum este în speță, iar art. 154 din C.pr.fisc. nu interzice înstrăinarea bunurilor ipotecate, astfel că ipoteca înscrisă în C.F. nu reprezintă o piedică la intabulare; că nu convenția de vânzare - cumpărare încheiată la data de 23.07.2007 constituie actul juridic în baza căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate, ci Sentința nr. 1371/2010 pronunțată de Tribunalul D., din considerentele căreia reiese că ține loc de contract autentic de vânzare - cumpărare, iar prin dispozitiv s-a dispus intabularea, sentința având autoritate de lucru judecat, registratorul CF fiind obligat să o pună în executare.
Petenta învederează că registratorul de carte funciara nu are legitimitatea să invoce dispozițiile art. 151 O.G. nr. 92/2003, aceste dispoziții putând fi invocate numai într-o acțiune adresata instanței de judecată. Nulitatea absoluta a actelor care intervin ulterior indisponibilizării nu operează de drept ci trebuie constatată de o instanța de judecată. Totodată, motivarea că în convenția de vânzare - cumpărare nu au fost prevăzute și construcțiile aflate pe terenuri nu poate fi primita deoarece și construcțiile aferente au făcut obiectul convenției.
S-a mai arătat că nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță judecătorească, în urma sesizării cu o acțiune judecătorească, iar dreptul de ipotecă înscris rămâne înscris în favoarea creditorului așa cum rezultă din dispozițiile art. 1746 alin. 3 din Codul civil.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în valoare de 8 lei si timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 50 Legea nr. 7/1996, instanța a dispus citarea persoanelor interesate, M. C., prin P., D.G.F.P. BRASOV - A. F. P. C., S.C. S. C. S.A. prin administrator J. G. Group Expert S.R.L.
Intimatul, M. C., prin P., a formulat întâmpinare (f. 37-38), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că în mod corect O.C.P.I. Brasov a respins cererea de reexaminare formulata de petentă, considerentele încheierii reținând în mod corect dispozițiile legale aplicabile.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 - 118 C.pr.civ.
Intimata D.G.F.P. B. pentru A.F.P. C. a formulat întâmpinare solicitând suspendarea prezentei cereri în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 rep. întrucât S.C. S. C. S.A. este în insolvență fiind supravegheată de G. Group Expert S.P.R.L.
Pe fond, s-a solicitat respingerea plângerii date fiind dispozițiile art. 154 alin. 5, 6 din O.U.G. nr. 92/2003 rep., ale art. 159 alin. 1 și 11, ale art. 152 alin. 1 și 2 și ale art. 1531 din același act normativ, iar înscrierea ipotecii s-a realizat anterior pronunțării de către Tribunalul D. a sentinței exhibate de petentă. S-a mai arătat că pe rolul Judecătoriei B. se află înregistrat dosarul civil nr._/197/2010 având ca obiect anularea transferurilor patrimoniale ale ..A., S.C. Leflor Distribution și SOCIETATEA „A. 2001”.
G. Group Expert S.P.R.L. în calitate de administrator al S.C. S. C. S.A. a depus întâmpinare (f 46) solicitând suspendarea prezentei cereri în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 rep. întrucât S.C. S. C. S.A. este în insolvență.
Pe fond s-a solicitat respingerea plângerii întrucât de la data aplicării sechestrului bunurile sechestrate sunt indisponibilizate conform art. 151 alin. 9 și 10 din O.G. nr. 92/2003 rep., iar actele de dispoziție încheiate după indisponibilizare sunt lovite de nulitate absolută, iar dispozițiile art. 159 alin. 9 și 10 se aplică și în cazul bunurilor imobile.
În temeiul dispozițiilor art. 167 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri.
La dosar a fost înaintat dosarul O.C.P.I. B. în care au fost date încheierile nr. 6845/2011 și încheierea de soluționare a cererii de reexaminare nr._/2011.
Instanța a respins cererea de suspendare a judecății prin Încheierea din data de 21.01.2013 pentru motivele reținute în încheiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria B. a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 ind. 1 Legea nr. 7/1996, „Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare”.
P. Încheierea nr. 6845/2011/07.02.2011 dată de O.C.P.I. B. - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov în dosarul nr. 6845/26.01.2011, s-a respins cererea petentei privind intabularea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în C.F._ B., nr. top 3542/1/22 având ca proprietară pe intimata S.C. S. C..
În motivarea Încheierii s-a constatat că există piedică la înscriere întrucât în C.F. este intabulat dreptul de ipotecă legală conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. C., iar de la data întocmirii procesului verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate, iar conform art. 151 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003, actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alineatul 9, sunt lovite de nulitate absolută. S-a mai reținut că, convenția încheiată în 23.07.2007, ulterior ipotecii legale (05.01.2006) este lovită de nulitate absolută privind imobilul cu nr. top. 3542/1/75.
Împotriva acestei încheieri a fost formulată cerere de reexaminare de către petenta ASOCIAȚIA A. „A. 2001”.
Cererea de reexaminare a fost soluționată prin Încheierea nr._/11.08.2011 pronunțată de O.C.P.I. - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliara B. în dosarul nr._/10.06.2011, prin care s-a dispus respingerea cererii cu privire la imobilul cu nr. cadastral_, nr. top. 3542/1/22 înscris în C.F. nr._ C., (provenită din C.F. pe hârtie nr. 10130A+26) UAT C., respingându-se cererea de reexaminare
În motivare, s-a reținut că imobilul de sub nr. top. 3542/1/22 înscris în C.F._ C. proprietatea tabulară a S.C. S. C. S.A. nu mai este grevat de sechestrul A. acesta fiind radiat conform mențiunilor din cartea funciară; că imobilul este grevat de ipoteca legală instituită conform art. 154 din O.G. 92/2003 în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. C. și o ipotecă legală constituită conform art. 154 din O.G. nr. 92/2003 în favoarea municipiului C..
Analizând legalitatea si temeinicia încheierilor emise de O.C.P.I. - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov instanța reține următoarele:
P. cererea formulată și înregistrata la O.C.P.I. Brasov sub nr. 6845/26.01.2011, petenta ASOCIAȚIA A. „A. 2001” a solicitat intabularea dreptului de proprietate și radierea sechestrului A. asupra imobilului înscris în C.F._ C., (provenită din C.F. pe hârtie nr. 10130A+26) UAT C., nr. top. 3542/1/22.
În fapt, instanța reține că la data de 23.07.2007, între petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ ,,A. 2001”, în calitate de cumpărătoare și S.C. S. C. S.A., în calitate de vânzătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect, printre altele, și imobilul - teren cu nr. top. 3542/1/22 înscris în C.F._ C..
P. Sentința civilă nr. 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a admis cererea formulata de SOCIETATEA A. „A. 2001” în contradictoriu cu pârâta S.C. S. C. S.A., constatându-se valabilitatea convenției încheiată la data de 23.07.2007 între SOCIETATEA A. „A. 2001”, în calitate de vânzător, si S.C. S. C. S.A., în calitate de cumpărător, dispunându-se totodată intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în C.F. C..
Convenția încheiată între petenta de față și intimata S.C. S. C. S.A. s-a realizat la data de 23.07.2007, adică după înscrierea ipotecii în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. C. (05.01.2006) și înainte de înscrierea ipotecii în favoarea M. C. (22.12.2009), însă valabilitatea convenției a fost constatată prin Sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., survenită după data înscrierii acestei din urmă ipoteci.
Instanța mai reține că în cuprinsul Cărții funciare nr._ C., (provenită din C.F. pe hârtie nr. 10130A+26), nr. top. 3542/1/22 apare ca fiind radiat sechestrul A.. În aceeași carte funciară mai apare înscris din 2006 dreptul de ipotecă pentru suma de_ RON, reprezentând creanțe bugetare restante în favoarea D.G.F.P. B. - AFP C. la poziția C2, iar, la poziția C3 este intabulat dreptul de ipotecă legală, din 2009, conform O.G. nr. 92/2003, pentru suma de_ RON debit și_ RON majorări în favoarea MUNICIPIULUI C..
În cauză, petenta nu a dovedit desființarea ipotecilor legale, înscrise din anul 2006, respectiv din anul 2009, în cartea funciară, context în care, în mod corect s-a reținut de către registratorul șef incidența dispozițiilor art. 151 alin. 9 și 10 C.pr.fisc. care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legale fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art. 154 alin. 5 C.pr.fisc.
Potrivit dispozițiilorart. 154 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, “Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile”.
Potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (9) și (10) din O.G. nr. 92/2003 “ De la data întocmirii procesului - verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută”.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 20 Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data introducerii plângerii, „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.(3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor”.
P. urmare, pentru a se dispune înscrierea unui drept în cartea funciara, cel care solicita înscrierea trebuie, în lipsa îndeplinirii condițiilor de la alin. 1 ale art. 20 din Legea nr. 7/1996, să prezinte hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, opozabilă titularului dreptului.
Petenta a solicitat înscrierea dreptului ei de proprietate asupra imobilului, în baza Sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D. și a convenției de vânzare - cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 încheiată cu S.C. S. C. S.A., sentința fiind ulterioară înscrierii ipotecilor legale în favoarea D.G.F.P. B. - A.F.P. C. și a MUNICIPIULUI C..
Sentința civilă nr. 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, nu constituie însă o hotărâre aptă de intabulare, în dispozitivul acestei sentințe menționându-se numai că se constată valabilitatea unei convenții ce a avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unor imobile terenuri. Sentința civilă nu are, așadar caracter constitutiv de drepturi în privința bunului imobil din Cărții funciare nr._ C., (provenită din C.F. pe hârtie nr. 10130A+26) UAT C., nr. top. 3542/1/22 neținând loc de act autentic de vânzare - cumpărare apt de intabulare.
Avându-se în vedere că în dispozitivul Sentinței civile nr. 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ instanța nu a dispus ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, instanța apreciază că în mod corect registratorul de carte funciara a reținut că hotărârea judecătorească nu poate produce efectele unui act apt de întabulare în cartea funciara.
Împrejurarea că s-a dispus intabularea în cartea funciară iar registratorul de carte funciară a refuzat realizarea acestei operațiuni nu însemna nesocotirea unei hotărâri judecătorești intrate în autoritatea de lucru judecat, ci reprezintă o situație de imposibilitate a punerii în executare a unei dispoziții a instanței de judecata, această dispoziție neaflându-se în concordanță nici cu celelalte dispoziții din dispozitivul sentinței civile, nici cu celelalte dispoziții legale aplicabile în materie. Atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară nu este una întemeiată. Instanța are în vedere că deși registratorul nu are competența de a aprecia pe fond valabilitatea titlurilor prezentate în susținerea cererii de înscriere, însă acesta are obligația verificării legalității formale a acestora.
În consecință, chiar dacă prin Sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art. 63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, registratorul are obligația (conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 7/1996) de a respinge cererea de înscriere a actului juridic, având în vedere dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. g din Legea nr. 7/1996 raportat la art. 151 alin. 10 din O.G. nr. 92/2002.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege.
Astfel, registratorul de carte funciară are obligația verificării îndeplinirii condițiilor legale privind valabila transmitere a dreptului de proprietate în patrimoniul petentei. Conform dispozițiilor art. 63 din Ordinul 633/2006 „dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din lege;
(1^1) Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.”
Deși se pretinde că nu convenția încheiată în data de 23.07.2007 constituie actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea ci Sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., trebuie reținute considerentele anterior expuse din care rezultă că faptul că prin dispozitivul sentinței menționate se constatată (potrivit art. 111 C.pr.civ.) numai valabilitatea convenției încheiată în data de 23.07.2007 între petentă și intimată, fără a se preciza că hotărârea respectivă ține loc și de act autentic de vânzare - cumpărare cu privire la imobilele respective.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța a reținut că încheierea contestată de către petentă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale enunțate anterior și pe cale de consecință, a dispus respingerea plângerii acesteia ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001”, solicitând instanței admiterea cererii de apel, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii formulată împotriva încheierii de C.F. nr._/2011 pronunțată de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. în dosarul cu același număr și pe cale de consecință, să se dispună admiterea în tot a cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii nr. 6845/2011, pronunțată de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. în dosarul cu același număr, în sensul admiterii și a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral_ nr. topografic 3542/1/22 înscris în C.F. nr._ (provenită din C.F. de pe hârtie cu numărul_ A+26) U.A.T. C., în favoarea ASOCIAȚIEI AGRICOLE „A. 2001”, precum și în sensul radierii înscrierilor din aceeași carte funciară, respectiv a ipotecii legale constituite în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. C., precum și a ipotecii legale constituite în favoarea MUNICIPIULUI C..
În expunerea de motive apelanta a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a respins plângerea, ignorând motivele care au stat la baza formulării acesteia, dezvoltate pe larg în cuprinsul său, însușindu-și întocmai punctul de vedere al registratorului de CF care a pronunțat soluția de respingere a cererii de reexaminare.
Pentru a pronunța sentința apelată, instanța de fond s-a limitat la preluarea formală a motivelor invocate de registratorul OCPI, înlăturând în totalitate criticile aduse încheierii contestate, fără a opune argumente juridice pertinente în acest sens.
P. considerentele sentinței apelate, instanța de fond a apreciat că, de vreme ce petenta nu a dovedit desființarea ipotecilor legale, înscrise în favoarea D.G.F.P. B. - A.F.P. C., precum și în favoarea Municipiului B., registratorul șef a reținut în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 151 alin. 9 și 10 din Codul de procedură fiscală, care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legale fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art. 154 alin. (5) C.pr.fisc.
Invocând în mod corect, prevederile art. 20 din Legea nr. 7/1996 (în vigoare la data formulării plângerii), instanța concluzionează că, pentru a se dispune înscrierea unui drept în cartea funciară, cel care solicită înscrierea trebuie să prezinte hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, opozabilă titularului dreptului. În opinia judecătorului fondului, Sentința nr. 1371/2010 a Tribunalului D. nu este aptă de intabulare, deoarece în dispozitivul acesteia se menționează doar că se constată valabilitatea unei convenții care a avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unor imobile - terenuri.
În continuare, instanța de fond apreciază, că Sentința nr. 1371/2010 a Tribunalului D. nu poate ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare, prin aceasta constatându-se doar valabilitatea respectivei convenții.
În aceste condiții, a reținut instanța de fond, că de vreme ce în dispozitivul sentinței instanța nu a dispus ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, această hotărâre nu poate produce efectele unui act de intabulare în cartea funciară.
Spre un final, judecătorul fondului reține că registratorul de carte funciară are obligația verificării îndeplinirii condițiilor legale pentru valabila transmitere a dreptului de proprietate în patrimoniul petentei, împrejurare care nu echivalează cu nesocotirea unei hotărâri judecătorești intrate în autoritatea de lucru judecat, ci reprezintă o situație de imposibilitate a punerii în executare a unei dispoziții a instanței de judecată, această dispoziție neaflându-se în concordanță nici cu celelalte dispoziții din dispozitivul sentinței civile, nici cu celelalte dispoziții legale aplicabile în materie.
Apreciază că toate aceste motive, însușite și preluate din expunerea de motive ale altor complete de judecată, mai întâi investite cu soluționarea unor plângeri formulate de subscrisa petentă împotriva unor încheieri de CF identice sau similare celei care face obiectul prezentei cereri de apel, nu pot constitui temeiuri legale care să justifice soluția pronunțată în cauza cu care a fost investită judecătoria.
De asemenea, textele legale indicate de instanță în fundamentarea soluției date au fost interpretate contrar literei și spiritului lor.
În sfârșit, mai trebuie subliniat că instanța de fond nu a analizat motivele invocate de petentă în susținerea plângerii formulate.
Nu poate împărtăși motivele reținute de instanța de fond, în fundamentarea soluției pronunțate, pentru următoarele considerente:
În primul rând, este necesar a se delimita limitele înlăuntrul cărora se întinde competența registratorului de carte funciară, care se consideră îndreptățit să constate nulitatea absolută a înscrisului constatator al dreptului ce se dorește a fi înscris în evidențele de carte funciară, respectiv a convenției de vânzare - cumpărare nr. 79/23.07.2007, a cărei valabilitate a fost constatată prin Sentința civ. nr. 1371/2010, pronunțată de Tribunalul D..
Apreciază că registratorul de carte funciară face grave confuzii, însușite cu ușurință de instanța de fond, cu privire la aceste limite, apreciind că avea obligația de a respinge această plângere, în temeiul prevederilor legale enumerate mai înainte.
Acest atribuit, conferit în mod nepermis de către judecătorul fondului registratorului de carte funciară, nu îi este recunoscut însă de lege, aceasta referindu-se doar la obligația sa de a verifica respectarea condițiilor de formă, necesare a fi îndeplinite de înscrisul constatator al actului sau faptului juridic ce se solicită a fi intabulat în cartea funciară.
P. Sentința civ. nr. 1371/2010, pronunțată de Tribunalul D., care a reprezentat actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în C.F. NR._ UAT C. în favoarea reclamantei ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001” asupra imobilului teren din litigiu.
Este adevărat că procedura de înscriere în cartea funciară implică verificarea de către registrator a înscrisului prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, însă doar în ceea ce privește forma, iar nu și aspectul condițiilor de fond, care pot forma obiectul unei acțiuni specifice.
Temeiul atribuțiilor registratorului de CF îl regăsim în art. 48 și urm. din Legea nr. 7/1996 (în forma sa de la momentul soluționării cererii de înscriere a dreptului de proprietate), care obligă registratorul de carte funciară doar la examinarea condițiilor de formă ale titlului și nu la aspectele legate de conținutul dreptului real de proprietate, aspecte ce fac obiectul unei judecăți propriu-zise.
Cu alte cuvinte, registratorul are competenta de a verifica dacă înscrisul îndeplinește condițiile legale ale intabulării, iar nu de a se pronunța cu privire la rezolvarea problematicii fondului dreptului real imobiliar ce face obiectul înscrierii.
Aceste condiții, prevăzute în mod limitativ de Legea nr. 7/1996, nu pot aduce atingere fondului dreptului care se cere a fi înscris și nici nu permit registratorului să se subroge în drepturile persoanelor care ar putea fi lezate prin aceste acte care stau la baza înscrierii, persoane care au la îndemână calea acțiunilor în justiție pentru realizarea drepturilor lor.
În jurisprudență, s-a opinat că, ideea imposibilității examinării fondului dreptului în procedura înregistrării în evidențele de carte funciară, derivă chiar din natura acestei proceduri, care este o procedură necontencioasă, ce nu presupune o judecată în contradictoriu asupra realității unor drepturi reale de proprietate.
Astfel, registratorul de C.F. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege, de a pune în executare această hotărâre, intrată în puterea lucrului judecat, care nu poate fi cenzurată de nici o altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I.
În mod nepermis registratorul de carte funciară nu recunoaște legalitatea acestei hotărâri, definitivă și irevocabilă, pronunțată de o instanță judecătorească și care nu a fost desființată, apreciind că nu poate fi luată în considerare.
De altfel, în sensul celor susținute de subscrisa petentă s-a pronunțat și Curtea de Apel Timișoara, care a reținut că, în materia plângerii împotriva încheierii de carte funciară, registratorul de carte funciară nu este abilitat de lege să constate el un motiv de nulitate absolută al titlului prezentat la intabulare, întrucât serviciul de carte funciară nu este un organ de jurisdicție, pe de o parte, iar pe de altă parte valabilitatea unui titlu de proprietate se prezumă până la anularea sau constatarea nulității absolute în legătură cu acesta, pe cale jurisdicțională.
Așadar, invocarea prevederilor art. 151 din O.G. nr. 92/2003, nu poate fi primită, și datorită faptului că. registratorul de C.F. nu are legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată. (spre exemplu. D.G.F.P. B., a promovat o asemenea acțiune, care în opinia sa este sortită eșecului de vreme ce actul defăimat și susceptibil de a fi intabulat este o hotărâre judecătorească, rămasă în puterea lucrului judecat).
P. urmare, nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indispombilizării, nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată. Așadar, din această perspectivă registratorul și-a depășit în mod evident competența, în ideea de a nu pune în executare o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, așa cum am arătat mai sus, înscrierea ipotecii legale, în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței de mai sus, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, așa cum rezultă din prevederile art. 1746 alin. 3. C.civ. (în vigoare la data perfectării actelor în discuție).
De asemenea, instanța care a pronunțat hotărârea apelată, prin care a respins plângerea formulată împotriva încheierii de CF în discuție, a reținut și a făcut în mod greșit aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 63 alin. l ind. l din Ordinul nr. 633/2006 al Directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, potrivit cu care registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitatea absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare, în speța dedusă judecății fiind incidente prevederile art. 20 alin. 3 și art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Apreciază că aceste dispoziții, invocate de instanța de fond adaugă în mod nepermis la lege, acesta fiind un act normativ cu o forță juridică inferioară celui pe care-1 completează prin norma indicată și care permite registratorului de carte funciară să cenzureze inclusiv hotărâri judecătorești, cum este cazul în speța dedusă judecății.
Instanța investită cu soluționarea oricărei cauze avea posibilitatea și chiar obligația de a face aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative.
Ordinul nr. 633/2006, reținut în cauză ca temei al pronunțării soluției de respingere a plângerii este emis în aplicarea Legii nr. 7/1996 și vizează nu numai aspecte legate de organizarea birourilor de carte funciară ci și altele, cu referire la înscrierea drepturilor în aceste evidențe, cu consecințe juridice pentru părțile interesate, astfel că acesta trebuiau emise și aplicate doar în limitele actului normativ cu forța juridică superioară.
Totodată, menționează faptul că, prin Decizia nr. 723/2010 a Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea cadastrului si a publicității imobiliare nr. 7/1996, potrivit cărora „procedura de rectificare a înscrierilor in cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament, aprobat de directorul general al Agenției Național”, regulament similar celui emis în organizarea birourilor de carte funciară si care prevede posibilitatea respingerii cererii de înscriere a dreptului de proprietate, cum s-a arătat mai sus.
P. această decizie s-a reținut că „Dreptul de proprietate este cel mai complex dintre toate drepturile pe care o persoana le poate avea asupra unui bun, pentru că el oferă titularului său exercițiul tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaște. De aceea, acesta reprezintă un drept fundamental absolut, prevăzut, garantat și ocrotit de Constituție în cuprinsul art. 44 și 136, in limitele prevăzute de lege. Este și motivul pentru care, atunci când legiuitorul a stabilit reglementarea prin lege organică a domeniilor de importanță vitală pentru funcționarea statului, a cuprins în cadrul dispozițiilor art. 73 alin. (3) Ut. m), regimul juridic general al proprietății și al moștenirii. Așa fiind, regimul cadastrului și al publicității imobiliare sunt stabilite prin lege organică, respectiv Legea nr. 7/1996".
P. ordinul menționat se reglementează procedura de înscriere în cartea funciară cu referire la prevederile similare din Titlul II, privind publicitatea imobiliară din Legea nr.7/1996, respectiv capitolul II, procedură ce trebuia instituită printr-o normă legală egală ca forță juridică cu cea a legii, în caz contrar aflându-ne în prezența unei „încălcări a dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. m, care prevăd obligativitatea reglementării prin lege organică a regimului juridic general al proprietății, precum și ale art. (l) alin. (4) privind separarea puterilor în stat", cum reține Curtea Constituțională prin aceeași decizie, rețineri ce sunt aplicabile speței de față.
Pentru toate aceste considerente, a apreciat că au fost îndeplinite condițiile legale privind înscrierea în CF, sens în care solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de CF nr._/2011, pronunțată de O.C.P.I. - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. C.pr.civ., art. 50 alin. (3) din Legea nr. 7/1996.
P. cererea de apel formulată apelanta nu a solicitat administrarea de probe noi.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În apel a depus întâmpinare intimații U.A.T. M. C., prin P., și D.G.R.F.P. B., pentru A.J.F.P. C., ambii intimați solicitând respingerea cererii de apel și păstrarea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
În cuprinsul celor două întâmpinări intimații a expus detaliat motivele pentru care consideră cererea de apel ca fiind neîntemeiată.
În probațiune, prin întâmpinarea depusă, U.A.T. M. C., a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pârâta D.G.F.P. B., prin întâmpinarea depusă pentru A.J.F.P. C., neavând cereri în probațiune.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința apelată în raport cu motivele de apel invocate actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că cererea de apel formulată de apelantă este neîntemeiată, având în vedere următoarele:
În conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 633 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art. 58 alin. 1, înainte de rezolvarea cererii de către registrator, asistentul - registrator verifică cererea în raport cu datele de carte funciară și menționează în referat dacă există sau nu piedici pentru efectuarea lucrării solicitate.
P. urmare, registratorul și respectiv asistentul - registrator sunt obligați să verifice toate înscrisurile atașate unei cereri de înscriere în cartea funciară și să constate dacă în raport cu acestea există sau nu vreo piedică la înscriere.
Atât registratorul de carte funciară cât și asistentul registrator, au procedat la verificarea înscrisurilor atașate cererii de înscriere și cartea funciară, constatând că în ceea ce privește imobilul cu nr. cad._, fost nr. top. 3542/1/22, înscris în C.F._ provenită din C.F._ A+26 C., proprietatea S.C. S. C. S.A., cu act c.f. 265 din 05.01.2006, a fost înscrisă ipoteca legală în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. C. constituită în conformitate cu prevederile art. 143 alin. 8 și 9 din O.G. nr. 92/2003, în valoare de 14.665.591,00 lei, reprezentând creanțe bugetare.
Art. 151 alin. 9 din O.G. 92/2003, în forma existentă la data soluționării cererilor apelantei petente, prevedea că, „De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă” iar alin 10 al aceluiași articol stabilea că „Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.”
Indisponibilizarea instituită prin alin. 9 a art. 151 din O.G. 92/2003, constituie piedică de carte funciară, de care registratorul și asistentul registrator erau obligați să țină cont și să dispună în consecință.
Mai mult decât atât, art. 20 din Legea nr. 7/1996, în forma existentă la data depunerii de către apelanta - petentă a cererii de înscriere în cartea funciară prevedea următoarele:
„(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
(2) Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.
(3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.”
Cum titularul dreptului de ipotecă, D.G.F.P. - A.J.F.P. C., nu a fost parte în cauza care a format obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului D., în care a fost a pronunțată Sentința nr. 1371 din 16.09.2010, văzând și împrejurarea că ipoteca legală constituită în favoarea acestei entității, este anterioară convenției în temeiul cărei a fost pronunțată această sentință, efectul indisponibilizării și sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii art. 151 alin. 9 din O.G. 92/2003, titularului dreptului de ipotecă nu îi puteau fi opuse drepturile apelantei petente și dispozițiile impuse prin respectiva hotărâre judecătorească.
Inopozabilitatea anterior evocată constituie un impediment pentru înscrierea în cartea funciară, lipsa unei hotărâri judecătorești de desființare a convenției încheiate între apelanta - petentă și S.C. S. C. S.A, nu constituie un argument suficient de caracterizat pentru admiterea cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al apelantei - petente.
Constatarea acestei piedici de carte funciară, nu înseamnă că registratorul a analizat chestiuni legate de nulitatea unei convenții, și nici nu reprezintă un refuzat de executarea a dispozițiilor unei hotărâri judecătorești, respectiv un refuz de a da eficiență unei norme cu rang superior, după cum eronat a susținut apelanta prin cererea de apel, ci în limitele competențelor și a obligațiilor care îi reveneau, registratorul a constatat existența piedicii de carte funciară procedând în consecință
P. urmare, prima instanță în mod corect nu a dat eficiență hotărârii pronunțate de Tribunalul D., toate criticile apelantei relativ la această chestiune neputând fi primite.
Având în vedere considerentele expuse toate criticile apelatei relativ la sentința apelată sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate, iar pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., cererea de apel formulată de apelanta - petentă ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „A. 2001” împotriva Sentinței civile nr. 2006, pronunțată de Judecătoria B. la data de 05.02.2013, în dosarul civil nr._, va fi respinsă, hotărârea apelată urmând a fi păstrată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ A. 2001, cu sediul în com Ț., .. D., împotriva Sentinței civile nr. 2006, pronunțată de Judecătoria B. la data de 05.02.2013, în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. MoldovanNicoleta F.
GREFIER,
Pt. C. Lefer
plecată din instanță
semnează grefier șef secție,
I. M.
Red. DM/14.04.2014
Tehnored. E.M./15.04.2014
6 ex.
Judecător fond: L. S.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 38/2014. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
