Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 05-03-2014, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 230/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 230/R
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Judecător C. R.
Grefier E. M.
Pentru azi fiind amânarea recursului declarat de recurentul reclamant C. C. D., împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. S., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 18.02.2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 26.02.2014 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
P. sentința civilă nr._/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, a fost respinsă actiunea civila formulata de reclamantul C. C. – D. in contradictoriu cu paratul M. S. prin P., cu sediul in S., Piata Libertatii nr. 17, judetul Brasov, ca neintemeiata.
În motivarea soluției astfel pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Intre parti s-a incheiat contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 1283/05.06.2004 la BNP Ghimbasan M. avand ca obiect instrainarea imobilului teren de 500 mp situat in municipiul S., ., inscris in CF nr. 1952 B., nr.top 1954/1/1/2/39.
Pe acest teren reclamantul urma sa isi construiasca o locuinta.
In cf este inscris dreptul de proprietate al reclamantului C. C. – D. si al sotiei acestuia, C. C., cu titlu de drept de cumparare.
Contractul de vanzare-cumparare cuprinde si clauze referitoare la construirea de catre S.C. GOTIC S.A. a unei locuinte pe lotul cumparat.
Al. 4 al contractului arata ca paratul M. S. vinde cumparatorului C. C. D. terenul identificat mai sus pe care se afla imobilul nr. 39 “avand la baza contractul de construire a imobilului aflat pe . incheiat cu S.C. GOTIC S.A. la data de 04.06.2004”.
Al. 6 al contractului prevede ca vanzarea se face libera de sarcini “cu exceptia dreptului de folosinta asupra terenului inscris in favoarea ANL care se mentine”.
Al. 9 al contractului arata ca terenul este grevat de dreptul de folosinta al ANL pe durata construirii locuintei.
Al. 19 din contract prevede ca: “Noi, partile contractante, suntem de acord ca prezenta vanzare-cumparare sa se realizeze sub conditie rezolutorie, respectiv C. C.-D., in calitate de cumparator, daca pierd sub orice forma dreptul de proprietate asupra imobilului teren cumparat in baza prezentului contract, sau daca, pana la finalizarea constructiei situate pe imobilul teren ce face obiectul prezentei vanzari, intervine orice alta situatie juridica prin care pierd calitatea mea de beneficiar al constructiei”.
In continuare, se arata ca, in termen de 15 zile de la data la care vanzatorului i se comunica incetarea calitatii cumparatorului de beneficiar al constructiei, contractul se considera rezolutionat de plin drept, fara a fi necesara punerea in intarziere a cumparatorului sau orice alta formalitate prealabila si fara a fi necesara pronuntarea unei solutii de catre instanta judecatoreasca.
Constructia nu s-a mai edificat, context in care paratul considera ca s-a implinit conditia rezolutorie.
In drept s-au reținut următoarele:
- cu privire la cauza ilicita a clauzei vizand conditia rezolutorie:
Instanta a retinut ca reclamantul a invocat nulitatea absoluta partiala a contractului pe motiv de cauza ilicita.
Motivarea cauzei ilicite vizeaza imprejurarea ca actul juridic “este contrar dispozitiilor legale ce reglementeaza dreptul de proprietate” pentru ca nu este legal a se impune proprietarului o anumita conduita in raport cu aceasta proprietate.
Instanta a retinut ca nu este indicat nici un text de lege care sa fi fost incalcat la momentul incheierii actului juridic, adica la 05.06.2004, iar instanta nu este datoare a cauta din oficiu alte cauze de nulitate decat cele expres invocate de reclamant.
Repetand, instanta nu a gasit care este textul de lege din materia dreptului de proprietate care s-ar fi incalcat la semnarea actului sinalagmatic.
- cu privire la capatul 2 de cerere avand ca obiect constatarea inexistentei dreptului paratei de a activa clauza vizand conditia rezolutorie si pactul comisoriu:
Instanta a retinut ca, dimpotriva, implinindu-se conditia rezolutorie, paratul poate da eficienta clauzelor vizand conditia rezolutorie si pactul comisoriu. Ele (clauzele) exista, nu au fost anulate, nu exista nici un motiv de nulitate, asa incat isi produc efectele juridice in scopul in care ele au fost prevazute.
Față de considerentele expuse anterior, instanta a respins actiunea civila formulata de reclamant ca neintemeiata și a luat act ca paratul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. C. – D. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul reclamant a arătat că între el și pârâtul M. S. a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1283 din 05 iunie 2004 de către BNP G. M., pentru o suprafață de teren pe care urma să își construiască o locuință, prin ANL. A acceptat, în acest scop, condițiile impuse la perfectarea contractului, cu toate că legalitatea lor era discutabilă.
Posterior semnării contractului, datorită situației economice intervenite, caracterizată de criză, a devenit evident că realizarea construcției nu se va mai putea realiza în condițiile convenite, aceasta nu numai din vina sa, ci datorită faptului că ANL nu a mai acordat credite pentru construcția caselor, convențiile încheiate cu ANL nu și-au produs efectele și că dreptul de folosință al ANL a rămas fără obiect, sarcina înscrisă în CF fiind radiată la cererea formulată, fiind evident că această autoritate nu mai poate fi implicată în realizarea vreunei construcții.
Situația creată generează concluzia golirii dreptului său de proprietate de conținut, pe de o parte fiind în imposibilitate de a edifica o construcție prin ANL, cum s-a prevăzut prin contract, iar pe de altă parte, fiind lipsit de dreptul prevăzut de art. 480 și urm. Cod civil, de a dispune liber de un imobil cumpărat, pentru care a achitat prețul convenit. Fiind proprietarul dreptului, trebuie să se bucure, în raport cu situația creată, de plenitudinea drepturilor proprietarului astfel cum acestea sunt reglementate legal. Invocare neindicării textului este inadecvată, reclamantul abordând probleme de principiu ci nu de altă natură, fiind edictat legal, cu valoarea de principiu dreptul proprietarului de a dispune liber de proprietatea sa. În plus, este evidentă caducitatea clauzelor convenționale evocate, aceasta rezultând inclusiv din cuprinsul relațiilor oferite de adresa nr. 1627/ 07.02.2012 a Instituției Prefectului, relații determinate de verificările făcute.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 C.proc.civ.
Intimatul pârât M. S. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal. În motivarea poziției sale procesuale intimatul a arătat că încheierea contractelor de vânzare cumpărare pentru suprafețele de teren din cartierul ANL Bunloc a fost făcută cu respectarea art. 948 Cod civil, privind condițiile esențiale pentru valabilitatea unei convenții în ce privește capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților ce se obligă.
De asemenea, arată că, potrivit art. 1296 alin. 1 Cod civil, vinderea se poate face sau pură sau sub condiție.
Totodată, apreciază ca fiind inoportună susținerea recurentului reclamant cu privire la caducitatea clauzelor convenționale în baza adresei Instituției Prefectuui nr. 1627/07.02.2012, având în vedere că prezenta clauză rebus sic standibus, care a condus în timp la apariția teoriei impreviziunii nu poate fi confundată cu clauza rezolutorie, întrucât aceasta din urmă nu întrunește cerința de imprevizibilitate, ea fiind luată în considerare de către părți cu prilejul contractării.
În dreptul civil român, de lege lata, nu există un text de lege care să conțină o prevedere general în materie de impreviziune. Ba mai mult, teoria impreviziunii contravine principiului forței obligatorii a contractelor, consacrat expres în art. 969 Cod civil. Doctrina actuală fundamentează principiul pacta sunt servanda pe necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice și de imperativul moral al respectării cuvântului dat.
În dret au fost invocate dipsozițiile art. 115 și urm. Cod proc.civ, art. 948 Cod civil, art. 1296 alin. 1 Cod civil, art. 275 Cod procedură civilă, Legea nr. 215/2001 republicată.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut prima instanță, între părți s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1283/05.06.2004 la BNP G. M. având ca obiect înstrăinarea imobilului teren de 500 mp situat în municipiul S., ., înscris în CF nr. 1952 B., nr.top 1954/1/1/2/39, teren pe care reclamantul urma să-și construiască o locuință cu finanțare obținută prin ANL.
În acest contract părțile au înserat o clauză rezolutorie potrivit căreia: “Noi, părțile contractante, suntem de acord ca prezenta vânzare-cumpărare să se realizeze sub condiție rezolutorie, respectiv C. C.-D., în calitate de cumpărător, dacă pierd sub orice formă dreptul de proprietate asupra imobilului teren cumpărat în baza prezentului contract, sau dacă, până la finalizarea construcției situate pe imobilul teren ce face obiectul prezentei vanzări, intervine orice altă situație juridică prin care pierd calitatea mea de beneficiar al construcției”.
În continuare, părțile au înserat în contract și un pact comisoriu de gradul IV potrivit căruia: “În termen de 15 zile de la data la care vânzătorului (M. S.) i-a fost comunicată încetarea calității de beneficiar al constructiei a proprietarului parcelei aferente acesteia, M. S. va considera prezentul contract rezoluționat de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întarziere sau o altă formalitate prealabilă și fără a fi necesară pronunțarea unei soluții de o instanță judecătorească”.
La data autentificării contractului de vânzare – cumpărare părțile au convenit ca imobilul teren ce face obiectul convenției să fie transmis în folosință gratuită în favoarea Agenției Naționale pentru Locuințe începând cu data autentificării contractului pe întreaga durată a executării construcției până la predarea construcției către beneficiar.
Părțile au convenit, în mod expres, în felul următor: “ transmiterea deplinei folosințe asupra terenului către cumpărător se face la data radierii dreptului de folosință al ANL, ce va dura până la finalizarea construcției locuinței situată pe terenul ce face obiectul vânzării, în baza procesului verbal de predare primire a acestuia”.
Reclamantul a invocat ca motiv de nulitate absolută a acestei clauze rezolutorii înserată în actul de vânzare cumpărare cauza ilicită a acesteia, fără a indica, așa cum a reținut și prima instanță, temeiul de drept pe care se sprijină această afirmație.
Tribunalul reține că, a doua condiție de valabilitate a cauzei unui act juridic – să fie licită – este consacrată, expres de art. 966 Cod civil, în formularea « Obligația … fondată pe o cauză nelicită, nu poate avea nici un efect ».
Potrivit art. 967 alin.1 Cod civil, “convenția este valabilă, cu toate că (,) cauza nu este expresă”, iar, conform alin. 2 al aceluiași articol “cauza este prezumată până la dovada contrarie “. Această dispoziție instituie o prezumție de valabilitate a cauzei, iar conform art. 968 Cod civil, “Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.”
Pentru actele juridice numite, numai scopul mediat poate să fie ilicit. În speță, fiind vorba despre un contract de vânzare - cumpărare, deci un contract numit, scopul mediat, care este, de fapt, scopul actului juridic, se caracterizează prin aceea că este concret și variabil chiar în cadrul aceleiași categorii de acte juridice civile. În cazul unui contract de vânzare – cumpărare, scopul mediat constă în destinația concretă ce urmează a se da lucrului cumpărat, respectiv sumei ce reprezintă prețul, astfel că diferă de la cumpărător la cumpărător (în speță, reclamantul a cumpărat terenul pentru a-și construi o locuință prin ANL), respectiv de la vânzător la vânzător (în speță pârâtul a vândut imobilul teren în vederea valorificării lui și încasării prețului).
În speță, nu se poate identifica în ce constă cauza ilicită a condiției rezolutorii înserată ca și clauză a contractului încheiat de părți raportat la situația de fapt prezentată și la dispozițiile legale ce reglementează această instituție.
Condiția, ca modalitate a actului juridic civil, este un eveniment viitor și nesigur ca realizare, de care depinde existența (nașterea sau desființarea) dreptului subiectiv civil și a obligației civile corelative.
Condiția rezolutorie este aceea de a cărei îndeplinire depinde desființarea drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative (art.1019 C.civ.).
Efectele condiției, ca modalitate a actului juridic, sunt guvernate de două reguli: în primul rând, condiția afectează însăși existența drepturilor subiective civile și a obligațiilor civile corelative (art.1004 C.civ.); în al doilea rând, efectele condiției se produc, în principiu, retroactiv, în sensul că momentul de la care sau până la care se produc nu este acela al îndeplinirii sau neîndeplinirii condiției, ci momentul încheierii actului juridic civil sub condiție (art.1015 teza I C.civ.).
Între intervalul de timp cuprins între momentul încheierii actului juridic și momentul în care îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției devine sigură (pendente conditione), condiția rezolutorie nu își produce efectele, actul juridic comportându-se ca pur și simplu. În perioada ulterioară acestui moment (eveniente conditione), atunci când condiția rezolutorie s-a realizat, actul juridic se desființează cu efect retroactiv, drepturile subiective civile și obligațiile născute din acest act juridic fiind considerate a nu fi existat niciodată.
Din analiza dispozițiilor legale ce reglementează încheierea actului juridic sub condiție rezultă că nu există niciun impediment ca părțile să încheie orice act juridic civil în această modalitate.
Tribunalul mai reține, din analiza cuprinsului contractului de vânzare – cumpărare încheiat de părți că este vorba despre o condiție potestativă simplă, a cărei realizare depinde atât de voința uneia din părți – în speță recurentul reclamant -, cât și de un element exterior acesteia (fapt exterior sau voința unei persoane nedeterminate) – ANL, în speță -.
Art. 1010 C.civ. prevede că „obligația este nulă când s-a contractat sub o condiție potestativă din partea celui ce se obligă”, fără a distinge după cum condiția este suspensivă sau rezolutorie. În sfera prohibiției stabilite de art.1010 C.civ. nu se include condiția potestativă simplă, deoarece aceasta nu depinde exclusiv de voința părții, ci și de o împrejurare exterioară.
Din cele ce preced rezultă că, în cauză nu poate fi vorba despre nicio cauză de nulitate a clauzei referitoare la condiția rezolutorie înserată de părți în contractul de vânzare – cumpărare încheiat. Și cum condiția rezolutorie s-a împlinit, efectul este acela al desființării contractului cu efect retroactiv. Situația creată de faptul că ANL nu a mai acordat credite pentru construcția caselor, convențiile încheiate cu ANL nu și-au mai produs efectele, iar dreptul de folosință al ANL a rămas fără obiect, sarcina înscrisă în CF fiind radiată la cererea formulată, această autoritate nemaiputând fi implicată în edificarea vreunei construcții, nu poate fi invocată de recurentul reclamant ca motiv de nulitate a clauzei arătate.
De asemenea, acesta nu poate susține că este lipsit de dreptul prevăzut de art.480 C.civ., de a dispune liber de imobilul cumpărat, pentru care a achitat prețul convenit, ca un adevărat proprietar, deoarece a cumpărat sub condiție rezolutorie, astfel că, de la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare a cunoscut că, dacă se va împlini condiția rezolutorie înserată în contract ca și clauză expresă, contractul se va desființa cu efect retroactiv.
Recurentul reclamant invocă în recurs și caducitatea clauzelor convenționale însă acest aspect este unul nou, care nu a fost invocat în fața primei instanțe, astfel că, din perspectiva dispozițiilor art.316 C.proc.civ. raportat la art.294 alin.1 C.proc.civ., apare ca inadmisibil să formulezi cereri noi în calea de atac, motiv pentru care acesta nu va fi analizat.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurentul reclamant C. C. D., ca nefondat, și va menține hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Întrucât recurentul reclamant este în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.proc.civ., tribunalul va respinge cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DEC IDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant C. C. D. împotriva sentinței civile nr._/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Respinge cererea recurentului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Pt. A. IonescuMia I. IonelCristina R.
aflată în C.O.
semnează președintele instanței,
Judecător,
A. N. M.
GREFIER,
E. M.
Red. I.M.I./26.08.2014
Tehnored. E.M./27.08.2014
- 2 ex. –
Jud. fond A. S.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 92/2014. Tribunalul BRAŞOV | Acţiune în constatare. Decizia nr. 121/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
