Prestaţie tabulară. Decizia nr. 832/2014. Tribunalul BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 832/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 832/2014

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 832/. publică din data de 18 decembrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: D. N.

JUDECĂTOR: D. O. P.

Grefier: C. N.-D.

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de către apelanții pârâți B. L., B. P. N. și M. S. și a cererii de apel formulată de către apelanta pârâtă I. E. O., în contradictoriu cu intimații reclamanți N. E. și N. L. și cu intimații pârâți Ș. I., ., T. R. M., împotriva Sentinței civile nr. 8929/14.07.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 04.12.2014, apoi,din același motiv, a amânat pronunțarea pentru data de 11.12.2015, iar apoi, pentru astăzi, 18.02.2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.8.929/14.07.2014, Judecătoria B. a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere nr. 1.

A respins ca neîntemeiată excepția prescripției achizitive de 10 ani prev. de art. 27 din Decretul nr. 115/1938 cu privire la imobilele înscrise sub nr. top 3276/1/1/1 si nr. top 3276/1/1/2.

A admis excepția lipsei de interes in promovarea petitului 2.

A respins excepția lipsei de interes a capătului de cerere nr. 3.

A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la capătul de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul înscris în CF nr._ S., nr.top 3276/1/1/2. Respinge excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității aceluiași capăt de cerere, ca fiind rămase fără obiect.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. E. O. în ceea ce privește capătul de cerere nr. 7, având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul înscris in CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1.

A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește capătul de cerere nr. 8, având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra imobilului cu nr.top 3276/1/1/1 și asupra imobilului cu nr.top 3272/1.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții N. E. si N. L., cu domiciliul ales în Brasov, ., ., în contradictoriu cu pârâții:

1. S. I., cu domiciliul ales in comuna S., ., jud. B.
2. T. M. - decedata, procesul continuând cu moștenitorii:

 T. R.-M., domiciliat în com. S., .. 58, jud. Brasov,

 B. P. N., domiciliat în comuna S., .. 67, jud. Brasov si

 M. S., domiciliată în S., Cartierul Ș. cel M., .

1. I. E. – O., domiciliată în Brasov, ., ., jud. B.;
2. B. N. - decedat, procesul continuând cu moștenitorii:

 parata 5, B. L.

 B. P. N.,

 M. S.,

1. B. L., domiciliată în comuna S., .. 67, jud. B.
2. ., cu sediul in S., ., jud. B.

A admis cererea reconvențională formulată de pârâții B. L. si B. N., decedat, acțiune continuată de moștenitorii:

A respins cererea reconvențională formulată de pârâta I. E. O., ca neîntemeiată.

În consecință:

A dispus intabularea Titlului de proprietate nr._/08.08.1995 conform documentației tehnice topografice întocmite de dl.expert Liurca B. M., lucrare cu nr._/11.07.2012, recepționata de către Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov prin procesul-verbal nr. 297/29.08.2012 privind lucrarea nr._/13.08.2012 si care face parte integranta din prezenta hotărâre.

A dispus intabularea proprietarilor ce rezultă din titlul de proprietate, respectiv S. I., Ș. M., Ș. G. si T. M. si apoi a moștenitorilor ce rezultă din CM nr. 908/1982 emis după defunctul Ș. G. (decedat la 01.04.1981) si a CM nr. 105/2002 emis după defuncta Ș. M. (decedata la 11.12.1999), rezultând în final următoarele cote de proprietate cu privire la:

 imobilul înscris in CF nr._ S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr. top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție:

1. T. M. – cu cota de 3/16 + ½ din 3/16 = 6/32 + 3/32 = 9/32
2. S. I. – cu cota de ½ din 3/16 = 3/32;
3. I. E. O. – cu cota de: 10/16 = 20/32

 imobilul înscris in CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1 – loc de casa de 1152 mp plus construcție cu suprafața utila de 132,22 mp:

1. B. N. si B. L. – cu cota de 13/16 din terenul de 250 mp si construcția de pe terenul de 250 mp;
2. N. E. si N. L. – cu cota de 3/16 din terenul de 250 mp si construcția de pe terenul de 250 mp;
3. T. M. – cu cota de ½ din terenul de 902 mp
4. S. I. – cu cota de ½ din terenul de 902 mp.

Consecutiv:

A obligat pârâtul S. I. să încheie cu reclamanții N. E. si N. L. contracte autentice de vânzare cumpărare, în realizarea drepturilor născute din Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/17.03.2011 la BNP B. E. L..

În caz contrar, prezenta hotărâre ține loc de act autentic în sensul vânzării de către pârâtul S. I. către reclamanții N. E. si N. L. a următoarelor imobile:

 cota de 3/32 din imobilul înscris in CF nr._ S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr. top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție;

 cota de 1/2 din terenul de 902 mp – parte a imobilului înscris in CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1 – loc de casa de 1152 mp plus construcție cu suprafață utilă de 132,22 mp.

A dispus intabularea situației juridice nou create, rezultând următoarele proprietăți:

 imobilul înscris in CF nr._ S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție:

1. T. M. – cu cota de 3/16 + ½ din 3/16 = 6/32 + 3/32 = 9/32
2. N. (ambii soți – cu titlu de drept de cumpărare) – cu cota de ½ din 3/16 = 3/32;
3. I. E. O. – cu cota de: 10/16 = 20/32

 imobilul înscris in CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1 – loc de casa de 1152 mp plus construcție cu suprafața utila de 132,22 mp:

1. B. N. si B. L. – cu cota de 13/16 din teren de 250 mp;
2. N. E. si N. L. – cu cota de 3/16 din teren de 250 mp.
3. T. M. – cu cota de ½ din terenul de 902 mp
4. N. (ambii soți – cu titlu de drept de cumpărare) – cu cota de ½ din terenul de 902 mp.

A dispus ieșirea din indiviziune asupra celor două imobile indicate astfel:

 imobilul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție – in valoare de 82.254 lei:

Se atribuie pârâtei I. E. O., cu obligația de a achita sulte astfel:

1. către moștenitorii pârâtei inițiale T. M. (9/32) – suma de 23.133,94 lei
2. către reclamanții N. (3/32) – suma de 7.711,31 lei.

 imobilul înscris in CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1 – loc de casa de 1152 mp plus construcție cu suprafața utilă de 132,22 mp:

Se atribuie pârâților B. care vor achita sulte astfel:

1. către reclamanții N. (3/16 din teren de 250 mp) = 4.781,25 lei
2. către reclamanții N. (3/16 din edificatele de pe terenul de 250 mp) = 4.658,62 euro
3. către moștenitorii pârâtei inițiale T. M. (1/2 din 902 mp) = 46.002 lei
4. către reclamanții N. (1/2 din 902 mp) = 46.002 lei.

A dispus intabularea situației juridice nou create.

A constatat că reclamanții reconvenționali B. N. (decedat) si B. L. au executat, conform AC nr. 22/16.09.1999 eliberata de Primăria S., o construcție nouă amplasată pe imobilul înscris in CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1, neîntabulată, in valoare de 40.287 euro.

A constatat ca reclamanții reconvenționali B. N. si B. L. au executat îmbunătățiri la imobilul construcție “casa veche”, amplasată pe terenul înscris in CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1 și în prelungirea lui, în valoare de 9.000 euro.

A constatat ca cele de mai sus nu se cuprind în emolumentul partajului.

A obligat pârâtul S. I. să achite reclamanților reconvenționali B. L., B. P. N. si M. S. B. suma de 14.000 lei, cu titlu de pretenții.

A respins restul pretențiilor reclamanților, după distincțiile din considerente si conform cu excepțiile admise.

A obligat părțile să plătească diferențele de onorarii cuvenite experților, astfel:

1.pentru dl. expert L. B. M.- suma de 600 lei – se va achita, in solidar, de către pârâții B. L., B. P. N. si M. S. B..

2.pentru dl. expert V. R. – suma de 1.380 lei – se va achita astfel:

 de către pârâta I. O. – E. – 690 lei si

 de către pârâții B. L., B. P. N. si M. S. B., in solidar – 690 lei.

3.pentru dl. expert Șcrada L. F. – suma de 3.939 lei – se va achita astfel:

 de către pârâta I. O. – E. – 1.313 lei si

 de către pârâții B. L., B. P. N. si M. S. B., in solidar – 1.313 lei

 de către reclamanții N., in solidar – suma de 1.313 lei.

Prezenta dispoziție constituie titlu executoriu, sens in care prezenta hotărâre se va comunica experților in vederea punerii in executare.

În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:

Imobilele asupra cărora poarta acest proces sunt:

I.imobilul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 5799), nr. top 3276/1/1/2 – teren de 360 mp (fila 239), având drept proprietari tabulari pe:

1. T. M. – cu cota de 24/128 = 3/16;
2. I. E. O. – cu cota de: 52/128 + 13/128 + 39/128 = 104/128 = 13/16

Cu privire la acest imobil, reclamanții nu sunt co-indivizari, așa încât nu au calitate procesuala activa, in sensul in care nu pot cere ieșirea din indiviziune.

La rândul lor, pârâtele nu au formulat cereri reconvenționale prin care sa solicite ieșirea din indiviziune.

Numai pârâta I. E. O., prin întâmpinare, a exprimat o opțiune vizând modalitatea de partajare, la care apoi a renunțat, fără a solicita expres partajarea, fără a achita taxa de timbre etc.

De aceea, acest imobil nu va face obiectul ieșirii din indiviziune, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților urmând a fi admisa sub acest aspect.

II.imobilul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție constând din bucătărie de vară, (fila 240), având drept proprietari tabulari pe:

1. T. M. – cu cota de 3/16;
2. CAP S. – cu cota de 3/16. Cu privire la acest teren, instanța retine că el a devenit parte din Titlul de proprietate nr._/08.08.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Brasov, pe numele S. I., T. M. si Ș. M.. Titularii acestui Titlu nu au efectuat demersuri de întabulare a terenului pe numele lor, așa încât, in 2012, CAP figurează înscris încă în cf.

Deși neintabulat, între reclamanții N. si paratul S. I. s-a încheiat la data de 15.02.2011, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/17.03.2011 la BNP B. E. L., având ca obiect cota de ½ din terenurile cuprinse in Titlul de proprietate nr._/08.08.1995, incluzând așadar și cota de 8/32 din terenul înscris sub nr.top 3276/1/1/1 (CF nr._ S. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232).

Cu privire la acest imobil, reclamanții au acționat pe cale oblică, determinând îndeplinirea demersurilor pe care promitentul-vânzător S. I. ar fi trebuit sa le întreprindă pentru ca, în final, să realizeze transmiterea valabilă a dreptului de proprietate către reclamanți. Pasivitatea acestuia este astăzi suplinită pe calea acțiunii oblice.

1. I. E. O. – cu cota de: 10/16

III.imobilul înscris in CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1 – loc de casa de 1152 mp plus construcție cu suprafața utila de 132,22 mp (fila 242), având drept proprietari tabulari pe:

1. B. N. si B. L. – cu cota de 13/16 din teren de 250 mp;
2. N. E. si N. L. – cu cota de 3/16 din teren de 250 mp. Reclamanții au dobândit acest drept prin cumpărare prin Contractul autentificat sub nr. 2666/23.11.2009 la BNP C. Nicușor, la prețul de 3100 euro, achitat integral conform cu susținerile părților.

P. acest act, se consemnează faptul că obiect al vânzării este întreaga suprafață de 1152 mp, cu mențiunea că numai cei 250 mp sunt înscriși in cf, diferența până la 1152 mp fiind intabulata pe numele CAP S., situația juridica urmând a fi reglementată de către “cumpărător” în baza “legii”. Nu se indică ce lege au avut în vedere părțile.

Instanța retine că actul autentic nr. 2666/23.11.2009 a fost apt a transmite reclamanților numai dreptul de proprietate asupra a ceea ce vânzătorul era intabulat: asupra cotei de 3/16 din cei 250 mp, nicidecum asupra întregii suprafețe de 1152 mp cu privire la care vânzătorul S. I. nu era proprietar tabular.

1. CAP S.: proprietar asupra terenului de 1152 mp – 250 mp = 902 mp. Similar celor de la pct. II de mai sus, cu privire la acest teren, instanța retine ca el a devenit parte din Titlul de proprietate nr._/08.08.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Brasov, pe numele S. I., T. M. si Ș. M.. Titularii acestui Titlu nu au efectuat demersuri de intabulare a terenului pe numele lor, așa încât, in 2012, CAP figurează înscris încă in cf.

Deși terenul de 902 mp nu a fost intabulat pe numele lui S. I., intre reclamanții N. si paratul S. I. s-a încheiat la data de 15.02.2011, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/17.03.2011 la BNP B. E. L., având ca obiect cota de 16/32 din suprafața de 902 mp ce face parte din terenul înscris sub nr.top 3272/1 (CF nr. 5757 S.).

Cu privire la acest din urma teren (de 902 mp), pârâții B. susțin că, prin contractul din 1992, le-a fost vândut lor de către pârâta T. M. împreună cu Ș. M., așa încât întregul drept asupra terenului de 902 mp aparține pârâților B..

Așadar, cu privire la terenul de 902 mp, se invoca doua acte juridice consecutive:

 primul: Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 412/09.01.1992.

Acesta act consemnează vinderea unui teren de 1152 mp, dar acest act nu a fost intabulat. Instanța retine ca actul, deși autentic, nici nu putea fi intabulat de vreme de, in cartea funciara, vânzătoarele nu figurau drept proprietare, fiind înscris dreptul CAP S.. In caz contrar, intabularea s-ar fi putut realiza oricând, dar nu s-a întâmplat.

P. urmare, contractul autentic nu a fost apt de a transmite în mod valabil dreptul de proprietate și, pe principiul conversiei actelor juridice, actul juridic inapt a produce efectele scontate se convertește într-un act care este apt a produce efecte juridice, contractual din 1992 putând fi interpretat/convertit într-un antecontract de vânzare-cumpărare. Acesta ar fi putut da naștere obligației vânzătoarelor ori moștenitorilor lor, după caz, de a încheia actul autentic după ce s-ar fi realizat propria lor intabulare in cf.

Dar, pentru aceasta, pârâții – recl. rec. B. ar fi trebuit sa acționeze pe calea unei acțiuni civile distincte, în contra vânzătoarelor ori moștenitorilor lor, după caz, după 1995 (când s-a emis Titlul de proprietate), printr-o acțiune oblica – similara celei deduse judecății. Ceea ce, însa, nu au făcut. Deși, în mod corect, pârâții B. au evidențiat pasivitatea paratei T. M. (una dintre cele doua promitente-vânzătoare), care nu a pretins nici un fel de drepturi asupra terenului de 902 mp (dar nici nu le-a negat), instanța reține ca aceasta nu este de natura a schimba situația juridica a contractului autentic din 1992 convertit in promisiune de vânzare.

 al doilea: antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/17.03.2011 la BNP B. E. L.. Acesta face astăzi obiectul acțiunii. Reclamanții au acționat pe cale oblica, determinând îndeplinirea demersurilor pe care promitentul-vânzător S. I. ar fi trebuit sa le întreprindă pentru ca, în final, sa realizeze transmiterea valabila a dreptului de proprietate către reclamanți. Pasivitatea acestuia este astăzi suplinita pe calea acțiunii oblice.

Prezenta acțiune este calificată (în parte) într-o acțiune oblică prev. de art. 974 C.civ., aceasta fiind acea acțiune prin care “creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor […] “. Reclamanții au utilizat acest tip de acțiune, subrogatorie sau indirectă, față de pasivitatea debitorului lor, promitentul – vânzător S. I., în demersul de a-și intabula dreptul sau izvorând din Titlul de proprietate pentru ca, apoi, să transmită dreptul prin act autentic reclamanților.

Întabularea Titlului de proprietate nr._/08.08.1995 se va realiza potrivit documentației tehnice topografice realizate în cauză. Urmare a intabulării pârâților S. I. si T. M. potrivit Titlului de proprietate nr._/08.08.1995 și conform cu certificatul de moștenitor nr. 105/2002 emis după defuncta Ș. M. (decedată la 11.12.1999), rezultă următoarele cote de proprietate cu privire la imobilele de la pct. II si III:

 imobilul înscris în CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție:

1. T. M. – cu cota de 3/16 + ½ din 3/16 = 6/32 + 3/32 = 9/32
2. S. I. – cu cota de ½ din 3/16 = 3/32;
3. I. E. O. – cu cota de: 10/16 = 20/32

 imobilul înscris în CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1 – loc de casa de 1152 mp plus construcție cu suprafața utila de 132,22 mp:

1. B. N. și B. L. – cu cota de 13/16 din teren de 250 mp;
2. N. E. si N. L. – cu cota de 3/16 din teren de 250 mp.
3. T. M. – cu cota de ½ din terenul de 902 mp
4. S. I. – cu cota de ½ din terenul de 902 mp.

Consecutiv:

După realizarea drepturilor născute din Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/17.03.2011 la BNP B. E. L., situația de cf va arata astfel:

 imobilul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție:

1. T. M. – cu cota de 3/16 + ½ din 3/16 = 6/32 + 3/32 = 9/32
2. N. (ambii soți – cu titlu de drept de cumpărare) – cu cota de ½ din 3/16 = 3/32;
3. I. E. O. – cu cota de: 10/16 = 20/32

 imobilul înscris in CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1 – loc de casa de 1152 mp plus construcție cu suprafața utila de 132,22 mp:

1. B. N. si B. L. – cu cota de 13/16 din teren de 250 mp;
2. N. E. si N. L. – cu cota de 3/16 din teren de 250 mp.
3. T. M. – cu cota de ½ din terenul de 902 mp
4. N. (ambii soți – cu titlu de drept de cumpărare) – cu cota de ½ din terenul de 902 mp.

Aceasta este situația juridica ce se va intabula in cf urmare a celor dezvoltate mai sus.

Cu privire la ieșirea din indiviziune:

În esență, instant retine că, așa cum toți pârâții au susținut, reclamanții N. E. si N. L. “nu au știut ce au cumpărat”. Nu au posesia asupra nici unui imobil, au promis cumpărarea unor imobile pe care nu le-au identificat anterior. Au cumpărat drepturile paratului S. I., care, în fapt, le-a “vândut” mai mult decât avea el însuși.

Ținând seama de acest aspect esențial, instanța va face împărțirea celor doua imobile prin atribuirea lor către cei ce le posedă în fapt, urmând ca aceștia să achite sulte corespunzătoare, și anume:

 imobilul înscris în CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție – in valoare de 82.254 lei:

Se atribuie pârâtei I. E. O., cu obligația de a achita sulte astfel:

1. către moștenitorii pârâtei inițiale T. M. (9/32) – suma de 23.133,94 lei
2. către reclamanții N. (3/32) – suma de 7.711,31 lei.

 imobilul înscris în CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1 – loc de casa de 1152 mp plus construcție cu suprafața utilă de 132,22 mp:

Se atribuie pârâților B. care vor achita sulte astfel:

1. către reclamanții N. (3/16 din teren de 250 mp) = 4.781,25 lei
2. către reclamanții N. (3/16 din edificatele de pe terenul de 250 mp) = 4.658,62 euro
3. către moștenitorii pârâtei inițiale T. M. (1/2 din 902 mp) = 46.002 lei
4. către reclamanții N. (1/2 din 902 mp) = 46.002 lei.

În cauză s-au realizat trei rapoarte de expertiza judiciară astfel:

1.specialitatea topografie, întocmit de dl.expert Liurca B. M., lucrare cu nr._/11.07.2012, recepționată de către Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov prin procesul-verbal nr. 297/29.08.2012 privind lucrarea nr._/13.08.2012.

2.specialitatea evaluări proprietăți imobiliare, întocmit de dl. expert V. R., lucrare cu nr._/08.11.2013.

Din aceasta lucrare, instanța reține că valoarea terenului (oricare dintre ele) este de 102 lei/mp, valoare ce va fi luată în considerare la fixarea sultelor.

3.specialitatea construcții si evaluări proprietăți imobiliare, întocmit de dl. expert Șcrada L. F., lucrare cu nr._/17.02.2014 (filele 153 si urm. Vol II).

Au fost identificate imobilele, construcțiile si îmbunătățirile astfel:

i.pe terenul de 250 mp înscris in CF nr. 5797 S., nr.top 3272/1:

Pârâții B. N. si B. L. au obținut AC nr. 22/16.09.1999 eliberată de Primăria S., în baza căreia au executat o construcție nouă descrisă la pag.4 din expertiză (fila 158 verso – vol.II). Construcția nouă nu este întabulată in cf, nu face obiectul partajului.

Au efectuat lucrări de îmbunătățiri în perioada 1994 – 2013, după cum rezultă de la pag.5 si 6 din expertiză (fila 159 – vol.II) si de la pag. 14 – 20 (filele163 - 166 – vol.II), în valoare de 9000 euro (la cursul din 13.02.2014), echivalent a 40.300 lei la aceasta data.

Acestea formează o singură unitate locativă, de sine stătătoare cu caracter rural, unitară și indivizibilă (pag.25 din expertiza, fila 169 – vol.II), nu pot fi formate alte subunități locative în înțelesul legii locuințe, respectiv a Legii nr. 114/1996.

Valori:

 casa veche, așa cum a fost îmbunătățită/valoare tehnică actuală, întabulată în cf, are o valoare astăzi de 31.546 euro (pag.41 din expertiza, fila 177 – vol.II);

 îmbunătățirile aduse casei vechi sunt in valoare de 9.000 euro.

 casa nouă (denumită extindere), neintabulată în cf, are o valoare astăzi de 40.287 euro (pag.41 din expertiza, fila 177 – vol.II). Valoarea ei nu va fi luată în considerare la partaj.

 sura construită în 1928 – 2.040 euro

 grajd construit în 1928 – 260 euro

 șopron executat in 2013 – 900 euro. Valoarea lui nu va intra la partaj

Așadar – valoarea imobilului de împărțit este de 24.846 euro și se compune din:

 valoarea casei vechi mai puțin valoarea investițiilor: 31.546 euro - 9.000 euro = 22.546 euro

 valoarea șurii = 2.040 euro;

 valoarea grajdului = 260 euro.

Valoarea terenului de 250 mp este de 250 mp x 102 le/mp = 25.500 lei.

Valoarea terenului de 902 mp este de 902 mp x 102 le/mp = 92.004 lei.

ii.pe terenul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție:

Au fost identificate două “construcții” (pag.21 din expertiza, fila 167 – vol.II):

 bucătărie de vară cu antreu, pe de o parte, întabulată – în valoare de 12.748 lei

 grup sanitar, pe de altă parte, neintabulat si inutilizabil – în valoare de 108 lei

S-a identificat și un gard.

Acestea nu formează nici măcar o unitate locativă (pag.25 din expertiza, fila 169 – vol.II), nu pot fi împărțite în natura.

Valoarea edificatelor (toate trei) este de 15.819 lei (pag.37 din expertiza, fila 175 – vol.II).

Valoarea terenului plus a edificatelor de mai sus este de 12.237 euro (pag.37 din expertiza, fila 175 – vol.II).

Valoarea investițiilor efectuate de parata I. O. este de 14.349 lei (pag.39 din expertiza, fila 176 – vol.II).

Așadar – valoarea imobilului de împărțit este de 82.254 lei si se compune din:

 valoarea edificatelor mai puțin valoarea investițiilor: 15.819 lei - 14.349 lei = 1470 lei

 valoarea terenului de 792 mp este de 792 mp x 102 le/mp = 80.784 lei.

In drept - privind ieșirea din indiviziune:

Potrivit art. 1143 al. 1 Noul Cod Civil: Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Instanța reține că, deși cuprinsul textului de lege din NCC este identic cu cel al art. 728 C.civil (vechi), este aplicabil NCC in temeiul art. 6 al. 6 N.C.civil, care arata ca prevederile noului cod se aplică și “efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării in vigoare a acesteia, derivate din [...] raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . legii noi”.

Potrivit art. 673 / 5C.pr.civ.: dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota – parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.

Instanța va face împărțeala în natură.

În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr – o sumă de bani.

Potrivit art. 673 / 9 C.pr.civ.: la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei – părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Cu privire la pretențiile reclamanților reconvenționali B. fata de paratul S. I., in cuantum de 14.000 lei:

Instanța va admite pretențiile astfel:

P. Sentința civila nr. 10.755/01.07.1998 a Judecătoriei Brasov data in dosarul civil nr. 14.032/1994, s-a finalizat o ieșire din indiviziune prin care terenul de 1152 mp a fost contopit, apoi dezmembrat, reclamanților reconvenționali revenindu-le in exclusivitate . si un teren de 338 mp, cu obligația de a plăti pârâtului o sulta de 19.758.714 lei. Au achitat suma de 20.004.714 lei la 12.10.1998.

Profitând de faptul ca reclamanții reconvenționali nu se intabulaseră, paratul S. I., cu rea-credință, deși încasase sulta, si-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra cotei de 3/16 prin contractul de vânzare-cumpărare din 23.11.2009 către reclamanți.

Odată cu aceasta înstrăinare, reclamanții reconvenționali nu au mai putut să-si intabuleze dreptul în cartea funciara în baza hotărârii de partaj.

De aceea, pârâtul trebuie să restituie suma către pârâții B..

Presupunând ca reclamanții reconvenționali B. au luat la cunoștința despre faptul generator al îmbogățirii fără justa cauza odată cu prezenta acțiune, instanța apreciază ca nu se pune problema intervenției prescripției extinctive.

Cu privire la pretențiile reclamantei reconvenționale I. E. O. fata de paratul S. I., in cuantum de 8.000 lei actualizata cu rata inflației aferenta perioadei 27.03.1992 – 2014 (data achitării debitului principal):

Instanța va respinge pretențiile astfel:

P. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 18.12.1992, vânzătorii S. I. si S. A. au vândut cumpărătorilor I. E. O. si I. A. următoarele (fila 101 – vol I):

1. cota de 13/16 din imobilul înscris in CF nr. 6232, nr.top 3276/1/1/1 – bucătărie si loc de casa de 792 mp;
2. cota de 13/16 din terenul înscris in CF nr. 5799, nr.top 3276/1/1/2 – teren de 360 mp

Recl.rec. împreună cu defunctul ei soț, I. A. au achitat prețul integral, conform Declarației din 27.03.1992, respectiv pentru întregul imobil (imobile), si anume 25.000 lei.

Reclamanta reconvențională a susținut că, potrivit Declarației din 27.03.1992, a achitat prețul pentru întregul imobil teren înscris în CF nr. 5799, nr.top 3276/1/1/2, după care, conform actului autentic din decembrie 1992, a dobândit dreptul numai cu privire la cota de 13/16.

Instanța retine că dobânditorii au cumpărat exact ceea ce scrie în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/18.12.1992 la notariatul de Stat Brasov, respectiv o cotă de 13/16 din imobilul înscris în CF nr. 5799 S., nr.top 3276/1/1/2, act în care se consemnează că prețul a fost achitat anterior perfectării actului autentic. După aproximativ 20 de ani, reclamanta reconvențională susține, în esență, că nu a fost atentă la ceea ce a semnat, ceea ce nu este posibil/este inadmisibil peste cuprinsul/in contra actului autentic.

Firește, s-ar fi putut pune problema intervenției prescripției extinctive, dar, pentru că nu a fost invocate nici de pârât si nici de către instanță din oficiu, nu se poate pronunța soluție pe aceasta excepție.

In ceea ce privește excepțiile invocate prin completarea la întâmpinarea formulate de pârâta I. E. O.:

1. cu privire la capătul de cerere nr. 1: excepția inadmisibilității acțiunii în constatare de vreme ce este posibilă acțiunea în realizare:

Excepția va fi admisa, fiind întemeiată.

ii.prescripția achizitivă de 10 ani prev. de art. 27 din Decretul nr. 115/1938 cu privire la imobilele înscrise sub nr.top 3276/1/1/1 și nr.top 3276/1/1/2, cu motivarea ca parata are posesia exclusiva a acestor imobile, posesie exercitată cu bună-credință:

Excepția va fi respinsă, fiind neîntemeiată.

In ceea ce privește imobilul cu nr.top 3276/1/1/2, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, așa încât despre acest imobil nu se va pronunța nici o soluție.

În ceea ce privește imobilul înscris sub nr.top 3276/1/1/1, acesta este întabulat, așa cum s-a arătat anterior, astfel:

1. T. M. – cu cota de 3/16 + ½ din 3/16 = 6/32 + 3/32 = 9/32
2. N. (ambii soți – cu titlu de drept de cumpărare) – cu cota de ½ din 3/16 = 3/32;
3. I. E. O. – cu cota de: 10/16 = 20/32

Art. 27 din Dl nr. 115/1938: În cazul când s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.

Instanța reține că textul de lege nu este aplicabil pentru că el reglementează uzucapiunea tabulara (iar nu extratabulară) pe Decret, dar, pentru a opera, pârâta I. E. O. ar fi trebuit ca, fără cauza legitima, să fi fost înscrisa în cf pe întregul imobil și să-l fi posedat cu bună-credință timp de 10 ani. Ori nu este așa. Pârâta nu este întabulată asupra întregului imobil, deși poseda. Posesia ei reprezintă doar argumentul principal pentru Soluția de ieșire din indiviziune prin atribuirea către aceasta a întregului imobil.

iii.excepția inopozabilității si nulității parțiale a Titlului nr. 435/08.08.1995, pe motiv ca pârâta nu e parte a acestuia. Se arată că autorii reclamanților nu puteau cere, legal, în 1995, de la Comisia locala de fond funciar sa le restituie un teren pe care in 1992 l-au vândut cu act autentic. Nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.

Excepția va fi considerata apărare de fond si va fi analizată ca atare.

Instanța va înlătura această apărare.

Așa cum s-a dezvoltat pe larg anterior, Contractele de vânzare-cumpărare, deși autentice, nu au fost apte a transmite valabil dreptul de proprietate, așa încât ele s-au convertit în promisiuni de vânzare-cumpărare rămase nevalorificate de către creditorii lor (I. si B.).

Pe de alta parte, “vânzările” din 1992 au vizat un teren cu privire la care era intabulat dreptul de proprietate al CAP S., ceea ce înseamnă, sub aspect juridic, “vânzarea lucrului altuia”, vânzare apreciata drept valabila, supusa eventualei nulități relative daca ar fi fost invocate, nicidecum unei nulități absolute.

iv.excepția lipsei de interes in promovarea petitului 2 pe motiv ca nimeni nu contesta existent promisiunii de vânzare-cumpărare:

Excepția va fi admisa, fiind întemeiată.

v.nulitatea absoluta parțială a Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/2011 pentru cauza ilicita si lipsa obiectului în ceea ce privește imobilele cu nr.top 3276/1/1/1 si 3276/1/1/2, dat fiind ca nu este permisa operațiunea speculativa de vânzare a lucrului altuia:

Instanța va respinge acest capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat.

Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/2011 are ca obiect bunuri cu privire la care paratul S. I. deținea dreptul de proprietate in 2011, conform Titlului nr. 435/08.08.1995 si certificatelor de moștenitor, chiar daca, cu privire la unele imobile, anterior cu circa 20 de ani, el sau autoarele lui au încheiat promisiuni de vânzare-cumpărare pe care nici unul dintre promitenții vânzători nu le-au valorificat în vreun fel.

vi.excepția lipsei de interes a capătului de cerere nr. 3 excepția lipsei cauzei licite a acestuia, pe motiv că reclamanții urmăresc sa obțină un titlu de proprietate in mod nelegitim, fraudulos, promisiunea autentică nefiind aptă a transmite dreptul de proprietate, promitentul vânzător nefiind proprietar:

Excepția va fi respinsă ca fiind neîntemeiată. Motivarea se regăsește la filele 5 si 6 din prezenta sentință.

vii.excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei de interes si excepția inadmisibilității a capătului de cerere nr. 5, pe motiv că reclamanții nu pot cere constatarea cotelor între niște persoane fizice străine:

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților va fi admisă în parte, motivarea se găsește la fila 5, pct. I, din prezenta sentință. Restul excepțiilor rămân fără obiect.

viii.excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei de interes a capătului de cerere nr. 6, pe motiv ca reclamanții sunt străini de starea de indiviziune respective:

idem.

ix.excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. în ceea ce privește capătul de cerere nr. 7, pentru că nu există nici o pretenție față de aceasta în petitul 7 al acțiunii:

Excepția va fi admisă, fiind găsită drept întemeiată.

x.excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților in ceea ce privește capătul de cerere nr. 8, pentru ca nu exista nici un drept de proprietate asupra imobilelor terenuri cu nr.top 3276/1/1/1 si 3276/1/1/2:

idem pct. viii.

Cu privire la imobilul cu nr.top 3276/1/1/1, excepția va fi respinsa, reclamanții au calitate de co-indivizari.

xi.excepția lipsei de interes si excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, in ceea ce privește capătul de cerere nr. 9, pe motiv ca reclamanții nu pot cere ieșirea din indiviziune daca înșiși coproprietarii nu o cer.

idem pct. viii.

Cu privire la celelalte doua imobile (cu nr.top 3276/1/1/1 si cu nr.top 3272/1), excepțiile vor fi respinse, reclamanții au calitate de co-indivizari.

In ceea ce privește cheltuielile de judecata – dovedite cu înscrisurile depuse la dosar:

Reclamanții au fost scutiți de la plata taxei de timbru de 2488 lei.

Reclamanții au achitat: 1000 lei (onorariu expert L. B. M.) + 500 lei (onorariu expert V. R.) + 500 lei (pt. expert Șcrada L. F.).

Pârâții B. au achitat: 640 lei (taxa de timbru) + 1311 lei (taxa de timbru) + 5 lei (timbru judiciar) + 500 lei (pt. expert Șcrada L. F.) + 1496 lei (taxa de timbru)

Parata I. O. – E. a achitat: 1000 lei (pt. expert L. B. M.) + 500 lei (pt. expert Șcrada L. F.) + 2500 lei (onorariu avocațial).

Cu privire la onorariile cuvenite experților:

In cauza s-au realizat trei rapoarte de expertiza judiciara astfel:

1.pentru dl.expert L. B. M.- specialitatea topografie – total cost lucrare: 2600 lei, din care a rămas de achitat suma de 600 lei (fila 226 – vol I);

2.pentru dl. expert V. R. - specialitatea evaluări proprietăți imobiliare – total cost lucrare: 1.880 lei, din care a rămas de achitat 1.380 lei (fila 84 – vol. II);

3.pentru dl.expert Șcrada L. F. - specialitatea construcții – total cost lucrare: 5.439 lei, din care a rămas de achitat 3.939 lei (fila 155 – vol.II).

Părțile vor fi obligate la plata onorariilor cuvenite experților in baza art. 213 al. 2 C.pr.civila si OG nr. 2/2000 așa cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 208/24.11.2010. Dispoziția instanței va avea caracter executoriu, ceea ce înseamnă ca este susceptibila de executare silita imediata, fiind suficienta doar legalizarea sentinței.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții-reclamanți reconvenționali B. L., B. P. N. și M. S. (născută B.) și apelanta-pârâtă reclamantă reconvențională I. O. E..

Apelanții pârâți-reclamanți reconvenționali B. L., B. P. N. și M. S. (născută B.) au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate pentru următoarele motive:

Cererile al căror obiect privește schimbarea hotărârii primei instanțe se referă la imobilul înscris în Cartea funciară 5797 S. cu nr. top. 3272/1.

În aceste limite, criticile adresate hotărârii se referă la:

a) greșita calificare a efectelor antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.499/17.03.2011 și, astfel, pe temeiul său, la statuarea în favorul reclamanților N. E. și N. L. a unui drept de coproprietate de 1/2 din terenul de 902 m.p.; în consecință, prin înlăturarea efectelor menționatului antecontract asupra drepturilor de coproprietate ai căror titulari sunt reclamanții și, deopotrivă, asupra existenței și întinderii drepturilor apelanților, va rezulta că dreptul de coproprietate al reclamanților este acela exprimat prin cota de 3/16 din terenul de 250 m.p. și din edificatele aflate pe acea suprafață de teren, limite în raport cu care, deopotrivă cu mențiunile de sub pct. care urmează, poate fi abordată ieșirea din indiviziune;

b) luarea în considerare de către prima instanță în mod eronat a existenței actuale și a unei cote de proprietate – de 1/2 - din terenul în suprafață de 902 m.p. în favoarea copârâtei T. M. (moștenitorilor acesteia) și, tot astfel, a unei cote de proprietate de 1/2 a copârâtului Ș. loan; asupra acestei suprafețe de teren conchid că Ș. I. deține o cotă de 3/16, restul - 13/l - aparținându-le.

Păstrându-se, în esență, soluția, de principiu, de ieșire din indiviziune, se va impune, ca o consecință a schimbării hotărârii în sensul celor de mai înainte, un nou calcul al sultei, cu rezultatele corespunzătoare, care vor fi prezentate în finalul considerentelor apelului.

1. Chestiunile referitoare la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 499/17.03.2011 și la drepturile de coproprietate care fac admisibilă cererea de ieșire din indiviziune:

Instanța a statuat, pe temeiul cererilor din acțiunea reclamanților cu care a fost sesizată, respectiv prin luarea în considerare a acelui antecontract de vânzare-cumpărare, obligarea pârâtului Ș. I. - promitentul - de a încheia cu reclamanții contract autentic de vânzare-cumpărare, cu referire, printre alte imobile, și la imobilul din cartea funciară 5797 S. cu nr. top. 3272/1, format din teren de 1152 m.p. cu construcțiile situate pe o suprafață de 250 m.p. (imobil în întregul său care este legat de interesul subsemnaților), dispunând, ca atare, înscrierea drepturilor de proprietate ale reclamanților în cartea funciară.

Pe acest fundament, urmând în continuare solicitările din acțiune, instanța dispune, în temeiul regulii din art. 1143 al 1 Cod.civ. (actual), ieșirea din indiviziune, constatând spre acest sfârșit prezența stării de coproprietate. În acest context, instanța reține ca drepturi de coproprietate, acelea ale reclamanților, ca purtând asupra unei cote de 3/16 dintr-o suprafață de 250 m.p. și din construcțiile acolo edificate, cotă de proprietate anterior înscrisă pe numele reclamanților pe temeiul unui alt titlu de proprietate, cotă de proprietate pe care apelanții nu o contestă, cât și asupra cotei de 1/2 din diferența de suprafață de teren, de 902 m.p., acest din urmă drept de (co)proprietate care ar urma să se înscrie conform cu statuarea de mai înainte, statuare asupra căreia se ocupă criticile din prezentul apel.

Luând în considerare prealabila succesivitate de drepturi, ca rezultând din titlul de proprietate nr._/08.08.1995 eliberat în temeiul legilor fondului funciar, în care beneficiari ai mai multor bunuri, printre care și imobilul la care ne referim, erau Ș. N. M. nasc. N., Ș. G. I. (pârâtul) și T. G. M. nasc. Ș. (pârâtă), indicați acolo ca moștenitori ai lui Ș. G., precum și din două certificate de moștenitor, după Ș. G. și Ș. N. M. nasc. N., instanța dispune înscrierea drepturilor de coproprietate, ca fiind de câte 1/2 parte, din suprafața de 902 mp. pe numele T. M. și Ș. I..

În fine, se rețin și drepturile indivize ale apelanților, limitate unei cote de 13/16 din același teren de 250 m.p., cu respectivele construcții, a căror înscriere își are temeiul într-un anume titlu de proprietate.

Critica hotărârii:

Din convenția cuprinsă în antecontract derivă obligația promitentului Ș. I. de a transmite prin contract de vindere-cumpărare și prin carte funciară reclamanților dreptul de proprietate pe care pretindea a-1 fi deținut asupra imobilelor acolo prevăzute și, corelativ, dreptul reclamanților de a-i pretinde îndeplinirea acestei obligații.

Așadar, convenția nu are ca efect nașterea unui drept de proprietate în persoana reclamanților și, deopotrivă, nici acela care să permită, cum consideră instanța, exercitarea din partea reclamanților a unei acțiuni oblice, care să oblige pe promitent să ceară și obțină prealabila înscriere în cartea funciară a drepturilor ce pretinde a le avea și pe care le/a conceput a le transmite în viitor prin contract de vindere-cumpărare cu reclamanții.

În consecință, cum aceste drepturi nu existau în momentul formulării cererilor din acțiune, cum însă acțiunea se întemeiază pe aceste drepturi ca și când ele ar exista, instanța nu putea promova acțiunea întrucât, așadar, aceasta se întemeiază pe drepturi eventuale, nu pe drepturi actuale - condiție de promovare a unei acțiuni în justiție.

Pe de altă parte, pretinsele drepturi pe care reclamanții le opun prin acțiune, acestea neavând existență juridică pentru că nu sunt înscrise în evidențele tabulare, nu le sunt opozabile.

Reținând cele de mai sus, se află în ordinea evidenței că instanța nu putea dispune înscrierea în cartea funciară a unor drepturi de proprietate și proceda, prin aceiași hotărâre, la ieșirea din indiviziune, deși starea de coproprietate nu se afla în ființă la data când acțiunea a fost formulată iar instanța s-a pronunțat.

Desigur, este de principiu că numai prin rămânerea definitivă/irevocabilă a unei hotărâri anterior pronunțate și ca urmare a înscrierilor drepturilor săvârșite pe temeiul acesteia se poate aborda o acțiune reală, precum sistarea unei stări de coproprietate.

Este de observat că deodată cu înscrierea drepturilor reclamanților asupra cotei de 3/16 asupra acelei suprafețe de 250 m.p. pe temeiul unui anterior contract de vindere-cumpărare încheiat cu Ș. I., s-a înscris în cartea funciară, prin aceiași încheiere de carte funciară din anul 2009, mențiunea „restul de teren până la 1152 m.p. este proprietatea CAP".

Oricât s-ar considera că este improprie această înscriere în formularea ei, și desigur este, ea totuși este de natură a prezuma existența unui drept de proprietate. Instanța însă nu are nicio preocupare asupra soartei sale juridice. Dar nici acțiunea nu se referă la acest aspect; doar sesizată, instanța ar fi fost determinată să abordeze o soluție și, desigur, o motivare, oricum juridic necesare, imposibil de a fi ignorate precum s-a procedat.

În legătură cu acest aspect și, totodată, cu întinderea drepturilor pârâtului Ș. I. care ar fi fost susceptibile de a fi transmise printr-un viitor contract de vânzare și pentru încheierea căruia s-ar fi putut obliga prin acel antecontract, o altă situație prezintă legătură directă cu fundamentele acțiunii. Astfel, prin întâmpinare apelanții au arătat, și dovedit, aspect reluat în concluziile scrise, că Ș. M. și T. M., ale căror drepturi de proprietate, care totalizează 13/16, drepturi prevăzute în titlul de proprietate nr._/8.08.1995, le-au vândut aceste cote de proprietate prin contractul autentic de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 412 din 9 ianuarie 1992. Obiectul material al acestui contract se referă, deopotrivă și cu alte imobile, la întregul imobil din c.f. 5797 top.3272/1.

Drepturile apelanților astfel dobândite nu s-au putut înscrie în cartea funciară deoarece nu fusese, deși solicitată, emiterea titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1990, eliberat abia la 8.08.1995, în care sunt prevăzute drepturile de proprietate ale vânzătoarelor, înstrăinate apelanților.

Întrucât în acel contract, încheiat conform legii în formă autentică, este exprimat consimțământul vânzătoarelor pentru înscrierea în cartea funciară pe numele apelanților a drepturilor transmise asupra întregului imobil, înscrierea poate fi obținută oricând și asupra acelei suprafețe de 902 m p., în cota de 13/16. C., într-adevăr, pe temeiul acelui contract se făcuse înscrierea drepturilor lor de 13/16 numai asupra suprafeței de 250 m.p., considerându-se că diferența de 902 m.p. va face obiectul mai întâi al restituirii pe temeiul Legii nr. 18/1990, deja apărută și în curs de aplicare. Nu este deci necesară, cum crede instanța, o acțiune oblică pe care ar avea-o de exercitat.

Este de asemenea inadecvată din punct de vedere juridic susținerea instanței după care contractul de vânzare autentic din 9 ian. 1992, pe care l-au menționat mai sus, se „interpretează/convertește” într-un „antecontract de vânzare-cumpărare”. Într-adevăr, niciun element intrinsec convenției pe care contractul îl conține nu trimite la nevoia de determinare a vreunui înțeles pe care aceste elemente să nu-1 vădească; pe de altă parte, principiile care stăpânesc conversia actului juridic nu permit statornicirea unui alt înțeles al actului juridic decât acela stabilit ca fiindu-i propriu după natura sa. Or, desigur ne aflăm în prezența unui contract, care nu poate fi convertit într-o convenție diferită după natura sa de contractul de vânzare pe care înscrisul care-1 înfățișează îl vădește ca atare. Efectele acestui contract care nu s-au putut produce în totalitate la epoca la care el a fost format, se pot produce în prezent, în condiții, de natură extrinsecă, devenite acum actuale. Or, această situație, care de altfel ține de o dimensiune istorică, nu se poate confunda cu operațiunea de interpretare sau cu aceia de conversie, cum consideră instanța.

Așadar, pe temeiul acestei situații se impun, precum am arătat în apărarea noastră din întâmpinare, reținerea următoarelor consecințe, care trebuiau să facă parte din dispozițiile luate de instanță:

- că prin succesiunea numitei Ș. M. nu s-a transmis moștenitorilor ei - pârâții Ș. I. și T. M. / drepturile acesteia dobândite prin menționatul titlu de proprietate;

- că pârâta T. M. (moștenitorii acesteia) nu deține un drept de coproprietate asupra acestui imobil;

- că dreptul pârâtului Ș. I. există numai asupra cotei de 3/16 și numai aplicată la suprafața de 902 m.p., singura susceptibilă de a fi transmisă altora;

- că reclamanții nu ar putea dobândi, în principiu, de la acesta din urmă decât dreptul în această expresie;

- că înscrierea ca titulară a dreptului de proprietate a acelei „C.A.P.” este vădit inadecvată, nefiind cerută de nimeni, neidentificat în concret pretinsul titular (denumire, sediu ) etc., și încă la o epocă (2009) când aceste entități nu existau și că, prin apariția titlului de proprietate, acea aparentă înscriere a rămas fără obiect;

- în fine, că starea de coproprietate, care permite pe temeiul legii sistarea ei, este următoarea: B. N. ( apelanții ca moștenitori ai săi) și apelanta B. L., cu cota de 13/16 din terenul de 250 m.p. și edificatele de pe această suprafață, care fac parte din întregul imobil, reclamanții cu cota de 3/16 din aceiași parte de imobil; aceiași moștenitori ai pârâtului B. N. cu apelanta B. L., cu cota de 13/16 din terenul rămas de 902 m.p. și pârâtul Ș. I. cu cota de 3/16 din aceiași parte de teren.

2. Referitor la valoarea imobilului în întregul său și, ca o consecință, calculul sultelor:

Instanța declară în considerentele hotărârii că a luat în considerare ca valoare de partaj a terenului pe aceea adoptată în expertiza V. R..

Pentru termenul din 16 ianuarie 2012 apelanții au prezentat instanței lista de probe, printre care și o expertiză tehnică cu rostul de a fi evaluat întregul mobil (teren și construcții) ca și lucrările executate de la imobil, înfățișate în cererea reconvențională și completarea acesteia.

Chestiunile referitoare la soluționarea partajului sunt rezolvate în expertizele V. - evaluare teren; L. - măsurătorile la teren și modalități de partajare; Șcrada -construcții, cu valorile corespunzătoare.

Imobilul a fost atribuit în totalitate apelanților, soluție la care achiesează.

În cele ce urmează se au în vedere valorile din expertize (reținute ca atare și de instanță, care a preluat - eroare materială - din expertize însă și valori în euro), stabilirea emolomentului împărțelii din hotărâre coroborată cu considerentele finale din prezentul apel.

Astfel:

- valoare casă veche: 141.640 lei;

- valoare șură :9.168 lei

- valoare grajd:1.170 lei

- teren de 250 m.p.: 25.500 lei (102 lei/m.p.)

Total177.478 lei - s-a atribuit apelanților.

C. de 3/16 = sultă: 33.278 lei, care se plătește de către apelanți reclamanților (cota reclamanților din imobilul de mai sus).

Teren de 902 m.p.: 92.004 lei (cu 102 lei m.p.), reprezentând restul mobilului, atribuit apelanților, din care:

C. de 3/16 = sultă: 17.250 lei, care se plătește de către apelanți copârâtului (cota copârâtului Ș. I. din această suprafață de teren, conform cu considerentele precedente).

Ș. I., creanță care se compensează cu creanța de 14.000 lei, la plata căreia acesta a fost obligat față de apelanți.

Diferență: 3.250 lei.

În drept apelanții au invocat prevederile art.296 C.proc.civ.

Apelanta pârâtă-reclamantă reconvențională I. O. E. a solicitat, la rândul său, schimbarea în parte a hotărârii atacate și respingerea în totalitate a acțiunii reclamanților, pentru următoarele motive:

În mod greșit a admis instanța de fond cererea de partaj a reclamanților față de apelantă, având în vedere că reclamanții nu au calitate de coproprietari sau creditori-avânzi cauză (pentru acțiunea oblică) față de imobilul înscris sub nr. top.3276/1/1/l.

Deși s-a afirmat că se solicită să se constate că asupra a 2 parcele de teren sunt coproprietari, în cote de l/2 fiecare, alte persoane decât cele înscrise în cf și se mai solicită înscrierea dreptului lor în c.f., în realitate acest lucru este imposibil în măsura în care în cartea funciară sunt înscrise alte persoane, cu alt titlu și cu alte cote. În acest sens este și cuprinsul C.F.101.236 S..

Cât timp apelanta este coproprietară tabulară asupra cotei de 13/16 din dreptul de proprietate asupra terenului, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentic nr._/18.12.1992, intabulat în cf la poziția B+3 (act cf_/22.12.1992), precum și față de transmisiunile ulterioare de la B+4, 5 nu se poate dispune înscrierea altor coproprietari peste dreptul său de proprietate. Altfel, s-ar încălca prevederile imperative ale art. 22 din Legea nr.7/1996 și ale art.17-19 din D.L. nr.115/1938, iar instituția publicității și opozabilității drepturilor înscrise în cf, siguranța statică a circuitului civil ar fi nerespectată.

Radierea dreptului său de proprietate din cf și înscrierea altor titulari s-ar fi putut dispune dacă ar fi fost îndeplinite condițiile legale ale unei acțiuni în rectificare de carte funciară, ceea ce nu s-a cerut în cauză și nici nu poate fi motivat, deoarece este titulară legitimă.

Cu privire la nulitatea (valabilitatea) titlului de proprietate emis în temeiul Legii 18/1991 și promisiunii de vânzare-cumpărare se poate observa că autorii reclamanților (S. loan) nu puteau legal cere în 1995 de la comisia locală și județeană de fond funciar să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra unui teren vândut în parte în 1992, prin contract autentic notarial și intabulat în cf.

De altfel, Ș. I. a făcut chiar 2 operațiuni tabulare in 1992, când a cumpărat cota de 10/13 din terenul cu nr. top.3276/1/1/1 (act cf 4785/1992, B+7, 8) împreună cu soția sa Ș. A. cumpără cota de 10/16 din imobilul cu nr. top. nr. top. 3276/1/1/2 prin act autentic_/27-05-1992, pentru ca mai apoi să vândă cota totală de 13/16, prin contract autentic nr._/18 decembrie l992 către I. O.-E. și A. (B+9, 10).

Situația este identică și pentru al doilea teren, cu nr. top. 3276/1/1/2, când în 1992 împreună cu soția sa Ș. A. cumpără cota de 10/16 din imobilul cu nr. top.3276//1/1/2 prin act autentic_/27.05.1992, pentru ca mai apoi să vândă cota totală de 13/16, prin Contract autentic nr._/18.12.1992 către I. O. E. și A. (B + 14, 15).

Nu era îndreptățită la reconstituire o persoană care a pierdut dreptul de proprietate din patrimoniul său prin înstrăinare de bună voie. Așadar, Titlul de proprietate nr.435/1995 este ilegal în parte în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan cuprins în parcelele 1769-1770, tarlaua 66.

Aceasta este o probă clară de rea-credință din partea Iui Ș. I., vădind caracterul acestuia de persoană care vinde un bun la mai multe persoane în scopul de a se îmbogăți nejustificat.

Având în vedere că Ș. I. nu mai avea dreptul la reconstituire în anul 1995 în temeiul Legii 18/1991, rezultă că titlul de proprietate a fost emis în mod nelegal.

Dând eficiență principiului ,,quod nullum est, nullum effectum producit” și certificatul de moștenitor emis în anul 2002 referitor la includerea acestor terenuri intravilane (parcelele 1769- 1770) din titlul nul in averea succesorală, este vădit nelegală. Nu puteau sa moștenească Ș. I. și T. M. de la mama lor, defuncta Ș. M., un teren pe care anterior îl cumpărase de la Ș. I. prin contract de vânzare-cumpărare autentic (primul contract_/27.05.1992, din mai 1991), operațiune înscrisă în cf și neradiată până în prezent.

Cum cele 2 titluri sunt lovite de nulitate absolută în privința acestor terenuri, reiese faptul că Ș. I. nu putea sa le înstrăineze (sau să promită că le înstrăinează) și altor persoane, pe bază de simplu titlu declarativ, fără extras de carte funciară, deci fără condiții de publicitate imobiliară și opozabilitate.

Nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are ,,Nemo plus juris ad allium transfere potest, quam ipse habet”.

Cu privire la faptul că între coproprietarii tabulari existau operațiuni după 1990 și s-a pronunțat judiciar chiar un partaj există o mențiune înscrisă în Cf vechi S. nr. 6232 - Bt-14 de care reclamanții recunosc că au luat cunoștință prin chiar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2666/23.11.2009 ,,Am cunoștință de plângerea notată în CF … și sunt de acord cu cumpărarea … în aceste condiții”.

Reclamanții sunt și ei de o vădită rea-credință, deoarece nu au folosit niciodată terenurile pretins cumpărate și nu au avut nicio clipă posesia lor. Cum nici Ș. I., autorul lor, nu o avea la momentul înstrăinării, fiind doar un proprietar aparent, de hârtii (titluri), fără carte funciară, deci inopozabil și nepublic.

Instanța a reținut în mod greșit că asupra terenului de mai sus apelanta ar avea o altă cotă decât cea de 13/16; prin aceasta instanța a încălcat dreptul său de proprietate înscris în cartea funciară nr.6232 la B+9, 10, unde apare înscris dreptul său asupra 13/16, conform contractului de vânzare cumpărare autentic nr._/18-12-1992. Aceasta cotă de 13/16 i-a fost înstrăinată de către S. M. și Ș. A., iar dreptul său a fost înscris în cartea funciară necontestat de nimeni și cartea funciară nerectificată.

Instanța nu ține cont de această cotă de 13/16, stabilind că ar avea o cotă de 10/16. Deci, considerentul instanței este greșit reținut la fila 5 pct. iii (ultimul alineat), (reluat și la fila 7 pct. iii și în dispozitiv pag. 14- pct. iii) în sensul că apelanta ar deține doar cota de 10/16. Instanța nu justifică nicăieri de ce cota sa nu trebuie să fie de 13/16, așa cum o arată titlul intabulat în cartea funciară.

Reține instanța că Ș. I0AN a făcut doar o promisiune de vânzare cumpărare, prin contractul din 1992 (de 1152 mp), dar fără a constata că acest teren nu este cel de la top 3276/1//l/ l, ci cel cu nr. top. 3272/ 1, cu care apelanta nu are nicio legătură. Sub acesl aspect este greșită întabularea titlului de proprietate nr.435/1995 asupra imobilului cu nr. top 3276/1/1/1 Cf_, precum și obligarea pârâtului Ș. I. să vândă cota de 3/32 din terenul acesta, cotă pe care în realitate nu o deține (fila 15).

De asemenea, este nelegală și dispoziția instanței de a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract/titlu tabular cu privire la acest teren și să dispună întabularea „noi situații juridice", cu privire la reducerea dreptului său de proprietate de la 13/16 la 10/16 și înscrierea altor coindivizari decât cei înscriși la cartea funciară.

Nu a semnat niciun titlu prin care să renunțe la cota 13/16 pe care a cumpărat-o prin contract de vânzare-cumpărare. Cum a dispus instanța prin dispozitiv exproprierii sa pentru o cotă de 3/16 din terenul pe care l-a plătit lui Ș. loan ? Ce se protejează prin această sentință: buna sa credință de cumpărătoare cu titlu oneros din 1992 și posesoare de bună credință timp de 19 ani sau speculația lui Ș. I., care promite în 2011 ca vinde a doua oară un teren fără extras de carte funciară? Ce garantare judiciară este aceasta pentru dreptul său de proprietate tabulară?

Concluzia este că Ș. I. și-a vândut toate drepturile asupra cotei de 13/16 conform actului autentic din 1992, celălalt coindivizar rămânând T. M. cu cota de 3/16.

De la această stare de coproprietate plecând în mod greșit instanța a respins eronat excepțiile invocate cu privire la uzucapiune (10 ani de posesie a drepturilor înscrise în 1992, împlinită în decembrie 2002) și lipsa calității procesuale active a reclamanților de a cere ieșirea din indiviziune a apelantei.

Este greșită obligarea apelantei la sulte pentru cotele de 9/32 către T. M. și 3/32 către reclamanții N., deoarece aceste sulte nu corespund cotelor deținute în realitate de părți conform cărții funciare.

Al doilea motiv de apel este legat de faptul ca instanța a pronunțat sentința raportându-se la un raport de expertiză evaluatorie asupra terenului aflat în indiviziune întocmit de expert V., pe care instanța l-a anulat în întregime. Sub acest aspect sentința este nelegală și netemeinică, încălcându-i dreptul la apărare și încălcând principiul legalității administrării probelor. Astfel, prin încheierea de ședință de la fila 136 verso, volum 2 dosar fond, instanța anulează în întregime expertiza domnului V. și dispune întocmirea unui alt raport de expertiză de către un alt expert evaluator, respectiv d-l Șcrada L., căruia îi pune în vedere să răspundă la aceleași obiective, inclusiv obiectivul de evaluare a terenului, conform cererilor de la filele 199 și 205.

D-l Expert Șcrada stabilește altă valoare a terenului și construcțiilor, respectiv 49,9 ron/mp decât d-l V., a cărui expertiză a fost anulată de către instanță.

Instanța a greșit calculul sultelor.

Față de valoarea terenului evaluat de către exp.Șcrada și de cota sa, sulta pentru eventualul coindivizar pentru teren este de 7.335,9 lei. Construcțiile au fost evaluate în prezent la 15.189 lei – 14.349 lei investițiile sale = 1.470 lei, care înmulțită cu 1-13/16 = 275,63 lei sultă pentru eventualul condivizar pentru construcție.

Total sulte calculate pentru ceilalți coindivizari 7.335,9 + 275,63 lei = 7.611,53 lei, iar nu 30.845,25 lei cum greșit a calculat instanța. Sub acest aspect se impune refacerea calculului sultelor valorice.

Este greșită obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată și neobligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată către sine, conform dovezilor cheltuielilor de judecată depuse la dosarul cauzei: onorarii de experți și onorariu avocat.

În drept apelanta a invocat prevederile art.282 și urm. C.proc.civ.

Intimații-reclamanți N. E. și N. L. au formulat întâmpinare, act de procedură prin care au solicitat respingerea ambelor apeluri ca nefondate (f.33-36).

În apel nu s-au administrat probe.

Verificând, în conformitate cu prevederile art.295 alin.1 C.proc.civ., în limitele cererilor de apel formulate de către părți, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, văzând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține următoarele:

I. Apelul pârâților B. L., B. P. N. și M. S. (născută B.) este nefondat raportat la considerentele ce succed.

Nici intimații-reclamanți nu au invocat și nici prima instanță de judecată nu a apreciat că prin antecontractul încheiat în anul 2011 între intimații reclamanți și intimatul pârât Ș. I. s-a născut în patrimoniul reclamanților un drept de proprietate, ci doar un drept de creanță și anume dreptul de a-i pretinde intimatului pârât să le transmită prin act autentic proprietatea asupra imobilelor înscrise în cuprinsul actului, căruia îi corespunde obligația de a face a intimatului, respectiv de a întreprinde demersurile necesare în acest scop.

Dreptul de creanță născut în patrimoniul intimaților reclamanți le-a conferit acestora calitatea de creditori ai intimatului-pârât, în virtutea căreia au posibilitatea de a intenta acțiunea oblică de față. Cauza acestei acțiuni o constituie pasivitatea intimatului - debitor al obligației de a face, respectiv de a transmite proprietatea către intimații reclamanți, iar scopul său crearea condițiilor necesare pentru realizarea ulterioară, în cadrul acțiunii subsecvente, a dreptului de creanță corelativ, respectiv obligarea promitentului vânzător la încheierea actului autentic de vânzare cumpărare prin care să opereze transferul dreptului (pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să suplinească lipsa acestuia, în caz de refuz al promitentului vânzător de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare).

Așadar, intabularea dreptului de proprietate al promitentului vânzător în cartea funciară reprezintă un demers prealabil și indispensabil pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, pentru a cărui realizare pe calea acțiunii oblice nu există niciun impediment.

Deși susțin că prin antecontract nu s-a născut în patrimoniul intimaților reclamanți dreptul de a exercita acțiunea oblică, apelanții nu își argumentează această opinie, nu expun niciun motiv de fapt sau de drept pentru care nu ar fi posibilă intentarea acesteia de către intimații reclamanți, nu arată care dintre condițiile exercitării acestui tip de acțiune nu ar fi îndeplinită în speță.

Dreptul intimaților reclamanți de a obține din partea intimatului pârât Ș. I. executarea obligațiilor asumate prin antecontract, respectiv vânzarea cotelor de proprietate indicate în acțiune, nu este unul eventual, ci concret, actual.

Logica în temeiul căreia au fost formulate cererile din speță este următoarea:

- pe calea acțiunii oblice, în temeiul art.974 din Codul civil, intimații reclamanți, în calitatea lor de creditori chirografari care au un interes serios și legitim, precum și o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva intimatului-pârât Ș. I., au solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al intimatului, pentru că acesta, din neglijență, nepăsare sau nepricepere, ori cu rea-credință nu a uzat de posibilitatea legală de a-și înscrie în registrul de publicitate imobiliară dreptul de proprietate dobândit în temeiul legilor fondului funciar, la a cărui vânzare către intimații reclamanți s-a obligat;

- pe calea unei acțiuni personale, în obligație de a face, intimații reclamanți au solicitat obligarea intimatului pârât la încheierea contractului de vânzare cumpărare la care s-a obligat prin antecontract în anul 2011 și intabularea dreptului de proprietate, astfel dobândit, în cartea funciară;

- pe calea unei acțiuni reale imobiliare subsecvente, intimații reclamanți, a căror calitate de coproprietari depindea, parțial, de soarta primelor două petite, au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la trei imobile și înscrierea în cartea funciară a situației nou create.

Respectând această succesiune logico-juridică se observă că în momentul analizării acțiunii de ieșire din indiviziune instanța de judecată, în funcție de modul de soluționare a primelor petite, avea în mod clar stabilită calitatea părților, inclusiv din perspectiva evidențelor de publicitate imobiliară, respectiv intimații reclamanți apăreau ca fiind, în urma admiterii petitelor principale, coproprietari, înscriși în cartea funciară, ai unei părți din terenurile supuse partajului.

Din nou, deși susțin că instanța nu putea dispune prin aceeași hotărâre înscrierea în cartea funciară a drepturilor de proprietate ale intimaților reclamanți și ieșirea din indiviziune, apelanții pârâți nu aduc niciun argument juridic în sprijinul acestei opinii, nu indică ce impediment legal există în acest sens.

Raportat la necesitatea rămânerii definitive a hotărârii prin care se dispune schimbarea unei stări tabulare se reține că, de principiu, în calea de atac temeinicia și legalitatea unei sentințe se analizează de către instanța de control judiciar tot cu respectarea ordinii logice în care au fost formulate petitele cererii de chemare în judecată. Astfel, corectitudinea soluției adoptată cu privire la acțiunea de partaj se analizează ulterior verificării temeiniciei și legalității modului de soluționare a petitelor principale, de a căror soartă depinde și, cu condiția admiterii/păstrării soluției de admitere a acestora, se poate valida partajul. Odată dispusă efectuarea unor înscrieri prin hotărâre judecătorească în cartea funciară, realizarea efectivă acestui demers (adică executarea hotărârii definitive) nu poate fi pusă sub semnul întrebării, astfel încât să devină un impediment la efectuarea partajului prin aceeași hotărâre neexecutarea dispoziției respective în prealabil, ci concomitent cu restul dispozițiilor. Formulând într-un singur proces mai multe cereri, dintre care soarta unora depinde de modul de soluționare a altora, reclamanții își asumă riscul nu doar de a fi respinse cererile accesorii în cazul respingerii cererilor principale, dar și de a nu putea fi puse în executare dispozițiile privitoare la cererile accesorii în situația în care, pentru executarea dispozițiilor ce vizează cererile principale, cum ar fi în speță intabularea drepturilor de proprietate ale beneficiarilor titlului de proprietate nr._/1995 emis de Comisia Județeană B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, se descoperă ulterior existența unor impedimente de neînlăturat. Acest risc nu înseamnă, însă, că nu este permisă de către legiuitor promovarea mai multor acțiuni în cadrul același litigiu, cu obiect și finalitate distincte, dintre care unele să aibă ca premisă admiterea altora.

Cu privire la mențiunea din C.F. 5797 S. ,,restul de teren până la 1152 mp este proprietatea CAP” instanța de fond s-a pronunțat, chiar dacă nu explicit, socotind, în mod corect, că terenul respectiv a intrat după anul 1998 sub incidența Legii nr.18/1991 și este cuprins în titlu de proprietate emis, în temeiul acestui act normativ, în beneficiul autoarei intimaților pârâți Ș. I. și T. M., numita Ș. N. M., precum și a intimaților Ș. I. și T. M..

Niciunul dintre aceștia nu avea posibilitatea legală de a le vinde în anul 1992 apelanților drepturile ,,prevăzute în titlul de proprietate nr._/8.08.1995” pentru simplul motiv că aceste drepturi nu se găseau în patrimoniul lor la momentul respectiv, adică anterior emiterii titlului. Indiferent ce mențiuni s-au făcut în contractul de vânzare cumpărare încheiat între aceste părți cu privire la întinderea obiectului material al actului, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorilor nu a putut opera pentru mai mult decât aveau înșiși vânzătorii pentru că nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are (,,Nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet”). Astfel, în anul 1992 intimații-pârâți Ș. I. și T. M. nu erau proprietari ai terenului de 902 mp, care, împreună cu terenul de 250 mp dobândit prin moștenire de către moștenitorii fostului proprietar Ș. G. și cu construcțiile înscrise pe acesta, formează imobilul înscris în CF 5797 S. sub nr. top.3272/1.

Acest teren de 902 mp reiese din certificatul de moștenitor nr.908/1982 emis după defunctul Ș. G. și din înscrierile efectuate în cartea funciară că a fost cooperativizat anterior anului 1998 și a intrat în patrimoniul CAP S.. Pe cale de consecință, a format obiectul Legii nr.18/1991, iar dreptul de proprietate asupra sa nu a fost redobândit de către moștenitorii fostului proprietar prin propria lor voință ori de drept, ci doar prin respectarea procedurii de reconstituire impusă de acest act normativ, în cadrul căreia formularea cererii constituia un singur pas, respectiv primul. Acest demers, deși necesar, nu era suficient pentru reconstituirea dreptului de proprietate al defunctului proprietar Ș. G. ori pentru . moștenitorilor săi. Acest transfer al proprietății a operat abia în momentul și prin emiterea TP, adică în anul 1995.

Pe cale de consecință, apelanții nu au dobândit prin cumpărare în anul 1992 dreptul de proprietate asupra unei cote de 13/16 din terenul de 902 mp înscris în CF 5797 S. sub nr. top.3272/1.

În afara considerentelor de ordin juridic anterior menționate, care impun această concluzie, se reține că în acest sens sunt și înscrierile din cartea funciară. Astfel, apelanții B. L. și B. P. N. au dreptul de proprietate înscris în cartea funciară sub B 9 și B 10, poziții la care s-a menționat că au dobândit cota de 13/16 de la B 5, B 7 și B 8.

La B 5 a fost înscris dreptul de proprietate al defunctei Ș. M. asupra a 2/8 din ,, ½ din construcții și teren de 250 mp” (2/8 x ½ = 2/16), iar la B 7 a fost înscris dreptul de proprietate al intimatei pârâtă T. M. asupra a 3/8 din ,,½ din construcții și teren de 250 mp” (3/8 x ½ = 3/16). Ca urmare, în mod evident de la aceste două proprietare de carte funciară B. N. și B. L. au dobândit doar cota de 5/16 (2/16 plus 3/16) din construcții și teren de 250 mp, iar nu cota de 5/16 din întregul teren de 1152 mp.

Sub B 8 a fost înscris dreptul de proprietate al defunctei Ș. M., soția proprietarului tabular de la B 1, Ș. G., în cotă de ½ cu titlu de ,,încetare a comunității de bunuri” ca urmare a decesului soțului or, prin încetarea devălmășiei soților, în patrimoniul soției supraviețuitoare a rămas o cotă de ½ doar din terenul de 250 mp, iar nu din întregul teren de 1152, pentru diferența de 902 mp efectuându-se înscrierea expresă de la B 7 cu ocazia înscrierii drepturilor moștenitorilor defunctului Ș. G. că este proprietatea CAP.

Pe cale de consecință, și dreptul înscris la B 8 viza tot o cotă din construcții și teren de doar 250 mp, astfel că în total cumpărătorii B. au cumpărat cota de 13/16 din aceste imobile, iar nu din construcții și din întregul teren de 1152 mp înscris în CF 5797 S. sub nr. top.3272/1.

Această situație tabulară reiese cu claritate din copia cf existentă la filele 325 - 327 vol.1 dos. fond. Împotriva acestor înscrieri nu s-a formulat acțiune în rectificare, astfel încât, nefiind contestate ele fac dovada conținutului dreptului de proprietate al apelantei B. L. și al autorului apelanților, B. N., care nu cuprinde nicio parte din terenul de 902 mp ce a format obiectul TP nr._/8.08.1995.

Posibilitatea apelanților de a obține ,,oricând” înscrierea în cartea funciară a unor drepturi de proprietate în cotă de 13/16 asupra acestei suprafețe de teren (de 902 mp) pretins transmisă prin contractul din 1992 (f.67 dos. fond vol.1) reprezintă în speță o simplă speculație, care nu poate contrazice starea de drept existentă în prezent, singura care contează în momentul efectuării partajului. Astfel, pe baza unei posibilități virtuale nu se poate stabili în favoarea apelanților existența altor cote din dreptul de proprietate asupra imobilului supus partajului decât cele înscrise în cartea funciară.

Din această perspectivă este irelevant dacă pretinsa obligație asumată de către vânzătoarele Ș. M. și T. M. prin contractul din 1992 a dat naștere unei obligații de a face, corespunzătoare unei promisiuni de vânzare, astfel după cum a apreciat prima instanță, ori constituie conținutul unei adevărate operațiuni de vânzare, după cum susțin apelanții, atâta timp cât până în prezent o atare obligație nu a fost pusă în executare și nici în speță nu s-a pretins executarea, astfel încât să fie posibilă analizarea temeiniciei și legalității unei cereri în acest sens. Pe cale de consecință, premisa partajului de față o constituie situația tabulară necontestată existență la momentul sesizării instanței, astfel cum a fost completată în urma admiterii cererilor formulate în speță de către intimații reclamanți. Atâta timp cât cu privire la imobilul în discuție sunt stabiliți proprietarii, drepturile acestora sunt înscrise în cartea funciară, respectiv vor fi înscrise parțial chiar în baza hotărârii pronunțată în speță în ceea ce îi privește pe intimații reclamanți și pe intimata T. M., ieșirea din indiviziune se poate realiza acum și anume exclusiv pe baza situației concrete existentă în prezent, iar nu a uneia ce se prefigurează de către apelanți că ar putea exista în viitor, ,,oricând”.

În concluzie, parțial contrar aserțiunilor apelanților:

- prin succesiunea beneficiarei TP nr._/08.08.1995 Ș. M. născută N., intervenită în anul 1999, s-au transmis moștenitorilor săi (f.10 dos. fond vol.1) drepturile dobândite în temeiul Legii nr.18/1991, contrariul nefiind dovedit în speță;

- intimata-pârâtă T. M. deține o cotă de 8/16 (3/8 = 6/16 cota proprie obținută ca moștenitoare a defunctului proprietar Ș. G. plus ½ din 2/8 = 2/16, cota moștenită de la S. M. născ.N., care o obținuse prin titlu la rândul său ca moștenitoare a lui Ș. G.) din dreptul de proprietate asupra terenului de 902 mp ce face parte din imobilul înscris în CF 5797 S. sub nr. top.3272/1;

- intimatul-pârât Ș. I. deține o cotă tot de 8/16, iar nu 3/16 din dreptul de proprietate asupra terenului de 902 mp în discuție, obținută în aceeași modalitate ca și sora sa, intimata T. M. (inclusiv prin moștenire de la Ș. M. născ. N.);

- intimații-reclamanți au putut dobândi de la acesta din urmă cota menționată;

Pe cale de consecință, la momentul efectuării partajului situația corectă a coproprietății imobilului se prezintă în felul următor:

1. B. N. și B. L. au o cotă de 13/16 din dreptul de proprietate asupra construcțiilor și a 250 mp de teren;
2. N. E. și N. L. au o cotă de 13/16 din dreptul de proprietate asupra construcțiilor și a 250 mp de teren;
3. N. E. și N. L. (prin executarea antecontractului de vânzare cumpărare de la Ș. I.) au o cotă de 8/16 (1/2) din diferența de teren de până la 1152 mp (respectiv 902 mp);
4. T. M. are o cotă de 8/16 (1/2) din diferența de teren de până la 1152 mp (respectiv 902 mp),

adică așa cum a stabilit prima instanță.

Cu privire la calculul sultelor apelanții au exprimat două critici.

Prima vizează preluarea de către instanța de fond, în mod eronat, a unor valori din expertiză exprimate în euro. Sub acest aspect se observă că nu s-a comis nicio greșeală deoarece, atât valoarea terenului, de 102 lei /mp, cât și valoarea edificatelor, calculată în euro, au fost corect preluate din expertizele V. și Șcrada. Nu are nicio relevanță faptul că unele valori au fost calculate în moneda națională iar altele în euro atâta timp cât ele nu au fost adunate ca atare. Astfel, calculul sultelor a fost realizat distinct pentru teren și pentru construcții, prin aplicarea unei cote fiecărei valori distincte, rezultând sume distincte, exprimate unele în lei altele în euro, după caz, în funcție de valoarea imobilului la care s-a raportat.

În subsidiar se remarcă faptul că sulta pe care ar datora-o apelanții intimaților reclamanți pentru imobilul în discuție astfel cum a fost calculată de aceștia în calea de atac, respectiv 33.278 lei, depășește cuantumul sultei la care au fost obligați prin sentința atacată, respectiv 25.605,281 lei (deoarece apelanții au omis să excludă din valoarea imobilului valoarea propriilor investiții în cuantum de 40.300 lei, echivalent a 9000 euro). Astfel, în cazul preluării calculului apelanților acestora li s-ar înrăutăți situația în propria cale de atac, contrar prevederilor art.296 C.proc.civ.

A doua critică vizează o pretinsă greșeală ce ar decurge din aplicarea de către instanță a unei cote greșite din dreptul de proprietate în ceea ce îl privește pe intimatul Ș. I. din terenul de 902 mp, raportat la cota pretins reală a acestuia, de 3/16, calculată de către apelanți. Această critică este, la rândul său, nefondată deoarece asupra terenului de 902 mp intimatul Ș. I. nu mai are, ca urmare a executării antecontractului din 2011, niciun drept, iar cotele coproprietarilor sunt cele reținute de către prima instanță, iar nu cele calculate de apelanți.

II. Apelul pârâtei I. O. E. este fondat, deoarece:

După intabularea TP nr._/08.08.1995 emis de Comisia Județeană B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și executarea antecontractului din 2011 încheiat între intimații reclamanți și intimatul-pârât Ș. I., proprietarii imobilului înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție sunt:

1. T. M., cu o cotă de 3/16 din construcții și ½ din 3/16 (3/32) din teren;
2. I. E. O. cu o cotă de 13/16 din teren și construcție;
3. N. E. și N. L., cu o cotă de ½ din 3/16 /3/32) din teren.

Această situație de drept decurge din următoarele operațiuni:

Proprietari tabulari inițiali ai imobilului în discuție au fost autorii intimaților-pârâți și anume Ș. G. și Ș. M., soți, care au dobândit dreptul prin cumpărare în anul 1939.

În anul 1981, ca urmare a decesului proprietarului tabular Ș. G., dreptul acestuia de ½ s-a transmis moștenitorilor, dar nu cu privire la întregul imobil, ci doar cu privire la construcții, astfel după cum s-a menționat în certificatul de moștenitor nr.908/1982 emis de Notariatul de Stat Județean B. și în cartea funciară la poziția B 6. Moștenitorii au fost Ș. M., soția supraviețuitoare, care a dobândit prin succesiune o cotă de 2/8 din 1/2, adică 2/16, din construcții, intimatul Ș. I., fiu, care a dobândit prin succesiune o cotă de 3/8 din 1/2, adică 3/16, din construcții și intimata T. M., fiică, aceasta dobândind prin succesiune o cotă de 3/8 din 1/2, adică 3/16, din construcții. Pentru terenul de 792 mp s-a făcut mențiune expresă că este proprietate CAP.

Nici certificatul de moștenitor și nici înscrierile din cartea funciară, astfel operate, nu au fost contestate de către persoanele interesate. Ca urmare, fac dovada faptului că terenul de 792 mp a fost cooperativizat. Această concluzie este întărită de faptul că terenul respectiv a făcut obiectul Legii nr.18/1991, fiind cuprins, astfel după cum reiese din expertiza topo efectuată în cauză în titlul de proprietate de care au beneficiat aceeași moștenitori după defunctul Ș. G..

În anul 1992 intimatul Ș. I. a cumpărat, împreună cu soția, Ș. A., cota de 10/16 de la proprietarii înscriși la B 2 și B4. În condițiile în care la pozițiile respective au fost înscrise cota de ½ (8/16) deținută anterior de către Ș. M. prin cumpărare și cota de 2/16 din dreptul de proprietate asupra construcțiilor deținută anterior tot de către Ș. M., însă prin moștenire, iar la momentul respectiv (1992) terenul se afla sub incidența Legii nr.18/1991, este evident că ceea ce au obținut prin cumpărare de la Ș. M. intimatul și soția sa a fost cota de 10/16 doar din construcții, deoarece dreptul de proprietate asupra terenului nu se afla în patrimoniul vânzătoarei, fiind cooperativizat anterior anului 1998.

Această cotă de 10/16 precum și cota de 3/16 din construcții, deținută de către intimatul Ș. I. prin moștenire din anul 1981 au fost cumpărate de către apelantă și soțul acesteia în anul 1992 de la intimat.

În concluzie, ceea ce au cumpărat apelanta și I. A. în anul 1992 a fost cota totală de 13/16 doar din construcții. Cu toate acestea, înscrierea a fost greșit operată în cartea funciară asupra întregului imobil, teren și construcții.

Apelanta și soțul său au îndeplinit condițiile dobândirii dreptului greșit înscris prin uzucapiunea prevăzută de art.27 din Decretul lege nr.115/1938, conform căruia ,,În cazul când s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani”, deoarece au posedat dreptul cu bună-credință (prezumată, în lipsa dovezii contrare) în intervalul de timp impus de lege.

Termenul de 10 ani era împlinit la data decesului proprietarului tabular I. A. dacă este calculat de la data realizării înscrierii, iar în persoana apelantei chiar și dacă este calculat de la data emiterii titlului de proprietate nr._/08.08.1995 de care beneficiază intimații-pârâți. Acesta din urmă este momentul de la care se impune a fi calculat termenul deoarece de la data respectivă proprietarii recunoscuți prin titlu au avut posibilitatea concretă și efectivă de a-și intabula dreptul de proprietate în cartea funciară, de a solicita rectificarea eventualelor înscrieri greșite, de a intra în posesia terenului, de a-și exercita plenar dreptul de proprietate. Pasivitatea acestora, care a durat peste 10 ani, este sancționată pe calea prescripției achizitive, care a operat în favoarea apelantei și, inițial, a soțului său, a cărui unică moștenitoare a devenit pe parcurs.

Prima instanță, respingând excepția prescripției achizitive invocată de către apelantă nu a indicat considerentele pentru care a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile și care anume condiții nu sunt îndeplinite.

După decesul proprietarului tabular I. A. moștenirea acestuia a fost culeasă de apelantă și de fiul lor, I. A., conform certificatului de moștenitor nr.113/1998 eliberat de BNP C. C., iar după decesul acestuia din urmă de către apelantă, potrivit certificatului de moștenitor nr.39/2004 eliberat de către BNP R. Elfe.

Ca urmare, apelanta I. O. E. este în prezent unica titulară a dreptului de proprietate în cotă de 13/16 din imobilul înscris în CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție.

În concluzie, în ceea ce privește cota de 13/16 din construcție aceasta a fost dobândită prin cumpărare în anul 1992 conform celor de mai sus, dreptul cumpărătorilor I. A. și I. E. O. (apelanta) și, ulterior, al apelantei ca moștenitoare a lui I. A. fiind înscris în cartea funciară, astfel încât în mod total inexplicabil și fără temei legal prima instanță a reținut că apelanta ar avea o cotă de doar 10/13 din drept. În ceea ce privește cota de 13/16 din teren aceasta a fost dobândită de către apelantă și defunctul său soț prin uzucapiune, în lipsa recunoașterii efectelor acesteia fiind lipsită de temei legal reținerea de către instanță în favoarea apelantei a unei cote de 10/16 din drept, întrucât nu a operat un alt mod de dobândire a proprietății terenului în patrimoniul acesteia.

În sfârșit, raportat la teren se observă că, deși face obiectul titlului de proprietate nr._/1995 ai cărui beneficiari finali sunt intimații Ș. I. și T. M., în cote egale, nu întregul teren se afla în patrimoniul acestora la data sesizării instanței, deoarece prin efectul uzucapiunii o cotă de 13/16 a intrat în patrimoniul apelantei în anul 2005.

Pe cale de consecință, intimații menționați la data intentării acțiunii de față aveau în patrimoniu fiecare câte o cotă de ½ din 3/16 (16/16, care este întregul teren, minus 13/16 cât este cota apelantei I. O. E.), adică fiecare câte o cotă de 3/32 din dreptul de proprietate asupra terenului. C. deținută de către intimatul Ș. I. s-a transmis intimaților reclamanți prin executarea promisiunii de vânzare cuprinsă în antecontractul din 2011 și, în aceste limite, nu afectează în niciun fel dreptul de proprietate al apelantei.

Excepția de nulitate a titlului de proprietate nr._/1995 emis de Comisia Județeană B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor este nefondată, deoarece în anul 1992 intimatul Ș. I. nu putea vinde ce nu avea în patrimoniu. Prevederile Legii nr.18/1991 sunt imperative și constituie singura modalitate legală de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cooperativizate înainte de anul 1998. Apelanta nu a dovedit existența niciunui motiv de nulitate a titlului în discuție. Terenul nu putea fi vândut înainte de obținerea sa. Așadar, soarta vânzării era dependentă de obținerea acestuia, iar nu invers. Nicio normă legală nu s-a dovedit a fi fost încălcată prin emiterea titlului, or nulitatea reprezintă sancțiunea de drept civil care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firești dacă acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative sau cu încălcarea condițiilor de validitate ale actului respectiv.

P. urmare, nu este lovit de nulitate nici certificatul de moștenitor obținut după Ș. M., cu privire la care nu s-a invocat niciun motiv de nulitate intrinsec.

Sentința de partaj invocată de către apelantă este irelevantă atâta timp cât executarea sa a devenit imposibil de realizat; la fel este lipsită de orice fel de relevanță împrejurarea că intimații reclamanți au cunoscut la data contractării existența unei plângeri de carte funciară notată în cf, nici chiar apelanta nefiind în măsură a indica ce repercusiuni ar avea atare situație.

O primă consecință a celor de mai sus este împrejurarea că intimații reclamanți nu dețin nicio cotă din dreptul de proprietate asupra construcțiilor și, pe cale de consecință, nu pot cere partajarea acestora. Cu toate acestea, excepția lipsei calității lor procesuale pasive invocată sub acest aspect de către apelantă nu este întemeiată, pentru simplul motiv că intimații reclamanți nici nu au cerut partajul construcțiilor de pe acest teren, ci doar partajul terenului. Prima instanță a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la construcții în lipsa unei cereri formulată în acest sens de către vreuna dintre părți, prin depășirea limitelor investirii, contrar prevederilor art.129 alin. ultim. C.proc.civ., motiv pentru care se impune schimbarea sentinței sub acest aspect, în sensul partajării exclusiv a terenului nu și a edificatelor de pe el.

O a doua consecință este aceea că intimații reclamanți nu pot dobândi prin executarea antecontractului din 2011 decât cota avută de către promitentul vânzător, adică 3/32 din teren, fără construcție. Cu această cotă devin coproprietari ai terenului și la această cotă, doar din teren, se impune a se raporta sulta cuvenită.

Terenul de sub nr. top.3276/1/1/2 nu interesează în apel întrucât cererile formulate de către intimații reclamanți cu privire la acest imobil au fost respinse, iar titularii lor nu au atacat soluția.

În ceea ce privește evaluarea terenului este corectă susținerea apelantei în sensul că expertiza întocmită de către exp. V. R. a fost anulată integral. Așadar, nu poate fi valorificată valoarea stabilită de acest expert, de 102 euro/mp, ci valoarea stabilită de către exp. Șcrada L. F., care are calificarea de expert evaluare proprietăți imobiliare.

Această din urmă valoare este de 49,4 lei/mp. Ea nu poate fi avută în vedere decât cu ocazia stabilirii sultelor pentru imobilul cu nr. top.3276/1/1/1, nu și la stabilirea sultelor pentru imobilul de sub nr. top.3272/1, deoarece cu privire la acesta din urmă apelanta I. O. E. nu are calitatea de coproprietar, iar coproprietarii săi nu au formulat motive de apel sub acest aspect (nu au criticat stabilirea de către prima instanță a sultelor pe baza valorii terenului stabilită de către expertul V. R., achiesând la această dispoziție, care a intrat în puterea lucrului judecat față de limitele efectului devolutiv al apelului conturate de principiul disponibilității părților).

Rezultă că se impune recalcularea sultelor raportat exclusiv la terenul înscris în CF_ S. sub nr. top.3276/1/1/1 – teren de 792 mp – in valoare de 39.124,8 lei conform opiniei exprimată de către exp. Șcrada L., prin înlocuirea valorii stabilită de către exp. V. R., având în vedere, totodată, cotele părților din dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție.

În fine, criticile privind cheltuielile de judecată sunt nefondate întrucât:

- expertiza întocmită de către exp.V. R. a fost anulată fără vreo culpă a expertului. Acesta a întocmit lucrarea solicitată de instanță, de care părțile nu au fost mulțumite. Expertiza a avut obiective ce țin atât de specialitatea construcții cât și de specialitatea evaluare proprietăți imobiliare. O astfel de lucrare a fost solicitată inclusiv de către apelantă, iar la momentul numirii expertului toate părțile cunoșteau specializarea acestuia. Odată ce nu au formulat opoziție la numirea sa, părțile sunt în culpă și au obligația de a achita onorariul pentru munca depusă, indiferent dacă sunt mulțumite sau nu de opinia exprimată, atâta timp cât nu s-a invocat și reținut de către instanță încălcarea de către expert în mod imputabil a unor norme de procedură sancționate cu nulitatea de lege;

- pentru expertiza întocmită de către exp. Șcrada L. apelanta a avut, la rândul său, obiective, atât cu privire la teren cât și cu privire la construcții; partajul le profită tuturor părților, iar cota sa parte din terenul înscris în C.F. nr._ S. este covârșitor mai mare decât cea a coproprietarilor;

- intimatul Ș. I. nu a căzut în pretenții față de apelantă, astfel încât nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată față de aceasta, ci doar față de intimații reclamanți ori față de intimații pârâți-reclamanți reconvenționali, în numele cărora apelanta I. O. E. nu poate formula cereri;

- onorariile experților au fost echitabil împărțite între părți de către prima instanță, iar onorariul avocațial nu poate fi pus în sarcina altei părți deoarece partajul îi profită apelantei, iar cererea sa reconvențională a fost respinsă.

III. Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art.296 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul declarat de către apelanții B. L., B. P. N. și M. S. (născută B.) împotriva Sent. civ. nr.8929/14.07.2014 a Judecătoriei B. și va admite apelul declarat de către apelanta I. O. E. împotriva Sent. civ. nr.8929/14.07.2014 a Judecătoriei B., pe care o va schimba în parte în sensul că:

În temeiul prevederilor art.27 din Decretul-lege nr.115/1938 și art.137 alin.1 C.proc.civ. va admite excepția prescripției achizitive invocată de către pârâta I. O. E. cu privire la imobilul înscris în C.F. nr._ S. (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr.6232 S.), sub nr. top.3276/1/1/1.

Va dispune intabularea drepturilor de proprietate ale beneficiarilor Titlului de proprietate nr._/08.08.1995 eliberat de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Jud. B., respectiv Ș. G. I., Ș. N. M. născută N. și T. G. M. născută Ș. si apoi ale moștenitorilor ce rezulta din CM nr. 908/1982 emis după defunctul Ș. G. (decedat la 01.04.1981) si din CM nr. 105/2002 emis după defuncta Ș. M. (decedata la 11.12.1999), rezultând in final următoarele cote de proprietate cu privire la:

 imobilul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție:

1. T. M. – cu cota de 3/16 din construcție + ½ din 3/16 (3/32) din teren;
2. Ș. I. – cu cota de ½ din 3/16 (3/32) din teren;
3. I. E. O. – cu cota de 13/16 din întregul imobil, construcție și teren

Consecutiv:

Va obliga paratul Ș. I. sa încheie cu reclamanții N. E. si N. L. contracte autentice de vânzare cumpărare, în realizarea drepturilor născute din Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/17.03.2011 la BNP B. E. L..

În caz contrar, prezenta hotărâre va tine loc de act autentic în sensul vânzării de către paratul Ș. I. către reclamanții N. E. si N. L. a următoarelor imobile:

 cota de 3/32 din terenul de 792 mp înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232) sub nr.top 3276/1/1/1;

Va dispune intabularea situației juridice nou create, rezultând următoarele proprietăți:

 imobilul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție:

1. T. M. – cu cota de 3/16 din construcție + ½ din 3/16 (3/32) din teren;
2. N. E. ȘI N. L. (soți – cu titlu de drept cumpărare) – cu cota de ½ din 3/16 (3/32) din teren;
3. I. E. O. – cu cota de 13/16 din întregul imobil, construcție și teren;

În baza dispozițiilor art.673 ind.1 și urm. C.proc.civ. va dispune ieșirea din indiviziune asupra terenului de 792 mp ce face parte din imobilul anterior menționat astfel:

 imobilul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp – in valoare de 39.124,8 lei:

Se va atribui paratei I. E. O., cu obligația de a achita sulte:

1. către moștenitorii paratei inițiale T. M. – suma de 3.667,95 lei (3/32 x 39.124,8 lei);
2. către reclamanții N. E. ȘI N. L. – suma de 3.667,95 lei (3/32 x 39.124,8 lei).

Va respinge restul pretențiilor reclamanților.

Va păstra din sentința apelată dispozițiile care nu au fost schimbate conform celor de mai sus.

Va obliga intimații reclamanți N. E. ȘI N. L. la plata către apelanta I. E. O. a sumei de 280,43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În calea de atac au căzut în pretenții față de apelantă, care a câștigat procesul în sensul art.274 alin.1 C.proc.civ., intimații N. E. ȘI N. L. și T. M., față de care se modifică soluția adoptată cu privire la ieșirea din indiviziune și, întrucât această operațiune este în interesul tuturor coproprietarilor care trebuie să suporte împreună cheltuielile împărțelii, ele vor din distribuite între aceștia potrivit cotelor. Aceste cheltuieli din apel constau în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar achitate în calea de atac (mai puțin pentru criticile ce vizau petitele de intabulare a TP și admiterea acțiunii în obligație de a face) în cuantum de 1.991,32 lei (1.986,32 lei plus 5 lei) și onorariu avocațial de 1.000 lei.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art.274 coroborat cu art.298 C.proc.civ. va obliga intimata T. M. la plata către apelanta I. E. O. a sumei de 280,43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de către apelanții B. L., B. P. N. și M. S. (născută B.) împotriva Sent. civ. nr.8929/14.07.2014 a Judecătoriei B..

Admite apelul declarat de către apelanta I. O. E. împotriva Sent. civ. nr.8929/14.07.2014 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte în sensul că:

Admite excepția prescripției achizitive invocată de către pârâta I. O. E. cu privire la imobilul înscris în C.F. nr._ S. (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr.6232 S.), sub nr. top.3276/1/1/1.

Dispune intabularea drepturilor de proprietate ale beneficiarilor Titlului de proprietate nr._/08.08.1995 eliberat de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Jud. B., respectiv Ș. G. I., Ș. N. M. născută N. și T. G. M. născută Ș. si apoi ale moștenitorilor ce rezulta din CM nr. 908/1982 emis după defunctul S. G. (decedat la 01.04.1981) si din CM nr. 105/2002 emis după defuncta S. M. (decedata la 11.12.1999), rezultând in final următoarele cote de proprietate cu privire la:

 imobilul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție:

1. T. M. – cu cota de 3/16 din construcție + ½ din 3/16 (3/32) din teren;
2. Ș. I. – cu cota de ½ din 3/16 (3/32) din teren;
3. I. E. O. – cu cota de 13/16 din întregul imobil, construcție și teren

Consecutiv:

Obliga paratul Ș. I. sa încheie cu reclamanții N. E. si N. L. contracte autentice de vânzare cumpărare, în realizarea drepturilor născute din Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/17.03.2011 la BNP B. E. L..

În caz contrar, prezenta hotărâre ține loc de act autentic în sensul vânzării de către paratul Ș. I. către reclamanții N. E. si N. L. a următoarelor imobile:

 cota de 3/32 din terenul de 792 mp înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232) sub nr.top 3276/1/1/1;

Dispune intabularea situației juridice nou create, rezultând următoarele proprietăți:

 imobilul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp plus construcție:

1. T. M. – cu cota de 3/16 din construcție + ½ din 3/16 (3/32) din teren;
2. N. E. ȘI N. L. (soți – cu titlu de drept cumpărare) – cu cota de ½ din 3/16 (3/32) din teren;
3. I. E. O. – cu cota de 13/16 din întregul imobil, construcție și teren;

Dispune ieșirea din indiviziune asupra terenului de 792 mp ce face parte din imobilul anterior menționat astfel:

 imobilul înscris in CF nr._ S. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 6232), nr.top 3276/1/1/1 – teren de 792 mp – in valoare de 39.124,8 lei:

Se atribuie pârâtei I. E. O., cu obligația de a achita sulte:

1. către moștenitorii paratei inițiale T. M. – suma de 3.667,95 lei;
2. către reclamanții N. E. ȘI N. L. – suma de 3.667,95 lei.

Respinge restul pretențiilor reclamanților.

Păstrează din sentința apelată dispozițiile care nu au fost schimbate conform celor de mai sus.

Obligă intimații reclamanți N. E. ȘI N. L. la plata către apelanta I. E. O. a sumei de 280,43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Obligă intimata T. M. la plata către apelanta I. E. O. a sumei de 280,43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată azi, 18.12.2014, în ședință publică.

Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. N., D. O. P.

Plecată din instanță,

Semnează Președintele instanței,

Jud. A. N. M.

GREFIER,

C. N.-D.

Red. DP/07.04.2015

Tehnored. CND/08.04.2015

Ex 11

Jud fond – A. S.

← Legea 10/2001. Sentința nr. 59/2015. Tribunalul BRAŞOV		Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 619/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Acţiune în constatare. Sentința nr. 56/2015. Tribunalul BRAŞOV Contestaţie la executare. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul BRAŞOV Servitute. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul BRAŞOV Legea 10/2001. Sentința nr. 59/2015. Tribunalul BRAŞOV Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 619/2015. Tribunalul BRAŞOV Contestaţie la executare. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul BRAŞOV Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 627/2015. Tribunalul BRAŞOV Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul BRAŞOV